Tema 4.3

SERVICIU SPRIJIN DE LUPTĂ 1 (Modulul pregătirea geniu)
locotenent-colonel Ion GODOROJA
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Tema 4: Barajele genistice

Lecţia 3: Verificarea la minare
PROBLEMELE DE STUDIU:
1. Principii generale
2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive
3. Verificarea la minare a terenului
4. Executarea culoarelor prin barajele explozive
5. Deminarea drumurilor

OBIECTIVELE:
LA SFÎRŞITUL LECŢIEI STUDENŢII VOR FI ÎN MĂSURĂ
SĂ:
să definească destinaţia culoarelor prin câmpul de mine;
să identifice/determine barajele explozive şi cele neexplozive;
să analizeze elementele de asigurare împotriva deplantării minelor;
să analizeze principale cîmpurile de mine;
să dezvolte abilităţi de organizare autodisciplină şi curaj.
BIBLIOGRAFIA:
Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele
ed.Bucureşti – 1981
Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

√ 1. Principii generale

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare ale forţelor în zone de risc

terestru, în condiţii de siguranţă, este precedată de verificarea la minare a
acestora.
Faţă de caracterul şi scopul misiunilor sprijinului genistic, determinarea
zonelor de risc terestru se face prin:
 cercetarea de geniu;
 verificare la minare.
Cercetarea de geniu, se face cu scopul de a procura la timp datele genistice

referitoare la existenţa, dispunerea, caracterul şi tipul barajelor explozive,
precum şi existenta culoarelor lăsate de inamic sau a locurilor favorabile pentru
executarea culoarelor.
Datele procurate de cercetarea de geniu folosesc pentru documentarea
comandantului în vederea luării hotărârii, organizării sprijinului genistic a luptei
(operaţiei) şi executării misiunilor de sprijin genistic.

Verificarea la minare se execută de către subunităţile de

pionieri, în raioanele, pe itinerarele sau porţiunile de teren
cucerite de la inamic sau în care au avut loc acţiuni ale
inamicului şi sunt prevăzute a fi ocupate sau folosite de către
trupele proprii (raioane de poziţii de lansare, poziţii de tragere
ale artileriei, raioane de dispunere ale eşaloanelor doi,
rezervelor, punctelor de comandă şi formaţiunilor de servicii,
drumuri, localităţi, locuri destinate amenajării punctelor de
trecere sau a altor lucrări de geniu).
Verificarea la minare se face, de asemenea, de către grupurile
(echipele) specializate din compunerea detaşamentelor de asigu
rare a mişcării, pe timpul îndeplinirii misiunilor pentru
deschiderea comunicaţiilor în ritmul acţiunilor de luptă.

Verificarea la minare are drept scop:

determinarea existenţei, dispunerii şi caracteristicilor
barajelor explozive, precum şi a muniţiei neexplodată sau
părăsită;
marcarea porţiunilor de teren sau a obiectivelor minate;
procurarea datelor necesare pentru organizarea lucrului în
vederea deminării.
Odată cu verificarea la minare se poate executa şi deminarea,
în special pe itinerarele de deplasare ale trupelor, în locurile des
tinate amenajării punctelor de trecere sau altor lucrări de geniu,
în localităţi etc.

Subunităţile destinate pentru verificarea zonelor de risc terestru care

presupun existenţa barajelor explozive se înzestrează cu detectoare şi sonde,
cu mijloace pentru neutralizarea, îndepărtarea şi distrugerea minelor
descoperite, completul de marcare câmpuri de mine şi culoare, precum şi cu
jaloane, indicatoare şi steguleţe albe şi roşii.
Pentru cercetarea obiectivelor în care pot fi mine cu acţiune întârziată, sub
unităţile se înzestrează în plus cu stetoscoape sau alte mijloace
corespunzătoare.
Toate mijloacele şi materialele ce se folosesc la executarea misiunii se
verifică cu minuţiozitate, personal, de comandantul subunităţii.
Fiecare pionier care participă la lucrări trebuie să cunoască cu precizie:
misiunea şi locul său;
direcţia de executare a verificării;
reperele şi semnele stabilite de comandantul subunităţii;
măsurile de mascare;
tipul minelor şi procedeele de minare folosite de inamic;
ordinea de căutare, de deplantare şi de transport a minelor.

ÎNTREBĂRI ???

√ 2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

Personalului subunităţii (grupei, patrulei, echipei) de cercetarea de geniu pentru

determinarea zonelor de risc terestru (barajelor explozive), trebuie să i se aducă la
cunoştinţă:
datele cunoscute asupra caracteristicilor sectorului de teren şi a obiectivului unde
urmează să acţioneze;
locul culoarului executat în barajele proprii;
reperele şi azimuturile direcţiilor de acţiune ale subunităţii
datele asupra tipurilor de mine ale inamicului şi procedeelor de plantare.
La cercetarea de geniu a barajelor explozive trebuie să se determine:
locul barajelor explozive, frontul, adâncimea şi gradul de pregătire pentru luptă a
acestora;
tipurile de mine şi procedeele de plantare;
densitatea de minare;
existenţa culoarelor lăsate de inamic sau a căilor pentru ocolirea barajelor;
căile de acces favorabile şi ascunse spre baraje;
modul în care inamicul are organizată paza barajelor sale precum şi locul
posturilor de pază;
locurile favorabile pentru introducerea încărcăturilor alungite în câmpurile de
mine ale inamicului.

La stabilirea locului barajelor explozive cercetaşii se folosesc de indiciile

care demască prezenţa acestora:
săpături proaspăt executate pe suprafaţa de pământ sau stratul de
zăpadă;
moviliţe şi găuri care se deosebesc de culoarea terenului înconjurător;
iarbă călcată sau veştejită;
pământ afânat sau împrăştiat;
bucăţi de sfoară, sârmă, ambalajele minelor, percutoare şi ţăruşi, rămase
pe locul de plantare;
sârmă sau sfoară întinsă cu care sunt legate minele de ţăruşi, copaci,
buturugi etc.;
împrejmuirile şi indicatoarele câmpurilor de mine;
urmele crengilor rupte de pe copaci şi tufişuri;
mişcarea militarilor inamicului pe direcţii strict delimitate;
transportul şi aducerea minelor la locurile de plantare.

Indiciile de descoperire a minelor cu acţiune întârziată sau a unor mine

combinate cu încărcături de exploziv:
terenul afânat sau lucrări proaspăt executate pe partea carosabilă a
drumului;
goluri în pereţii construcţiilor care se determină prin ciocănirea
acestora;
zgomotul produs de funcţionarea sistemelor de declanşare a
exploziilor întârziate;
urme de reparaţii a duşumelelor şi a pereţilor clădirilor, precum şi alte
urme suspecte;
porţiuni cu nuanţe diferite, apărute în partea carosabilă a drumurilor,
îndeosebi în porţiunile care nu se pot ocoli (în defileuri, ramblee,
debleuri etc.)
urme de săpături executate în şanţurile şoselelor sau în taluzurile
acestora, precum şi pe pantele abrupte alăturate, când se intenţionează
blocarea prin prăbuşiri de stânci.
Adâncimea de plantare, dimensiunile şi forma minei se determină

prin examinare directă şi cu ajutorul sondei.
Cercetaşul înzestrat cu sondă caută minele înfigând sonda în
teren, sub un unghi de 30.. . 400 faţă de suprafaţa terenului şi la o
adâncime de 10.. . 20 cm (în funcţie de natura terenului). Sonda se
înfige în teren la fiecare 10... 15 cm în lungul şi în latul fâşiei care
se verifică.
În cazul cercetării barajelor explozive în teren acoperit cu tufăriş
sau iarbă înaltă, o deosebită atenţie trebuie acordată descoperirii
minelor care au percutoare cu acţionare la tracţiune.
Cercetarea lor se poate face prin observare, mişcând atent
mâinile în faţa corpului şi înlături, precum şi cu ajutorul sondei cu
care se execută atent mişcări deasupra suprafeţei terenului.

Pentru executarea cercetării de geniu a barajelor explozive prin procedeul

examinării nemijlocite sau prin incursiune, subunitatea de cercetare (grupa,
patrula, echipa) se deplasează pe echipe a doi cercetaşi prin culoarul executat
din timp în barajele proprii.
 În faţă pe direcţia stabilită, se deplasează doi cercetaşi (nr. unu şi doi) având
sonde scurte sau detectoare cu care verifică o fâşie lată de 3 m.
Fiecare cercetaşi din prima echipă trage după sine o bandă (panglică) alb-
roşu lungă de 15. . . 20 m.
După prima echipa de cercetaşi, la distanţă de 5... 10 m şi eşalonat spre
dreapta sau spre stânga (orientându-se după benzile alb-roşu), se deplasează
altă echipă de cercetaşi care verifică, de asemenea, câte o fâşie lată de 3 m. În
acest mod, grupa cercetează o fâşie de 6 m lăţime.
Comandantul grupei se deplasează în fâşia de mijloc la 5... 10 m înapoia
ultimei echipe de cercetaşi. Tot aici se va găsi un cercetaşi care acoperă cu foc
cercetaşii aflaţi în faţa lui, executând observarea spre înainte şi în părţile
laterale

Cercetaşul care acoperă acţiunea grupei, de îndată ce iese din culoarul aflat în
barajele explozive proprii, întinde o bandă de ax, alb-roşu, fixând capătul
benzii la axul culoarului în barajele explozive proprii.
La detectarea (descoperirea) primei mine toată grupa se opreşte; semnalul de
oprire se transmite cu ajutorul benzilor alb-roşu trase de la capătul din faţă de
către pionierii primei echipe.
Comandantul grupei se deplasează înainte trăgând după sine banda de ax alb-
roşu, examinează mina, prinde de bandă o tăbliţă în dreptul minei descoperite,
dacă este necesar dă indicaţii suplimentare, apoi dă semnalul pentru
continuarea deplasării.
După aceasta grupa se deplasează în acelaşi dispozitiv, însă banda de ax alb-
roşu este întinsă de către unul din pionierii primei echipe (echipa directoare).
La descoperirea următoarelor mine de oricare dintre echipele de cercetaşi,
aceştia prind de banda de ax (în dreptul minei descoperite) o tăbliţă cu
numărul pionierului care a descoperit mina.

Toate minele descoperite de prima echipă de cercetaşi se marchează cu steguleţe

albe, care servesc ca semne de avertizare la înapoierea grupei; deplasarea pentru
înapoiere se face numai de-a lungul benzii de ax.
Înfăşurarea benzii pe bobină pe timpul înapoierii se face de către cercetaşul care
vine în urmă; înapoia lui se deplasează comandantul grupei care scoate
steguleţele.
Minele descoperite şi marcate pentru a fi luate ca modele se deplantează şi se
neutralizează la înapoiere. Se neutralizează numai minele a căror construcţie este
cunoscută.
Minele de construcţie necunoscută se deplantează numai cu gheara de pisică şi
nu se neutralizează. Aceste mine se trag până la tranşeele proprii cu ajutorul
ghearei de pisică legată la capătul unui cablu de 20.. . 25 m. În limitele
dispozitivului trupelor proprii, minele se transportă pe mâini fără a li se schimba
poziţia orizontală (fără a le întoarce).
Minele descoperite în timpul cercetării, dar care nu urmează a fi deplantate şi
luate ca modele, după ce li s-au scos percutoarele (dacă construcţia minei
permite), se maschează din nou, la fel cum au fost până la descoperirea lor.

Pe baza observaţiilor personale ale comandantului grupei şi ale

cercetaşilor, precum şi după rezultatele măsurării benzilor şi
numărul tăbliţelor de pe acestea, datele cercetării se generalizează
şi se întocmeşte raportul.
La raport se anexează o schemă pe care se trec limitele câm
purilor de mine descoperite, locul lor faţă de limita dinainte a
inamicului, tipurile minelor şi procedeele de plantare a acestora,
precum şi locul culoarelor descoperite.
Toate datele asupra amplasării barajelor trebuie legate de
reperele existente în teren.
Pentru determinarea cât mai precisă a limitelor câmpului de
mine şi a schemei de plantare a minelor în cadrul acestuia, se vor
cerceta mai multe direcţii.

ÎNTREBĂRI ???

√ 3. Verificarea la minare a terenului

Comandantul subunităţii numită pentru verificarea

la minare şi deminarea unor raioane sau porţiuni de
teren trebuie să studieze:
documentele existente asupra executării şi
înlăturării de către trupele proprii a barajelor
explozive în raionul repartizat subunităţii;
datele cercetării şi documentele existente,
capturate de la inamic referitoare la executarea de
către acesta a barajelor explozive în raionul
respectiv.

Pe terenul care urmează a fi verificat, pentru o mai bună organizare a

lucrului şi pentru respectarea măsurilor de siguranţă, mai întâi se execută o
reţea de culoare. Faţă de efectivul şi mărimea suprafeţei de teren ce urmează a
fi cercetată, se execută unul sau mai multe culoare principale cu lăţimea de 6...
8 m, care constituie aliniamentul de unde subunităţile încep verificarea la
minare, iar apoi deminarea.
Paralel şi perpendicular pe culoarul principal se execută culoare ajutătoare
late de 4 ... 5 m si la 160.. . 200 m distanţă unul de altul Acestea servesc drept
căi de circulaţie şi limite între sectoarele de lucru ale subunităţilor.
Drumurile existente pe suprafaţa de teren respectivă se folosesc drept
culoare, numai după ce au fost verificate la minare.
Culoarele principale şi ajutătoare se marchează la fiecare 20... 25 m cu
jaloane şi se numerotează.
Numerele fiecărui culoar se scriu pe indicatoare instalate la intersecţiile
culoarelor.

Pentru executarea culoarului principal sau a două culoare

ajutătoare se destină, de regulă, o grupă de pionieri, iar lucrările se
desfăşoară în ordinea următoare:
2... 4 pionieri, în funcţie de lăţimea culoarului care se execută,
deplasându-se eşalonat la 25... 30 m, verifică fiecare cu ajutorul
sondelor fâşii de teren de 2.. . 2,5 în lăţime;
1 .. .2 pionieri cu detectoare, deplasându-se la 25. . . 30 m în
urma pionierilor din faţă verifică a doua oară întregul culoar;
1 . . . 2 pionieri marchează culoarul executat.
Pentru verificarea la minare a terenului, subunităţilor li se
repartizează sectoare de teren limitate de culoarul principal şi de cel
ajutător.
În cadrul fiecărui sector verificarea la minare se face prin
executarea unor culoare paralele sau sinusoidale a căror lăţime este
de 2... 2,5 m.
Pentru verificarea la minare prin procedeul culoarelor paralele,

grupa se împarte pe numere şi se adună pe culoarul principal sau
ajutător pe un singur rând (în afară de pionierul cu detectorul),
la 20... 25 m interval unul de altul.
Fiecărui pionier i se indică direcţia de deplasare după reperele
stabilite din timp şi aflate pe culoarul opus.
La comanda comandantului grupei, numerele fără soţ încep
cercetarea, verificând fiecare pe direcţia stabilită câte o fâşie de
2.. . 2,5 m lăţime .
Când numerele fără soţ ajung la 20.. . 25 m depărtare de
culoarul principal, la comanda comandantului grupei încep
cercetarea şi numerele cu soţ.

Verificarea la minare prin procedeul culoarelor sinusoidale se face în

raioanele de teren unde este necesară o verificare mai amănunţită.
Fiecărei grupe i se repartizează un sector de teren, având frontul de 300...
400 m şi adâncimea până la culoarul opus. Fiecărui pionier din sectorul
grupei i se repartizează o fâşie (celulă) de minimum 50 m lăţime; limitele
acesteia se marchează cu steguleţe.
La comanda (semnalul) comandantului grupei, fiecare pionier la început
execută cu culoar de 2... 2,5 m lăţime de-a lungul limitei din stânga a fâşiei
sale şi concomitent instalează pe limită steguleţe la fiecare 25. . . 30 m, apoi
execută un culoar de aceeaşi lăţime prin mijlocul fâşiei (celulei).
După terminarea lucrărilor de mai sus şi la comanda comandantului grupei,
pionierii execută în fâşiile respective culoare cu traseul sinusoidal. Pe timpul
deplasării se examinează cu minuţiozitate suprafaţa terenului şi se verifică cu
sonda sau detectorul un culoar de 2... 2,5 m lăţime. Pentru realizarea traseului
sinusoidal pionierii se orientează după steguleţele fixate pe culoarele din
limitele fâşiei respective.

Indiferent de procedeul de cercetare fiecare pionier care este înzestrat cu

sondă examinează cu minuţiozitate fâşia îngustă de teren care trebuie cercetată
şi verifică locurile suspecte înfigând sonda la fiecare 10... 15 cm şi la o
adâncime până la 20 cm.
În cazul când terenul este acoperit cu vegetaţie înaltă sau tufăriş, fâşia
îngustă care trebuie cercetata (deminată) se piaptănă iniţial cu o gheară de
pisică având o frânghie lungă de 30. . . 50 m.
Din cadrul fiecărei grupe, de regulă, se numeşte un pionier cu detector de
mine pentru a verifica a doua oară fâşiile înguste de teren verificate cu sonda.
Toate minele şi muniţiile descoperite pe culoare se marchează cu steguleţe
roşii. Neutralizarea, scoaterea sau distrugerea minelor şi muniţiei se execută la
indicaţiile comandantului unităţii după acelaşi procedeu ca la deminarea
câmpurilor de mine. Pe baza rezultatelor obţinute în urma cercetării la minare,
se stabilesc contururile câmpurilor de mine. Câmpurile de mine se marchează
cu indicatoare cu inscripţia ,,MINES”. În jurul câmpului de mine, la 20.. . 25 m
distanţă de la minele mărginaşe descoperite de pionieri, se execută culoare de
4... 5 m lăţime.

Comandantul subunităţii care execută verificarea la

minare, zilnic, trece pe hartă rezultatele cercetării,
marchează locurile unde au fost descoperite câmpuri de
mine, mine izolate şi muniţii şi trece limitele
suprafeţelor pe care, după datele cercetării, este necesar
să se execute deminarea sau asanarea de muniţii.
Dacă nu este posibil să se treacă la neutralizarea sau
distrugerea neîntârziată a câmpurilor de mine, a
grupurilor de mine sau a minelor izolate, acestea se
împrejmuiesc şi se marchează cu indicatoare vizibile cu
inscripţia ,,MINES”.

ÎNTREBĂRI ???

√ 4. Executarea culoarelor prin barajele

explozive

Pentru trecerea trupelor prin câmpurile de mine proprii şi cele ale inamicului se execută
culoare a căror lăţime trebuie să fie de:
6. . . 9 m pentru culoarele prin câmpurile de mine ce se află în faţa limitei dinainte a
apărării;
5. . . 6 m pentru culoarele prin câmpurile de mine ce se întâlnesc pe timpul ducerii
luptei în adâncimea apărării inamicului.
Culoarele ce se suprapun pe căile de deplasare a trupelor se lărgesc până la 12... 20 m.
Pentru stabilirea numărului de culoare necesare a fi executate se are în vedere să se
realizeze, de regulă, câte un culoar pentru fiecare pluton de tancuri sau de infanterie care
atacă în primul eşalon.
Subunitatea numită pentru executarea culoarelor prin barajele proprii ia cunoştinţă din
timp de conţinutul formularelor câmpurilor de mine aflate pe direcţia stabilită, studiază în
teren amplasarea acestor baraje explozive, precizează locurile unde se află plantate minele
nedeplantabile, precum şi tipurile şi procedeele de plantare a minelor în cadrul câmpului de
mine.
Subunităţii numite pentru executarea culoarelor prin câmpurile de mine ale inamicului
trebuie să i se aducă la cunoştinţă datele procurate de cercetarea de geniu asupra: locului
barajelor explozive, tipurilor de mine folosite şi procedeele de plantare a acestora.
Culoarele prin barajele proprii şi prin cele ale inamicului trebuie executate pe aceeaşi axă.

Pentru executarea culoarelor prin barajele explozive se întrebuinţează trei

procedee de bază: mecanizat, prin explodare, manual.
Pe direcţiile unde barajele sunt puternic apărate cu foc (pe limita dinainte
a apărării), culoarele se pot executa prin trageri de artilerie; înainte de
trecerea trupelor prin culoare, acestea se verifică şi se desăvârşesc de către
subunităţile de pionieri.
Aceste procedee pot fi combinate. De exemplu, după trecerea unui tanc
prevăzut cu dragor de mine, culoarul se definitivează şi se lărgeşte folosind
încărcăturile alungite.
În cazul procedeului mecanizat, se provoacă explozia minelor prin
folosirea dragorului de mine instalat în faţa tancului. Procedeul se foloseşte,
atât în faţa limitei dinainte a apărării, cât şi în adâncimea apărării
inamicului. Culoarele executate cu tancurile cu dragoare se deminează
complet, se lărgesc şi se marchează de către subunităţile de pionieri.

În cazul procedeului prin explodare, minele se distrug cu:

încărcături alungite reactive;
încărcături alungite (simple, duble sau triple), din înzestrare sau
improvizate;
încărcături concentrate;
încărcături aşezate pe minele descoperite pe timpul cercetării.
Pregătirea pentru executarea culoarelor cu încărcături explozive alungite
se face, de regulă, în ascuns, în noaptea care precede atacul. Introducerea
(lansarea) încărcăturilor şi darea focului se face pe timpul pregătirii de foc.
Procedeul manual se foloseşte în special pentru executarea culoarelor prin
barajele proprii. Procedeul se aplică şi la executarea culoarelor prin barajele
inamicului, în cazul când nu se dispune de suficiente mijloace mecanizate
sau încărcături explozive, iar acţiunile de luptă şi caracteristicile barajelor
impun şi permit executarea în acest mod a culoarelor.
La toate culoarele executate prin barajele explozive se organizează
serviciul de comenduire.

Pentru realizarea unui culoar printr-un câmp de mine se folosesc în mod normal două
sau trei tancuri cu dragoare de mine. Atunci când numărul dragoarelor nu este suficient,
culoarul poate fi executat de un singur tanc prevăzut cu dragor de mine.
Tancurile cu dragoare de mine se deplasează eşalonat spre dreapta (stânga) la 25 ... 30
m distanţă unul de altul.
Deminarea fâşiei dintre căi şi lărgirea culoarului sub forma căilor pentru roţi executat
de un tanc prevăzut cu dragor de mine se face de către o echipă formată din 3 pionieri.
Această echipă execută verificarea la minare, cu un pionier la fâşia din mijloc, iar cu
câte un pionier verifică fâşiile laterale, în stânga şi în dreapta, cu lăţimea de 1,5 m.
Minele descoperite în fâşiile verificate se deplantează (dacă nu sunt asigurate îm
potriva deplantării) sau se distrug pe locul unde sunt plantate folosind în acest scop
încărcături de exploziv aşezate deasupra minelor.
Pentru deminarea şi lărgirea culoarului poate fi folosită şi încărcătura alungită dublă,
dispusă pe axa fâşiei dintre căile deminate, sau două încărcături alungite simple dispuse
pe axele celor două căi deminate; ambele încărcături fiind iniţiate în acelaşi timp.
Echipa formată din cei trei pionieri rămâne în continuare la culoar pentru executarea
serviciului de comenduire.

Dragor de mine KMT 5

Dragor de mine KMT

Dragor de mine KMT 8

Executarea culoarelor cu încărcătura alungită reactivă IAR -3

În vederea executării culoarului se stabilesc, mai întâi de către cercetarea de
geniu, limitele şi adâncimea câmpului de mine al inamicului, precum şi
caracteristicile terenului în vederea alegerii poziţiei şi a traseului de lansare a
încărcăturii alungite.
Faţă de adâncimea câmpului de mine (lungimea culoarului ce urmează a se
realiza), încărcătura se asamblează în lungime de 50 m sau 100 m. Încărcătura
alungită se asamblează direct pe poziţia de lansare, sau la o distantă faţă de
aceasta de până la 3 km. În cea de-a doua situaţie încărcătura este remorcată
spre poziţia de lansare cu ajutorul unui tanc.
Remorcarea încărcăturii se face pe un traseu rectiliniu, sau cu unele curbe
care exclud răsucirea încărcăturii (raza virajelor să fie cel puţin 150 m).
Înainte de ajungerea la poziţia de lansare (la o distanţa de 100... 150 m de
aceasta) mişcarea tancului trebuie să fie făcută pe un traseu riguros rectiliniu
pe direcţia de lansare a încărcăturii.

Poziţia de lansare a încărcăturii se alege pe o porţiune de teren

plană, care permite amplasarea rectilinie a încărcăturii pe toată
lungimea sa în direcţia lansării. Distanţa poziţiei de lansare,
măsurată între limita dinspre trupele proprii a câmpului de mine
al inamicului şi locul de ancorare al capătului cablului de
acţionare (de la instalaţia de darea focului), nu trebuie să
depăşească lungimea cablului de acţionare (max. 350 m).
Traseul de lansare a încărcăturii trebuie să fie ales în aşa fel ca
pe el să nu existe denivelări şi obstacole, care pot provoca
abateri sau deteriorarea încărcăturii alungite în mişcare (copaci
şi buturugi cu diametrul peste 10 cm, bolovani dispersaţi cu
înălţimea mai mare de 30 cm, parapete şi terasamente cu
înălţimea mai mare de 50 cm etc.). Înclinarea întregului traseu
sau a unei porţiuni separate nu trebuie să depăşească ± 3 o.
Se admite ca pe traseul de lansare a încărcăturii să existe tranşei

şi şanţuri, tufişuri, baraje de sârmă ghimpată şi alte obstacole care
nu influenţează direcţia de mişcare a încărcăturii.
Pe poziţia de lansare se execută un şanţ acoperit pentru postul
de lansare (două persoane) şi un şanţ acoperit pentru echipa de
servanţi.
În cazul când există personal şi timp suficient, pentru protecţia
încărcăturii împotriva schijelor şi pentru mascarea ei, pe poziţia
de lansare se sapă un şanţ cu lungimea corespunzătoare lungimii
încărcăturii, cu lăţimea de 50 cm şi adâncimea de 30 cm în care se
asamblează încărcătura. În partea din faţă a şanţului se execută o
rampă cu lungimea de 2,5... 3 m pentru ieşirea încărcăturii pe
timpul lansării.

Asamblarea încărcăturii pe poziţia de lansare se execută de o

grupa de 1 + 6 pionieri în următoarea succesiune:
se scot blocurile de încărcături din ambalaj — pe locul de
descărcare — şi se grupează pentru transport în ordinea în
care urmează să se realizeze schema de asamblare;
cei şase pionieri transportă primele trei blocuri spre locul
asamblării, iar comandantul grupei aduce garnitura cu chei;
comandantul grupei împreună cu 2 pionieri (nr. unu si
doi) aşează blocurile pe direcţia stabilită şi le cuplează;
ceilalţi 4 pionieri (nr. trei. . . şase) aduc blocurile de încăr
cături şi le aşează în ordinea asamblării; după terminarea
transportului se execută cuplarea în perechi a blocurilor fără
motoare;

comandantul grupei cu nr. unu şi doi după cuplarea blocurilor încărcăturii

întind reţeaua electrică de lansare, pe care o conectează la motoare şi execută
pregătirea şi trecerea instalaţiei de darea focului în poziţie de luptă;
după cuplarea încărcăturii, pionierii pregătesc şi utilează postul de aprindere şi,
la nevoie, execută mascarea încărcăturii.
Comandantul grupei, pe timpul cuplării încărcăturilor, controlează strângerea
piuliţelor olandeze şi a piuliţelor colierelor.
Asamblarea încărcăturii pe poziţia de lansare, în cazul când motoarele şi
instalaţia de darea focului nu sunt montate la blocuri, se execută în aceeaşi
succesiune. În acest caz aşezarea motoarelor la blocuri se execută de către
comandantul grupei cu doi pionieri, după ce se cuplează primele 3 blocuri ale
încărcăturii.
Echiparea instalaţiei de darea focului cu capsa detonanta CD-11 R şi montarea
ei în blocul cu ansamblul de transmiterea detonaţiei se execută după cuplarea
întregii încărcături.

Înainte de plecare de lângă încărcătura cuplată spre locul de darea focului,

comandantul grupei este obligat să verifice:
concordanţa încărcăturii realizate cu schema ordonată;
corecta montare a motoarelor reactive şi prezenţa la ele a şaibelor speciale;
conectarea ramificaţiilor reţelei electrice de lansare la motoare şi prezenţa
capacelor semimufelor la ramificaţiile neconectate la motoare;
îndepărtarea siguranţei de transport;
mutarea detonatorului în poziţie de luptă.
Siguranţa de transport şi rondela metalică trebuie să fie predate comandantului
subunităţii, care răspunde de executarea culoarelor prin câmpurile de mine.
Înainte de lansarea încărcăturii se execută verificarea instalaţiei electrice.
Rezistenţa instalaţiei electrice de lansare a încărcăturii cu lungimea de 50 m trebuie
să fie în limitele 5... 12 ohmi, iar a încărcăturii cu lungimea de 100 m în limitele 9 ...
20 ohmi.
Explozorul cu care se execută aprinderea încărcăturii trebuie să fie verificat pentru a
nu dezvolta o tensiune mai mică decât cea nominală (necesară).
Lansarea încărcăturii se execută numai la ordin.
După explozia încărcăturii se execută verificarea şi marcarea culoarului.

Executarea culoarelor cu încărcături alungite

Procedeul se aplică numai atunci când nu este posibilă întrebuinţarea altor mijloace şi
în special pentru executarea culoarelor în adâncimea apărării inamicului. prin explodarea
încărcăturilor alungite scurte (încărcături compuse din 4. . . 6 elemente) împinse succesiv
în câmpul de mine.
Încărcăturile alungite în tuburi metalice de 2 m lungime, asamblate în încărcături
simple, duble sau triple (cu lungimea maximă, respectiv de 50 m, 70 m, sau 100 m), pot fi
folosite la executarea culoarelor prin câmpurile de mine, atunci când nu se dispune de alte
mijloace, iar caracteristicile terenului şi situaţia acţiunilor de luptă permit folosirea
acestor încărcături.
Efectul maxim al exploziilor încărcăturilor alungite se obţine atunci când acestea se
găsesc la o înălţime de c ca 50 cm deasupra solului.
Lăţimea culoarului rezultat prin explozia încărcăturii alungite depinde de: tipul minelor
aflate în câmpul de mine, cantitatea explozivului ce revine pe metru liniar de încărcătură
alungită, relieful terenului, durata de timp de când au fost plantate minele şi de anotimp
(dacă există ori nu strat de zăpadă).

În principiu, explozia încărcăturilor alungite in tuburi

metalice, având 2,300 kg f trotil pe metru liniar, aşezate pe
teren în câmpurile de mine antiblindate, realizează culoare cu
lăţimea de:
până la 0,5 m pentru încărcătura simplă;
1... 1,5 m pentru încărcătura dublă;
2,5. . . 3 m pentru încărcătura triplă.
Atunci când încărcăturile explodează la c.c.a. 50 cm deasupra
terenului, lăţimea culoarului se măreşte cu:
până la 1 m pentru încărcătura simplă;
până la 2 m pentru încărcătura dublă sau triplă.

Executarea culoarelor prin explodare cu încărcături concentrate de

exploziv

Încărcăturile concentrate se instalează pe suporţi (trepied, capră, ţăruşi) , la
înălţimea de 0,9... 1,0 m deasupra solului.
Suprafaţă inferioară a încărcăturii trebuie să fie paralelă cu suprafaţa solului.
În locul încărcăturii de exploziv pot fi întrebuinţate şi mine antiblindate
Pentru o mai bună eficacitate, locul de execuţie a culoarelor cu încărcături
concentrate se alege în teren plan, fără gropi şi denivelări.
Faţă de lăţimea culoarului ce urmează a fi realizat, încărcăturile concentrate
se dispun pe un rând sau pe două rânduri .
Distanţa dintre încărcăturile concentrate se determină experimental în raport
de caracteristicile minelor ce urmează a fi explodate. În principiu, în cazul
folosirii încărcăturilor concentrate de 5 kg f pentru realizarea unui culoar de
3 ... 4 m lăţime, distanţa dintre încărcături se ia de 5.. . 6 m. În teren frământat
(gropi, moviliţe) aceste distanţe se micşorează.

Executarea culoarelor prin explodare cu încărcături

aşezate deasupra minelor descoperite

Se aşează pe fiecare mină ce urmează a fi explodată, iar în cazul minelor
antipersonal se aşează lângă fiecare mină, un calup de trotil de 200 sau 400
g. Încărcăturile aşezate deasupra minelor se unesc cu fitil detonant, iar darea
focului se face la semnalul comandantului grupei după ce pionierii s-au
retras în adăpost sau la distanţa de siguranţă.
Ramificaţiile de fitil detonant se racordează la fitilul detonant principal
prin suprapunere sau prin nod dublu şi se dispun astfel ca de la locul de
racordare până la încărcăturile respective, fitilurile detonante să nu se atingă
între ele sau cu alte încărcături, să nu se intersecteze, să nu formeze ochiuri
sau noduri şi să nu fie prea întinse.


Executarea culoarelor prin procedeul manual

Pentru executarea unui culoar prin procedeul manual, se numeşte, de regulă, o
grupă de pionieri. Procedeul de lucru, organizarea şi înzestrarea grupei de
pionieri se stabilesc în raport de situaţia de luptă, caracteristicile culoarului ce
urmează a fi realizat, efectivele şi mijloacele de care se dispune pentru executarea
culoarului.
În principiu la realizarea unui culoar de 9 m lăţime, cu ajutorul sondelor şi a
detectoarelor sunt necesare 3 echipe a câte 3 pionieri. Fiecare din aceste trei
echipe cercetează câte o fâşie cu lăţimea de 3 m, deplasându-se cu 2 pionieri în
faţă, având fiecare sonda şi un pionier în urma acestora cu detectorul .
Fiecare din pionierii care au sondă cercetează o fâşie de 1,5 m lăţime, iar cel
de-al treilea pionier cercetează cu detectorul întreaga fâşie în urma primilor doi
pionieri. Prima echipă se deplasează la 5... 10 m în faţă celorlalte două echipe,
întinzând două benzi alb-roşu care marchează limitele fâşiei cercetate. Pionierii
din exterior, de la echipele laterale întind benzile alb-roşu pe limitele culoarului şi
marchează culoarul prin indicatoare cu o singură faţă.

Pionierii celor trei echipe, se deplasează târâş, caută minele cu

ajutorul sondelor sau detectoarelor şi în funcţie de tipul minelor, le
îndepărtează dincolo de limitele culoarului sau le marchează cu
steguleţe albe pentru a fi scoase ulterior, cu ajutorul ghearei de
pisică sau distruse cu ajutorul încărcăturilor aşezate deasupra lor.
Comandantul grupei conduce acţiunea pionierilor; când aceştia
descoperă mine de construcţie necunoscută, comandantul grupei le
examinează personal şi dă îndrumări pentru acţiunea ulterioară a
pionierilor.
Pentru îndepărtarea manuală a minei dincolo de limitele cu
loarului, pionierul scoate stratul de mascare de pe mină şi verifică
cu minuţiozitate dacă mina nu este nedeplantabilă. După ce s-a
convins că mina nu este nedeplantabilă, pionierul scoate mina din
locaş şi ţinând-o în mâini o duce dincolo de limitele culoarului.


Minele nedeplantabile descoperite în limitele culoarului se scot din locaş

cu gheara de pisică trasă cu ajutorul unui cablu de la distanţa de 30.. . 50 m.
Scoaterea minelor nedeplantabile se face numai după executarea cercetării şi
marcarea culoarului.
Scoaterea minelor se face de 1... . 2 pionieri, ceilalţi pionieri se depărtează
la distanţa de siguranţă şi fac acoperirea cu foc a acţiunii pionierilor care
scot minele.
Pionierul execută scoaterea minei în următoarea succesiune:
agaţă gheara de pisică (cârligul) de mânerul minei sau de dopul de pe
capacul minei, fără a mişca din loc mina sau mânerul ei;
se retrage într-un loc adăpostit sau la o depărtare de 30. . . 50 m şi din
poziţia culcat, la comanda comandantului grupei, trage de cablu scoţând
astfel mina din locaş,
după câteva minute (în eventualitatea că mina este asigurată pentru a
acţiona cu întârziere) trage mina în apropierea sa şi o îndepărtează
dincolo de limita culoarului.

Pentru scoaterea a 2.. . 4 mine în acelaşi timp, la un singur

cablu se leagă 2... 4 gheare de pisică; în acest caz cablul are
un număr corespunzător de ramificaţii de 5... 10 m lungime
fiecare, iar la capătul lor sunt legate ghearele de pisică.
 Ramificaţiile vor fi de lungimi diferite pentru ca la
întinderea cablului minele să nu fie deplasate din loc în
acelaşi timp.
La îndepărtarea dincolo de limitele culoarului a minelor de
plantate, deşurubarea dopurilor, deschiderea capacelor şi
scoaterea percutoarelor din aceste mine este interzisă.

Pentru executarea culoarului prin cîmpul de mine, echipa poate să se

desfăşoare eşalonat spre dreapta (spre stînga) sau în triunghi cu vîrful înainte
în trei fracţiuni de echipă a cîte două persoane în fiecare.
La desfăşurarea echipei eşalonat spre dreapta (spre stînga) servantul nr. unu
al echipei, prinzînd de centură capătul panglicii albă-neagră, înaintează,
menţinînd direcţia dată după reper sau azimut, execută căutarea minelor în
fîşia sa, marchează cu panglica albă-neagră limita din stînga (din dreapta) a
culoarului. Următorii patru servanţi (de la nr.2 pînă la nr.5), menţinînd
distanţele şi intervalele şi orientîndu-se după servantul unu şi bucăţile de
panglică albă-neagră prinse de centurile fiecăruia, execută căutarea minelor
pe direcţiile sale. Servantul nr.6, în afară de aceasta, marchează limita din
dreapta (din stînga) a culoarului cu panglica albă-neagră prinsă de centura sa.
Minele descoperite se marchează cu steguleţe şi, în dependenţă de condiţiile
situaţiei de luptă, se distrug cu încărcături suprapuse de substanţă explozivă
sau se smulg cu ghearele de pisică.

La descoperirea primei mine comandantul de grupă precizează

tipul acesteia, procedeul de plantare şi dă comanda (semnalul) pentru
înaintarea ulterioară a echipei, după aceea fixează pe panglica axială o
etichetă cu numărul servantului care a descoperit mina.

10 –15m



6 3 2 6m 1
6m
6m 6m
6m3 6m
2

6m 6m
După terminarea
căutării şi distrugerea
minelor, limitele culoarului
executat prin cîmpul de
mine se marchează cu
indicatoare standard
6m 6m
6m 6m


Lărgirea culoarelor

Lărgirea culoarelor se face manual sau prin explodarea încărcăturilor
alungite.
În cazul lărgirii culoarelor prin procedeul manual grupa de pionieri
acţionează conform celor indicate la art. 265.
Pentru lărgirea culoarelor prin explodarea încărcăturilor alungite pot fi
folosite două metode:
aşezarea încărcăturilor de-a lungul limitelor culoarului existent;
aşezarea unor încărcături scurte perpendicular faţă de axul culoarului
existent.
Înainte de darea în folosinţă a culoarelor (indiferent de procedeul aplicat
pentru lărgire), acestea vor fi verificate înlăturând sau explodând, cu
ajutorul încărcăturilor aşezate deasupra, eventualele mine care n-au fost
acţionate de încărcătura alungită.

Pentru lărgirea culoarului prin explodarea

încărcăturilor alungite aşezate de-a lungul limitei
culoarului, încărcătura se cuplează manual şi se aşează
pe suporţi (trepiede) înalte de 0,5... 1,0 m de-a lungul
marginii culoarului.
Faţă de lăţimea culoarului existent şi lăţimea ce
trebuie să se obţină prin lărgirea culoarului,
încărcăturile alungite se aşează pe o singură margine ,
sau pe ambele margini ale culoarului existent.
Încărcăturile pot fi simple, duble sau triple.
Suporţii se instalează la distanţa de 2. . . 3 m unul de
altul pe toată adâncimea câmpului de mine.
Pentru lărgirea culoarului prin explodarea încărcăturilor

alungite scurte împinse perpendicular faţă de limita culoarului,
încărcăturile se montează pe cărucioare (sănii pe timp de iarnă)
confecţionate de trupe . Pe un cărucior (sanie) se aşează o
încărcătură simplă sau dublă.
Încărcăturile alungite se împing în câmpul de mine la un inter
val una de alta de 3... 4 m pentru încărcăturile simple şi 6. . . 7
m pentru încărcăturile duble. Capetele şipcilor pe care sunt
fixate încărcăturile se aşează pe suporţi cu înălţimea de
aproximativ 0,5 m, instalaţi la marginea culoarului.
Încărcăturile alungite se unesc cu fitil detonant pentru reali
zarea dispozitivului de aprindere.

Serviciul de comenduire la culoare

Pentru trecerea trupelor prin culoarele executate în câmpurile de mine
proprii şi prin barajele inamicului se organizează serviciul de comenduire.
Corespunzător procedeului folosit la executarea culoarelor, serviciul de
comenduire la culoare se organizează:
de către subunităţi destinate special, în cazul executării culoarelor cu
dragoare de mine. În acest caz se destină pentru fiecare culoar câte o
echipă formată din 3 pionieri care cercetează la minare şi deminează
fâşia din mijloc şi cele două fâşii laterale (de 1,5 m lăţime) faţă de căile
deminate. Echipa alcătuită din cei 3 pionieri rămâne în continuare la
culoar şi asigură serviciul de comenduire;
de către subunităţile de pionieri care au executat culoarele, în cazul
aplicării procedeului de realizare a culoarelor prin explodare sau
manual.

Pentru fiecare culoar se numeşte un post de

comenduire format din 2. . . 3 pionieri, care se instalează
imediat după crearea culoarelor şi execută:
verificarea şi marcarea culoarului;
îndrumarea circulaţiei pe timpul trecerii trupelor
prin culoar;
închiderea culoarului (la nevoie).
De regulă, o grupă de pionieri asigură serviciul de
comenduire la două culoare.
Pentru un grup de 4... 6 culoare se numeşte un şef de
comenduire.

Şeful comenduirii culoarelor stabileşte din timp legătura cu comandanţii

subunităţilor în sectorul cărora se află culoarele şi organizează serviciul de
comenduire în sectorul său, în care scop:
împarte grupele la culoare;
dă misiuni comandanţilor de grupă;
asigură instalarea semnelor suplimentare şi împrejmuirea culoarelor;
raportează când culoarele sunt gata şi posturile de comenduire sunt
instalate;
organizează îndrumarea circulaţiei prin culoare, întreţinerea acestora şi a
căilor de acces;
organizează repararea împrejmuirilor şi a semnelor care marchează culoarul
în caz că acestea au avut de suferit în urma acţiunilor inamicului sau a
circulaţiei trupelor;
pregăteşte şi repartizează forţele şi mijloacele pentru închiderea culoarelor
în caz de necesitate;
indică unităţilor (subunităţilor) direcţiile spre alte culoare, în cazul când
unul din culoare a fost închis.

În vederea trecerii prin culoare a tancurilor şi infanteriei, şefii

posturilor de comenduire instalează îndrumători la intrarea în
culoar, trimit pionieri pentru marcarea suplimentară cu semne
indicatoare a culoarului, întâmpină subunităţile care urmează să
treacă prin culoar şi organizează trecerea lor.
Îndrumătorii se dispun în locuri ferite de acţiunile inamicului,
favorabile pentru observarea câmpului de luptă . La nevoie închid
culoarele folosind bariere de mine, rezerva de mine, sau pun sub
tensiune minele comandate.
Toate posturile de comenduire se asigură cu mijloace de sem
nalizare pentru îndrumarea circulaţiei ziua şi noaptea (steguleţe,
lanterne cu lumină dirijată).

Fiecare culoar are numărul şi semnul de recunoaştere, deosebite

de numerele şi semnele de recunoaştere ale altor culoare din acelaşi
sector.
Marcarea culoarelor se face cu aceleaşi semne ca şi a drumurilor
de coloană ce vin spre ele; în zona care este observată dinspre
inamic se instalează semne cu o singură faţă.
Posturile de comenduire instalate imediat după realizarea cu
loarelor asigură serviciul de comenduire, de regulă, până la trecerea
unităţilor din primul eşalon. În continuare, corespunzător situaţiei
de luptă, serviciul de comenduire se preia de către marile unităţi.
Acestea stabilesc prin ordin culoarele care rămân în funcţiune şi
cele care se închid. Culoarele rămase în funcţiune se lărgesc cores
punzător nevoilor de circulaţie, iar câmpurile de mine se împrej
muiesc şi se marchează.

ÎNTREBĂRI ???

√ 5. Deminarea drumurilor

Deminarea drumurilor constă în cercetarea şi înlăturarea

barajelor explozive de pe partea carosabilă, acostamente,
şanţurile drumului şi de la lucrările de artă, precum şi de pe
zonele laterale de pe ambele părţi ale drumului (zonele
laterale sunt destinate pentru ieşirea de pe drum şi
dispunerea trupelor şi tehnicii în cazul atacului aviaţiei
inamicului precum şi pentru ocolirea unor lucrări sau baraje
de pe drum, refacerea sau întinderea liniilor de transmisiuni
şi pentru halte).

Deminarea drumurilor se execută concomitent pe porţiuni de drum în cadrul cărora se

deminează toate elementele drumului. Faţa de urgenţa lucrărilor şi de posibilităţile de
lucru, deminarea elementelor drumului se poate executa şi succesiv în următoarea ordine
de urgenţă:
în urgenţa întâi se deminează partea carosabilă, acostamentele, şanturile drumului
şi lucrările de artă;
în urgenţa a doua, se execută cercetarea şi deminarea câmpurilor de mine din
zona laterală a drumului până la 25 m pe ambele părţi ale drumului (pe timpul
deminării, circulaţia pe porţiunile de drum respective se întrerupe temporar)
în urgenţa a treia, se execută lărgirea zonelor laterale până la dimensiunile
necesare (pe timpul executării lucrărilor din urgenţa a treia, ieşirea de pe platforma
drumului a mijloacelor de transport şi a trupelor pe jos este interzisă).
Pe drumurile de pământ şi pe acostamente pot fi întrebuinţate tancuri prevăzute cu
dragoare de mine.
Pentru verificarea definitivă a drumului precum şi pentru executarea acţiunilor de
deminare independente, pot fi numite subunităţi de deminare cu câini dresaţi în acest
scop.
Dacă pe drum există lucrări mari de artă, atunci pentru cercetarea şi deminarea lor se
numesc subunităţi speciale.

Locurile cele mai probabile de instalare a barajelor explozive sunt:

lucrările de artă (poduri, podeţe tubulare etc.) şi accesele la ele;
încrucişările şi nodurile de comunicaţii;
porţiunile de drum greu de ocolit;
raioanele unde drumurile intersectează fostele aliniamente de
apărare.
La deminarea drumurilor trebuie să se ţină seama de următoarele
particularităţi de plantare a minelor:
mascarea deosebit de minuţioasă a locurilor unde s-au plantat
minele;
plantarea minelor în grupuri mici sau izolat;
plantarea minelor sau instalarea unor încărcături de exploziv la
o adâncime mare şi în câteva rânduri suprapuse;
prezenţa îmbrăcăminţilor tari sau pământului de deasupra
minelor bine bătătorit ceea ce îngreuiază întrebuinţarea sondelor.

Indicii principale de demascare a minării drumurilor:

urme proaspete de săpătură pe platforma drumului, acostamente, în
şanţurile drumului, lângă suporţii podurilor, în taluzurile rambleelor şi
debleurilor;
prezenţa unor porţiuni de drum cu îmbrăcămintea diferită faţă de
fondul general;
tasarea pământului sau urme în şanţul drumului care indică faptul că
sub platforma drumului s-au introdus încărcături de exploziv;
diferenţierea la culoare faţă de restul lucrării a unor părţi din lucrarea
de artă;
prezenţa cablurilor;
resturi de material (sau ambalaj) folosit la minare;
semne, indicatoare, împrejmuiri ale barajelor explozive;
prezenţa burajelor în tuburi (podeţe tubulare) sau lipsa tuburilor acolo
unde acestea ar trebui să existe.

Porţiunea de drum deminată se marchează cu semne lu

minoase şi panouri de placaj cu dimensiunile de 40 x 80 cm pe
care se scrie cu vopsea neagră:
DRUMUL ŞI ZONELE LATERALE (PE CÂTE 25 M)

AU FOST DEMINATE DE PIONIERII (GRADUL,
NUMELE ŞI PRENUMELE COMANDANTULUI
UNITĂŢII)

Indicatoarele se instalează la începutul şi sfârşitul porţiunii de drum

deminată, la încrucişări de drumuri, la intrarea şi ieşirea din localităţi precum
şi la fiecare 500 m.
Drumurile neverificate se împrejmuiesc pe mijlocul platformei drumului
neverificat se instalează pe stâlpi sau capre la înălţimea de 1,5 m un panou de
40x60 cm cu inscripţia:
TRECEREA OPRITĂ — MINE

Organizarea şi executarea lucrărilor de deminare a drumurilor

După primirea misiunii pentru deminarea drumului, comandantul care conduce
deminarea:
studiază itinerarul pe hartă şi reţine acele locuri unde dispunerea barajelor
explozive este mai probabilă, pe care le are în vedere la organizarea lucrului;
trimite echipa (echipele) pentru verificarea la minare şi menţine legătura cu
aceasta;
formulează şi dă ordinul de acţiune;
asigură subunităţilor mijloacele de transport şi mijloacele de cercetare,
deminare şi marcare;
controlează cunoaşterea precisă de către fiecare comandant de subunitate sau
şef de echipă a misiunii, a organizării lucrului, a măsurilor de siguranţă precum
şi pregătirea pionierilor pentru îndeplinirea misiunii;
controlează modul de executare a lucrărilor şi organizează verificarea
terenului deminat;
trece pe hartă porţiunile deminate şi raportează stadiul lucrărilor, descoperirea
a noi tipuri de mine şi noi procedee de plantare; întocmeşte fisele de evidenţă
pentru fiecare mină cu acţiune întârziată care a fost descoperită.

Verificarea la minare a drumului se execută de o subunitate

(echipă) de pionieri sub comanda unui ofiţer sau a unui gradat.
Despre barajele explozive descoperite se raportează coman
dantului care a trimis cercetarea; minele nu se deplantează iar
porţiunile minate se închid şi se marchează prin semne
avertizoare cu inscripţia ,,TRECEREA OPRITĂ, MINE”.
Este indicat ca subunitatea de cercetare să primească un tanc
cu dragor de mine care se va deplasa în faţa subunităţii. Aceasta
lărgeşte până la 5 m culoarul executat de dragorul de mine şi-l
marchează.
Verificarea la minare a drumului se face în mod obligatoriu
atât la porţiunile de drum şi lucrările de artă nedistruse cât şi la
cele distruse parţial sau complet.

Pentru deminarea unui drum cu dublu fir de circulaţie se destină în principiu o grupă
de pionieri. În cazul când grupa este constituită din 6 pionieri se repartizează 4 pionieri
cu sonde care merg în faţă, un pionier cu detectorul în urma acestora, iar ultimul
pionier deplantează şi înlătură minele de pe drum sau le distruge .
Cei patru pionieri cu sonde se deplasează eşalonat, la distanţa de 20 m unul faţă de
celălalt, verificând fiecare câte o fâşie de 2,5 ... 3 m. Pionierii din exterior verifică
acostamentele, şanţurile drumului şi taluzurile rambleului sau debleului drumului.
Limita fâşiei verificată de fiecare pionier se marchează cu steguleţe de culoare albă
instalate la distanţa de 10 ... 15 m. Pionierul din faţă înzestrat cu sondă, pune aceste
steguleţe pe limita fâşiei sale, iar fiecare din pionierii următori mută aceste steguleţe pe
limita fâşiei lor.
Minele descoperite sunt marcate cu steguleţe de culoare roşie, fără a le deplanta.
Neutralizarea sau distrugerea minelor descoperite, în cadrul fiecărei grupe se face de
1 .. . 2 pionieri de la distanţa de siguranţă.
Înainte de începerea lucrului comandantul subunităţii stabileşte modul de
semnalizare folosit de fiecare pionier la descoperirea minei (prin voce, fluier, cu
steguleţul etc.).

Deminarea drumului şi a zonelor laterale de pe ambele părţi ale drumului

se execută de către un pluton de pionieri. O grupă deminează platforma şi
şanţurile drumului, iar restul de două grupe zonele laterale de pe ambele părţi
ale drumului.
Câmpurile de mine descoperite în zona laterală a drumului — dacă
deplantarea lor poate încetini mult ritmul deminării — nu se deplanteaza ci
se împrejmuiesc şi se marchează.
În cazul cuceririi de la inamic a unui pod pregătit pentru distrugere trebuie
neîntârziat deconectate sursele de curent, tăiate câte un cablu principal şi
toate firele întinse în lungul podului şi neutralizat postul de aprindere prin
îndepărtarea sursei de curent. Trebuie să se ţină seama că în afară de linia
principală de bază pot fi şi linii principale de dublare.
Se scot apoi din încărcături capsele electrice sau fitilurile detonante cu
capsele pirotehnice după care se dezleagă încărcăturile.

La deminarea drumurilor de către subunităţile care au câini

dresaţi, pentru căutarea minelor se repartizează fiecărui con
ducător o fâşie de 4…8 m lăţime. Conducătorul se deplasează
pe axul longitudinal al fâşiei sale, iar câinele se deplasează pe
un traseu sinusoidal.
În cazul când pentru deminarea drumurilor se folosesc
tancuri cu dragoare de mine, acestea se deplasează eşalonat, iar
subunitatea de pionieri care se deplasează în urma tancurilor
execută verificarea şi marcarea culoarului. Când numărul
dragoarelor este mic, subunitatea de pionierii lărgeşte culoarul
până la dimensiunile stabilite, folosind procedeul manual sau
prin explodare.

ÎNTREBĂRI ???

Tema 4: Barajele genistice

Lecţia 3: Verificarea la minare

OBIECTIVELE:
LA SFÎRŞITUL LECŢIEI STUDENŢII VOR FI ÎN MĂSURĂ
SĂ:
să definească destinaţia culoarelor prin câmpul de mine;
să identifice/determine barajele explozive şi cele neexplozive;
să analizeze elementele de asigurare împotriva deplantării minelor;
să analizeze principale cîmpurile de mine;
să dezvolte abilităţi de organizare autodisciplină şi curaj.
BIBLIOGRAFIA:
Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele
ed.Bucureşti – 1981
Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

ÎNTREBĂRI ???

Tema 4.3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 4.3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SERVICIU SPRIJIN DE LUPTĂ 1 (Modulul pregătirea geniu)

locotenent-colonel Ion GODOROJA

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Tema 4: Barajele genistice

2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

3. Verificarea la minare a terenului

4. Executarea culoarelor prin barajele explozive

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

3. Verificarea la minare a terenului

4. Executarea culoarelor prin barajele explozive

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare ale forţelor în zone de risc

Cercetarea de geniu, se face cu scopul de a procura la timp datele genistice

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Verificarea la minare se execută de către subunităţile de

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Verificarea la minare are drept scop:

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Subunităţile destinate pentru verificarea zonelor de risc terestru care

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

√ 2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

3. Verificarea la minare a terenului

4. Executarea culoarelor prin barajele explozive

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Personalului subunităţii (grupei, patrulei, echipei) de cercetarea de geniu pentru

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

La stabilirea locului barajelor explozive cercetaşii se folo­sesc de indiciile

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Indiciile de descoperire a minelor cu acţiune întârziată sau a unor mine

Adâncimea de plantare, dimensiunile şi forma minei se deter­mină

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pentru executarea cercetării de geniu a barajelor explozive prin procedeul

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Toate minele descoperite de prima echipă de cercetaşi se marchează cu steguleţe

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pe baza observaţiilor personale ale comandantului grupei şi ale

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

√ 3. Verificarea la minare a terenului

4. Executarea culoarelor prin barajele explozive

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Comandantul subunităţii numită pentru verificarea

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pe terenul care urmează a fi verificat, pentru o mai bună organizare a

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pentru executarea culoarului principal sau a două culoare

Pentru verificarea la minare prin procedeul culoarelor paralele,

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Verificarea la minare prin procedeul culoarelor sinusoi­dale se face în

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Indiferent de procedeul de cercetare fiecare pionier care este înzestrat cu

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Comandantul subunităţii care execută verificarea la

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

2. Cercetarea de geniu a barajelor explozive

3. Verificarea la minare a terenului

La stabilirea locului barajelor explozive cercetaşii se folosesc de indiciile

Adâncimea de plantare, dimensiunile şi forma minei se determină

Verificarea la minare prin procedeul culoarelor sinusoidale se face în

Poziţia de lansare a încărcăturii se alege pe o porţiune de teren

comandantul grupei cu nr. unu şi doi după cuplarea blocurilor încărcăturii

Fiecare culoar are numărul şi semnul de recunoaştere, deosebite