ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

„ALEXANDRU CEL BUN”

FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CERCETAREA
(Material didactic)

Autor:
Alexandru TANASIEV

1
 CHIŞINĂU, 2021
CERCETAREA PRIN OBSERVARE
Nu vei putea observa niciodata totul.
Gen G S Patton jr
(Razboiul asa cum l-am cunoscut 1947)

Operatiunea de cercetare sunt acele operatiuni menite sa obtina prin observare vizuala sau
alte metode de detectare informatii despre activitatiile si resursele unui inamac sau potential inamic
sau pentru a asigura date referitoare la caracteristicile meteorologice, hidrografice si geografice a
unei zone distincte. Cercetarea in primul rand se bazeaza pe inteligenta umana decat pe mijloacele
tehnice.
Cercetarea este o incercare de srtangere a informatiilor. Aceasta se executa inainte in timpul
si dupa alte actiuni de lupta pentru a aduce informatii folosite in pregatirea procesului de cercetare a
campului de lupta, bine cunoscut de catre comandant in ordinea formularii autentificarii, sau
modificarea cursului actiunii.
Cele 4 forme de cercetare se executa pe un itinerariu, o suprafata zona si cercetarea in graba
(in forta)

13-1.In cercetare se identifica caractaristicile terenului inamicului si trupelor propri si dispunerea

fortelor inamice si a populatiei civile astfel incat comandantul poate sa-si manevreze liber si rapid
fortele. Cercetarea inainte de deplasarea si ocuparea raioanelor se asigura prin elemente de siguranta
si protejeaza fortele luptatoare. Aceasta deasemenea tine fortele departe de contact pe cat posibil,
asa incat sa se concentreze asupra actiunilor de lupta decisive.

Obiectivele cercetării

13-2.Comandantul orienteaza bunurile de cercetare dupa identificarea ,in prealabil a obiectivului

de cercetare in interiorul zonei de operatii.Obiectivul cercetarii ete o forma de teren ,zona de teren
sau forta a unui inamic despre care comandantul doreste sa obtina informatii suplimentare
.Scopul cercetarii clarifica in ansamblu efortul de cerceta re cu sublinierea celui mai
important rezultat obtinut prin cercetare.In orice misiune de cercetare trebuie sa fie specificat
obiectivul cercetarii.Comandantul repartizeaza obiectivul de cercetat bazanduse pe necesitatea
prioritatii informatiei rezultand din procesul pregatirii cercetarii campului de lupta,capacitatile si
limitarilemijloacelor de cercetare
.Obiectivul cercetarii poate fi informatia despre specificul asezarii geografice cum ar fi
terenul accidenta circulabil dintr-o anumita zona confirmarea sau negarea activitatilor specifice ale
inamicului sau a unei unitati specifice inamice localizate si urmarite
.Cnd unitatea de cercetare nu are suficient timp sa-si termine toate sarcinile asociate cu o
forma specifica de cercetare aceasta foloseste obiectivul cercetarii sa o ghideze pentru stabilirea
prioritatilor
Un comandant necesita sa aduca instructiuni suplimentare ,detaliate pentru specificul
misiunii dicolo de obiectivul cercetarii ,dorind sa ineplineasca misiunile in ordinea prioritatilor.El
realizeaza aceasta emitand indrumari suplimentare unitatii sale de cercetare sau specificand
instructiuni in obiectivele sale unitatilor subordonate in ordinul de operatii.
Pentru exemplu:daca bazindu-se pe toate sursele tehnice si inteligenta umana
compartimentul G2(rezolva)trage concluzia ca inamicul nu este in zona si terenul pare sa fie
circulabil fara obstacole.Comandantul de divizie poate sa decida daca nu are nevoie de o cercetare
detaliata .Poate sa-si indrume trupele de cercetare aeromobile sa controleze o regiune in misiune de
cercetare cu conducerea rapida a miscarilor si raportarea miscarilor din teren care vor incetini
miscarea brigazilor subordonate .

2
 Alternativ cand obiectivul este localizarea fotei inamice ,obiectivul cercetarii poate fi acea
forta ;indrumarea suplimentara asa-zisa poate sa fie numai pentru cercetarea terenului necesar
pentru agasi inamicul si adezvolta situatia

Bazele cercetarii

13-4 Cele sapte baze ale operatiunilor de cercetare reusite sunt urmatoarele:
 -asigurarea continua a cercetarii
 -nu mentineti mijloace de cercetare in rezerva,
 -ghidati-va dupa obiectivele cercetarii,
 -raportati informatia rapid si exact
 -mentineti libertatea manevrei,
 -mariti si mentineti contactul cu inamicul,
 -dezvoltati rapid situatia.

Asigurarea continuitatii cercetarii.

13-5.Cercetarea efectiva este continua. Comandantul dirijeaza activitatea de cercetare inainte in

timpul si dupa toate operatiunile. Inainte de o operatie de cercetare concentrata pe golurile in
infoematii despre inamic si teren.
Pe timpul operatiilor de cercetare indreptate pe furnizarea informatiilor comandantului
pentru verificarea compunerii si intentilor inamicului pe masura ce lupta avanseaza. Aceasta
permite comandantului sa verifice care curs al actiunii este adoptat de catre inamic si determinat
daca planul sau este inca valabil bazat pe evenimente actuale in zona de operatii.
Dupa o operatie de cercetare indreptata pe mentinera contactului cu inmicul sa determine
urmatoarea miscare si adunarea de informatii necesare pentru planificarea operatiilor ulteriore.
Cand informatia cu privire la operatiile curente este adecvata cercetarea se concentreaza pe
strangerea, culkegerea de informatii pentru stucturi si desfasurarea actiunilor.
Cercetarea indeplineste continu ca o parte integrala a tuturor misiunilor de siguranta
incluzand, indeplinirea securitatii locale pentru fortele ce nu sunt in contact.

13-6. Operatiuni de cercetare pe distante si timp marite pot solicita reglarea mijloacelor de
cercetare pentru mentinerea efortului sau inlocuirea unitatilor in vederea mentinerii unei acoperiri
continue.
Mijloacele umane si tehnice folosite in incercarea de cercetare trebuie sa li se permita timp
pentru odihna reaprovizionare pregatire, procedee de conducere a trupei, pregatire de refacere,
suplimentara si impiedicarea mentinerii in verificari si serviciu.
Comandantul trebuie sa fixeze cercetarea nu numai cand deasemenea va avea nevoie de un
efort si ritm maxim al mijloacelor adecvate de cercetare si sa se asigure ca mijloacele adecvate sunt
valabile la timpurile si locurile critice.

Nu tineti mijloace de cercetare in rezerva

13-7. Mijloacele de cercetare nu se trin niciodata in rezerva. Cand angajam mijloace de cercetare
folositile la maxim pentru indeplinirea misiuni. Aceasta nu inseamna ca toate mijloacele sunt
folosite tot timpul.
Comandantul foloseste mijloacele sale de cercetare bazandu-se pe capacitatea lor si
(METTC-TC) sa realizeze acoperirea maxima necesara pentru a raspunde solicitarii de informatii
urgente a comandantului. In anumite momente acesta poate cere comandantului sa retina sau sa
pozitioneze bunurile de cercetare asigurandu-se ca sunt valabile in momente critice.

3
 Pauza ceruta de mijloacele de cercetare pentru sustinerea incercarii de cercetare nu se va
obtine plasandu-se in rezerva. Totusi toate bunurile de cercetare pot fi considerate ca mijloace
incredintate specifice misiunii.
Unitatile cu roluri multiple blindate si desant aerian pot executa cercetarea, protectia sau alte
misiuni de lupta cu economie de forta. Acestea pot fi tinute ca o rezerva pentru securitate sau
misiuni de lupta.

Orientarea pe obiectivele cercetarii

13-8. Comandantul foloseste obiectivele cercetarii concentrand efortul de cercetare al unitatii sale.
Comandantii elementelor de cercetare subordonate continua indeplinirea acestui obiectiv indiferent
de ce fortele lor intalnesc pe timpul misiunii.
Cand actiunea inamicului impiedica o unitate sa-si indeplineasca toate sarcinile asociate
normal cu o forma particulara de cercetare, unitatea foloseste obiectivul cercetarii sa-si concentreze
efortul de cercetare.

Raportati informatia rapid si exact.

13-9.Bunurile de cercetare primite raportate exact si oportun. Informatia despre inamic,

consideratia populatiei civile si terenul in care operatiile se desfasoara. Informatia poate sa-si piarda
rapid din valoarea sa.
Elementele de cercetare raporteaza exact ce vad si ce nu vad. Aparent informatia poate fi
extrem de inportanta combinata cu alta informatie. Rapoartele negative sunt la fel de importante ca
rapoartele despre activitatea inamicului.
Lipsa raportarii nu-i spune comandantului nimic. Planul de conducere a unitatii garanteaza
ca bunurile de cercetare ale unitatii au echipament de comunicatii adecvat sa sprijine in totalitate
planul de spionaj, supraveghere si recunoastere.

Mentineti libertatea manevrei

13-10. Mijloacele de cercetare trebuie sa mentina mobilitatea pe campul de lupta pentru

indeplinirea cu succes a misiunii. Daca aceste bunuri sunt nedisponibile cercetarea inceteaza si lupta
pentru supravietuire incepe.
Mijloacele de cercetare trebuie sa aiba criteri de angajare clare care sa sprijine intentia de
manevra a comandantului. Trebuie sa angajeze corespunzator deplasarea si tehnicile de cercetare
folosind focul supravegheat si procedurile standard de operare. Initiativa si cunoasterea a ambelor;
terenul si inamicul reduce probabilitatea angajarii decisive si ajuta mentinerea libertatii de miscare.
Mai important la contactul initial unitatea de cercetare adopta o formatie se lupta adoptata sa
castige contactul cu elementele aliate cele mai mici posibile. Aceasta aduce unitatii prilejul
favorabil maxim pentru manevra si da posibilitatea sa evite ca intraga unitate sa devina angajata
decisiv.
Procesul de pregatire a cercetarii campului de lupta poate grabi identificarea suprafetelor
probabile de contact cu comandantul. Folosind focul indirect pentru a produce panica si neclaritate
si deasemenea sa distruga indicarea tintelor. Este un aranjament al mijloacelor de cercetare folosit
pentru a pastra libertatea de manevra.

Castigati si mentineti contactul cu inamicul.

13-11Odata ce o unitate de cercetare castiga si stapaneste contactul cu inamicul, mentinand

legatura in afara de cazul cand comandantul adreseaza ordine de cercetare, in caz contrar sau
4
supravietuirea unitatrii este riscanta. Aceasta nu insamna ca cercetasul individual si echipa de
recunoastere nu pot pierde contactul cu inamicul.
Comandantul de unitate conducand cercetarea este responsabil pentru mentinerea
contactului folosind toate resursele valabile. Acest contact poate varia de la supraveghere la lupta
apropiata. Supravegherea combinata cu infiltrarea este adesea suficienta pentru mentinerea
contactului si este o metoda preferata.
Unitatile isi indeplinesc misiunea de cercetare evitand lupta mai putin daca este necesar sa
obtina informatii esentiale, in care caz unitatile folosesc manevra (de foc cu miscare) si mentin
contactul in timp ce evita angajarea decisiva.

Indicati rapid situatia

13-12. Cand un mijloc de cercetare intalneste o forta inamica sau un obstacol, acesta trebuie rapid
sa faca fata amenintarii. Pentru o forta inamica, acesta trebuie sa determine organizarea,
desfasurarea, activitatile si deplasarile si sa aprecieze (evalueze) indicatiile acestei informatii.
Pentru un obstacul, trebuie sa determine tipul si cantitatea obstacolului indiferent daca
acesta este acoperit de foc. Obstacolele pot duce atacatorului informatii cu privire la locul fortelor
inamice posibilitatile armamentului si organizarwea focului. In majoritatea cazurilor umitatea de
cercetare dezvolta situatia folosind actiunile la contact.

Exemplu istoric.

13-13. Istoria militara contine numeroase exemple de inportanta in operatiunile de cercetare.

Urmatorul exemplu istoric ilustreaza rolul major al operatiilor de cercetare in asigurarea succesului
unei operatii.
Acest medieval exemplu ilustreaza ca studierea altor armate din alte timpuri a avut un rol
important contribuind la intelegerea tactici ca arta si stiinta a tacticii.

Batalia de pe raul SAJO

Cercetarea era importanta in determinarea pozitiilor inamice si obtinerea avantajului in teren

in aceasta si malte alte batalii mongole. Armata mongola a purtat actiuni de cercetare continue cu
un obiectiv de cercetare cotinuu si o semnificanta parte a succesului lor a rezultat din operatiile de
cercetare.
Pe timpul operatiilor cavaleria usoara ara urmata de coloanele armate executand
recunoasterea, cercetarea. Acestea raportau date despre teren si stare a vremii precum si marirea
inamicului locul si miscarea. Daca o coloana mongola intalnea o forta inamica pe care o putea
infrange, angajau lupta; daca nu, cavaleria sa usoare mentinea contactul cu inamicul, dezvolta
situatia spre avantajul sau si mentinea libertatea de miscare.
Cavaleria usoara mongola producea pierderi si faramitari in miscarea inamicului in timp ce
fortele principale se pregateau sa intre in lupta. In martie 1241 o armata mongola din aproximativ
70000 de oameni a trecut Muntii Carpati din Rusia in Campia Ungara. La mijlocul lui aprilie
cavaleria sa usoara din 100000 de oameni localizeaza langa orasele Buda si Pesta pe raul Dunare.
Ca reactie armata mongola si-a concentrt inainte dispersat coloanele cat mai aproape de Dunare.
Odata ce mongolii au stiut ca fusesera vazuti de unguri, acestia sau retras intentionat aproximativ
100 mile N-E si i-au condus spre un anumit punct stabilit.

Campia MOHI la Raul SAJO

Mongoli au trecut Raul Sajo folosind un deja existent pod de piatra si si-au stabilit tabara le
E de rau. Unguri i-au urmat si sau oprit la V de malul raului, si-au construit o tabara, au verificat
5
podul si au parasit capul de pod la E. cercetarea mongola adescoperit locul si dipunerea in interiorul
taberei Ungare precum si pozitia de aparare la N de tabara. Dupa lasarea intunericului grosul
armatei mongole a trecut raul pe locul de trecere.
Pentru folosirea vadului mongolii au construit un pod sa la ajute trecerea. In dimineata
urmatoare resturile armatei mongole au incercat un atac asupra fortelor ungare la podul de piatra
scotand intrega armata ungara in afara tabereu la lupta. In timp ce fortele de sprijin mongole au
reusit sa treaca podul depiatra batalia era dificila si aproape ca au pierdut batalia in asteptarea
grosului trupeu venit pentru ai sprijini. Dupa doua ore majoritatea fortelor mongole lovesc in spate
si flanc fortele ungare conducandu-i inapoi in tabara.
Aceasta a fost practica mongola, ei intentionat au folosit un traseu ocolitor pentru ai
surprinde pa inamici in afara taberei. Asigurandu-se mongolii au urmarit distrugerea armatei ungare
cand au incercat sa se retraga din tabara.

Caracteristici ale mijloacelor de cercetare.

13-14. Responsabilitatea pentru conducerea cercetarii nu consta numai cu specificul organizarii

unitatilor. Orice unitate areca misiune sa raporteze informatii despre teren activitati civile pozitii
aliate si inamice indiferent de locul campului de lupta si misiunea intiala.
Trupele din prin prima linie si patrulele de manevra ale unitati de cercetare la toate
esaloanele aduna informatii despre unitatile inamice care sunt in contact. In suprafetele din
adancime sunt rezervate forte de manevra, mijloace de foc, aparare aeriana, politie militara (HOST
NATION AGENTIES).
Forte luptatoare si arme de sprijin in lupta sunt elmente ce observa si raporteaza activitatea
civililor si a inamicului. Cu toate ca toate unitatile executa actiuni de cercetare special antrenate in
scopul cercetarii, acelea sunt unitati de cercetare terestre, trupe aeromobile de cercetare in adancime
si forte speciale.
Cateva structuri ca genisti si chimisti au scopuri de cercetare specifice pentru a indeplini
acest efort de cercetare. In ori ce caz comandantii de corpuri si divizii vor folosi intai blindatele si
elmentele de cercetare sa execute operatiunile de cercetare.

13.-15. La nivel batalion si mai sus comandantul stabileste misiunea pentru mijloacele sale (ISR)
bazat pe organizare, echipament si antrenament.comandantul trebuie sa fie informat despre
capacitatile si limitele mijloacelor sale de cercetare, sa asigure angajarea acestor mijloace nu mai
departe de capacitatile si misiunile pentru care au fost antrenati si echipati.
13.-16. Un comandant conduce in primul rand cercetarea cu o combinatie de trupe terestre si
mijloace aeriene sprijinite de sisteme tehnice. Actionand in comun, aceste bunuri creaza o sinergie
folosind forta unui sistem pentru a compensa deficientele celuilalt.
Pentru a produce aceasta sinergie comandantul trebuie sa descrie procedurile de raportare
pentru toate unitatile si msa transmita o informatie stransa in timpul operatiilor de cercetare.
Aceasta faciliteaza executarea rapida a executarii misiunii.

Consacrate mijloacele de cercetare sunt usor suprasolicitate.

13.-17. Comandantul foloseste toate resursele valabile de cercetare terestra care pot angaja
mijloace nespecifice ajustate pentru misiuni.
Unitatile de cercetare de geniu strang informatii despre cum terenul afecteaza mobilitatea
inamicului si fortelor propri. Echipele de cercetare NBC pot determina prezenta sau absenta
contaminarii NBC si masura acestei contaminari.
Observatorii inaintati ai artileriei, echipele de mitraliori si (COLTS) raporteaza informatii
despre ce au observat pe campul de lupta.
Apararea aeriana observa si raporteaza inamicul din spatil aerian si coridoarele aeriene
folosite.
6
13.-18. Elementele de cercetare terestre sunt in general limitate in adincime care conduc cercetarea.
Totusi ei pot opera sub conditii meteo care ar interzice operatiile cercetarii aeriene.

13.-19.Cercetarea purtata de catre aviatia la mare inaltime completeaza cercetarea terestra crescand
viteza si adancimea cu care operatiile de cercetare pot fi purtate pe o suprafata data.
Cercetarea aeriana poate opera mai usor peste terenul care ingreuneaza operatiile terestre ca
de pilda; terenul mlastinos extrem de framantat si cu zapada groasa. Mijloacele aeriene pot opera
intr-o adancime considerabila, departe in pozitii avansate a unei capacitati normale dedicate
elementelor de cercetare terestra concentrate pe lupta apropiata.
Astfel ei aduc comandantului din timp posibilitatea de a ataca sau sa reactioneze la aparitia
inamicului. Cercetasul sau elicopterele de atac isi folosesc aparatura optica video, aparatura cu
imagine termica si capacitartile de comunicatie sa detecteze si sa raporteze date despre inamic.
Unitatile de aviatie de toate tipurile transmit pilotului rapoarte in curs de desfasurare a
misiunii lor initiale. Aceste rapoarte sunt adesea o sursa de informatii de valoare in lupta.

13.-20. In timp ce cateva sisteme tehnice pot executa cercetarea, majoritatea acestor tipuri de
sisteme, platforma de supraveghere pot descrie exact.
Cercetarea aeriana completeaza recunoasterea indicand angajarea mijloacelor de cercetare
impotriva unor puncte specifice sau unitati speciale inamice. Supravegherea aeriana furnizeaza
informatii in timp ce cercetarea raspunde comandantului la intrebarile specifice.

13.-21. Mijloacele de spionaj militar indeplinesc impreuna misiuni de supraveghere aeriana si

cercetare. Ele furnizeaza mijloace de spionaj si razboi elctronic, ca de pilda interceptarea
electronica, radare de supraveghere terestra (UAVS) si senzori amplasati indepartat.
Sistemele de supraveghere si cercetare furnizeaza transmiterea de informatii comandantului
si poate aduce in timp real imagini ca o parte integrata a efortului (ISR). Artileria si apararea
antiaeriana achizitioneaza radare ce pot completa sistemele de spionaj militar ca o parte a efortului
(ISR).
Colectionarea inteligentei umane se produce direct din interogarea sau capturarea soldatilor
inamici ascunsi in populatia civila si prin instruirea soldatilor aliati ca cercetasi si (SOF).

Forme de cercetare

13.-22. Cele patru fome ale operatiunilor de cercetare sunt:

 Cercetarea unei cai de comunicatie
 Cercetarea unei suprafete
 Cercetarea unei zone
 Cercetarea in forta

Cercetarea unui traseu

13-23 Cercetarea unui itinerariu este o forma de cercetare care se concentreaza asupra unei cai de
comunicatie cum ar fi drum, cale ferata puncte obligate de trecere; aduce ultimele date despre
conditiile drumului, cum ar fi: obstacole, clasificarea podurilor, activitatea inamicului, a populatiei
civile de-a lungul caii de comunicatie.
Traseul de cercetat include nu numai drumul in sine dar deasemenea si terenul de-a lungul,
unde inamicul poate influenta deplasarea fortelor propri. Comandantul stabileste misiunea cand
doreste sa foloseasca un drum anume pentru deplasare.

Organizarea forţelor

7
13-24. Comandantul poate încredinţa un traseu de cercetat ca o misiune separata sau ca o sarcina
pentru unitate condusa în cercetarea unei suprafeţe sau zone.
Plutonul de cercetare poate îndeplinii numai cercetarea unei căi de comunicaţie pentru o
misiune.
Completarea cu bunuri de cercetare terestra şi aeriana asigura o rapida şi completa cercetare
a unei comunicaţii.

13-25. Efortul de cercetare terestra este esenţial daca misiunea este condusa de o cercetare detaliata
a unei căi de comunicaţie sau misiunea solicita curăţarea inamicului din zona de operaţii care
include drumul şi terenul din apropierea drumului.
Forţele desemnate sa conducă cercetarea terestra trebuie sa fie suficient de puternica sa facă
fata forţei inamicului presupus din zona de operaţii. Daca comandantul se aşteaptă ca forţa
inamicului de la contact sa posede o putere mai mare de lupta decât elementele sale de cercetare, el
trebuie sa se asigure ca forţele sale de cercetare terestra au acces imediat la sprijin de foc.
Daca comandantul solicita informaţii detaliate despre traseu, mijloace de cercetare de geniu
pot determina clasificarea punctelor critice de-a lungul itinerarului mai rapid şi exact decât pot
cercetaşii.
Daca comandantul anticipează obstacole importante, trupele de geniu luptătoare pot fi
incluse ca parte a forţei. Daca se aşteaptă o contaminare cu substanţe N.B.C., mijloacele de
cercetare N.B.C. pot însoţii forţa de cercetare terestra deoarece aceştia pot detecta sau determina
măsurarea contaminării mai exact şi rapid decât pot cercetaşii.
Cercetarea aeriana poate fi folosita daca misiunea de cercetare trebuie îndeplinita rapid.
Totuşi cercetarea aeriana poate rar curata dintr-un anumit loc forţa inamica care poate afecta
mişcarea pe un itinerar şi aparatul de zbor nu poate realiza o breşa în obstacole. Când timpul este
limitat cercetarea aeriana este esenţiala pentru a determina care suprafeţe sunt libere de forţele
inamice şi obstacole şi indica cercetarea terestra unde sa-şi concentreze efortul.

Masuri de control

13-26. Masurile de control pentru o ruta de cercetare creează o zona de operaţii pentru o unitate
îndeplinind misiunea de cercetare.
Comandantul fixează limite laterale pe amândouă părţile ale direcţiei de deplasare, suficient
de departe în afara sa permită cercetarea întregului teren datorita faptului ca inamicul poate sa aibă
controlul asupra căii de comunicaţie.
Fixează /poziţionează o linie de plecare perpendiculara pe calea de comunicaţie spre drumul
cel mai scurt spre drumul de ieşire permiţând un spaţiu adecvat pentru elementele de cercetare sa se
desfăşoare în formaţie.
Linia de plecare creează graniţa dinapoi a zonei de operaţii. Limita de înaintare este plasata
suficient de departe dincolo de punctul de încheiere incluzând toate formele de teren de unde
inamicul poate controla calea de comunicaţie.
Punctul de ieşire şi punctul de încheiere definesc aceasta parte a traseului de unde
elementele aduna informaţii detaliate.
Comandantul poate adăuga linii intermediare şi puncte de control pentru a menţine
coordonarea cercetării, controlul mişcării sau indica punctele critice.
Poate poziţiona masuri de control adiţionale pentru coordonarea indirecta şi directa a focului
daca este necesar. Poziţionează aceste masuri de control pe puncte în teren care sunt identificabile
atât de pe pământ cat şi din aer, spre a ajuta la coordonarea terestra prin mijloace aeriene.

Misiuni

8
13-27. În afara de cazul când comandantul ordona făcând abstracţie elementele cercetează o
comunicaţie executând misiunile specifice nu mai departe de limitele şi capacităţile sale.
Daca elementul de cercetare nu are timp sau resurse sa-şi îndeplinească toate aceste misiuni
trebuie sa-şi informeze comandantul, care a dat misiunea. Acesta trebuie atunci sa transmită
îndrumări suplimentare pe baza cărora elementele trebuie sa-şi stabilească, majoritatea fiecărei
misiuni, care este de obicei distincta din obiectivul cercetării.
Daca după începerea cercetării, elementul de cercetare determina ca nu poate sa-şi
îndeplinească misiunea cum ar fi: sa se ferească de inamic sau sa reducă obstacolele, sa creeze
coluare ca cererea de sprijin manevrier a forţelor principale de-a lungul unui itinerar, aceasta trebuie
raportata şi se aşteaptă instrucţiuni suplimentare.

13-28. Scopurile cercetării unui itinerar sunt după cum urmează:

 Găsirea, raportarea şi ascunderea nu mai departe capacităţile forţelor inamice influenţând
deplasarea de-a lungul căii de comunicaţie;
 Determinarea daca un traseu este circulabil, daca poate sprijinii forţele aliate;
 Recunoaşterea terenului pe care inamicul îl poate folosii în vederea controlului traficului
cum ar fi:
- drumurile închise, poziţii pentru ambuscadă, suprafeţe de aterizare şi paraşutare,
debarcare.
 Evaluarea şi clasificarea tuturor podurilor, defileelor, trecătorilor şi zonelor împădurite de-a
lungul rutei;
 Localizarea trecerilor prin vad, vadurilor, rutelor ocolitoare, existenta şi posibilitatea de
întărire a obstacolelor (incluzând zonele urbane) de-a lungul itinerarului;
 Localizarea tuturor obstacolelor şi crearea itinerariilor după cum sunt specificate în
executarea ordinelor;
 Raportarea rutei, informarea eşalonului superior despre începerea misiunii de cercetare a
itinerarului cu condiţia sa includă o schiţa a harţii sau un desen al itinerarului.

Cercetarea unei zone

13-29. Cercetarea unei zone este o forma de cercetare care implica un efort direct pentru obţinerea
informaţiei detaliate despre toate drumurile, obstacolelor, teren şi forţele inamice incluzând zona
definite de (graniţe) limite.
Include obstacole deopotrivă existente şi întărite precum şi suprafeţele cu contaminare
N.B.C.
Comandantul incredinteaza o zona pentru misiunea de cercetare când are nevoie de
informaţii suplimentare despre o zona înaintea angajării altor forte în zona. Aceasta este aproape
când situaţia inamicului este vaga, existenta cunoştinţelor despre teren fiind limitata, sau
operaţiunile de lupta au modificat terenul.
Recunoaşterea unei zone poate include câteva itinerarii sau suprafeţe în misiunile de
cercetare incredintandu-se unitatilor subordonate.

13-30. Pentru cercetarea unei zone este în mod firesc nevoie de timp. Acesta necesita mai mult timp
decât alte misiuni de cercetare, astfel incat comandantul trebuie sa acorde timp suficient pentru
conducere.
Acesta solicita ca toate elementele terestre sa execute cercetarea zonei sa fie în pas, angajate
reciproc.
Totuşi când obiectivul cercetării este forţa inamicului, un comandant poate renunţa la
cercetarea detaliata a zonei şi sa-şi concentreze mijloacele sale pe aşa numitele suprafeţe de interes
care ar putea dezvăluii poziţiile şi intenţia inamicului.
Elementele de cercetare nu vor putea niciodată neglija terenul când se concentrează asupra
inamicului. Totuşi isi micşorează cercetarea terenului la acela care poate influenta o anumita
suprafaţa de teren.
9
 Organizarea forţelor

13-31. Consideraţiile pentru organizarea unei zone de cercetare sunt la fel ca şi pentru organizarea
unei rute de cercetare exceptând doar câteva elemente de cercetare subordonate, numai un element
operează în acest timp la cercetarea zonei.
Daca comandantul se aşteaptă la semnificante forte inamice sa fie găsite înăuntrul zonei, el
poate aduce forte dirijate cercetând zona cu o rezerva. Aceasta rezerva poate avea putere de lupta
adecvata obţinând elemente esenţiale prin cercetarea forţei, prin angajament decisiv.
Intr-un regiment de desant sau blindate, normal compania de tancuri îndeplineşte aceasta
misiune.

Masuri de control

13-32. Comandantul controlează cercetarea zonei alocând o zona de operaţii unei unitati pentru a
executa cercetarea. În partile laterale limitelor o linie de plecare şi o limita de avansare definesc
aceasta zona de operaţii.
În interiorul zonei de operaţii forţa ce îndeplineşte cercetarea zonei continua sa imparta zona
de operaţii cu limitele laterale suplimentare pentru a descrie subordonarea elementelor în zona de
operaţii. Subordonarea zonei de operaţii nu este necesara la aceasi mărime.
Liniile pentru etape şi punctele de contact, localizate unde comandantul determina ca
aceasta este necesara pentru unităţile adiacente sa aibă contact fizic, sunt folosite sa coordoneze
mişcarea elementelor ce acţionează în pas.
Comandantul, în plus poate indica timpul contactului fizic.
El foloseşte puncte de verificare sa indice punctele critice din teren şi sa coordoneze echipa
de lucru aeriana şi terestra.
Poate sa folosească masurile de coordonare a sprijinului de foc, sa controleze executarea
focului direct şi indirect. Foloseşte masuri de control adiţionale necesare.
În plus comandantul stabilind misiunea de cercetare în zona specifica, itinerarul elementului
de cercetare şi trebuie folosit pentru a intra în zona de operaţie. Toate masurile de control pot fi
reorganizabile la teren când este posibil.

Misiuni

13-33. Din ordinele comandantului o unitate conduce o zona de cercetare îndeplinind misiuni în
interiorul limitelor şi capacitaţilor sale.
Daca o unitate nu are timp sau resurse sa îndeplinească toate din aceste misiuni, trebuie sa
informeze comandantul care repartizează misiunea. El trebuie atunci sa formuleze îndrumări
suplimentare pe care le completează ca misiuni prioritare care sunt de obicei clarificate pentru
obiectivul cercetării.
După începerea cercetării daca elementele constata ca nu pot îndeplinii misiunea cum Ar. fi:
sa se ferească de inamic, sa reducă obstacolele, în zone sa creeze rute, sa sprijine manevra forţelor
principale, trebuie sa raporteze şi sa aştepte îndrumări suplimentare.

13-34. Misiunile pentru cercetarea unei zone sunt:

 Găsirea şi raportarea tuturor
 Sa se fereasca de fortele inamice în zona de operatii în interiorul unitatii indeplinand
misiunea de cercetare;
10
  Determinarea traficabilitatii a terenului în interiorul zonei, incluzand zonele locuite;
 Localizare asi determinarea intinderii suprafetelor contaminate.
 Evaluarea si clasificarea podurilor, defileelor, trecatorilor în zona;
 Localizarea vadurilor, locurilor de trecere, locurile de intoarcere, existenta si intarirea
obstacolelor în zona;
 Localizarea obstacolelor si crearea culoarelor specificate în executarea ordinelor;
 Raportarea informatiei comandantului direct al zonei de cercetare incluzand o schita a hartii
sau un itinerar de deplasare

Cercetarea unei suprafete

13-35. Cercetarea unei suprafete este o forma de cercetare care se concentreaza pe obtinerea
informatiilor detaliate despre teren sau actiunea inamicului în interiorul suprafetei stabilite. Aceasta
suprafata poate include un oras, o inaltime, padiri, un aeroport sau orice alt punct critic. Suprafata
poate consta dintr-un singur punct, cum ar fi un pod sau o instalatie. Suprafetele sunt normal mai
mici ca intindere decat zonele si nu sunt de obicei invecinate cu alte suprafete destinate pentru
cercetare. Deoarece suprafata este mai mica intr-o suprafata de cercetare miscarea este mai rapida
decat intr-o zona de cercetare.

Masuri de control

13-37. Comandantukl incredinteaza o suprafata pentru cercetare specificand suprafata de cercetat cu

o singura linie continua pentru a inchide suprafata de cercetat. În acelasi timp poate indica suprafata
marcand limitale leterale a liniei de plecare si limitei de avansare. În misiunea de cercetare a unui
teritoriu intotdeauna se specifica traseul ce trebuie urmat la deplasearea în teritoriu. Comandantul
unitatii care conduce misiunea de cercetare în teritoriu poate folosi masurile de control pentru
cercetarea unui teritoriui intermediul zonei de operatii pentru a controla operatiunea elmentelor
subordonate

Cercetarea în forta

Cercetarea în forta este o operatiune de lupta destinata sa desfasoare sau sa tasteze puterea
inamicului, pozitiile si reactiile sau sa obtina alte informatii. Misiunile fortelor de marime batalion
sau mai mari, de obicei purtand o misiune de cercetare în forta. Comandantul stabileste
(repartizeaza) o misiune de cercetare în forta cand inamicul se cunoaste ca actioneaza în interiorul
unui teritoriu si comandantul nu poatre obtine informatii adecvate prin alte procedee. O unitate
poate indeplini o misiune de cercetare în forta intr-un tip de teren restrictiv unde inamicul este cel
mai probabil sa execute om ambuscada a fortelor de cercetare. Cercetarea în forta este o cercetare
agresiva indeplinand o operatie ofensiva stabilita de obiectivele cercetării
Tinta generala a cercetării în forta este sa determine slabirea inamicului pentru ca aceasta sa
fie exploatata. Aceasta difera de alte operatiuni de cercetare deoarece conduce numai sa obtina
informatii despre inamic si nu despre teren.

Organizarea fortelor.

13-40. în timp ce sunt antrenate specific si echipate unitatile indeplinesc alte forme ale operatiunilor
ercetare, orice forta de maniera poate executa cercetarea în forta. Forta ce executa cercetarea în
forta este organizata ca si cum ar indeplini misiuni ofensive. Totusi klipsa informatiilor despre
11
inamic indeamna ca forta sa fie suficient de mare si puternica sa stapaneasca situatia, protejarea
fortei sa cauzeze reactia inamicului si expunerea lui la riscuri. Cu cat stim mai putin despre inamic
cu atat trebuie sa fie mai puternice

Misiuni

13-42. O unitate dirijata pentru cercetare in forta indeplineste urmatoarele misiuni in interiorul
limitelor capacitatilor sale.
Daca o unitate nu are timp sau resurse sa-si termine toate acaste misiuni trebuie sa-si
informeze comandantul care a incredintat misiunea. Aceasta trebuie sa formuleze indrumari
suplimentare cu elmente de cercetare care trbuie sa-si completeze misiunile prioritare si care este de
obicei diferita de obiectivele cercetarii.
Dupa inceperea misiuni in forta daca elmentele de cercetare nu-si pot indeplini misiunea
incredintata, aceasta trebuie sa raporteze si sa astepte instructiuni suplimentare.
Cercetarea in forta este:
 Patrunderea in zona de securitate a inamicului, determinarea categoriei si dotarii
 Determinarea localizarii si dispunerii principalelor pozitii ale inamicului
 Atacarea principalelor pozitii ale inamicului si producerii reactiei folosind rezerve locale
sau forte de contraatac angajand mijloace de sprijin de foc, ajustandu-si pozitiile si
angajand sisteme specifice de armament.
Determinarea vulnerabilitatii in dispozitivul inamicului pentru a exploata situatia.

Planificarea cercetarii

13-43.Cercetarea contribuie la vizualizarea campului de lupta de catre comandant. Aceasta sprijina

in intregime integrarea planului de (ISR) care sprijina pe rand in procesul elaborarii deciziei de
catre comandant.

14.-43. Comandantul trebuie sa foloseasca mijloacele sale de cercetare judicios si mai agresiv.
Planificarea cercetarii asigura valabilitatea mijloacelor de cercetare producand rezultate
maxime, deoarece acolo nu sunt niciodata mijloace suficiente care pot sa indeplineasca toate
misiunile.
Comandantul trebuie sa stabileasca prioritati. Generand multe misiuni dispersate rapid,
uzeaza mujloacele, facandule ineficiente. Folosirea mijloacelor impropiu poate deasemenea sa lase
vulnerabilitatea unui inamic nedescoperita.

13-45.Comandantul asigura coordonarea si sincronizarea eforturilor de cercetare la toate esaloanele.

Intre timp, necesitatea de cercetare imparte de-a lungul toate partile cadrului operational si
analizeaza sarcinile. Operatiile de cercetare necesita o completare (conceptie) a planificarii,
pregatirii si executiei.
Participantii obisnuiti in planificarea procesului de cercetare sunt ofiterii de stat major ai
esalonului operatii si de cercetare.
Ofiterii de stat major ai aompartimentului operatii (G3 sau S3) poarta responsabilitatea
pentru planificarea, alocarea si sarcina resurselor de cercetare. Normal au responsabilitati de stat
major pentru mijloacele de cercetare aeriana si terestra, care include genidti, NBC si artilerie.
Ofiterul de stat major al compartimentului cercetare (G2 sau S2) poarta responsabilitatea
pentru misiunile de cercetare elctronice aeriene.
Comandantul se asigura ca aceste doua elemente de stat major aleg o completare a armelor
intrunite concepand planificarea, pregatirea,executia si aprecierea cercetarii.

12
 Planul cercetarii, supravegherii aeriene si recunoasterii

13-46. Comandantul completeaza indeaproape misiuni de cercetare, asigurandu-se ca fiecare mijloc

de supraveghere aerina si recunoastere este folosit la maxim; statul major, compartimentul S2
identifica lipsurile in procesul de cercetare bazandu-se initial pe pregatirea cercetarii campului de
lupta si dependentei situatiei solicitarii urgente.
Procesul de pregatire al cercetarii campului de lupta ajuta la prevenirea factorilor care
influenteaza efortul de cercetare cum ar fi:
 Caile de apropiere pentru sprijinul miscarii trupelor proprii si exploatarea vulnarabilitatii
inamicului;
 Puncte tari din teren, obstacole, zone periculoase;
 Poziti inamice, flancuri ce pot fi exploatate;
 Puncte de observare
Efortul de cercetare procesul si pregatirea cercetarii a campului de lupta sunt interactive si se
repeta alimentandu-se recuproc.
13-47. Ofiterul cu cercetarea desfasoara un plan initial de cercetare, supraveghere aeriana si
recunoastere pentru a obtine informatii bazate pe mijloace de cercetare si supraveghere valabile.
Planul de cercetare, supraveghere aeriana si recunoastere stabileste misiuni de cercetare
specifice unitatilor. Completeaza supravegherea aeriana cu recunoasterea intr-un plan general de
colectare a informatiilor

13-48. Ofiterul compartimentului S3 foloseste planul initial de cercetare, supraveghere aeriana si

recunoastere ca pe o baza a pregatirii anexei de cercetare, supraveghere aeriana la ordinul de opratii.
Anexa cu cercetarea, supravegherea aeriana si recunoasterea sustine atunci cand este
completata flexibilitatea executarii misiunilor de cercetare incluzand sustinerea adecvata a comenzii
si controlului, executarea indirecta a focului si sprijinul logistic.

Trimiterea cercetarii contra retragerii cercetarii

13-49.In retragerea cercetarii comandantul foloseste rezultatele din procesul de cercetare al

camlului de lupta.
Obtine informatii de la mijloacele sale de cercetare pentru a determina cursul de actiune
preferat pentru situatia tactica prezentata de factorii (METT-TC). In trimiterea cercetarii
comandantul foloseste rezultate din procesul de cercetare al campului de lupta, ocazie, cu care
informatiile de lupta obtinute de la mijloacele sale de cercetare in sprijin al unui curs al actiunii
determinata anterior.

13-50.Timpul solicitat pentru desfasurarea preferata a cursului actiunii ii poate da inamicului

suficient timp sa se acopere si sa se pregateasca astfel incat acest obiectiv care poate fi obtinut cu
cateva pierderi intr-o zi va costa mult mai mult in urmatoarea zi.
Nu este valabil un model pe care comandantul sa-l foloseasca sa determine cat de mult este
suficient; aceasta determinare este o parte a artei tactice.

Managetmentul cercetarii

13-51. Un singur mijloc de cercetare nu poate raspunde oricarei cereri de informatii si sunt rar
mijloace de cercetare suficiente sa acopere orice cerere.

13
 Statul major foloseste un amestec al metodelor de managetment a cercetarii cum ar
fi:indicarea, mixarea, suplimentarea si organizarea misiunilor in incercarea folosirii limitata a
mijloacelor cel mai eficient si colectarea celor mai critice informatii cu cele mai putine mijloace
posibile.

Indicarea

13-52.Indicarea este o integrare de una sau mai multe tipuri de recunoastere sau sisteme de
supraveghere aeriana pentru a aduce cat mai multe informatii detaliate decat alt sistem
Indicarea ajuta la concentrarea mijloacelor de cercetare, limitarea in special a mijloacelor de
cercetare terestra care pot estima orice parte a unei suprafete intinse de aproape.
Mijloacele electronice termale, vizuale, audio si alte mijloace tehnice cu larga capacitate de
supraveghere, adesea lucrand de pa platforme aeriene, pot detecta repede suprafete cu concentrari
inamice sau suprafete unde nu semnaleaza prezenta inamicului.. aceste mijloace pot indica mijloace
de cercetare terestre si aeriene pentru a investiga specificul teritoriului, confirmarea si amplificarea
informatiei transformata de mijloacele tehnice.
Punctul cheie este folosirea mijloacelor de cercetare bazate pe capacitatile lor si folosirea
complementara a altor mijloace pentru a verifica si mari informatia valabila.

13-53. Mixarea foloseste doua sau mai multe mijloace diferite unite impotriva aceleasi cerinte.
Angajarea unui amestec de sisteme nu numai ca va creste probabilitatea de colectare, dar
deasemenea tinde sa aduca mai multe informatii complecte.
Angajarea unui amestec de sisteme este intotdeauna o cerere daca situatia si resursele
valabile permit.
Amestecul sistemelor poate deasemenea ajuta la descoperirea incercarilor de inducere in
eroare prin dezvaluirea contradictiilor in informatii raportate de diferiti colectori.

13-54. Suplimentarea foloseste doua sau mai multe mijloace identice unite impotriva aceleasi
cerinte bazate pe prioritatea cererii informatiei comandantul trebuie sa decida care suprafata de
interes jutifica posesia a mai mult de un mijloc, protejandu-l.
Cand mai mult de un mijloc acopera aceasi suprafata de interes, numita zona de interes in
sprijin, este valabil in posibilitatea cand un mijloc nu poate ajunge la zona de interes in timp, primul
mijloc sufera o lipsa mecanica, sau inamicul detecteaza si angajeaza primul mijloc.
Suplimentarea poate imbunatati schimbarile pe care le va colecta cererea de informatii.

13-55.Pentru a creste eficacitatea si durata de folosire a unui mijloc de cercetare, comandantul

trebuie sa organizeze misiunea prin plasarea de mijloace aditionale sub controlul unitatii. -
Pentru a stapani intr-o zona cercetarea unui posibil rau, locuri de trecere, la distante mari de
locul de dispunere a diviziei, un detasament de cercetare terestra din divizia de desant debarcat
poate fi organizat din punct de vedere a misiunii cu:
 O grupa de lunetisti;
 Un element de retransmisie de transmisiuni;
 Un element de cercetare de geniu;
 Un pluton de infanterie mecanizat.
Genistii vor aduce informatii tehnice suplimentare despre locurile de trecere; elmentele de
retransmisie vor permite elementelor de cercetare luptatoare sa aiba legatura radio ci postul de
comanda; plutonul de infanterie aduce protectia suplimentara pentru elementele de cercetarte.

13-56. Sustinand mijloacele de cercetare inainte,in timpul si dupa angajarea lor ,este o parte vitala a
mentinerii capacitatii comandantului de a indeplini cercetarea.

14
 Datorita drumului pe care un comandant isi desfasoara mijloacele sale de cercetare intr-o
situatie data depinde de factorii M.E.T.T.-T.C.,metodele pe care le angajeaza sa sustina acele
mijloace sunt la egalitate situate si dependente.
Aceasta trebuie sa le adreseze lor ca o parte a procesului de planificare pentru fiecare
operatie de cercetare.

13-57. Elementele de cercetare opereaza frecvent in locuri departe de baza de sustinere.In acest caz
elementele de cercetare trebuie fiecare sa se sustina suficient (esential incarcat)sau organizat din
punct de vedere a misiunii cu acele mijloace necesare pentru a-si asigura sustinerea lor pana acestia
pot fi schimbati.
Cu oricare curs al actiunii pierderile la evacuare raman o problema,o solutie alternativa ar
putea sa fie planul si coordonarea sustinerii lor de unitatile de langa locul de operare.

Executarea unei cercetari

13-58. Cercetarea poate fi apreciata dupa agresivitate si depinde de faptul cum sunt angajate
elicopterele de cercetare si alte platforme aeriene precum si trupele de desant pot fi specifice dupa
prudenta si agresivitate.

13-59. Un factor cheie in executarea cercetarii este timpul avut la dispozitie pentru indeplinirea
misiunii de cercetare.
Comandantul trebuie sa recunoasca asa ca accepta cresterea riscului pentru amandoua
elementul de cercetare si fortele principalecand accelereaza ritmul cecetarii.
Acest risc poate sa fie oarecum compensat de angajarea cercetarii aeriene si mijloacele
tehnice pentru a acoperi terenul deschis sau suprafetele de atacul de la sol.

13-60.Cercetarea agresiva este specifica prin viteza si modul in care forta de cercetare actioneaza in
situatia cand este in contact cu inamicul.
O unitate desfasurand cercetarea agresiva foloseste atat sisteme de foc directe cat si indirecte
si se deplaseaza rapid a dezvolta situatia.Putere de foc,exploatarea agresiva a actiunilor la
contact,operatii de securitate si antrenament sunt cerintele pentru o unitate sa supravietuiasca si sa
indeplineasca misiunea cand desfasoara cercetarea agresiva.
Cercetarea imbarcata este normal caracterizata ca fiind agresiva

13-61.Cercetarea prudenta se accentueaza evitand descoperirea si angajarea de catre inamic.

Aceasta ia mai mult timp decat cercetarea agresiva. Cercetarea prudenta are avantajul
maxim al acoperii si adapostirii terenului si reducerea campului de lupta asociate cu sisteme ce tipic
conduc la cercetarea prudenta,cum ar fi cercetarea debarcata.
Totusi prudenta nu poate fi garantata ca un rezultat,unitatile care incearca sa indeplineasca
misiuni de cercetare prudenta.De asemenea trebuie sa fie instruite si sa reactioneze corect odata ce
au contact cu inamicul si trebuie sa aiba imediat acces la sprijin de foc.
13-62.Comandantul considera factorii (M.E.T.T.-T.C.)sa determine conditiile ce pot rezulta intr-o
decizie sa se indeplineasca cercetarea terestra sau aerianainclude:
 Limitarea timpului;
 Cercetarea detaliata nu este ceruta;
 Unitatile aeriene sunt disponibile sa indeplineasca coordonarea cercetarii cu mijloacele
terestre;
 Procesul de pregatire a cercetarii campului de lupta a adus informatii detaliate despre
inamic;
 Terenul este relativ deschis;
 Conditiile de mediu permit acest tip de cercetare;teren greu,zapada si noroi care impiedica
cercetarea terestra;
15
  Cercetarea pe jos nu poate indeplini misiunea in interior,existand constrangeri in timp ce
cercetarea imbarcata poate.

13-63.Urmatoarele conditii pot rezulta din indicativele comandantului:

 Timpul este valabil;
 Cercetarea detaliata este asigurata:
 Prudenta este asigurata;
 Procesul de cercetare al campului de lupta indica apropierea de pozitiile inamicului;
 Forta de cercetare intalneste teritorii periculoase.

13-64.Cercetarea aeriana actioneaza cu unitatile de cercetare terestra. Fortele terestre aliate intr-un
teritoriu asigura securitate suplimentara echipajelor.
Unitatile de aviatie pot asigura supravegherea echipelor la punctele de observare.Mijloacele
aeriene pot observa si asigura securitatea in stationare pentru timp prelungit folosind tehnici de
rotire daca au cereri detaliate in avans.
Pentru a evalua poduri,vaduri,locuri de trecere cu un membru al echipajului este o ultima
alternativa deoarece este periculos atat pentru echipaj cat si pentru mijloacele aeriene. Inainte de a
recurge la aceasta echipajul foloseste sisteme sofisticate de mijloacele aeriene pentru a evita riscul
si atragerea atentiei in teritoriul de interes.

13-65.Cercetarea cu foc este o tehnica in care o unitate executa foc asupra unor pozitii inamice
suspectate pentru a cauza inamicului descoperirea prezentei prin miscare sau raspundere cu
foc.Aceasta tehnica este folosita cand timpul este critic si manevra prudenta pentru desfasurarea
dezvoltarii indepartate a situatiei nu este posibila.
Tragatorii pot executa foc direct,indirect si combinat.Avantajul focului indirect este acela ca
nu se descopera pozitiile proprii si de obicei cauzeaza inamicului dispersarea de suprafata de
impact.Totusi cercetarea prin foc nu poate cauza potrivirea sau pregatirea fortei inamicului sa
reactioneze.Cercetarea cu foc este caracterizata ca fiind agresiva.

13-66. Fumul si obscuritatea campului de lupta ceata, ploaia si zapada toate au ca rezultat reducerea
vizibilitatii. In general cercetarea in timpul conditiilor de limitare a vizibilitati ia mult timp. Totusi
aceste conditii asigura o mai buna prudenta si sporirea supravietuirii mijloacelor de cercetare. Un
comandant angajeaza frecvent patrule debarcate pe timp de noapte. Aceste patrule folosesc
dispozitive de amplificare a lumini si termice dispozitive de supraveghere electronice si radare de
supraveghere sa compenseze reducerea conditiilor de vizibilitate.

13-66. In limitarea vizibilitatii, elementele de cercetare imbarcate tind sa se concentreze pe caile

de comunicatii.
Inamicul poate detecta motorul si zgomotul in miscare. Pe distante mari, noaptea il fac
vulnerabil. Sunetul strict si lumina stinsa folosirea amortizoarelor ajuta fortala de cercetare
imbarcate sa nu fie compromise sau sa intre in ambuscada.

13-68. Vanturile puternice, temperatura extrema si furtunele de nisip pot afecta cercetarea aeriana.
Unitatile de cercetare aeriana isi planifica misiunile la fel de mult ca majoritatea unitatilor terestre.
Folosesc acelasi tip de operatii grafice si ia in considerare aceleasi misiuni critice
Comandantul unitatii de cercetare aeriana organizeaza mijloacele sale sa-si indeplineasca
misiunea luand in considerare aceleasi aspecte ale pregatiri campului de lupta ca acelea asociate cu
fortele terestre. El se concentreaza pe riscurile din aer si anticipeaza capacitatea de aparare a
inamicului.

Recuperarea si reconstructia mijloacelor de cercetare.

16
13-69. Cand orice unitate mica este angajata continuu pentru o perioada prelungita de timp aceasta
poate deveni ineficienta. Cand se intampla aceasta restaurarea unitatii la un nivel acceptabil al
efectivelor poate solicita recuperarea sau reconstructia Recuperarea –este o scurta pauza pentru
odihna ,reaprovizionare si intretinere- este adesea suficienta pentru intoarcerea unitatii la gradul
dorit al puterii de lupta afective Comandantii in unitatile de cercetare probabil au nevoie de mai
multa odihna decat subordonatii lor..Daca perioada de recuperare se extinde se poate folosi la
intretinerea armamentului, inlocuirea echimentului sau alte soliucitari de antrenament pentru o
noua misiune

13-70. Unitatile si sistemele de executare a cercetarii sunt vulnerabile la descoperire ,angajament si

distrugere de catre inamic.
Cand aceasta se intampla si unitatea nu mai poate indeplini misiunea initiala comandantul
trebuie sa determine daca reinfiinteaza reface sau reorganizeaza unitatea.

13-71 Refacerea unitatii presupune resurse semnificative ,organizarea a doua esloane mai sus a
unitatii ..In procesul de refacere, batalionul trebuie sa foloseasca o combinatie de sisteme de
armament ,operatii de inlocuire,evaluarea distrugerilor din lupta si repararea acestora ,operatii de
reinnoire si nevoia de echipament medical..
Alternativ comandantul desemneaza in una dintre directiile sale misiunile plutoanelor ca noi
forte de cercetare.

13-72. Un comandant de unitate isi poate reorganiza unitatea cu aprobare comandantului ierarhic.
Aceasta reconstituire necesita deasemenea timp de antrenament si alte resurse de echipament pentru
a asigura puterea de lupta rezultand din organizarea unitatii.

17