UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS”

FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: LIMBA SI LITERATURA ROMANA, LIMBA SI
LITERATURA ENGLEZA

REFERAT
JOCURILE OLIMPICE

Student : Toader Coman Mihaela, grupa 2, An I

Lector Universitar Doctor: Gheorghe Carmen

GALATI 2023
 Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment sportiv care, în antichitate, se desfășura
odată la patru ani, în Olympia. Primele Jocuri Olimpice s-au desfășurat în 776 î.Hr. Jocurile
durau cinci zile. Probele sportive erau: alergarea, luptele, întrecerile de care (trase de 2 sau 4 cai),
pentatlonul (întrecere care combina cinci probe: aruncarea discului, săritura în lungime,
aruncarea suliței, alergarea, luptele) și pancrațiul. Femeile nu aveau voie să practice sau să asiste
la întreceri. Copiii aveau jocurile lor. Jocurile Olimpice Antice s-au desfășurat fără întrerupere
timp de aproape 1200 de ani, dar au fost desființate în anul 393 la porunca împăratului
roman Teodosiu I.
După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile Olimpice.
Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de Coubertin. Un rol
important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa. Numărul sportivilor
participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100
(din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena. Numărul participanților la Jocurile de iarnă este
mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006, numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.
Simboluri olimpice:
Mișcarea olimpică folosește mai multe simboluri, multe
dintre ele reprezentând ideile și idealurile lui Coubertin. Probabil,
cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci
inele înlănțuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele
două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în
cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste
culori: alb (fondul
drapelului), roșu, albastru, verde, galben și negru au fost alese
astfel încât fiecare națiune să aibă cel puțin una din ele reprezentată
pe steagul național. Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar
primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din
1920. Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai
repede, mai sus, mai puternic). Probabil idealurile lui Coubertin
sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:
„Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi, ci să participi, așa cum în
viață nu contează triumful, ci lupta. Esențial nu e să cucerești, ci să lupți bine. ”Flacăra olimpică
este aprinsă la Olympia, Grecia și purtată până în orașul gazdă de atleți. Ea joacă un rol
important la ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul olimpiadei. Torța olimpică a fost
introdusa la Olimpiada din 1936 de laBerlin. Mascota olimpică, un animal sau o figură umană
reprezintă moștenirea culturală a țării-gazdă și a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico.
A început să joace un rol important de la Jocurile din 1980 de la Moscova cu debutul ursulețului
Misha.
Frunzele și ramurelele de maslin erau considerate un simbol de abundență, glorie și pace, fiind
folosite pentru încununarea învingătorilor de jocuri și războaie. De-a lungul anilor, Măslinul a
rămas un simbol de pace, înțelepciune, glorie, fertilitate, putere și puritate.
Învingătorii Jocurilor Olimpice antice primeau pe podium coronițe din ramuri de măslin.
Măslinele sunt lăudate și preamărite în Cărți Sfinte ca fiind prețioase și reprezentând una dintre
cele mai importante plante. În Grecia Antică, uleiul de măsline era folosit la miruirea regilor și a
atleților și era ars în lămpile sacre din temple, ceea ce sta la baza „flăcării eterne” a Jocurilor
Olimpice.
Fiecare ediție a Jocurilor Olimpice are propria-i emblemă olimpică , în care sunt
integrate cele 5 cercuri olimpice alături de elemente reprezentând orașul și țara gazdă, dar
și cultura specifică acesteia. Emblemele olimpice sunt create și propuse de către Comitetul
de Organizare al Jocurilor Olimpice. Steagul afișat cu ocazia Jocurilor Olimpice cuprinde
simbolul și semnificația celor cinci cercuri întrepătrunse. Pierre de Coubertin a fost inspirat în
alegerea acestui steag al Olimpiadei de către psihiatrul Carl Jung, care considera inelul ca o
expresie a continuității și a ființei umane. Imnul Olimpic este interpretat în timpul înălțării
Drapelului olimpic cu ocazia Ceremoniilor de deschidere și inchidere ale Jocurilor Olimpice.
Imnul olimpic este o piesă muzicală compusă de Spyridon Samaras pe versurile poetului grec
Palamas. Imnul a fost cântat pentru prima dată la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice
de la Atena din anul 1896, dar nu a fost declarată ca Imn Olimpic până în anul 1957. Flacăra
olimpică este aprinsă la Olympia (Grecia) și purtată până în orașul gazdă de atleți. Aceasta joacă
un rol important la Ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul olimpiadei. O flacără arzând
neîntrerupt în timpul desfășurării Jocurilor Olimpice, simbolizând focul furat de la zei de către
Prometeu, tradițională în olimpiadele antice, a fost reintrodusă în anul 1928, cu prilejul
Jocurilor Olimpice de la Amsterdam. Torța care poartă flacăra olimpică din Grecia și până în țara
de desfășurare a Jocurilor Olimpice a fost introdusă de către Carl Diem cu
ocazia controversatelor Jocuri Olimpice de la Berlin, din anul 1936. În zilele noastre, torța
olimpică este aprinsă cu câteva luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice, în localitatea
Olympia din Grecia. Unsprezece femei, reprezentând virginele vestale, sunt personajele
unei ceremonii în care torța este aprinsă de lumina soarelui prin intermediul unei oglinzi
parabolice. După aprinderea flăcării, virginele transmit flacăra purtătorului Torței olimpice, care
va începe traseul olimpic care se va finalize în ziua Ceremoniei de deschidere a Jocurilor
Olimpice. Cei trei “stâlpi” sau cele trei principii care stau la baza desfășurării Jocurilor Olimpice
sunt: sport, mediu înconjurător și cultură. Odată aprinsă, Torța olimpică va fi purtată de mii de
personae, sportive și personalități pe străzile țării organizatoare. De la o ediție la alta a
Jocurilor Olimpice, Torța olimpică are un design nou, care ondulează principiile statului
respectiv.

PROBELE JOCURILOR OLIMPICE:

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către magistrați

numiți HELLADONIKE. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune solemnă și cu
jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea
tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și pancrațiu.
Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile
„hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. De-a lungul timpului, ordinea
întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În ziua a cincea erau premiați învingătorii
(Olimpionike, învingător la Olympia) care primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei
care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau erau câștigători a mai
multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau periodonikes. O deosebire
importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că toate evenimentele atletice indiferent
de gradul de importanță erau organizate sub patronajul unei divinități. La Delphi era onorat zeul
APOLLO, iar în Corint și Nemeea zeul POSEIDON. Se credea că zeii le dau atleților forța fizică
și abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la Jocuri, și drept urmare, atleții
se închinau la zeitățile respective. Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru
evenimente atletice naționale care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte
trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.
Primul câștigător al unei probe olimpice se pare că a fost KOROIBOS, un bucătar grec, cel care
a fost cel mai rapid în proba de alergare în anul 776 î.H. Chiar dacă, inițial, competiția era
destinată exclusiv oamenilor liberi vorbitori de limbă greacă, Olimpiada avea să numere în
rândul câșț igătorilor ei și câteva personalități străine: împărații romani TIBERIUS și NERO,
câțtigători ai curselor hipice, VARASTADES, rege al Armeniei, campion olimpic la box și
FILIP AL II-LEA al Macedoniei, învingător la cursele de cai. Primele mențiuni istorice cu
privire la Jocurile Olimpice vorbesc despre existența unei singure probe, cea de alergare, stadion,
în care atleții se întreceau pe o distantă de aproximativ 190 de metri, atât cât însemna o lungime
de stadion. Proba era asemănătoare cu cea din zilele noastre, atleții concurând pe
culoare delimitate, împărțite de jaloane în cinci distanțe egale. De abia în 724 i.H., 52 de ani mai
târziu față de prima competiție olimpică recunoscută, grecii vor introduce o nouă probă sportivă,
cea cunoscută sub numele de diaulos, proba de alergare care cuprindea două lungimi de stadion
sau un tur complet al acestuia. Cea de a treia disciplină sportivă va fi tot una de alergare,
dolichos, în 720 i.H.. pe o distanță de 4800 de metri și era asemănătoare cu maratonul de astăzi,
având în vedere că atleții începeau și terminau cursa pe stadion. Următorii aproape două sute de
ani vor aduce noi probe sportive într-o competiție în care victoriile începuseră să fie considerate
mai importante decât câștigarea unui război:

• Pentatlon (708 î.H.) – proba care constă din cinci discipline distincte: aruncare discului,
alergare, săritura în lungime, lupte și aruncarea suliței.
•Box sau Pygmachia (688 î.H.)
•Cursele hipice (608 î.H.)
• Pankration (648 î.H.) – disciplină sportivă care a dispărut de-a lungul timpului și care îmbina
boxul cu luptele, într-o formă asemănătoare artelor marțiale mixte.
• Hoplitodromos (580 î.H. sau 520 î.H.) – proba de alergare în care atleții concurau circa 380,
respectiv 760 de metri.
Deși au fost cei care au introdus proba de box între celelalte evenimente sportive ale
Olimpiadei, spartanii nu au participat niciodată la meciuri, considerând că o eventuală înfrângere
ar fi fost prea defăimătoare. Altfel, boxul se practica pe scară largă în rândul armatei spartane cu
scopul de a întări osătura feței în perspectiva viitoarelor războaie.
Comparativ cu Jocurile Olimpice moderne, arbitrii antici considerau precizia cu care
era lansat un disc la de importanță ca și distanța la care era aruncat acesta. Discurile erau
confecționate din piatră, fier sau bronz în forma unei farfurii. Dimensiunile acestora variau atâta
vreme cât se considera că tinerii nu pot arunca o greutate la fel de mare ca și bărbații.

JOCURILE OLIMPICE MODERNE:

După 1.500 de ani de întrerupere, după ce TEODOSIU al II-lea a ordonat distrugerea tuturor
edificiilor sportive din Olympia, în 1896, la Atena (Grecia), au fost reluate Jocurile Olimpice.
Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre De Coubertin. Un rol
important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa.
S-a descoperit că pe durata secolului al XVII-a, termenul OLIMPIC s-a utilizat în diferite
competiții sportive. Primul eveniment sportive care a purtat un astfel de nume a fost Jocurile
Olimpice Cotswold, o competiție sportivă desfășurată în Anglia, organizată între 1612 și 1642 de
către avocatul Robert Dover.
Între 1796 și 1798, în Franța, s-a desfășurat Olimpiada Republicană, încercându-se să se copie
formatul Jocurilor Olimpice antice. Doctorul William Penny BROOKES, în anul 1850, la Much
Wenlok (Anglia), a organizat o un eveniment sportiv sub denumirea de Jocurile Olimpice de la
Wenlock. La Liverpool (Anglia), între 1862 și 1867, John Hulley și Charles Melly au organizat
evenimentul sportive Grand Olympic Festival.
În anul 1865 a fost fondată Asociația Olimpică Națională de la Liverpool, care mai apoi avea să
devină actual Asociație Olimpică a Marii Britaniei, urmând ca în 1866, la Crystal Palace, să fie
organizate Jocurile Olimpice Naționale ale Marii Britaniei.
Comitetul Olimpic Internațional este o organizație cu sediul la Lausanne (Elveția), înființată de
Pierre de Coubertin și Demetrios Vikelas la data de 23 iunie 1894. Cei 205 membri sunt
comitetele olimpice naționale [în Moldova: CNO].
Pierre de Coubertin a fost un istoric şi pedagog francez, născut într-o familie de aristocraţi. În
timpul studiilor sale pedagogice privind influenţa sportului în formarea tinerilor a fost
impresionat de modelul englez conceput de Thomas Arnold la Şcoala de Rugby şi de
Olimpiadele vechii Grecii. Odată ajuns aici, visul său de a reînvia Jocurile Olimpice a fost precis
conturat.
Evanghelie Zappa a fost o personalitate născută în Grecia, dar care a avut şi teritorii importante
în România. Pe cheltuiala lui s-au organizat Jocurile Olimpice din anul 1896 (Olimpiada
Zappeiană) şi tot pe banii lui s-a construit complexul olimpic ce cuprindea un stadion, un
amfiteatru de conferinţe, săli pentru întrecerile de gimnastică şi alte clădiri. [Ziarullumina.ro]
Din inițiativa lui Pierre de Coubertin, la primul congres al Comitetul Internațional Olimpic (CIO)
din 18-23 iunie 1894 de la Paris s-a hotărât ca orașul Atena din Grecia să fie gazda
Jocurilor Olimpice din 1896.
Au participat 14 țări și 241 de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Deși
numărul de participanți a fost mic după standadele de azi, pentru acea vreme a fost cea mai mare
participare internațională la un eveniment sportiv. Ceremonia a fost deschisă de regele George I
al Greciei chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obținerea independenței Greciei.
• În locul unei arene antice s-a ridicat Stadionul Panathinaikos, construit în formă de „U”
• Numărul de spectatori la ceremonia de deschidere a fost estimat la 80.000 de spectatori
• Mai mult de jumătate din totalul sportivilor înscriși în concurs au aparținut Greciei
• Proba de maraton (40 km) s-a desfășurat pe același traseu pe care soldatul atenian Philipides l-a
străbătut cu 2.386 de ani înainte pentru a anunța atenienilor victoria în fața perșilor
În spiritul tradiției antice grecești, femeile nu au luat parte la aceste prime
întreceri olimpice. Stamata Revithi poreclită Melpomene după muza tragediei în
mitologia greacă a protestat alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba
desfășurată de sportivii bărbați.
• Primul titlu olimpic a fost câștigat la triplusalt de americanul James Connolly
• Proba de 100 de metri fiind primul eveniment sportiv desfășurat la Olimpiadă, primul câștigător
olimpic poate fi considerat americanul Francis Lane care a terminat cursa în 12,2 secunde
• În fața publicului său, grecul Spiridon Louis a câștigat proba de maraton. Aceasta a fost singura
cursă la care a participat dar victoria l-a făcut erou național al Greciei
• Învingător la gimnastică, germanul Carl Schumann a reușit performanța să termine învingător
și la lupte
După jocuri, Coubertin și CIO împreună cu regele George I și alți competitori de la Atena au
cerut ca toate Jocurile Olimpice să se desfășoare la Atena. Totuși Jocurile Olimpice de vară din
1900 erau planificate să aibă loc la Paris și excluzând așa numitele Jocuri Olimpice Intercalate
din 1906, Olimpiada a revenit la Atena abia în anul 2004. [Wikipedia.org]
Prima apariție feminină ale Jocurilor Olimpice moderne datează de la ediția din anul 1900
desfășurată la Paris (Franța). Chiar și așa, între anii 1900 și 1992, mai bines pus până la Jocurile
Olimpice de la Barcelona, 35 de țări ale lumii continua vechea tradiție și delega la competițiile
olimpice doar bărbați.
În anul 2000, Bahrein a delegat în premieră două femei la Jocurile Olimpice de la Sydney. La
ediția din anul 2004, Afganistan a fost reprezentat de două sportive, iar Emiratele Arabe Unite au
fost reprezentate de două femei la Jocurile Olimpice de la Beijing din anul 2008.
În anul 2010, doar trei țări ale lumii, Brunei, Arabia Saudită și Qatar, continuau a fi țări fără
participare feminină la Jocurile Olimpice. Înainte de ediția olimpică de la Londra din anul 2012,
Directorul pentru Relații din Golf, Ali Al-Ahmed, a solicitat interzicerea delegației Arabiei
Saudite la Jocurile Olimpice dacă nu acceptă în lotul olimpic și femei. Cum Londra 2012 bătea la
ușă, Qatar a anunțat că va trimite patru sportive la ediția din Anglia.

In mitologia greaca, Olimpul era considerat lacasul zeilor panteonului antic grecesc,
fiind analog cerului si fiind locuit de zei, semizei,copii zeilor si servitorii acestora.Totusi este
greu de spus ce insemna in acele vremuri cu adevarat Olimpul. In iliada lui Homer se afirma ca
Olimpul se afla mult deasupra tuturor muntilor, nefiind insa vorba de rai. Intr- un pasaj din Iliada
, Zeus vorbeste zeilor de :” cel mai inaltvarf al Olimpului cu multe varfuri”, cee ace ar sugera ca
Olimpul era cu adevarat un munte. In opera lui Homer, Poseidon aminteste de faptul ca el este
stapanul marilor, Hdes al mortii iar Zeus al cerurilor, dar Olimpul este comun celor trei.
Asadar Jocurile Olimpice raman cea mai importanta competitie sportiva la nivel
mondial.

BIBLIOGRAFIE:
https://historia.ro/sectiune/general/istoria-jocurilor-olimpice-568517.html
https://olympic.md/olimpism/istoria-olimpismului/
https://www.eurosport.ro/jocurile-olimpice/olympic-games-2024/2024/calendarul-jocurilor-olimpice-
paris-2024.-cand-se-decerneaza-primele-medalii-si-ce-sporturi-noi-apar_sto9072699/story.shtml