JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ 1988

SEUL – COREEA DE SUD

Jocurile Olimpice de Vară din anul 1988 s-au desfășurat în capitala Coreei de Sud,
Seul, din 17 Septembrie până pe 2 Octombrie. Este a XXIV- a ediție și a fost a doua oară
când aceste Jocuri s-au ținut în Asia (prima fiind ediția din 1964 din Tokyo, Japonia) și a
patra ediție care a avut loc toamna, și nu vara. Seul a fost ales în detrimentul oraşului nipon
Nagoya.

Competițiile Olimpice din Seul nu au fost lipsite de tulburări. Problemele politice au

amenințat imaginea Jocurilor Olimpice, iar revolte violente studențești au avut loc cu câteva
luni înainte de deschidere, în capitală. Demonstrații politice au avut loc în iunie 1987 iar
posibilitatea de a pune în pericol acest eveniment mondial a contribuit la Declarația de la 29
iunie, care l-a demis pe președintele Chun din funcție și a dus la alegeri libere în decembrie
1987. Dorința de a nu păta imaginea Jocurilor cu dictatură militară și revolte a impiedicat
tranziția Coreei de Sud la democrație.

Un alt conflict a fost faptul ca Nordul a cerut să găzduiască jumătate din sporturi pe
teritoriul ei, plus ceremonii speciale de deschidere și închidere (această idee fiind susținută și
de liderul cubanez Fidel Castro). Comitetul Internațional Olimpic nu a fost de acord să
îndeplinească toate cererile Coreei de Nord (a oferit doar jumătate din numărul sporturilor pe
care nord coreenii le-au pretins), astfel că Seul-ul rămânea în centrul atenției iar Phenian-ul,
nu. În aceste condiții, Phenianul a decis boicotarea Jocurilor Olimpice. Așadar după
boicoturile de la Jocurile Olimpice din 1976, 1980 şi 1984, JO de la Seul au fost și ele
boicotate de R.P.D. Coreeană şi Cuba. Totuşi, nicio altă ţară comunistă n-a boicotat aceste
Jocuri Olimpice. Etiopia, Seychelles şi Nicaragua nu şi-au permis să-şi trimită sportivii din
motive economice.

La această ediţie au participat 8.391 de sportivi din 159 de ţări, dintre care 2.194 de
femei şi 6.197 de bărbaţi, care au concurat în cele 237 de probe din 23 de discipline sportive:
atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere,
handbal, hochei, judo, lupte, nataţie, pentatlon modern*, echitaţie, tenis, tenis de masă, tir, tir
cu arcul, yachting, volei. La această ediţie a JO au lucrat 27.221 de voluntari, întrecerile fiind
urmărite de 11.331 de reprezentanţi ai presei, dintre care 4.978 din presa scrisă şi 6.353 din
radio şi televiziune.

Mascota oficială a Jocurilor Olimpice de Vară din 1988 a fost Hodori, un pui de tigru.
A fost proiectată de Kim Hyun și reprezintă un tigru Amur (trăiește în Vestul și Centrul
Asiei, precum și Estul Rusiei) prietenos și ospitalier, precum coreenii. S-a ales un tigru pentru
că e foarte popular printre coreeni iar imaginea lui simbolizează spiritul puternic al lor.
Pentru a identifica puiul de tigru cu Olimpiada, mascota poartă la gât o medalie olimpică iar
pentru a-i da un iz coreean, designer-ul a optat pentru o pălărie sangmo. Numele tigrușorului
e format din „ho”, ce provine de la coreeanul horaji (tigru) și „dori”, ce e un diminutiv pentru
băieți.

În 1988, Comitetul Organizatoric Olimpic din Seul a decis să producă și să distribuie

un cântec oficial cu scopul de a face cunoscute Jocurile Olimpice tuturor națiilor, de a le
încuraja să participe la acest festival și de a consolida armonia și prietenia între cetățenii
lumii. Astfel, pentru acest proiect s-au reunit compozitorul italian Giorgio Moroder, textierul
Tom Whitlock și grupul vocal Koreana. Ceea ce a rezultat din această combinație este
melodia Hand in Hand:

https://www.youtube.com/watch?v=OlxqzcOWMvk

La Seul s-au bătut toate recordurile: număr de ţări şi sportivi participanţi, număr de
sporturi şi probe incluse în programul olimpic, număr de spectatori, cele mai moderne şi
dotate baze sportive. În plus, a fost şi cea mai informatizată ediţie a Jocurilor Olimpice,
calculatoarele fiind prezente peste tot şi pentru orice problemă, de la promptitudinea
rezultatelor, la cele mai diverse detalii organizatorice şi tehnice. Televiziunea a fost prezentă
pretutindeni, existând 23 de canale TV, câte unul pentru fiecare sport inclus în programul JO.
Au fost transmise integral toate întrecerile sportive, de la competiţiile preliminare la cele
finale.

S-a concurat la 23 de discipline sportive, care au programat 237 de probe, acordându-

se un total de 735 de medalii. Un număr de 59 de țări au obținut punctaj, 52 de țări au cucerit
medalii olimpice, dar numai 31 de națiuni s-au putut mândri cu medaliile de aur, care
consfințeau și titlurile de campioni olimpici.

Ca orice ediţie a Jocurilor Olimpice, şi cea de la Seul a avut vedetele şi eroii săi.
Scrimera suedeză Kerstin Palm a devenit prima femeie care a participat la şapte ediţii ale
Jocurilor Olimpice. Românca Daniela Silivaş a câştigat trei medalii de aur, două de argint,
dintre care una cu echipa, şi una de bronz la gimnastică.

La atletism, Florence Griffith Joyner (SUA) a cucerit trei medalii de aur şi una de
argint, iar înotătorul sovietic Vladimir Salnikov, campion olimpic la 1.500 m, a repetat
performanţa de la JO din 1980 de la Moscova. Înotătorul american Matt Biondi a cucerit
şapte medalii, dintre care cinci de aur, una de argint şi una de bronz. Cea mai titrată sportivă
la Jocurile Olimpice de la Seul a fost înotătoarea germană Kristin Otto, care s-a dovedit
imbatabilă în şase probe, la trei stiluri diferite, câştigând şase medalii de aur. Tot la înot,
Krisztina Egerszegi (Ungaria) a devenit campioană olimpică la numai 14 ani, prevestind o
carieră de excepţie, cu cinci titluri olimpice, la trei ediţii consecutive: 1988, 1992 şi 1996.

O lovitură de teatru a reprezentat descalificarea pentru dopaj a sprinterului canadian

Ben Johnson, care stabilise un nou record mondial la 100 m plat.

În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, cu 55 de

medalii de aur, 31 de argint şi 46 de bronz, urmată de Republica Democrată Germană (RDG),
pe locul al doilea, cu 37 de medalii de aur, 35 de argint şi 30 de bronz, şi de SUA, clasată pe
locul al treilea, cu 36 de medalii de aur, 31 de argint şi 27 de bronz.
 Coreea de Sud s-a făcut remarcată la trasul cu arcul, judo, box și tenis de masă; la
fiecare dintre aceste jocuri obținând minim 2 medalii de aur. A avut 401 de atleți, dintre care
269 de bărbați și 132 de femei, ce au participat la 27 de sporturi.

România a avut o delegaţie relativ mică faţă de alte ediţii ale Jocurilor Olimpice,
numărând doar 62 de sportivi, care au concurat la numai 10 sporturi şi 55 de probe. Cu toate
acestea, ei au obţinut, în total, 24 de medalii, dintre care şapte de aur. Ţara noastră s-a
menţinut în primele 10 naţiuni sportive ale lumii: locul al X-lea în clasamentul pe puncte,
locul al IX-lea în clasamentul pe medalii şi locul al VIII-lea în clasamentul medaliilor de aur
câştigate, întrecând astfel numeroase ţări cu vechi tradiţii sportive, printre care Franţa, Italia,
Canada şi Australia.

Gimnastica a fost din nou la înălţime. De data aceasta, s-a afirmat Daniela Silivaş,
care a câştigat şase medalii, dintre care trei de aur, două de argint (una cu echipa, clasată după
URSS) şi una de bronz. La succesul echipei de gimnastică feminină au contribuit şi Aurelia
Dobre, Gabriela Potorac, Eugenia Golea, Celestina Popa şi Camelia Voinea.

Sorin Babii a devenit campion olimpic în proba de pistol liber.

O premieră în sportul românesc a fost realizată de Noemi Lung, care a obţinut cea
dintâi medalie de argint pentru înotul românesc, după cea de bronz cucerită de Anca
Pătrăşcoiu la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles.

La atletism, Paula Ivan a câştigat medalia de aur în proba de 1.500 m şi o medalie de

argint, în proba de 3.000 m.

Canotajul românesc a continuat seria marilor succese olimpice, adăugând la zestrea de

medalii şi puncte a României o medalie de aur, prin echipajul compus din Rodica Arba şi
Olga Homeghi, patru medalii de argint şi două de bronz. Cu totalul de şase medalii, România
s-a clasat la canotaj pe locul al doilea după RDG.

Medaliaţii României la JO 1988:

AUR - Paula Ivan, Atletism (1.500 m), Rodica Arba, Olga Homeghi, ambele Canotaj
(două rame), Daniela Silivaş, Gimnastică (bârnă, parelele, sol), Sorin Babii, Tir (pistol liber),
Vasile Puşcaşu, Lupte libere (100 kg);

ARGINT - Paula Ivan, Atletism (3.000 m), Daniel Dumitrescu, Box (categoria 57 kg),
Elisabeta Lipă, Veronica Cochelea, ambele Canotaj (2 vâsle), Dragoş Neagu, Dănuţ Dobre,
ambii Canotaj (2 rame), Dumitru Popescu, Valentin Robu, Vasile Tomoioagă, Ladislau
Lovrenschi, Ioan Snep, toţi Canotaj (4+1), Doina Bălan, Mioara Traşcă, Veronica Necula,
Herta Anitas, Adriana Bazon, Mihaela Armăşescu, Rodica Arba, Olga Homeghi, Ecaterina
Oancia, toate Canotaj (8+1), Daniela Silivaş, Gimnastică (individual compus, echipe),
Gabriela Potorac, Aurelia Dobre, Celestina Popa, Eugenia Golea, Camelia Voinea, toate
Gimnastică (echipe), Nicu Vlad, Haltere (100 kg), Noemi Lung, înot (400 m mixt);
 BRONZ - Anişoara Bălan, Anişoara Minea, Elisabeta Cogeanu, Elisabeta Lipă, toate
Canotaj (4 vâsle), Marioara Traşcă, Veronica Necula, Herta Anitas, Doina Bălan, Ecaterina
Oancia, toate Canotaj (4+1), Daniela Silivaş, Gimnastică (sărituri), Gabriela Potorac,
Gimnastică (bârnă), Marius Gherman, Gimnastică (bară fixă), Noemi Lung, înot (200 m
mixt). AGERPRES/(AGERPRES - Horia Plugaru, redactor Arhivă foto: Elena Bălan, editor:
Cristian Anghelache)

Ultima Olimpiadă sub Nicolae Ceaușescu

În toamna anului 1988 s-au luat o serie de măsuri drastice de austeritate – impuse de
Nicolae Ceaușescu pentru plătirea datoriei externe a României – conduseseră la serioase
probleme în sânul populației, începând chiar cu asigurarea necesarului alimentar. Se
reamintește acest lucru pentru a putea explica și de ce delegația sportivilor români de la Seul
a fost una dintre cele mai mici din toate timpurile – doar 62 de sportivi (31 băieți și 31 fete),
care au luat startul la numai 10 discipline sportive.

Programul de austeritate a fost aplicat, deci, și sportului românesc, la nivelul său cel
mai înalt, care era delegația țării la Jocurile Olimpice de vară de la Seul. În consecință,
procesul de selecționare a olimpicilor noștri a fost mai sever ca niciodată, fiind evaluate de
mai multe ori șansele lor reale de a conta cu adevărat în arena olimpică, unde erau estimate
perspectivele lor de a se angaja în lupta directă pentru medalii. Or, acum, când se știe bilanțul
realizat la Seul, trebuie să recunoaștem că specialiștii federațiilor, ai Consiliului Olimpic
Român și ai CNEFS* au dat dovadă de un profesionalism de-a dreptul extraordinar, în
procesul de selecționare a olimpicilor, dovada cea mai bună fiind palmaresul obținut de
România la Seul.

Concret, la o delegație care a însemnat aproape jumătate față de cea de la Montreal

1976 (107 sportivi) – unde participaseră doar 6.189 de competitori din 88 de țări, România
cucerind 27 de medalii (4 de aur, 9 de argint, 14 de bronz) – bilanțul de la Seul a fost cel
puțin la fel de valoros, dacă nu cumva chiar superior: 24 de medalii, dintre care 7 de aur, 11
de argint și 6 de bronz! Iar mica delegație a României a ocupat locul 8 în clasamentul pe
națiuni al medaliilor de aur, locul 9 în clasamentul final pe medalii și 10 în ierarhia pe puncte
a țărilor participante. Să recunoaștem, o performanță excepțională, de-a dreptul istorică, una
care marchează și cea din urmă participare olimpică a sportivilor români din „Epoca Nicolae
Ceaușescu”.

*pentatlon modern - conține cinci discipline: tir sportiv, scrimă, 200 m înot, săritură la
obstacole și 3 km de cros.
*CNEFS – Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport