Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT
TEMA: Istoria jocurilor olimpice
antice
Chișinău, 2020
1
CUPRINS:
1. Introducere........................................................................................................3
2. Sportivii.............................................................................................................4
3. Spectatorii..........................................................................................................5
4. Declinul
jocurilor...............................................................................................6
5. Importanța jocurili Olimpice
antice...................................................................7
6. Dezvoltarea jocurilor Olimpice antice...............................................................8
7. Flacăra
Olimpică................................................................................................9
8. Concluzie...........................................................................................................9
9. Bibliografie......................................................................................................10
2
1.Introducere
Deși Jocurile antice au fost organizate în Olympia, Grecia, din 776 î.Hr. până în
393 d.Hr., au trebuit 1503 de ani pentru revenirea olimpiadelor. Primele olimpiade
moderne s-au ținut la Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil de renaștere a fost
un francez pe nume baronul Pierre de Coubertin, care a prezentat ideea în 1894.
Gândirea sa inițială a fost să dezvăluie Jocurile moderne în 1900 în localitatea sa
natală. La Paris, însă delegații din 34 de țări au fost atât de încântați de concept,
încât l-au convins să mute Jocurile până în 1896 și ca Atena să fie prima gazdă.
3
2. Sportivii
Sportivii instruiți sub privirea atentă a unui antrenor profesionist sau a unui
antrenor fizic care au știut să dezvolte cel mai bine anumite mușchi, cea mai bună
dietă și cantitatea corectă de exerciții care trebuie făcute. Antrenorii au fost adesea
mulțumiți de sportivii lor mai de succes prin dedicarea unei statui a acestora pe
site.
3. Spectatorii
Vestitorii au fost trimiși de la Elis pentru a face publicitate venirii Jocurilor în
toată Grecia. Spectatorii au venit nu numai din continentul grec, ci și din
insule, Ionia și Magna Grecia . Pentru a facilita mișcarea spectatorilor și a
sportivilor și în ceea ce privește importanța religioasă a Jocurilor, un armistițiu
sacru a fost chemat în toată Grecia. Inițial, armistițiul a durat o lună, dar în
secolele ulterioare a fost extins la trei. Nu s-au permis războaie, nu s-au putut
transporta arme pe teritoriul Elis și nu s-a dat niciun obstacol vreunui spectator,
atlet .
Stadionul Olympia trebuie era bâzâit în mod pozitiv în timpul Jocurilor, cu mulțimi
în masă de spectatori emoționați care stau în locuri de tabără schimbătoare (doar
mai târziu a fost oferită cazare vizitatorilor) și admirau masele de statui și clădiri
fine de pe site. Vânzătorii de alimente, meșteșugari, muzicieni, poeți și filosofi au
profitat din plin de mulțimi pentru a-și face publicitate bunurile sau
ideile. Numărul de spectatori care au participat la fiecare Joc nu este cunoscut, dar
știm că aproximativ 45.000 de spectatori, compuși din bărbați, sclavi și străini,
stăteau și priveau de pe terasamentele stadionului care a găzduit evenimentele
principale. Spectatorii au participat activ la evenimente prin sprijinul lor plin de
viață al sportivilor și, după fiecare eveniment, au dus flori și frunze de laur pe
învingători.
5
4. Declinul jocurilor
Deși atletismul și îndatoririle militare erau strâns legate, această asociație ar trebui
explicată în raport cu valorile civice prescrise de cultura homerică. Concurenții
olimpici s-au străduit să obțină victoria, deoarece a fost cel mai valoros rezultat nu
numai în competițiile atletice, ci și în război. Epictet notează că „la Jocurile
Olimpice nu poți fi doar bătut și plecat, ci, în primul rând, vei fi rușinat ... în fața
întregii lumi”.
Abundența surselor, atât literare, cât și arheologice, care propune această temă ne
face să ne dăm seama că scopul concurentului individual a fost evident: fie să
câștige, fie să moară. Similitudinea puternică dintre competiția agonistă și efortul
de război sunt legate de valorile comune împărtășite atât de soldat, cât și de
sportiv.
După cum remarcă Poliakoff, „victoria sau moartea” este o temă recurentă pe
mormintele soldaților greci. În afară de ideologie, relația atletism-război poate fi
văzută într-o lumină practică; și anume, emulând acțiuni beligerante, activitatea
fizică a pregătit soldații pentru luptă. Cu toate acestea, în timp ce atletismul și
războiul ar fi putut depinde unul de celălalt, această afiliere nu era pe deplin
evidentă în lumea antică.
7
6.Dezvoltare jocurilor Olimpice antice
7.Flacăra Olimpică
Ideea torței olimpice sau Flacăra olimpică a fost inaugurată pentru prima dată
în cadrul Jocurilor Olimpice din Amsterdam din 1928. În Jocurile Olimpice antice
nu exista ștafetă cu torță.
Cu toate acestea, erau cunoscute ștafele de torță în alte festivaluri atletice din
Grecia antică, inclusiv în cele organizate la Atena. Releul modern al torței olimpice
a fost instituit pentru prima dată la Jocurile Olimpice din 1936 din Berlin.
8.Concluzie
În concluzie pot spune că Jocurile Olimpice Antice au avut o importanță majoră in
dezvoltarea sportului la un alt nivel. Participanții se pregăteau pentru participare
depunând răbdare si multă multă muncă, fiind gata să-și deie chiar și viața doar
pentru a fi câștigători. Au fost mulți sportivi mari care au câștigat faima și gloria în
mai multe jocuri.
Jocurile au continuat prin perioada elenistică, cu mai multe clădiri adăugate site-
ului, conforturi mai mari oferite spectatorilor și o creștere a profesionalismului și a
specializării evenimentelor sportivilor. În epoca romană, deși au existat unele
schimbări în tradiție , cum ar fi Sulla mutarea lui de 80 de jocuri î.Ch. Roma ,
Jocurile au continuat să fie popular și prestigiul lor a crescut sub imparati
hellenophile , cum ar fi Hadrian . Cu toate acestea, împăratul Theodosios a decis,
în cele din urmă, ca toate practicile de cult, inclusiv jocurile, să fie oprite, iar
olimpiada finală a avut loc în 393 e.n., după o alergare de 293 de olimpiade de
peste un mileniu.
9
Bibliografie
1.Wikipedia
2. https://www.ancient.eu/Olympic_Games/
4. https://www.olympic.org/ancient-olympic-games
5. https://shotarohondamoore.medium.com/history-of-the-ancient-olympic-games-
cabaebfd1b0a
6.Google
10