CUPRINS

I.Jocurile Olimpice
antice…….4
1.1. Originea Jocurilor Olimpice antice…..4
1.2. Olimpia……………………………………7
1.3. Atleţii………………………………………
9
1.4.
Jocurile.............................................11

II.Jocurile Olimpice
moderne…………………………..14
2.1. Renaşterea Jocurilor Olimpice.........14

III.Olimpismul…………………..23
1
IV.Bibliografie…………………..2
5

I.Jocurile Olimpice antice

1.1. Originea Jocurilor Olimpice antice

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru

evenimente atletice naționale care făceau parte din jocurile periodos, sau
de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile
Istmice din Cotint şi Jocurile din Nemeea. Chiar dacă Jocurile Olimpice
antice sunt, în accepţiunea generală, precursoarele celor moderne,
probele competiţionale şi modul de desfăşurare a acestora pot părea
destul de mult diferite faţă de ceea ce există în prezent. Într-o lume în
care atleţii preferau să moară decât să se recunoască învinşi, chiar şi
spiritul sportiv capătă noi înţelesuri.
Născută acum aproape 3000 de ani pe muntele Olimp, fieful zeilor
străvechi, Olimpiada a reprezentat dintotdeauna o încununare a celor
mai înalte virtuţi umane. Chiar dacă învingătorilor de azi nu li se mai
înalta ode şi statui că în vremurile antice, spiritul nobil al competitorilor
a rămas viu şi s-a perpetuat într-o competiţie ajunsă la nivel global.

2
 În ciuda numeroaselor informaţii pe care le avem în prezent despre
prestigioasă competiţie antică, originile acesteia rămân acoperite în
mister. Homer îi prezintă pe vechii greci că pe nişte războinici prin
excelenţă şi mai puţin că pe nişte atleţi renumiţi care primeau ovaţiile
mulţimii. Cel mai probabil, întrecerile sportive şi culturale ar fi apărut că
o consecinţă a stabilităţii politice a cetăţilor greceşti din secolele VIII-VI
i.H., şi a adoptării idealurilor aristocrate privind continuă antrenare a
minţii şi trupului, de către toate clasele sociale.
Legendele antice vorbesc însă de regele Oenomanos, suveran al
Olimpiei, cel care instituise o proba sportivă ce avea că premiu mâna
fiicei sale, Hippodamia. Pretendenţii ar fi trebuit să îl întreacă pe tatăl
exigent într-o cursa de care, eşecul soldându-se inevitabil cu execuţia
celui învins. Nu mai puţin de 12 tineri se spune că fuseseră ucişi în
încercarea de a câştigă mâna Hippodamiei. Cel care va pune punct
tiranicei competiţii avea să fie Pelops, un tânăr erou grec, cel care ajutat
de zeul Poseidon va defectă carul regelui atribuindu-şi victoria. De altfel,
se spune că Oenomanos avea să piară în această ultima cursa devenind
cea de a 13-a şi ultima victima a sângeroasei întreceri.. În dorinţa de a
comemora victoria, Pelops va inaugura o nouă competiţie, pe care o va
numi Olimpiada, şi care trebuia să se desfăşoare odată la fiecare patru
ani.
Mesagerii plecau din Olimpia spre toate cetăţile greceşti, anunţând
începerea evenimetului care se desfăşura sub patronajul lui Zeus, zeul
suprem în mitologia greacă.
Originea Jocurilor Olimpice se afla în mai multe legenge,unele
dintre ele născocite de fantezia diferitilor povestitori sau poeti ai
Antichitaţii.

3
 Iată una dintre aceste legende: “Se zice ca prin secolul al IX-lea
î.Hr. Zeus,dupa ce l-a invins pe tatal sau,Cronos,mâncătorul de copii,şi
pe titani, coborându-i in Tartar , s-a înălţat pe varful muntelui Olimp,
devenind stăpânul lumii si a statornicit şinerea unor jocuri care sa-i
cinsteasca biruinţa.”Se pare ca aceasta sursă este mai puţin credibilă.
O altă legenda atribuie Jocurile unui muritot care,datorită vitejiei
sale,a devenit erou,Heracle sau Hercule, fiul reginei Alemena,voinic cum
nu se mai afla altul .Dupa ce l-a ucis pe regele Elidei,Auguas,Heracle a
răsădit 300 de măslini si a organizat Jocurile Olimpice,multumindu-i
astfel lui Zeus.La venirea lui din Creta,Heracle,fire veselă,odata sosit în
Olimpia i-a pus la întrecere pe cei patru frati ai săi ,dar neavînd
stadion,vestitul erou a stabilit el traseul ,măsurandu-l cu 600 de picioare
în linie dreaptă.Aceste picioare au rămas celebre peste veacuri deoarece
totalul lor însumează 192,27 m sau distanta de un stadiu.Heracle l-a
încununat pe învingator cu o ramură de măslin,traditie pastrata până
astăzi.
O altă versiune atribuie paternitatea Jocurilor lui Pelops care, după
ce l-a învins pe regele Oinomaos la alergări,s-a casatorit cu Hipodamia si
a organizat la Olimpia Jocurile Atletice, în 884 î.Hr.
Dovezile obiective scrise,privind începuturile jocurilor,au întârziat
să apară secole la rând ,pana in anii 1875-1881,cand arheologul german
Ernest Curtius a descoperit o inscriptie în marmură albă, care cuprinde
lita atletilor învingători.Cea mai veche dintre ele dateazză din anul 776
î.Hr. şi îl consacră pe Corebas drept primul învingător în cursa de un
stadiu. Actul de naştere al Jocurilor Olimpice a fost semnat !

4
1.2. Olimpia

Coline dulci,împădurite,pajisti si poiene înflorite,stropite de apele

Alfeului si ale Cladeosului ţărmuit de platani, fac din această vale cea
mai pitorescă din întreaga Eladă. Aici se găseşte Olimpia,care nu a fost
nici oraş , nici aşezare omenească ,ci o asociere de temple şi altare , între
care străluceau cele ale lui zeus si ale Herei. Lângă acestea , se aflau
stadionul,hopodromul si palestra.Stadionul ,care există şi astăzi, nu
avea o pistă circulară,ci una pe mijloc , lungă de 211 m si lată de 32 m,
acoperită cu un strat gros de nisip.La cele doua capete se află cate o
linie de calcar la care se puteau alinia 20 de alergatori.Între cele doua
linii distanta este de 192,27 m, deci cele 600 de tălpi ale piciorului lui
Hercule.
Spectatorii luau loc pe taluzuri naturale sau artificiale, în jurul
arenei pentru a se încărca cu energie telurică.
Legenda spune ca prin secolul al IX-lea î.Hr. Iftias,regele Elidei
stăpanea o regiune râvnită pentru frumuseţea si fertilitatea sa. Pentru a
o pune la adăpost de Licurg,regele puternicei Sparte,Iftias a încheiat cu
acesta un pact care declara Olimpia teritoriu sacru şi
inviolabil.Traversarea teritoriului cu armele în mână ,era pedepsită cu
amenzi mari.Aşa s-a născut pacea sacra (echecheria),armistiţiu olimpic
impus tuturor oraşelor grecesti participante la Jocurile Olimpice.O dată

5
la 4 ani ,timp de o lună, în luna sacra (hieromenia)-începând cu câteva
zile înainte de jocuri şi cateva dupa acestea-nimeni nu se putea apropia
înarmat,trebuind sa depună lancea şi scutul la graniţă.
Poate cea mai importantă regulă a Jocurilor Olimpice antice era
echecheria, armistiul sacru ce se instaura pentru trei luni în toată
Grecia antică. Nici unei cetăţi greceşti nu îi era permis să lupte sau să îşi
deplaseze armatele în Eliş, regiunea din care făcea parte Olimpia. Pe
timpul păcii, orice cetăţean grec putea traversa teritoriul inamicilor săi
fără teamă de a fi atacat, iar pedeapsa cu moartea era abolită.
Istoricul Tucidides menţionează o astfel de încălcare a armistiţiul de
către armata spartană în anul 420 i.H. Pentru deplasarea unei armate de
2000 de oameni dincolo de graniţa regiunii Eliş, Spartă avea să
primească o amendă uriaşă, 100 de drahme pentru fiecare luptător.
Pretextând că trupele nu făceau altceva decât să se antreneze, cetatea
acuzată refuză plata exorbitantei sume de 200.000 de drahme. În
consecinţă, organizatorii vor interzice atât participarea oricărui atlet
spartan la Jocurile Olimpice din acel an, cât şi realizarea oricărui fel de
sacrificii în cinstea zeilor.

Olimpia este cunoscută și pentru statuia sa imensă a lui  Zeus,

statuie făcut din fildeș și aur, una dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii ,
făcută de Phidias. A fost găzduită de templul lui Zeus, foarte aproape de
o clădire imensă, care se consideră că a fost atelierul lui Phidias, în care
acesta a creat statuia (ulterior atelierul a fost transformat într-o basilică
creștină, în prezent ruinată).

6
1.3. Atleţii

Participanţii veneau din toate teritoriile greceşti ,la început din

Peloponez si apoi din îndepatate aşezări greceşti: Atena, Egipt, Asi Mică,
Pontul Euxin.
Odată cu amplificarea importanţei Jocurilor, hieromenia tindea sa
se lărgească la trei luni ,cu 30 de zile înainte de jocuri, în gimnaziul din
Elida. Atleţii parcurgeau 15-20 de zile pe drum la venire si alte cateva la
plecare. În Elida, ei trebuiau să se prezinte helanodicilor (un corp de
oficiali,arbitrii care verificau sub toate aspectele calităţile participanţilor.
Ce condiţii trebuia să îndeplinească fiecare ? Să fie grec , să fie om
liber, să prezinte referinţe asupra virtuşilor atletice, şi toţi aspiranţii
trebuiau să efectueze în prealabil acasă, în patrie, antrenamente timp de
10 luni, în cantonament, sub conducerea maeştrilor, care-I supuneau la
exerciţii foarte sereve.
Niciun sclav sau barbar nu avea dreptul de a concura la Jocurile
Olimpice, ele fiind rezervate strict vorbitorilor de limba greacă. Orice
persoană care comisese o crimă sau care furase dintr-un templu primea
interdicţia de a mai participa vreodată la competiţii.
Festivalul era interzis şi femeilor măritate care nu puteau nici măcar să
privească întrecerile, orice abatere fiind pedepsită cu moartea. Cu toate
acestea, virginele şi preotesele zeiţei Demeter erau binevenite. Şi totuşi,
istoria menţionează o astfel de abatere, atunci când Kallipateira, mama
unui competitor s-a deghizat în antrenor pentru a-şi pregăti fiul al cărui

7
tată murise. Descoperită, Kallipateira va fi totuşi iertată de către
organizatori în semn de respect pentru familia ei din care făceau parte
nu mai puţin de şase campioni olimpici, inclusive fiul pe care îl
antrenase.
În acelaşi an în care aveau loc Jocurile Olimpice destinate
bărbaţilor, o altă competiţie olimpică, aflată sub patronajul zeiţei Hera,
era celebrată. Întrecerea sportivă era destinată exclusiv femeilor care se
puteau întrece într-o singură proba, cea de alergare. Se spune că
evenimentul ar fi avut aceleaşi origini că şi cel dedicat bărbaţilor, atunci
când Hippodamia ar fi ales 16 fecioare care să concureze în cinstea
căsătoriei sale cu Pelops.
Premiile constau în cununi din ramuri de măslin şi vite sacrificate
în onoarea Herei.
Cu toate acestea, familiile elene nu îşi încurajau fiicele în practicarea
atletismului, singură excepţie fiind cetatea Spartei, acolo unde se
consideră că o femeie puternică va putea naşte fii puternici.
Competitoarele spartane concurau nude asemeni bărbaţilor, fiind
singurele reprezentanţe ale sexului slab care alegeau o asemenea formă
de participare. Se ştie că sportivele din celelalte cetăţi purtau în timpul
întrecerilor rochii suficient de scurte astfel încât să nu acopere gleznele.
Jocurile olimpice feminine puteau fi asistate de bărbaţi întrucât se
consideră că acesta era un bun prilej pentru alegerea viitoarele soţii.
Odată cu adoptarea Jocurilor olimpice de către români, femeilor li se va
permite şi participarea la cursele de care.

Intervalul dintre doua ediţii ale Jocurilor, de 4 ani, însumând 1457

zile,10 ore şi 40 de minute se numeşte olimpiadă.

8
1.4. Jocurile

776 î.Hr. Registrul public al învingătorulor începe cu

Corebas,bucătar, cafegiu şi negustor din Elida, care a câştigat proba de
dromos, cursa de viteza pe un stadiu.Câştigatorul se numea
olimpionic. Se pare ca timp de 13 olimpiade,adica peste 50 de ani,
dromosul a fost singura probă a Jocurilor.
744 î.Hr. Încep să ia parte la jocuri si spartanii si apoi toti grecii,
jocurile devenind panelenice.
724 î.Hr. Apare in program cursa numită diaulos sau cursa
dublă, de doua stadia . Primul învingîtor a fost Hipenos din Pisa.
720 î.Hr. S-a introdus o noua probă de rezistenţă: dolicos, pe 12
lungimi de stadiu, deci 4614,48 m, învingător fiind Acatos din Sparta.
708 î.Hr. De la acestă editie încep sa figureze programul Jocurilor
si alte probe: luptelor. Luptătorii îşi ungeau corpul cu grăsime şi nisip
pentru a îngreuna prizele si ţelul luptei era triagmos, adică adversarul
sa fie doborât de 3 ori la pamant.
Tot la această ediţie este mentionat pentru prima data
pentatlonul, format din 5 probe: alergarea, lupta, saritura în lungime,
alergarea discului şi a suliţei.
688 î.Hr. Se introduce în programul Jocurilor proba de pugilat;
cel mai puţin nobil dintre jocuri, desfasurat la început cu pumnii goi,
apoi cu pumnii si braţele înfăşurate în curele de piele , iar mai târzius-au
bătut bumbi de plumb pe aceste curele numite ceste. Lupta dura până
unul din adversari se declara învins.

9
 680 î.Hr. Apar în programele Jocurilor cursele de care (cvadrige).
Era o cursă aristocratic la care paticipau tirani , regi sau oameni bogaţi.
Aceasta se desfasura pe hipodrom , care avea 780 m distanţă , pe care
cvadrigele o parcurgeau de 12 ori. Startul se dădea în bloc, victoriile
vizitiilor tocmiţi se atribuiau proprietarului celor 4 cai învingători.
648 î.Hr. La aceasta ediţie este inclusa în program ce mai crudăă
si mai violent probă, pancraţiul, un amestec de lupte si pugilat .Tot la
ediţia respectivă se mai introduce cursele de cai.
Din cele prezentate rezultă că Jocurile Olimpice au devenit tot mai
complexe, oferind participantilor mai multe posibilităţi de afirmare si
totodată mai multe variante de spectacol.
Numeroşi au fost învingătorii, considerate eroi în localitatile si
tarile din care proveneau.Cel mai celebru atlet al antichităţii a fost Milon
din Crotona ca s-a distins la luptă ca adolescent , a câştigat de 6 ori
cununa din ramuri de măslin , era îndemânatit , agil si avea statura
herculeană. Milon era foarte lacom, deoarece manca la o masa 4 kg
de carne si tot atâta pâine si bea 4 litri de vin.
488 î.Hr. La doi ani după bătălia de la Marathon se instaleză
perioada idealuli atletic . La cultul forţei se adaugă cel am măsurii ,
armoniei şi frumuseţii plastic , fiind glorificaţi atleţii compleţi.
Diversitatea probelor si numărul în creştere al concurenţilor a făcut
ca o singură zi sa fie insuficientă pentru desfăşurarea jocurilor; astfel,
probele s-au repartizat pe o perioadă de 5 zile.
Jocurile , ca reprezenţii de prestigiu au determinat cetăţile greceşti
să-şi formeze campionii,acordându-le privilegii şi asigurându-le
considerabil viaţa. Ne apropiem astfel de ediţia din 416 î.Hr. ,în care
apare atletismul profesionist. Atleţii încep să considere exerciţiile fizice

10
ca o meserie şi se pregătesc numai pentru obţinerea victoriei la Jocuri.Ei
luptă puţin pentru onoruri şi mai mult pentru recompense material.
292 î.Hr. Începe decadenţa atletică.Se înmul-esc cazurile de
fraudă.Atenianul Calipos si-a mituit adversarii la pentathlon, dar a fost
descoperit si amendat. Atena a refuzat să platească , riscând sa fie
exclusă de la Jocuri. Într-un final s-a răzgândit si a achitat amenda, din
care s-au înălţat 6 statui lui Zeus.
164 î.Hr. Ultimul campion glorios, Leonidas din Rodos, a totalizat
la patru ediţii successive între 164 î.Hr. – 152 î.Hr., 12 victorii la cursele
de un stadiu, de diaulos şi cele cu arme.
67 î.Hr. Jocurile au decăzut atât de mult si din cauza faptului ca
Nero, cezarul bufon, a schimbat data de desfasurare ca el sa poata
participa la Jocuri, la care a concurat singur, dar nu a încheiat
parcursul. A fost totuşi declarat învingător, fiind singur cincurent.
Este epoca pe care Juvenal a caracterizat-o cu mare dispreţ panen
et circenses( pâine şi circ) .
313 d.Hr. Împăratul roman Teodosiu, convertit la creştinism, la
cererea episcopului Ambrozie,emite un verdict prin care suprimă Jocurile
Olimpice, socotite cult păgân.
Istoria Jocurilor Olimpice s-a încheiat. Peste Olimpia au năvălit
goţii, apoi, Teodosiu al II-lea i-a dat foc. S-au produs doua cutremure
si s-au revarsat apele, distrugand unul din cele mai faimoase locuri din
lume , care a strălucit timp de 12 veacuri.
Armonia este o expresie grecească, pe care gimnastica trebuia să
o promoveze. Supleţea trupui, dezvotarea proporţională a membrelor,
însoţite de curaj , forţă, modestie si chibzuinţă dădeau armonia.

11
 II.Jocurile Olimpice moderne

2.1. Renaşterea Jocurilor Olimpice

Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru omenire startul in

dezvoltarea sociala ,economica si cultural care continua si in zilele
noastre.Gradul sporit de civilizatie al acestui secol a creat conditiile
pentru aparitia unor preocupari privind Jocurile Olimpice
antice.Istorici,arheologi si pedagogi,dupa 1300 de ani de la sistarea
jocurilor,le-au adus in atentia contemporanilor lor.
Unul dintre promotorii cei mai active ai renasterii Jocurilor
Olimpice este Evanghelie Zappa,care,cu 30 de ani inaintea memorabilei
conferinte de la Sorbona a baronului de Coubertin ,a vorbit si a trecut la
fapte,promovand renastera Jocurilor Olimpice.
Opera sa de rasunet mondial este initiativa de a organiza primele
competitii de reanviare a jocurilor traditionale ale grecilor,pentru care a
pus la dispozitia statului grec averea sa.Acestea trebuiai organizate din 4
in 4 ani.
Primele incercari intreprinse la Atena in 1859 nu au avut success
din cauza numeroaselor problem organizatorice.Chiar si asa
neizubutite,aceste jocuri preolimpice au facut o legatura logica intre
trecutul intunecat si viitorul nesigur(V. Grombach).
Perre de Coubertin este cel care poarta azi ,cutotul justificat,titlul
de renovator al Jocurilor Olimpice modern.Nascut la 1 ianuarie
1863,tanarul aristocrat francez a parasit cariera militara imbratisand cu

12
pasiune sociologia si pedagogia.Adversar al educatiei rigide,prin
dresaj,Coubertin militeaza pentru o educatie sportive prin participare
libera.A practicat crosul si fotbalul,atletismul,canotajul si inotul
,ajungand secretar general al Uniunii Societatii Franceze de Sporturi
Atletice.El a lansat mens fervid in corpora lacertoso (spirit inflacarat
intr-un trup puternic) pentru a inlocui vesnicul dicton al lui Juvenal
mens sana in corpora sano , care nu mai corespundea spiritului
tinerilor societatii sfarsitului de secol XIX.
In urma unei corespondente sustinute cu personalitati din Europa
si America,Coubertin organizeaza, la 16 iunie 1894,Congresul pentru
restabilirea Jocurilor Olimpice, care a vizat in primele 7 puncte problem
privind amatorismul si profesionalitatea in sport,iar punctul 8 fiind
destinat restaurarii Jocurilor Olimpice,punctual 9 prevedea conditiile
pentru concurenti,discipline,periodicitate si organizare,iar punctual
10,numirea unui comitet international insarcinat cu pregatirea
restaurarii jocurilor.Au participat delegate din 12 tari ale lumii,carora li
s-au adaugat adeziuni scrise din alte 21 de tari.
S-a stabilit desfasurarea periodica a jocurilor,din 4 in 4 ani,si s-a
constituit Comitetul International Olimpic (CIO) al carui presedinte a
fost poetul grec Dimitris Bikelas, iar secretar general Pierre de Coubertin.

Atena 1896

Dupa o perioada de 1503 ani,Jocurile Olimpice revin in actualitate

si se organizeaza prima editie la Atena.Dificultatile organizarii au fost
serioase deoarece Grecia nu era pregatita ,pentru un eveniment de o
asemenea anvergura,iar guvernul se opunea.

13
 Programul jocurilor cumprindea:atletismul,gimnastica cu haltere si
tragerea franghiei,scrima,luptele,tirul,sporturile nautice
(yachting,canotaj,natatie,polo pe apa),ciclismul,calaria,jocuri (tenis-
cricket).
La 6 aprilie si in prezenta a 50.000-80.000 de spectator a avut loc
ceremonia oficiala de deschidere si s-a intonate Cantata Olimpica a
compozitorului Spiridon Samaras,pe versurile poetului Costis Palamas.
La start s-au aliniat 13 tari si un total de 282 de sportive.
Jocurilile modern au inceput.Grandoarea si stralucirea de mai
tarziu au fost anuntate de o raza de soare captata,care a luminat
renastera uneia din actiunile umane universal.

Paris 1900

Inca din 1894 se hotareste ca a doua editie a Jocurilor Olimpice sa

aiba loc la Paris,in onoarea renovatorului acestora.Nesansa a facut ca
desfasurarea Jocurilor sa aiba loc in aceeasi perioada cu organizarea
Expozitiei Mondiale,care le-a si integrat.Multe au fost neajunsurile
datorate acestei integrari mondiale,mai ales pe plan financiar.
La start s-au aliniat sportive din 20 de tari ,americanii distingandu-
se iarassi prin numarul mare de medalii castigate la atletism ; echipa de
rugby a Frantei a castigat finala cu Germania si , de asemenea, tot
francezii au castigat la scrima,gimnastica si canotaj.

Jocurile Olimpice de la Paris s-au distins prin cateva

evenimente:

14
 -in program apar probele feminine,la aceasta editie femeile
participand pentru prima data.Pima medaliat : C. Cooper (Anglia) , la
tenis;
-In program figurau probe de alergare pe 60 m, 2500 m, 4000 m,
obstacolr, 5000 m, pe echipe formate din 5 sportivi , inot 60 m sub apa
si altele;
-in locul cununilor cu lauri si medaliilor,sportivilor le sunt
inmanate umbrele,bastoane si alte obiecte.
Coubertin a conchis la incheierea Jocurilor : “Multa bunavointa,
rezultate interesante, dar nimic olimpic “ .

St. Louis 1904

America, distingandu-se prin participantii sai la primele doua

editii ale Jocurilor Olimpimce , cum era si firesc, a primit organizarea
editiei din anul 1904. Distanta pentru organizare s-a dat intre localitatile
Chicago si St. Louis. C.I.O a recurs la presedintele Th. Roosevelt pentru a
stabili care din aceste doua localitati sa organizeze Jocurile si acesta a
decis: St. Louis.
La aceasta editie au fost introduce in program boxul si baschetul
precum si o proba all round championship (proba probelor , ce
cuprindea toate probele atletismului , 10 la numari), care se defasura
intr-o singura zi : decatlonul de astazi . Jocurile de la St. Louis nu au
avut stralucire si au fost repede date uitarii.

Londra 1908

15
 Grecia nu renuntase la idea de a fi sigura tara organizatoare a
Jocurilor Olimpice , solicitand sa fie permisa organizarea unor intreceri
intermediare, in 1906 , cu prilejul aniversarii a 10 ani de la prima editie.
Acestea au fost superioare celor americane, dar rezultatele obtinute nu
au fost recunoscute niciodata.
C.I.O. a atribuit organizarea Jocurilor Londrei, in virtutea faptului
ca Anglia se socoteste leaganul mai multor sporturi practicate si in zilele
noastre. In 18 luni s-a construit un stadion cu 70.000 de locuri , pe care
s-au organizat mai mlte intreceri simultan: un dreptunghi de 235 x 100
m, cu o pista de 1/3 de mila (536,45 m) inconjurata de o pista de ciclism
de 3 furlongi (603,50 m) avand in mijloc, in afara sectoarelor atletice, o
piscine lunga de 100 m si lata de 17 m , cu podium pentru box si luptem
peluze de iarba pentru gimnastica si tir cu rcul.
Episcopul de Pensylvania a rostit, pe 19 iulie 1908, cateva cuvinte
fericite : “Important la aceste concursuri nu este sa castigi, ci sa iei
parte” .Principiu pe care Coubertin L-a enintat astfel: “Important in viata
nu este Victoria, ci lupta ; esentialul nu este sa invingi , ci sa lupti bine” .
Acestea concorda cu fairplay-ul si dau substanta olimpismului
modern.

Stokholm 1912

16
 Coubertin, in notitele sale, il consemneaza ca membru, primit in
decembrie 1908 in randurile C.I.O.,pe George A. Plagino (Romania),
membru independent al Comitetului International.
Comitetul Olimpic Roman s-a infiintat peste 2 ani, pe 8 mai 1914.
SUedia, tara in care gimnastica era la mare cinste , de peste un secol,dar
si patria lui Ling , a primit organizarea Jocurilor la Stokholm.
La Stokholm a fost construit un stadion un stadion olimpic cu
32.000 de locuri si s-a amenajat un bazin de inot de 100 m. Deschiderea
oficiala a avut loc la 6 iulie,participand 26 de tari. Atletismul a dominat
intreaga editie.
La 6 luni dupa incheierea Jocurilor Olimpice, Amateur Athletic
Union (Federatia americana de atletism ) a comunicat Comitetului
Olimpic ca Jim Thorpe a jucat baseball in 1909 si 1910 intr-o echipa
profesionista primind un salariu de … 60 de dolari pe luna.Suedia a luat
legatura cu CIO care hotareste sa-I fie retrase medaliile.
Comitetul Olimpic Roman a fost infiintat in primavera anului
1914, cu scopul de a pregati si asigura participarea atletilor romani la
Jocurile Olimpice. In acelasi an , o delegatie a Romaniei participa la
Congresul CIO de la Paris , unde s-au elaborate regulamente amanuntite
privind numarul participantilor pentru fiecaresport ( de la 10 la 6 ) , lista
probelor obligatorii si facultative a aparut pentru prima data drapelul
olimpic alb cu cele 5 inele impletite: albastru , galben, negru , verde si
rosu, simbolizand cele 5 continente.
Intre timp a izbucnit Primul Razboi mondial , care a interrupt
Jocurile Olimpice pana in anul 1920.

Anvers 1920

17
 Deschidera Jocurilor Olimpice a avut oc pe 14 august , cu un
ceremonial intrat de acum in istorie.
Pentru prima oara se inalta steagul olimpic pe catargul central si
se rosteste juramantul olimpic.
La aceasta editie s-au batut toate recordurile din punctual de
vedere al tarilor participante , al concurentilor si al probelor sportive ,
desi nu au participat tarile invinse in razboi si nou create Uniune
Sovietica.
Aceasta editie a reprezentat un pas inainte important, in ceea ce
priveste rugurozitatea programului si masurile de fairplay.

Paris-Jocurile Olimpice de vara 1924

Chamonix-Jocurile Olimpice de iarna (prima
editie)

La aceaste Jocuri s-au consacrat ca eroi dinlandezul Pavo Nurmi

(Jocurile de vara) si norvegianul Torleif Haug (Jocurile de iarna)
La ambele editii , Romania a participat cu echipe de atletism ,
rugby, fotbal, tir, scrima, tenis, natatie si calorie.
Din anul 1924 , Jocurile Olimpice de vara si de iarna s-au
desfasurat in acelasi an dupa cum urmaza:
1928-Amsterdam ( Jocurile de vara) si St. Moritz (Jocurile de iarna)
1932-Los Angeles ( Jocurile de vara) si Lake Placid ( Jocurile de
iarna)
1936-Berlin (Jocurile de vara) si Garmisch Partenkirshen (Jocurile
de iarna)

18
 In data de 2 septembrie 1937 se stinge din viata , la Lausanne ,
Pierre de Coubertin, la 74 de ani ; inima lui a fost ingropata, dupa
propria dorinta, la Olimpia.
Urmeaza a doua conflagratie mondiala , care a dus la intreruperea
Jocurilor pana in anul 1948.
1948-Londra(Jocurile de vara )si St. Moritz ( Jocurile de iarna)
1952-Helsinki (Jocurile de vara) si Oslo ( Jocurile de iarna )
1956-Melbourne (Jocurile de vara) si Stokholm (Jocurile Olimpice
ecvestre) Cortina d’Ampezzo (Jocurile de iarna)
1960-Roma (Jocurile de vara) si Squaw Valley (Jocurile de iarna)
1964-Tokio(Jocurile de vara) si Insbruck ( Jocurile de iarna )
1968-Mexico (Jocurile de vara ) si Grenoble (Jocurile de iarna)
1972-Munchen (Jocurile de vara) si Sapparo (Jocurile de iarna)
1976-Montreal (Jocurile de vara) si Insbruck ( Jocurile de iarna)
1980-Moscova ( Jocurile de vara) si Lake Placid (Jocurile de iarna )
1984-Los Angeles (Jocurile de vara ) si Saranjevo (Jocurile de iarna)
1988-Seul ( Jocurile de vara) si Calgary ( Jocurile de iarna )
1992-Barcelona ( Jocurile de vara) si Albertville (Jocurile de iarna)
1996, Atlanta
2000, Sidney
2004, Atena
Din anul 1994 Jocurile Olimpice de iarna s-au desfasurat in anul
cu sot din intervalul olimpic de 4 ani.
1994, Lillehammer
2002, Salt Lake City
2006, Torino

19
III.Olimpismul

20
 In zilele noastre organizatiile olimpice international si nationale,
Comitetul International Olimpic , Comitetele Olimpice nationale,
Federatiile Internationale, vorbesc despre miscarea olimpica si relatiile
dintre aceste organism, reglementare in principal de Carta Olimpica,
document care consemneaza :
1. Olimpismul modern a fost conceput de Pierre de Coubertin ,
consfintit in insusi documentul amintit.
2. Olimpismul este o filosofie de viata care combina intr-un intreg
echilibrat calitatile corpului , vointei si spiritului, imbinand sportul ,
cultura si educatia.
Olimpismul cauta sa creeze un mod de viata bazat pe bucuria
gasita in effort, pe valoarea educativa a exemplului bun si de respectful
fata de principiile etice fundamentale universal.
3. Misiunea olimpismului este de a pune sportul in serviciul
dezvoltarii armonioase a individului , avand in vedere incurajarea
instaurarii unei societati pasnice , cu ocrotirea demnitatiiumane.
4. Miscarea ollimpica moderna s-a nascut din olimpismul modern.
5. Obiectivul miscarii olimpice este de a contribui la construirea
unei lumi pasnice si mai bune, prin educarea tineretului , prin
practicarea sportului fara niciun fel de discriminare si in spiritual
olimpic, care necesita intelegere mutuala intr-un spirit de prietenie ,
solidarita si fairplay.
Olimpismul este un cod de conduit morala, care cere loialitate si
situeaza oamenii in functie de valoarea lor si nu de functiile detinute in
societate.
Cea mai mare glorie a lui Pierre de Coubertin este faptul ca a
promovat sportul la rangul de valoare universal si ca a pus la bazele

21
olimpismului modern aparatul theoretic si practic, fara de care nu ar fi
putut sa progreseze.
Olimpismul cuprinde atata ideile educatiei prin sportm actiunile de
realizare practica a acestuia, organizarea Jocurile si tot ansamblul de
actiuni de promovare a culturii olimpice.
Sportul si olimpismul trebuie aparate de relele societatii modern,
cum sunt: vedetismul, dopingul, supracomercializarea, gigantismul,
mediatezarea excesiva si mai ales violent. In fapt, intreaga societate este
afectata de aceste fenomene , insa filosofia olimpica trebuie sa ofere
puritatea continutului sau si a jocurilor pe care la patroneaza.

IV.Bibliografie

22
1. Manual de Pregatire Sportivă Teoretică clasele IX şi X
2. http://istoriesicultura.ro/jocurile-olimpice.html
3. http://www.referat.ro/referate_despre/jocurile_olimpice_antice.ht
ml

23