TEMA 1. Bazele cercetării.

Şedinţa 3. Prelegere – 2 ore

Subiecte de studiu
1. Particularităţile organizării şi executării acţiunilor de cercetare pe timp de
noapte şi în condiţii de iarnă .
2.Principalii indici de descoperire a inamicului .
Bibliografia: 1. “Pregătirea cercetaşului”, pag.365-367.
2. Manualul sergentului cercetării de trupe”, pag.64-80.
3. A.N.4 RLTU pag. 30-37.

1. Particularităţile organizării şi executării acţiunilor de cercetare pe timp de

noapte şi în condiţii de iarnă.

Cercetarea pe timp de noapte.

Întunericul favorizează, pe de o parte, executarea în ascuns a acţiunilor de cercetare, însă, în
acelaşi timp, creează dificultăţi în orientarea, deplasarea şi conducerea subunităţilor.
Executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte prezintă următoarele avantaje:
- întunericul favorizează pătrunderea elementelor de cercetare în dispozitivul inamicului,
apropierea în ascuns de obiectivele acestuia, capturarea militarilor, modelelor de armament, documente
şi materiale, precum şi transmiterea acestora în dispozitivul propriu;
- eficacitatea focului inamicului este mai redusă;
- misiunile pot fi îndeplinite cu forţe şi mijloace mai puţine decît pe timpul zilei;
- în cazul descoperirii de către inamic a elementelor de cercetare, desprinderea în ascuns se
execută mult mai uşor.

Principalii factori care face mai dificilă organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe
timp de noapte sînt:
- vizibilitatea redusă (face mai dificilă orientarea, deplasarea şi descoperirea obiectivelor
din teren, de aceea, sporeşte pericolul întîlnirii prin surprindere cu inamicul;
- zgomotele se amplifică şi ca urmare se descoperă mai greu sursele, locurile unde s-au
produs şi determinarea distanţelor pînă la acestea;
- caracteristicile obiectivelor şi dispunerea acestora faţă de anumite repere se determină
mai greu;
- deplasarea în condiţii de întuneric solicită din partea cercetaşilor eforturi mult mai mari;
- întrebuinţarea de către inamic a aparatelor de vedere pe timp de noapte favorizează
descoperirea acţiunilor de cercetare;
- din cauza dificultăţii executării observării şi ochirii, eficacitatea focului este mult mai
redusă.

Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte necesită:

- selectarea celor mai curajoşi cercetaşi, cu spirit de iniţiativă, rezistenţi la eforturi fizice,
care se orientează şi se deplasează cu uşurinţă pe timp de noapte, buni cunoscători ai luptei corp la
corp;
- pregătirea acţiunilor şi darea misiunilor pe timp luminos;
- alegerea şi stabilirea reperelor vizibile pe timp de noapte şi comunicarea acestora
subordonaţilor;
- pregătirea tehnicii de luptă şi verificarea funcţionării aparatelor de observare şi de ochire
pe timp de noapte;
- stabilirea semnalelor de legătură, de recunoaştere şi cooperare, dintre elementele de
cercetare şi restul subunităţilor.
 La organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de noapte comandanţii
subunităţilor de cercetare trebuie să ţină seama de următoarele particularităţi:
- depărtarea la care se trimit elementele de cercetare (cercetaşii) este mai redusă;
- se măreşte numărul posturilor de observare, amplasarea acestora se execută cît mai
aproape de linia de contact pentru a putea executa observarea şi ascultarea inamicului;
- se intensifică cercetarea la flancuri (intervalele) dintre subunităţi;
- fiecare subunitate trebuie să-şi organizeze cercetarea şi siguranţa nemijlocită;
- deplasarea fără zgomot este una din condiţiile esenţiale care asigură succesul;
- în dispozitivul inamicului, elementele de cercetare evită producerea zgomotelor,
întrebuinţarea focului şi a diferitor surse de lumină.
Cercetarea pe timp de iarnă.
Organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă sînt influenţate de următorii
factori:
- zăpada abundentă, gheaţa şi poleiul face dificilă deplasarea elementelor de cercetare;
- ceaţa, temperatura scăzută, viscolul şi ninsorile abundente face dificilă executarea
observării, funcţionarea normală a aparatelor de observare, armamentului şi tehnicii de luptă;
- stratul gros de zăpadă face dificilă determinarea traseului drumurilor, descoperirea
barajelor şi obstacolelor;
- se măreşte durata timpului întunecos, favorizînd executarea în ascuns a acţiunilor de
cercetare;
- îngheţul uşurează trecerea peste porţiunile mlăştinoase şi cursurile de apă.

La organizarea şi executarea acţiunilor de cercetare pe timp de iarnă comandanţii

subunităţilor de cercetare trebuie să ţină seama de următoarele particularităţi:
- asigurarea cu schiuri, sănii şi alte mijloace necesare pentru deplasarea cercetaşilor;
- pregătirea aparaturii de observare, armamentului şi tehnicii de luptă în vederea
funcţionării acestora în condiţii de temperaturi joase;
- asigurarea cu mijloace de mascare şi materiale pentru vopsirea (la ordin) a armamentului
şi tehnicii de luptă din dotare, corespunzător mediului înconjurător;
- asigurarea cercetaşilor cu echipament călduros, alimente cu valoare calorică mare şi
materiale sanitare necesare acordării primului ajutor medical.
Pe timp de iarnă acţiunile de cercetare se execută, pe cît e posibil, în afara comunicaţiilor şi pe
direcţiile mai puţin supravegheate de către inamic.

2. Principalii indici de descoperire a inamicului.

În vederea procurării datelor şi informaţiilor necesare o atenţie deosebită trebuie acordată
cunoaşterii şi folosirii la maximum a indiciilor, după care se descoperă prezenţa şi activitatea
inamicului, în raport cu situaţia tactică şi caracterul acţiunilor de luptă.
Indicii de descoperire pot fi exploataţi numai dacă sânt analizaţi şi interpretaţi cu atenţie pe baza
cunoaşterii temeinice a particularităţilor şi specificul fiecărei categorii de obiective, activităţi şi acţiuni
ale inamicului, acestea oferă posibilitate cercetaşilor să determine cu mai multă uşurinţă valoarea,
compunerea, activităţile şi acţiunile inamicului.

Indicii de descoperire a lucrărilor genistice:

- identificarea pe teren a unor linii frânte, de o culoare mai închisă faţă de mediul înconjurător,
sau a unor valuri continue de pământ, de formă sinusoidală, care prin coloritul lor se deosebesc de
terenul înconjurător; acestea pot fi orientate paralel, oblic sau perpendicular faţă de linia frontului:
- prezenţa unor plase de mascare şi a vegetaţiei uscate, folosite pentru mascarea lucrărilor
genistice;
- descoperirea unor militari care se deplasează prin lucrări (tranşee, şanţuri de comunicaţie);
- apariţia la suprafaţa solului a turelei sau ţevii tunului (mitralierii) pe timpul executării
tragerilor;
- poteci, cărări, tranşee sau şanţuri de comunicaţie care fac legătura între amplasamente,

2
adăposturi sau poziţii de tragere;
- zgomotul, fumul şi praful produs pe timpul executării focului de către inamic, iar pe timp de
noapte, lumina de la gura ţevii;
- prezenţa unor mijloace tehnice care execută lucrări de amenajare genistică a terenului.

Indicii de descoperire a lucrărilor genistice din raioanele fortificate:

- prezenţa unor ridicături de pământ uniforme, având uneori tranşee (şanţuri de
comunicaţie) între ele;
- descoperirea unor poteci care conduc către partea opusă a ridicăturilor de pământ;
- existenţa unor crenele orientate în diferite direcţii; culoarea mai închisă a vegetaţiei sau
mediului înconjurător, ca urmare a tragerilor executate din interiorul cazematelor;
- executarea tragerilor cu armament automat şi tunuri fără a se descoperi prezenţa militarilor;
- zgomotul produs de tragerile executate din cazemate este redus, iar fumul rezultat persistă mai
mult;
- existenţa intre ridicăturile de pământ (lucrările de fortificaţie) a unor obstacole şi baraje (de
sârmă, colţi şl şanţuri antitanc etc.).

Indicii de descoperire a unui câmp de mine:

- pete mici de iarba sau de pământ uscat, care apar sub forma unei table de şah, reprezentând
locurile unde au fost plantate mine;
- existenţa unor săpături în diferite locuri;
- vegetaţia veştejită în anumite raioane sau pe unele direcţii, în special, iarbă;
- sârmă subţire, bine mascată şi ancorată cu un capăt de copaci sau ţăruşi, folosită pentru
declanşarea prin surprindere a unor tipuri de mine;
- existenţa unor porţiuni de teren delimitate având anumite locuri indicatoare pentru ocolire sau
pentru mascarea culoarelor de trecere.

Indicii de descoperire a unui post de observare:

- existenţa unui adăpost (amplasament) acoperit sau descoperit, având 2-3 crenele pe direcţiile
de observare;
- reflectarea razelor solare în lentilele sau părţile metalice ale aparaturii de observare şi
armamentului;
- sosirea sau plecarea unor militari din acelaşi loc, activitate care se repetă la anumite ore
(indicând schimbarea observatorilor, aducerea hranei etc.);
- existenţa unor cărări şi a cablului telefonic care converg către locul unui adăpost;
- identificarea unor săpături sau puncte de culoare mai închisă în ziduri, acoperişuri, coşuri,
precum şi diferite amenajări în coroanele copacilor şi în alte locuri favorabile observării.

Indicii de descoperire a unui punct de comandă:

- existenţa unor drumuri circulate intens de autovehicule, care converg spre anumite acoperiri;
- intrarea şi ieşirea frecventă din raion a unor autovehicule, îndeosebi, autospeciale şi de
comandament;
- existenţa unor militari (subunităti) de pază, de comenduire şi îndrumare a circulaţiei, în special,
la intrările şi ieşirile din raion;
- descoperirea unor linii telefonice, care converg către acelaşi raion;
- existenţa autostaţiilor radio şi radioreleu cu antene instalate pe înăltimi din apropiere, precum şi
zgomotul unor grupuri electrogene;
- amenajarea sau existenţa parcurilor de autovehicule, în care predomină tehnică de
comandament;
- prezenţa artileriei antiaeriene şi a spatiilor de radiolocatie în apropierea raionului.

Indicii de descoperire a inamicului din pădure şi în localitate:

- descoperirea în păduri (localitate) a unor deplasări frecvente ale militarilor şi
autovehiculelor;
3
 - existenţa fumului deasupra pădurii sau clădirilor (ca urmare a funcţionării bucătăriilor) şi a
unor zgomote de motoare;
- circulaţia limitată a populaţiei în localităţi, în special, cu lăsarea întunericului, iar uneori
evacuarea acesteia;
- deplasarea pe cărări, poteci (străzi) a militarilor înarmaţi, ca agenţi de legătură şi patrulare;
- camuflarea pe timp de noapte a luminilor;
- existenţa în grădini, livezi sau locuri virane a bucătăriilor de companie;
- prezenţa unor antene sau a firelor telefonice întinse spre .„pădure (localitate) şi în interiorul ei;
- existenţa lucrărilor genistice şi a subunităţilor de siguranţă la marginea pădurii (localităţii) şi a
îndrumătorilor de circulaţie (posturilor de comenduire) la intrare (ieşire) şi în interiorul acestora;
- în localităţi mici şi apropiate de linia frontului, se constată, de regulă, o linişte deosebită şi o
circulaţie foarte limitată a militarilor şi autovehiculelor.

Indicii de descoperire a inamicului aflat în staţionare şi în raioanele de concentrare:

- existenţa militarilor şi autovehiculelor de diferite tipuri, dispuse în acoperiri (păduri, crânguri,
livezi) şi a urmelor lăsate de acestea;
- raioanele de staţionare au o suprafaţă mai mică, iar subunităţile se află uneori în coloană, pe
comunicaţii orientate către direcţia în care urmează să se deplaseze;
- prezenţa unor militari şi subunităţi de pază şi siguranţă în apropierea raioanelor de dispunere a
trupelor;
- desfăşurarea unor activităţi variate (executarea de lucrări genistice, curăţatul
armamentului, repararea tehnicii, completarea plinurilor) şi intensificarea transporturilor de materiale
către raioanele respective;
- dispunerea artileriei antiaeriene în poziţii de-a lungul comunicaţiei şi pe înălţimile din
apropierea raionului de concentrare (staţionare) a trupelor;
- existenţa unor drumuri circulante care fac legătura între comunicaţia principală şi raionul de
concentrare (staţionare) a trupelor;
- descoperirea inamicului după diferite surse de lumină şi zgomot, care pot fi văzute şi auzite pe
timp de noapte;
- existenţa legăturilor prin fir între raioanele de dispunere a subunităţilor;
- apariţia fumului de la bucătăria deasupra acoperirilor în care sânt dispuse trupele.
În raioanele unde a staţionat inamicul se vor cerceta cu atenţie urmele lăsate de autovehicule,
documentele şi scrisorile personale, ambalaje rămase de la alimente, muniţii (cutii de conserve, de
muniţie, pachete de ţigări), pentru a stabili pe cât posibil natura, compunerea şi valoarea unităţilor,
apartenenţa naţională, moralul militarilor şi caracterul activităţilor desfăşurate.

Indicii de descoperire a coloanelor inamicului aflate în deplasare:

- recunoaşterea itinerarelor de către grupe mici de ofiţeri şi apariţia unor subunităţi de cercetare
şi de geniu;
- amenajarea diferitelor porţiuni de drum şi consolidarea podurilor slabe sau a locurilor de
varientare;
- instalarea la intersecţii a îndrumătorilor de circulaţie şi a unor indicatoare de orientare;
- zborul unor avioane şi elicoptere de recunoaştere de-a lungul itinerarelor;
- recunoaşterea şi cercetarea unor raioane din apropierea comunicaţiilor în care urmează să
staţioneze trupele;
- deplasarea unor subunităţi de siguranţă, a trupelor şi tehnicii de luptă în coloană pe diferite
comunicaţii;
- prezenţa artileriei antiaeriene în apropierea punctelor obligate de trecere şi în lungul itinerarelor
de deplasare.
Când trupele execută marşul pe comunicaţii pietruite sau drumuri de pământ şi terenul este uscat,
trupele pot fi descoperite după zgomot şi după praful care se ridică în urma coloanelor, a cărui
densitate şi înălţime variază în raport de mijloacele care se deplasează şi de viteză.
Pe timp de noapte, pe lângă zgomotul produs, deplasarea trupelor poate fi uşor descoperită după
luminile farurilor, stopurilor şi lanternelor de poziţie ale autovehiculelor.
4
 Indicii de descoperire a pregătirilor inamicului pentru trecerea la ofensivă;
- amenajarea unor poziţii de tragere pentru mijloacele de foc, mai aproape de limita dinainte a
dispozitivului de luptă şi apariţia mai multor subunităţi de artilerie, aruncătoare şi tancuri;
- intensificarea convorbirilor telefonice, telegrafice (radioreleu) şi a circulaţiei agenţilor de
legătură;
- intensificarea recunoaşterilor şi a acţiunilor de cercetare (luptă) în diferite raioane;
- organizarea de noi posturi de observare, puncte de comandă şi intensificarea acţiunilor aviaţiei
şi elicopterelor de cercetare;
- amenajarea de noi drumuri (căi de pătrundere) în special din spate către limita dinainte;
- executarea de către inamic a unor regrupări şi înlocuiri de trupe;
- apariţia unor tancuri-dragoare şi subunităţii de geniu în apropierea liniei frontului şi executarea
culoarelor prin baraje;
- completarea unităţilor şi marilor unităţi cu personal şi tehnică de luptă şi intensificarea
transporturilor rutiere, îndeosebi, pe timp de noapte;
- apariţia unor noi depozite de muniţie, carburanţi-lubrifianţi, alimente şi alte materiale în
adâncimea dispozitivului de luptă a trupelor din contact;
Indicii principali care duc la descoperirea pregătirilor inamicului pentru trecerea la
ofensivă pe timp de noapte, sânt:
- desfăşurarea unor activităţi intense în poziţiile de tragere ale artileriei, mijloacele de atac
nuclear şi chimic, odată cu lăsarea întunericului;
- executarea unor trageri de reglaj înainte de lăsarea întunericului;
- descoperirea proiectilelor şi altor mijloace de iluminare a câmpului de luptă;
- prezenţa pe comunicaţii a unor subunităţi de îndrumare a circulaţiei, cu mijloace luminoase de
semnalizare;
- afluirea de noi forţe şi intensificarea zgomotelor în adâncimea dispozitivului inamicului;
- amplasarea de repere (indicatoare) luminoase pe direcţiile de acţiune şi pe itinerarele apropiate
de limita dinainte a dispozitivului de luptă al inamicului.

Indicii de descoperire a pregătirilor inamicului pentru trecerea la apărare:

- retragerea unor subunităţi din contact şi executarea de regrupări, în vederea realizării
dispozitivului de apărare şi creării de rezerve;
- pregătirea şi ocuparea unor aliniamente de apărare în adâncime, cu forţe retrase sau aduse din
adâncime;
- executarea de lucrări genistice dezvoltate şi baraje (obstacole) pe aliniamente favorabile (forme
dominate de teren, cursuri de apă etc.);
- dispunerea punctelor de comandă mai în adâncime faţă de limita dinainte şi executarea la
acestea a unor lucrări genistice mai dezvoltate;
- dezvoltarea treptată a sistemului de transmisiuni cu fir;
- dispunerea mai în adâncime a formaţiunilor de servicii.