Tema:

Caracteristicile gemerale și funcțiile

primordiale privind formele de organizarea
procesului istructiv-educativ.
Cuprins
Introducere
Capitolul I
Capitolul II
Concluzii
Bibliografie
Inrtoducere
Procesul de invatamant este, dupa cum s-a evidentiat
anterior, un proces organizat, o activitate deliberat
intreprinsa in vederea realizarii unor finalitati bine
precizate. Este un sistem a carui buna functionare
depinde de interactiunea multiplelor sale componente
(continuturi, obiective, metode, mijloace de in-
vatamant, resurse umane, relatii pedagogice s.a).
Pentru a se asigura interac-tiunea optima a tuturor
componentelor sale se impune o forma de organizare
adecvata a acestuia, prin intermediul careia urmeaza
sa se asigure unitatea, corelarea si articularea
armonioasa a activitatii de predare si invatare. Forma
de organizare a procesului de invatamant unifica
elementele componente ale acestuia intr-un tot si le
imprima o finalitate educativa concreta.
Capitolul I Formele:
Prima forma a educatiei institutionalizate a avut
un caracter individual. Chiar daca mai multi elevi
erau reuniti in jurul magistrului, ei invatau de fapt
individual, neexistand colaborare sau conlucrare intre
elevi. In cadrul invatamantului individual educatorul
se ocupa intr-o anumita unitate de timp de un singur
elev.
Prezinta avantajul ca ofera educatorului posibilitatea
de cu-noastere a particularitatilor individuale ale
elevilor si de adaptare a influentelor si actiunii
educative ritmului propriu de dezvoltare a copilului.
Invatamantul individual s-a dovedit insa
neeconomicos, neputand rezolva sarcinile instruirii si
educarii unui numar mare de elevi.
Cand nevoia instruirii unui numar mai mare de
oameni s-a impus cu acuitate s-a constituit forma
colectiva de organizare a procesului de inva-tamant
pe clase si lectii. Aceasta s-a impus in secolul al XVI-
lea in Europa, dar unele elemente ale organizarii pe
clase si lectii se cunosc inca din antichitate.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului
al XIX-lea s-a introdus in Europa (mai intai in Anglia,
Franta, pentru ca apoi sa se extinda si in alte
tari) sistemul Bell - Lancaster (sistemul
monitorial). Acesta a fost introdus si la noi in tara
prin "Regulamentul Organic" si inlaturat prin "Legea
instructiunii publice" din 1864.
Specificul acestui sistem consta in faptul ca educatorul
instruieste direct un numar restrans de elevi recrutati
dintre cei mai buni, numiti "monitori", care la randul lor
se ocupa de instruirea unui grup de elevi. Monitorii erau
un fel de colaboratori apropiati ai invatatorului, ei
ocupandu-se fie de indrumarea si supravegherea unui
numar de 10 - 12 scolari la toate obiectele de invatamant,
fie de indrumarea activitatii la un singur obiect de
invatamant (monitori de citire, de scriere)*. Acest sistem
permitea instruirea a 250 - 300 elevi de catre un singur
educator, ceea ce presupunea cheltuieli reduse.
Planul Dalton a fost experimentat in orasul cu acelasi
nume de catre Hellen Parkhurst, in anii 1911-1913.
Clasele sunt inlocuite de laboratoare organizate pe
obiecte de invatamant, dotate cu materiale
documentare si in-dicatii de lucru pentru activitatea
independenta a elevilor. Materia de in-vatamant este
impartita pe unitati de studiu ordonate in mod gradat,
dupa ni-velul de complexitate si dificultate, urmand sa
fie asimilate intr-un interval de timp, conform
posibilitatilor si ritmului de invatare proprii fiecarui
elev.
Elevii lucreaza conform unui program individual
(contract), in ritmul propriu fie-caruia, profesorul
acordand la cerere consultatii. Periodic, profesorul
verifica asimilarea continutului dat si stabileste
trecerea la studierea unitatii urmatoare, pentru fiecare
elev in parte, in functie de rezultatele obtinute.
Sistemul Winnetka a fost experimentat de catre Carl
Washburne in 1919, intr-o localitate din SUA. Preia ideile
planului Dalton privind individua-lizarea instruirii si
incearca sa depaseasca limitele acestuia prin crearea
unui cadru social favorabil dezvoltarii personalitatii.
Programul scolar este compus din activitati colective si
individuale, in proportii aproximativ egale. Materia de
studiu este impartita in doua programe: un program
minimal, comun pentru toti elevii si un program
diferential, pentru fiecare elev, adaptat intereselor si
aptitudinilor individuale.
Capitolul II Forma de baza-LECȚIA
Cea de a doua trasatura esentiala a sistemului de
invatamant pe clase si lectii o reprezinta organizarea
continutului invatamantului pe discipline de stu-diu si
predarea acestuia printr-o succesiune de lectii
(activitati) ca unitati de baza ale procesului de
invatamant.
Lectia este forma organizatorica principala in care se
desfasoara activitatea elevilor sub indrumarea cadrului
didactic, in vederea realizarii unor obiective instructiv
- educative bine precizate.
In lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit
in mai multe acceptiuni ("forma de organizare a
procesului de invatamant", "forma de baza", "forma
principala", "forma dominanta", "forma fundamentala",
"forma centrala"), inregistrandu-se numeroase definitii.
Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii
procesului de invatamant in care se desfasoara
activitatea elevilor sub indrumarea profesorului in
vederea asimilarii cunostintelor si for-marii
deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara;
este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea
unor obiective riguros proiectate, intr-un timp delimitat,
in cadrul interactiunii dintre profesor si elev, prin
intermediul unor metode de invatamant adecvate.
Structura procesuala a lectiei. Caracterul procesual,
sec-vential al invatarii care se realizeaza in timp,
neputand avea loc dintr-o data, a condus la conceperea
unei structuri procesuale a lectiei. Procesul de
invatamant parcurs in cadrul unei lectii este inteles ca
o succesiune de schimbari in modul de lucru al
profesorului si elevilor. Aceasta face ca lectia sa fie
structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii
temporar legate intre ele.
Lectia mixta sau combinata. In legatura cu acest tip
de lectii in literatura de specialitate intalnim opinii
diferite (14, p.169). Unii autori con-sidera lectia mixta
ca un tip aparte de lectie, avand in vedere ca in cadrul
sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice, in
timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de
comunicare / insusire de noi cunostinte, pe
considerentul ca in cadrul sau transmiterea si
asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar.
Este tipul de lectie frecvent folosit in invatamantul
primar si gimnazial. Particularitatile psihice ale
elevilor de varsta scolara mica si preadolescentilor
(atentia voluntara slab dezvoltata, capacitate redusa de
concentrare asupra unui singur fel de activitate),
continutul oarecum restrans al instruirii,
predominarea obiectivelor de natura formativa,
necesitatea formarii unor abilitati de natura
instrumentala (de lectura, scriere, calcul aritmetic) fac
necesara imbinarea mai multor forme de activitate pe
parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea
lectiei mixte.
Bibliografie
1.     Aebli, H
Didactica psihologica, E.D.P. Bucuresti 1973
2.     Babanski, I. K.
Optimizarea procesului de invatamant, E.D.P.
Bucuresti 1973
3.     Bontas, I.
Pedagogie, Editura All, Bucuresti 1994
4.     Bruner, J. S.
Pentru o teorie a instruirii, E.D.P. Bucuresti 1970