Ministerul Afacerilor Interne

Academia de Politie “Al. I. Cuza”

Mitrea Stefan Cosmin
Grupa 206

Tehnică Criminalistică
Balistica Judiciară
-referat-

1. INTRODUCERE:
 Balistica judiciara reprezintă o ramura a tehnicii criminalistice care a apărut și
s-a dezvoltat ca urmare a perfectionarii tehnicii privind construcția armelor de foc
și de folosire a acestora la comiterea diferitelor infractiuni.
Anul 1835, reprezinta, în concepția lui J.Thorwald, anul în care a luat naștere
această ramură a criminalisticii datorită unei inspirații de moment a politiei
judiciare londoneze care a reusit sa prinda un criminal cautat doar dupa o
excrescenţă descoperita pe glontul incriminat care se potrivea perfect cu adancitura
din tiparul pentru gloante gasit la cel bănuit. Cu toate acestea nimeni nu s-a gândit
la acel moment sa elaboreze un sistem de identificare pentru aceasta.
Era balisticii judiciare modern putem spune ca începe odata cu folosirea
microscopului comparative in anul 1923. Acesta ofera posibilitatea examinarii a
doua gloante simultan intr-o singura imagine. Metoda aparţine criminalistului
american Charles Waite, în colaborare cu fizicianul John Fischer şi cu chimistul
Philipp O. Gravelle; eforturile acestora au fost continuate de Calvin Goddard, care,
prin cercetările sale, aduce primatul balisticii judiciare moderne.
În perioada contemporană, ca urmare a libertatii si permisivitatii excesive de
procurare si deținere de armament, criminalitatea este in continua crestere. Astfel,
datorita acestui fapt se poate observa apariția unor variate forme de infractiuni în
care se folosesc, în mod nemijlocit, arme. Astfel, armele sunt folosite atat pentru
curmarea vieții unei persoane, precum si ca mijloace de intimidare in comiterea
unor fapte prevazute de legea penala, cum ar fi: jafuri, violuri, rapiri, etc.
Aşa cum putem observa şi în DEX-ul limbii române, balistica judiciară
reprezintă o ramură a mecanicii teoretice care se ocupă cu studiul mișcării
corpurilor grele (proiectile, rachete, sateliți) în unghiuri gravitaționale și în vid.
Balistica judiciară este una dintre numeroasele instituţii ale criminalisticii ce a
fost dezvoltat cercetarea armele de foc precum şi a muniţiilor acestora în scopul de
a le identifica calibrul şi marca.
Balistica judiciară are obiect de studiu propriu, principii, precum şi legături cu
alte ştiinţe juridice şi non-juridice. Ramura balisticii nu trebuie confundate cu
balistica generală. Prima este pusă în aplicare doar atunci când se comit infracţiuni
incriminate de legea penală, a doua prezentînd interes din punct de vedere militar.
Balistica generală se compune din 2 ramuri:
a) balistica interioară;
b) balistica exterioară.
Atât balistica interioară, cât şi cea exterioară sânt 2 ştiinţe tehnice individuale,
care studiază fenomene de natură diferite, dispunînd în esenţa lor, de legi, principii
şi mijloace care studiază armele şi muniţiile de foc din punct de vedere militar,
precum şi momentul atingerii de către glonte a ţintei.
Balistica interioară, studiază fenomenele ce se produc în canalul ţevii armei
după percutare, iar balistica exterioară, care examinează fenomenele ce se produc
din momentul în care glonţul părăseşte gura ţevii şi până la atingerea ţintei.

2. Conținut propriu-zis:
 Această ramură are drept obiect studierea și elaborarea de metode de analiză a
armelor de foc, munițiilor, precum si urmele produse de impușcătură în scopul
rezoșvării cazurilor comise cu arme.
Balistica judiciara studiază arma si fenomenele care se produc în timpul
tragerii și după tragere precum și construcția si funcționarea armelor de foc și nu in
ultimul rand procesele legate de tragere, toate acestea fiind folosite pentru
elucidarea problemelor aparute in urmărirea penală.
Prin noțiunea de “armă”, se intelege, conform Legii nr. 294/2004, orice
dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile,
substanțe explosive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare, ori imprăstierea
de gaze nocive sau iritante.
Balistica este știinta care studiază construcția și funcționarea armelor de foc,
construcția și funcționarea muniției, precum și totalitatea fenomenelor care se
produc in momentul percutării, pe traseul de deplasare al proiectilului și până la
atingerea țintei.
Conform literaturii de specialitate, balistica generala se imparte in:
 Balistică interioară: cea care studiază fenomenele ce se produc în
interiorul țevii după percutare;
 Balistica exterioara, cea care are ca obiect examinarea fenomenelor care
se produc din momentul în care glonțul părăsește gaura țevii și până la
atingerea țintei;
 Balistica terminala, cea care studiază comportamentul proiectilului care
a atins ținta, precum si reacțiile fiziologice și biologice pe care le
provoacă în corpul victimei;

Notiuni tehnice privind contrucția armelor de foc si

munitiilor acestora
Arma de foc este alcătuită din urmatoarele componente:
a) Țeava și eventualele anexe
Aceasta reprezintă un tub din oțel, construită pentru a rezista la temperature
și presiuni ridicate, ea având rolul de a dirija mișcarea glontului , oferindu-i
acestuia o miscare de rotatie în jurul propriului ax, aceasta mișcare fiind produsă
de catre ghinturile din canalul țevii.
b) Mecanismul de dare a focului
Acesta are in componența sa trăgaciul, cuiul percutor, arcul recuperator,
elemente de transmisie, etc.
Primul element, trăgaciul, are rolul de a declanșa tragerea. Acesta are anexată
prârghia ce are rolul de a face legătura cu celelalte mecaniste ale armei, precum și
arcul tragaciului.
Un al doilea element este reprezentat de percutor. Acesta este o piesă a
inchizătorului unei arme de foc care servește la percuția capsei cartușului prin
izbirea capsei pe suprafața acesteia.În urma acestei izbiri se imprimă urma ale
percutorului sub forma de striații, striații ce pot fi examinate în laborator pentru a
afla informații importante pentru aflarea armei cu care s-a executat tragerea.
c) Mecanismul de azvârlire
 Examinarea modalitaților de azvârlire a tubului se poate dovedi utilă pentru
stabilirea tipului de arma cu care s-a realizat tragerea, locul din care s-a tras, dar și
orientarea trăgaciului.
De asemenea, pe langa componentele menționate mai sus, arma mai are in
componența sa si închizatorul ce serveste la asigurarea închiderii si izvorării armei,
patul armei si mânerele, având rolul în manevrare si susținere, mecanismul de
alimentare și încărcatorul și nu în ultimul rând unele accesorii cum ar fi aparatele
de ochire.

În ceea ce privește muniția, cartusele armelor de foc ce

fac obiectul de studiu al balisticii judiciare acestea sunt
alcătuite din:
 TUB-acea componenta care reuneste toate
partile component ale cartusului și asigură
protecția pulberii împotriva agentilor
atmosferici;
 CAPSA-component cartușului destinată aprinderii pulberii; din punct
de vedere al identificării criminalistice, capsa cartușului, devine obiect
purtător al urmei percutorului, care poate furniza date pentru
identificarea armei cu care s-a tras;
 PROIECTILELE- pot fi : gloanțe(armele ghintuite) sau alice, mitralii
sau poșe(armele cu țeavă lisă); Glonțul prezinta importanță deoarece
acesta a străbatut canalul țevii și astfel va lua forma acestuia și o va
păstra și dup ace a părasit țeava;
 ÎNCĂRCĂTURA DE AZVÂRLIRE: este destinată pentru a imprima
glonțului, prin gazelle rezultate din ardere, energia de mișcare;

Urmele rezultate în urma folosirii armei de foc

Urmele rezultate în urma folosirii unei arme de foc pot fi împărțite în trei
categorii:
1. Urmele produse asupra elementelor de muniție în procesele de
încărcare, armare, tragere, extragere.

Acestea se pot regăsi pe tuburile ori proiectilele cu legătura în cauză. Prin

urmele create în urma împușcaturii, din punct de vedere al balisticii judiciare, se
întelege atât urmele specific create de glonț, cât și urmele generate de factorii
suplimentari ai tragerii. Tragerea poate fi influențată de fenomene atât de natură
dinamică, termică, cat si de natura chimică.
A. În ceea ce privește urmele lăsate pe tubul cartușului, acestea se formeaza
în trei etape succesive, respective faza încărcării, faza tragerii și faza extragerii
tubului tras.
Printre piesele componente are armei care contribuie la imprimarea acestor
urme se numără percutorul, peretele frontal al închizătorului, gheara extractoare,
pragul aruncător si pereții camerei de detonare. La urmele menționate mai sus se
pot adăuga și alte urme specifice create de încărcător, atât in momentul introducerii
cartușului în încărcător, cât și în momentul scoaterii și ieșirii sale spre camera de
detonare.
În faza încărcării, se pot produce :
 Urme ale marginilor încărcătorului;
 Urme realizate în cursul procesului de transfer al cartușului din
încărcător către camera cartușului;
 Urma ghearei extractoare;
 Urmele create în această fază sunt dinamice, longitudinale;

Foto. Amprente ghinturi

În faza tragerii se formează urme ale percutorului şi ale peretelui frontal al

închizătorului. Acestea se formează pe fundul cartuşului. Datorită dilatării
cartuşului din cauza presiunii gazelor, pe pereţii tubului se formează relieful
pereţilor camerei de detonare.

Neregularitățile microscopic de pe vârful percutorului produc urme

corespunzătoare, care se potrivesc perfect la identificarea acestuia.
În momentul extragerii tubului, pe rigolă sau pe marginea anterioată a
rozetei, aşa – zisele urme ale ghearei extractoare. Pe pereţii tubului mai este
posibilă şi formarea de urme ale marginii ferestruicii închizătorului.
Cele menţionate mai sus permit expertului criminalist să identifice, în primă
fază, tipul armei, creându-se în acest sens un cerc al armelor suspecte, însă numai
în ipoteza în care tubul a fost folosit o singură dată, nu şi în cazul muniţiei armelor
de vânătoare, la care un tub este folosit de mai multe ori, situaţie în care singura
urmă exploatabilă este aceea a percutorului.
În present, datorită perfectionarii muniției și avansării metodelor de
producere a acestora, au început sa se confectioneze tuburi din materiale plastice
care se autodistrug prin însăşi arderea pulberii de azvârlire, situaţie în care resturile
acesteia nu mai păstrează urmele sus-menţionate.
 Foto. Secţiune într-un cartuş

B. Urmele lăsate pe glonț/ proiectil au un caracter dinamic și reflectează

caracteristicile interioare ale țevii ghintuite. Datorită faptului că diametrul
proiectilului este mai mare decât distanța dintre doua ghinturi opuse, glonțul este
obligat să străbată aceste ridicături ce se vor imprima pe suprafața proiectilului sub
forma unor striații paralele. Astfel, prin analizarea exacta a numarului, a orientarea
și a continuității striațiilor se poate identifica arma cu care s-a executat focul.

2. Urmele împușcăturii.
Acestea sunt atât urmele create de proiectil, cât și urmele generate de factorii
suplimentari ai tragerii. Aceste urme apar mai ales în tragerile de la o anumită
distanța, proiectilul în traiectoria sa spre țiuntă atingând anumite obiecte.

Aceste urme se impart la randul lor în:

a)URME PRINCIPALE.
Acestea pot fi relevate întotdeauna, fiind acele urme aparute ca rezultat al
folosirii armelor de foc și acțiunii fenomenelor dinamice. În aceasta categorie intră:
 Arma folosită și găsită în câmpul infracțional- aceasta îndeplinind atât rolul
de obiect creator cât si de obiect primitor de urme.Arma, din punct de vedere
procesual penal constituie mijloc de probă. De cele mai multe ori, arma nu va fi
gasită în câmpul infracțional decât în cazul sinuciderii, disimulării de omor ori
daca autorul a pierdut sau abandonat arma.
 Cartușele, gloanțele și tuburile- acestea sunt purtatoarele urmelor
împușcăturii, reprezentând o sursă extreme de valoroasă pentru obținerea de probe
în cadrul instrumentarii cauzelor.
 Orificiile de intrare și de ieșire ale glonțului- aceastea depend de viteza și
unghiul cu care glonțul lovește ținta.
Astfel, întâlnim trei situații:
 când viteza la impact este mare , iar unghiul de incidenta relativ mare, se
va produce un orificiu de intrare, un canal și un orifice de ieșire din obstacolul
lovit;
  când proiectilul lovește un corp cu o viteză insuficientă pentru a-l străbate
pe toata grosimea, se va produce un orificiu de intrare și un canal înfundat, numit și
canal orb;
 când glonțul lovește un corp cu rezistență mică, acesta având viteza mare,
iar unghiul mic, este posibil să producă o urmă tangent sub forma unei adâncituri;

 Urmele ricoșeurilor- se produc atunci cand proiectilul lovește obiectul sub

un unghi mic, iar apoi iși schimbă direcția;
 Urmele sonore- cele rezultate în urma armării, percuției ș detunăturii;

b) URMELE SECUNDARE.
Acestea nu pot fi puse întotdeauna în evident și apar ca rezultat al acțiunii
fenomenelor termine, mecanice și chimice implicate în folosirea armei. Urmele
secundare au valoare pentru determinarea distanței de la care s-a tras și la raportul
de poziție dintre făptuitor și victim. Examinarea acestor urme se face în condiții de
laborator;
În categoria urmelor secundare intră:
 Urmele rezultate în urma acțiunii flăcării- acestea se formează cu arma
lipită sau la distanțe foarte mică. Se ating presiuni de cca. 3000 Kg f/cm 2 și
temperature de 25000 C, flacăra acționând până la 5-10 cm;
 Urmele rezultate din acțiunea gazelor- sunt formate ca urmare a acțiunii
mecanice a gazelor de ardere, caracterizate printr-o presiune ridicată, rupturile
putând fi provocate de la 1-3 cm până la 10-12 cm în cazul carabinelor.
 Urmele de afumare- acestea sunt provocate de particulele de funingine,
alături de microparticulele din canalul țevii, rezultate în urma tragerii. Nu pot fi, de
regulă observate la o distanță mai mare de 1m sau 2 m pentru armele de vânătoare;
 Urme ale pulberii nearse-particulele de publere nearsă sunt aruncate în
atmosferă atunci când pulberea este veche, umeda, sau arderea nu s-a produs în
întregime. Acestea pot ajunge până la distanța de 1-1,5 m.
 Inelul de ştergere- acesta este rezultatul substanțelor unsuroase arse,
precum si funingine, praf, exizi, impurități, fiind șterse de pe suprafața proiectilului
și depuse pe ținta sau anumite supprafețe străbătute de către proiectil;
 Inelul de metalizare- rezultă din desprinderea de pe glonț a unor particule
metalice, această desprindere având loc la contactul cu ținte din materiale dure. De
asemenea este posibil ca glonțul să formeze chiar doua inele de metalizare, dacă
acesta va străbate mai multe medii dure, iar acesta are suficientă energie cinetică;
  Urmele de unsoare- acestea apar când canalul țevii a fost uns, iar glonțul,
prin străbaterea acestuia, a preluat o parte din aceste substanțe. Aceste urme se
prezintă sub forma de stropi în jurul orificiului de intrare;
 Urmele formate de gura țevii- se regăsesc în cazul tragerilor cu arma lipită,
intensitatea lor fiind dependentă de intensitatea cu care se apasă arma pe corp;

FACTORI SUPLIMENTARI
În urma tragerii, o cantitate apreciabilă de pulbere nearsă, urme de fum sau
alți produși rezultați în urma arderii, vor fi imprimați pe mâna trăgatorului, pe
obiectele sale vestimentare sau pe alte accesorii.
Ca urmare a studierii reziduurilor de tragere, au fost descoperite 4 tipuri de
particule: sferice( cele mai intâlnite), neregulate, grupuri de particule si fragmente
de pulbere fără fum.

DISPOZITIVE CE POT INFLUENȚA ACȚIUNEA URMELOR

SECUNDARE ALE IMPUȘCĂTURII

Aceste dispositive au fost create de către producători în scopul sporirii

performanței armelor, însă acestea pot influența și actiunea urmelor secundare ale
împuscaturii.
În aceasta categorie intră:
 Ascunzătorul de flacără- este un dispozitiv cilindric, care se montează
în partea din față a țevii. Acesta dispersează gazele, ascunzând astfel si
efectul vizual al flăcării, asigurând în acest mod conspirarea locației în
care se află trăgătorul. Acest dispozitiv are drept efect diminuarea
urmelor de funingine, a rezultatelor acțiunii flăcarii și a gazelor, însă,
construcția sa este de natură a realize urme specifice cu un real
potențial identificator;

https://www.airsoftromania.com/topic/17813-acc-dtk-muzzle-brake-tip-a-custom-made-by-
haiducul/

 Amortizorul de sunet- are rol în diminuarea sunetului împușcăturii,

precum și de a reține gazele, funinginea și alți factori suplimentari ai
împușcăturii în compartimentul amortizorului.

https://www.airsoft.ro/
  Recuperatorul de recul- destinat diminuării efectului de împingere
către înapoi a armei la momentul ieșirii gazelor din canalul țevii.
Acesta diminuează urmele secundare, însă canalele necesare eliminării
gazelor vor furniza date suficiente pentru stabilirea unui astfel de
dispozitiv.

https://sportsport.ro/preturi/resort-de-recul-pentru-m9a1

3.Concluzii
Ulterior descoperirii armei și muniției s-a pus problema aflării fiecărui
mecanism secret al acestora, în scopul pregătirii pentru problemele ce urmau sa
apară în viitorul apropiat prin folosirea armelor de foc.
Odată cu dezvoltarea tehnicii, dar si a armelor de foc s-a evidențiat o
crestere semnificativă a infracțiunilor savârsite cu sau de astfel de arme. Cu
trecerea timpului, s-au dezvoltat metode de identificare a fiecarei arme si munitie
în parte ceea ce a ajutat cu mult soluționarea unor cauze în care s-a folosit
armament.
În România regimul privind armele de foc este guvernat de Legea nr.
295/2004, privind regimul armelor şi muniţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, cu modificările aduse prin OUG nr.
26/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 203 din 17 martie 2008.
Aceste metode referitoare la studiul armei cuprinde ramura a criminalisticii
denumită balistică judiciară.