Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Referat

Tema: „Istoria jocurilor olimpice din Antichitate”

Efectuat:

Studenta: Zatic L.

grupa: 102 RI

Verificat:

Profesorul:

Gavrilov V.,

Dr., lector

Chișinău, 2020
 Jocurile Olimpice antice, denumite originar Jocuri Olimpice erau constituite din competiții
atletice care aveau loc pe o arenă între diferite localități ale Greciei Antice. Aceste competiții
au început în anul 776 î.Hr. în Olympia (Grecia), și s-au serbat până în anul 393 când au fost
desființate de împăratul roman Teodosiu I.

Jocurile Olimpice antice se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui
Zeus, în nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olympia. Participau doar bărbații de origine
greacă, în timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar
cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

Se consideră anul 884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice, totuși, pentru
istorici începând cu anul 776 î.Hr. există o cronologie exactă a competițiilor olimpice.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către

magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune
solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc
întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat
și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de
întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. De-a lungul
timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În ziua a cincea erau premiați
învingătorii (Olimpionike, învingător la Olympia) care primeau o cunună din ramuri de
măslin sălbatic. Cei care își mențineau titlul de campion la mai multe ediții succesive sau erau
câștigători a mai multor jocuri care se desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau
periodonikes.

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale
care făceau parte din jocurile periodos, sau de ”circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice
din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea. Primul câștigător al unei
probe olimpice se pare că a fost Koroibos, un bucătar grec, cel care a fost cel mai rapid în
proba de alergare în anul 776 î.H.

Primele mențiuni istorice cu privire la Jocurile Olimpice vorbesc despre existența unei
singure probe, cea de alergare, stadion, în care atleții se întreceau pe o distantă de
aproximativ 190 de metri, atât cât însemna o lungime de stadion. Proba era asemănătoare cu
cea din zilele noastre, atleții concurând pe culoare delimitate, împărțite de jaloane în cinci
distanțe egale.
 De abia în 724 i.H., grecii vor introduce o nouă probă sportivă, cea cunoscută sub numele
de diaulos, proba de alergare care cuprindea două lungimi de stadion sau un tur complet al
acestuia. Cea de a treia disciplină sportivă va fi tot una de alergare, dolichos, în 720 i.H.. pe o
distanță de 4800 de metri și era asemănătoare cu maratonul de astăzi, având în vedere că
atleții începeau și terminau cursa pe stadion.

Următorii aproape două sute de ani vor aduce noi probe sportive într-o competiție în care
victoriile începuseră să fie considerate mai importante decât câștigarea unui război :

• Pentatlon (708 î.H.) – proba care constă din cinci discipline distincte: aruncare discului,
alergare, săritura în lungime, lupte și aruncarea suliței.

• Box sau Pygmachia (688 î.H.) [1]

• Cursele hipice (608 î.H.)

• Pankration (648 î.H.) – disciplină sportivă care a dispărut de-a lungul timpului și care
îmbina boxul cu luptele, într-o formă asemănătoare artelor marțiale mixte.

• Hoplitodromos (580 î.H. sau 520 î.H.) – proba de alergare în care atleții concurau circa 380,
respectiv 760 de metri.

Învingătorii Jocurilor Olimpice antice primeau pe podium coronițe din ramuri de măslin. În
Grecia Antică, uleiul de măsline era folosit la miruirea regilor și a atleților și era ars în lămpile
sacre din temple, ceea ce sta la baza „flăcării eterne” a Jocurilor Olimpice.

Ultima ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un
edict al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar
membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne), el ordonând
distrugerea clădirilor Olimpiei. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile
Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediții. În anul 426,
Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din Olympia.

[1] - Deși au fost cei care au introdus proba de box între celelalte evenimente sportive ale Olimpiadei,
spartanii nu au participat niciodată la meciuri, considerând că o eventuală înfrângere ar fi fost prea
defăimătoare. Altfel, boxul se practica pe scară largă în rândul armatei spartane cu scopul de a întări
osătura feței în perspectiva viitoarelor războaie.