Referat

Istoria Jocurilor Olimpice

contemporane
 Introducere
O data la 4 ani cei mai buni sportivi din lume se intrec intr-un concurs numit
Olimpiada.
Numele de Olimpiada vine de la numele orasului Olimp, faimos pentru
frumusetea templelor in care locuiau Zeussi Hera impreuna cu ceilalti zei.
Primele intreceri olimpice au avut loc – dupa spusele arheologilor – in anul 776
i.H., ele cuprindeau o serie de intreceri sportive si erau organizate in cinstea zeilor,
initial avand un caracter religios; Jocurile se desfăşurau la fiecare patru ani, vara,
în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia.
Participau doar bărbaţii de origine grecească în timp ce femeilor nu le era permisă
prezenţa nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetăţenii liberi erau admişi, sclavii
fiind excluşi

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor şi decernarea premiilor se făceau de

către magistraţi numiţi Helladonike. Jocurile durau cinci zile şi începeau cu o
procesiune solemnă şi cu jertfe, cu defilarea concurenţilor şi jurământul olimpic. În
ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia
întreceri de alergare, lupte, pugilat şi pancraţiu. Cea mai disputată probă, cea de
pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni
înarmaţi), alergările de care şi călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a
modificat de nenumărate ori. În ziua a cincea erau premiaţi învingătorii
(Olimpionike, învingător la Olimpia) care primeau o cunună din ramuri de măslin
sălbatic. Cei care îşi menţineau titlul de campion la mai multe ediţii succesive sau
erau câştigători a mai multor jocuri care se desfăşurau pe teritoriul Greciei se
numeau periodonikes.
 Istoria jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice
naţionale care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au
fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint şi Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile greceşti şi cele moderne este că toate

evenimentele atletice indiferent de gradul de importanţă erau orgamizate sub
patronajul unei divinităţi. La Delphi era onorat zeul Apollo, iar în Corint şi Nemeea
zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau atleţilor forţa fizică şi abilitatea necesară
pentru a putea participa cu succes la Jocuri, şi drept urmare, atleţii se închinau la
zeităţile respective. Jocurile Olimpice simbolizau o ofranda adusa zeilor pentru
toate lucrurile bune pe care le faceau pentru pamanteni.
Jocurile Olimpice ocupau un loc important in viata Greciei antice, toata populatia
de gen masculin, indiferent de cat de bogata sau saraca, avea voie sa participe la
intreceri; de asemenea, fetele necasatorite aveau voie sa priveasca intrecerile;
femeile maritate insa, nu aveau voie nici sa participe nici sa priveasca competitia.
Cu timpul au aparut asa cum era si firesc reguli noi si alte sporturi noi asa ca
intreaga competitie nu mai tinea doar o zi ci cinci zile si se desfasura numai vara,
in cea mai calda perioada a anului.
Asa cum se obisnuieste si astazi in prima zi a jocurilor se aprinde flacara
olimpica,ea arde pe toata durata competitiei.
Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi, care purtau pe cap
coroane din ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau 3 luni prin
intreaga Grecie, nimeni nu avea voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau unuia
din purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar pe Zeus, cel caruia ii erau
dedicate aceste intreceri.
Astăzi, această supremă întrecere transmite, o dată cu flacăra olimpică, nobilul
mesaj al păcii şi armoniei pe tot cuprinsul lumii, armonie pe care o visase, cu
milenii în urmă, Platon, vizionarul Greciei Antice. Din patru în patru ani, în alt
oraş de pe harta lumii au loc J.O. Fiecare gazdă preia steagul olimpic pentru a-l
păstra solemn şi mândru în propriul oraş, până la ediţia următoare. În acest timp,
oamenii visează, construiesc, dovedind că civilizaţia continuă, peste care cel mai
simplu steag şi dătător de speranţă din lume, steagul alb cu cercurile olimpice,
sperăm, se va mai ridica în veacurile ce vin.
În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă
separate, începând cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial, aceasta
nu s-a putut face până în anul 1924, când ele s-au desfăşurat la Chamonix.
Începând cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par să fie olimpic (cu
Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4 ani.
Toate acestea din cauza programului reţelelor TV şi a audienţei.
Oras gazda: Atena (Grecia) ;Tari participante: 14 ;Sportivi participanti:
241 ;Probe: 43 din 9 sporturi
Festivitatea de deschidere: 6 aprilie / Festivitatea de inchidere:15 aprilie
Următorii aproape două sute de ani vor aduce noi probe sportive într-o competiție
în care victoriile începuseră să fie considerate mai importante decât câștigarea unui
război :
• Pentatlon (708 î.H.) – proba care constă din cinci discipline distincte: aruncare
discului, alergare, săritura în lungime, lupte și aruncarea suliței.
• Box sau Pygmachia (688 î.H.)
• Cursele hipice (608 î.H.)
• Pankration (648 î.H.) – disciplină sportivă care a dispărut de-a lungul timpului și
care îmbina boxul cu luptele, într-o formă asemănătoare artelor marțiale mixte.
• Hoplitodromos (580 î.H. sau 520 î.H.) – proba de alergare în care atleții concurau
circa 380, respectiv 760 de metri.

Primii căștigători ai probelor olimpice:

• Stadion – Koroibos din Elis (746 i.H.)

• Diaulos – Hypenus din Elis (724 i.H)
• Dolichos – Acantus din Laconia (720 i.H.)
• Hoplitodromos – Damaretus din Herea (520 i.H.)
• Lupte – Eurybatus din Laconia (708 i.H.)
• Box – Onomastus din Smirna (688 i.H.)
• Pankration – Lygadmis din Siracuza (648 i.H.)
• Pentatlon – Lampis din Laconia (708 i.H.)
• Cursele hipice – Pagon din Teba (680 i.H

Prima apariție feminină ale Jocurilor Olimpice moderne datează de la ediția din
anul 1900 desfășurată la Paris (Franța). Chiar și așa, între anii 1900 și 1992, mai
bines pus până la Jocurile Olimpice de la Barcelona, 35 de țări ale lumii continua
vechea tradiție și delega la competițiile olimpice doar bărbați.
Una din problemele principale ale Jocurilor Olimpice este dopajul. La începutul
secolului XX, mulți sportivi olimpici au început să folosească medicamente
pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive.

Primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza dopajului a avut loc în 1960, la
Roma. În timpul cursei de ciclism, danezul Knut Enemark Jensen a căzut de pe
bicicletă și mai târziu a murit. Autopsia a arătat că sportivul se afla sub influența
amfetaminelor. După acest episod, CIO a introdus testul antidoping. Primul sportiv
olimpic găsit pozitiv la testul antidoping a fost pentatlonistul suedez Hans-Gunnar
Liljenwall la Olimpiada din 1968.

La sfârșitul anilor 1990, CIO a luat inițiativa și a organizat o luptă

împotriva dopării, condusă de Agenția Mondială Antidoping. Jocurile
Olimpice de vară din 2000 și Olimpiada de iarnă din 2002 au arătat că
bătălia nu s-a terminat; câțiva medaliați au fost descalificați după ce
au fost depistați pozitiv. 

Motto-ul Mișcării Olimpice, citatul latin “Citius, Altius, Fortius” , care înseamnă
“Mai Repede, Mai Înalt, Mai Puternic”, a fost propus de Pierre de Coubertin cu
ocazia fondării Comitetului Olimpic internațional, în anul 1894 și a fost introdus
odată cu Jocurile Olimpice de la Paris, 1924. Un alt motto, neoficial dar foarte
cunoscut, preluat de către Coubertin dintr-o ceremonie ținută de episcopul de
Pennsylvania, la Jocurile Olimpice de la Londra din 1928, constă în fraza: “Cel
mai important lucru nu este să câștigi, ci să participi!”.

Cele cinci inele întrepătrunse reprezintă cele cinci continente ale lumii și semnifică
uniunea dintre ele și întâlnirea sportivilor din întreaga lume. Culorile celor cinci
cercuri olimpice (albastru, negru, roșu, galben , verde), precum și culoarea albă a
fundalului lor, reprezintă culorile existente pe toate steagurile țărilor lumii.

Fiecare ediție a Jocurilor Olimpice are propria-i emblemă olimpică , în care sunt

integrate cele 5 cercuri olimpice alături de elemente reprezentând orașul și țara
gazdă, dar și cultura specifică acesteia. Emblemele olimpice sunt create și propuse
de către Comitetul de Organizare al Jocurilor Olimpice
Steagul afișat cu ocazia Jocurilor Olimpice cuprinde simbolul și semnificația celor
cinci cercuri întrepătrunse. Pierre de Coubertin a fost inspirat în alegerea acestui
flag al Olimpiadei de către psihiatrul Carl Jung, care considera inelul ca o expresie
a continuității și a ființei umane.

Imnul Olimpic este interpretat în timpul înălțării Drapelului olimpic cu

ocazia Ceremoniilor de Deschidere și Închidere ale Jocurilor Olimpice. Imnul
olimpic este o piesă muzicală compusă de Spyridon Samaras pe versurile poetului
grec Palamas. Imnul a fost cântat pentru prima dată la Ceremonia de deschidere a
Jocurilor Olimpice

Jurământul olimpic este rostit de către un sportiv și un arbitru la deschiderea

fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice. Sportivul, făcând parte din echipa țării
organizatoare, țin în mână un colț al steagului
olimpic, rostind cuvintele: “În numele tuturor competitorilor, promit că vom lua
parte la aceste Jocuri Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care le
guvernează, dedicându-ne sportului fără doping sau alte substanțe stimulatoare, în
adevăratul spirit al sportivității,
pentru gloria sportului și onoarea echipelor noastre.” Arbitrul, aparținând, de
asemeni, țării gazdă, strânge în mână un colț al stindardului olimpic, rostind
jurământul: “În numele arbitrilor și a oficialilor, promit că vom oficia aceste Jocuri
Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care le guvernează, în adevăratul
spirit al sportivității.”
Ceremonia de închidere a unei ediții de Jocuri Olimpice este asemenea celei
de deschidere, unde se utilizează aceeași cantitate enormă de resurse umane
care urmează o regizare bine pusă la punct a tradițiilor cultural autohtone.

Ceremonia de închidere a unei ediții ale Jocurilor Olimpice se termină cu

discursurile oficialilor și transmiterea cheii olimpice și a Drapelului Olimpic de
către primarul orașului gazdă către primarul orașului care va organiza
viitoarea ediție ale Jocurilor Olimpice.

Premierea sportivilor se face pe un podium pentru primele trei locuri

ale tuturor probelor sportive. Ceremonia de înmânare a medaliilor este una sacră,
unde toate concursurile sportive sunt întrerupte și toată atenția este îndreptată către
premiere. Sportivii care urcă pe podium primesc medaliile și buchetul de flori din
partea unor personalități ale sportului mondial ori național, sau membri ai
Comitetului Internațional Olimpic. După primirea meritelor se intonează Imnul
Național al învingătorului.
Ordinul llimpic este o distincție acordată unor personalități care au avut o
contribuție importantă la mișcarea olimpică. Ordinul olimpic consta dintr-un lanț
sau colier din aur, argint sau bronz (în funcție de gradul ordinului), înglobând cele
5 inele ale mișcării olimpice, flancate de o parte și de alta, de către însemnul
“kotinos” (ramura de măslin).