1

„Pregătirea de geniu".

TEMA 2. BARAJELE GENISTICE, AMENAJAREA ŞI TRECEREA LOR.

Subiecte de studiu
1. Trecerea barajelor de mine şi explozive .
2.Mijloacele de cercetare şi de deminare. Amorsarea minelor AT şi AP. Măsurile de
securitate.
3.Barajele antipersonal neexplozive, ordenea şi succesiunea amenajerii. .

4.Metodele de trecere a barajelor neexplozive şi distrugerelor.

1. Trecerea barajelor de mine şi explozive .
Cîmpurile de mine, se trec în fond prin culoarele executate în ele. Culoarele se execută prin
următoarele procedee:
- prin explodare — minele se distrug prin explozia încărcăturilor de deminare cu contact sau
fără contact;
- manual - minele se descoperă cu detectoarele de mine şi sondele, deplantîndu-le din pămînt şi
îndepărtîndu-le dincolo de limitele culoarului;
- mecanic - minele se distrug sau se îndepărtează dincolo de limita culoarului cu dragoarele
antimină.
Culoarele prin cîmpurile de mine ale inamicului din faţa limitei dinainte a apărării
trebuie să fie executate strict către timpul indicat; pe ele nu trebuie să fie lăsate nici o mină,
iar limitele culoarelor să fie bine marcate şi vizibile pentru propriile trupe. Axele culoarelor
din propriile baraje şi barajele inamicului trebuie să coincidă.
Lăţimea culoarelor în cîmpunle de mine din faţa limitei dinainte a inamicului trebuie să fie de 6-
8 m, iar în adîncimea apărării lui - cel puţin de 4 m. Ulterior o parte a culoarelor poate fi lărgită pînă la
10 m şi mai mult.
Limitele culoarelor se marchează cu indicatoare standard unice instalate şi ascunse cu
minuţiozitate de observarea inamicului (fig.I). In timpul nopţii pentru marcarea culoarelor pot fi
folosite lanterne cu filtru de lumină care se instalează împreună cu semnele unilaterale. Simultan pot fi
instalate semne de avertizare cu inscripţii „Mine" şi „Culoar".

Fig. 1. Instalarea indicatorului standard pentru marcarea culoarelor în cîmpul de mine:

1 - indicator standard; 2 - brazdă de iarbă; 3 - rampă; 4 - pămînt de umplutură
Pentru executarea manuală a culoarului în cîmpul de mine grupa se înzestrează cu detectoare
de mine, sonde, panglici albe-negre, sfori, gheare de pisică pentru scoaterea minelor, semne
pentru marcarea culoarelor, lopeţi mici.
În funcţie de existenţa mijloacelor de căutare executarea misiunii de către grupă poate fi
organizată prin divers e procedee. D e exemplu, grupa înzestrată cu detectoare de mine fără
sonde execută culoarul în modul indicat în fig. 2.
1
 2

Fig. 2. Schema executării culoarului de către grupa înzestrată

cu detectoare de mine fără sonde:
1-6- numereîe soldaţilor
În acest caz soldatul „unu", menţinînd direcţia indicată, se deplasează conform reperului sau
azimutului stabilit. Ceilalţi soldaţi, orientîndu-se după bucăţile de panglici albe-negre, se deplasează
eşalonat spre dreapta (stînga) la distanţele indicate unul faţă de altul.

Soldatul „unu", finalizînd căutarea minelor (se desfăşoară toată panglica albă-neagră), rămîne
pentru paza culoarului. Soldaţii „doi" şi „trei", ajungînd la aliniamentul atins de soldatul „unu", se
reîntorc la baza de plecare după panglica albă-neagră întinsă de aceasta iau indicatoarele unilaterale şi
marchează cu ele limitele culoarului (al doilea - din stînga, al treilea -din dreapta).
Minele detectate în timpul căutării ori se deplantează şi se îndepărtează după limitele culoarului,
ori se marchează cu stegule te pentru scoaterea ulterioară cu gheara de pisică sau distrugerea cu
încărcături de SE suprapuse.
Examinarea, deplantarea şi îndepărtarea minelor după limitele culoarului sau prinderea lor de
sfoară cu ajutorul capetelor de diferite lungimi se execută de către comandantul grupei cu antrenarea
soldaţilor „patru" şi „cinci". Scoaterea minelor din locurile de plantare se execută după marcarea
culoarului şi reîntoarcerea tuturor soldaţilor la aliniamentul de plecare. Locurile de unde au fost
deplantate minele se maschează.
Grupa poate să execute culoarul în cîmpul de mine şi cu ajutorul sondelor şi detectoarelor de
mine cu sonde. In acest caz după finalizarea căutării minelor primul grup rămîne pentru paza
culoarului, iar soldatul „unu" al grupului al doilea şi soldatul „doi" al grupului al treilea se reîntorc la
aliniamentul de plecare, orientîndu-se după panglicile întinse de către ei, iau indicatoarele unilaterale
şi marchează limitele culoarului (soldatul „unu" - din stînga, soldatul „doi" - din dreapta). Executarea
misiunilor în ambele cazuri se execută numai la deplasarea soldaţilor tîrîş. Dacă cîmpul de mine nu
este cercetat sau în timpul cercetării au fost detectate mine antiinfanterie cu acţiune la tracţiune, atunci
pentru distrugerea lor sînt numiţi doi soldaţi cu gheare de pisică pe o funie cu lungimea de 30-50 m.
Prin aruncarea succesivă a ghearelor de pisică de-a lungul axei culoarului ei draghează o porţiune a
cîmpului de mine de 15-20 m pe lăţimea stabilită a culoarului. Pe urmă se execută căutarea de mine cu
sondele şi detectoarele de mine la aceeaşi adîncime. Şi astfel se repetă pînă la executarea culoarului pe
toată adîncimea cîmpului de mine.
Culoarele în cîmpurile de mine se execută prin procedeu de explodare cu ajutorul
încărcăturilor alungite UZ-3 sau încărcăturilor produse de trupe. Aducerea lor pe cîmpul de
mine se execută, de regulă, înaintea începutului sau în timpul pregătirii de foc. La explodarea
2
 3
încărcăturii UZ-3 se obţine un culoar cu lăţimea de pînă la 8 m.
Pentru fiecare culoar se numeşte un post de comenduire compus din 3-4 persoane în frunte cu
şeful postului. Grupa execută serviciul, de obicei, pe două culoare. Din obligaţiile postului de
comenduire fac parte marcarea culoarului, îndrumarea circulaţiei prin acesta, paza culoarului şi
închiderea lui în caz de necesitate. Personalul acestor posturi se asigură cu mijloace de semnalizare
pentru îndrumarea circulaţiei (cu steguleţe, lanterne etc). Pentru închiderea culoarelor se folosesc
barierele de mine, executate cu forţele postului, sau rezerva de mine concentrată lîngă culoar.
Mijlocul de bază pentru trecerea cîmpurilor de mine cu tancurile sînt dragoarele de
mine suspendate pe tanc.
În dotarea subunităţilor de tancuri există dragoare de contact cu acţiune mecanică şi anume - de
apăsare şi de dezgropare.
Dragoarele cu acţiune de apăsare sînt destinate pentru cercetarea cîmpurilor de mine şi
executarea culoarelor de căi pentru roţi prin acestea. La construcţiile existente lăţimea fiecărui făgaş de
bloc al dragorului constituie 0,82 m. Viteza de lucru a tancurilor-dragor este în medie de 8-12 km/oră.
Dragorul tăvălug KMT-5 (fig. 3.) are două organe de lucru blocuri de rulare, două cadre de
împingere, dispozitiv de cuplare, lanţ pentru dragarea minelor anticlirens în intervalul dintre fagaşeţe
blocurilor, mecanism de marcare a culoarului executat, organe de lucru suplimentare cu cuţite şi
echipament electric. Construcţia dragorului permite executarea automată a desprinderii organelor de
lucru fără ieşirea echipajului din tanc.
Masa dragorului - 7,6 t. Pe tanc el se suspendă de către echipajul maşinii în timp de 35-40 min.,
dar se detaşează în timp de 5-10 min. Completul dragorului se transportă cu trei automobile ZIL-131,
pe una dintre care este montată macaraua-consolă, cu ajutorul căreia se execută încărcarea şi
descărcarea dragorului. Culoarul executat de dragor se marchează cu trasorul şi semnalele pirotehnice
montate pe dragor, care se pun la începutul şi la sfîrşitul culoarului.
Dragoarele cu acţiune de dezgropare (cu cuţite) permit dragarea minelor prin scoaterea lor din
sol cu cuţitele (fără a le exploda) şi îndepărtarea ulterioară cu ajutorul lamelor de pe fîşia supusă
dragării.
Dragorul cu cuţite KMT-4 are organe de lucra cu cuţite, cadre de împingere (balansoare),
dispozitive de siguranţă (echilibratoare), dispozitiv de cuplare, mecanisme de trecere în poziţia de
transport, echipament electric. Masa dragorului e de 1,1 t, draghează minele în făgaşe cu o lăţime de
0,62 m, se suspendă pe tanc în timp de 15-20 min., se detaşează în timp de 3-5 min. Lucrările de
suspendare-detaşare le efectuează echipajul tancului cu ajutorai troliului manual, care face parte din
completul dragorului.

Fig. 3. Dragorul tăvălug antimină KMT-5 suspendat pe tanc

2. Mijloacele de cercetare şi de deminare. Amorsarea minelor AT şi AP.

Mijloacele de cercetare şi de deminare includ aparate, maşini speciale şi muniţie de geniu.
Principalele dintre ele sînt: completul de mijloace de cercetare şi de deminare KR, detectoarele
de mine, dragorul, încărcăturile alungite.
Completul de mijloace de cercetare şi de deminare KR este destinat pentru detectarea,
marcarea şi deplantarea diferitelor mine. Completul include: sonde montabile, gheare de pisică cu
frînghii de lungimea 30 m, steguleţe, bobine cu panglică albă-neagră a cîte 100 m lungime, huse
pentru bobine, steguleţe şi sonde, foarfece pentru tăierea sîrmei ghimpate, ladă de ambalaj.
3
 4
Minele plantate în pămînt se detectează cu ajutorul sondei, care are un vîrf de oţel ascuţit şi o
coadă din trei coturi. La lucrul în poziţia din picioare se folosesc toate cele trei coturi, iar coada se
ţine sub un ungi de 20–40° faţă de suprafaţa solului. La căutarea minelor din poziţia culcat se
foloseşte numai un cot, care se ţine paralel cu pămîntul, însă ascuţişul se pune în cot sub un unghi
de 30° în raport cu axa lui. Solul se străpunge la o adîncime de 10–15 cm peste fiecare 10–20 cm.
Ghearele de pisică cu frînghii se folosesc pentru scoaterea (smulgerea) minelor detectate din
locurile plantării, pentru nimicirea minelor cu acţiune la tracţiune, precum şi pentru mutarea din loc
a obiectelor minate.
Panglica albă-neagră este destinată pentru marcarea limitelor culoarelor pe cîmpurile
minate. Fîşiile negre şi albe de pe ea au o lungime de 0,5 m.
Pentru descoperirea minelor şi altor muniţii plantate în sol (zăpadă, apă), corpurile sau
focoasele cărora sînt produse din metal, se întrebuinţează detectoarele de mine UMIV-1, IMP,
MIV şi DIM, şi detectoarele de bombe IFT şi MBI-1.
Toate aceste aparate au subansambluri şi blocuri de una şi aceeaşi destinaţie. De obicei,
detectorul de mine are un cadru detector fixat pe cotul principal al tijei, o casetă pentru sursele de
curent, un cablu de conexiune, un bloc generator, o cască de ascultare, sondă de oţel scurtată fixată
pe cotul de bază, coturi suplimentare pentru tijă, o cutie de metal, o geantă din foaie de cort pentru
aşejarea casetei cu sursa de alimentare. Prin rotirea mînerelor blocului generator (de amplificare) se
obţine tonul de control necesar. Totodată, elementul de căutare se tinde la o înălţime de cel puţin de
0,1 m de la suprafaţa solului; în raza de 1 m nu trebuie să existe nici un fel de obiecte de metal, iar
detectoarele vecine în funcţiune trebuie să fie nu mai aproape decît la 6 m. Căutarea minelor constă
în faptul că pionierul, mişcîndu-se în direcţia indicată, deplasează cadrul detector lin şi fără
întreruperi spre dreapta şi spre stînga deasupra suprafeţii solului la o înălţime de 5–7 cm şi înainte –
la 15–20 cm. La schimbarea tonului de control pionierul trebuie să se oprească şi să precizeze locul
unde se află obiectul descoperit. La acordarea corectă a detectoarelor de mine minele cu corp de
metal pot fi descoperite la o adîncime de 35–40 cm, iar minele cu corpuri de lemn şi masă plastică,
care au piese de metal, – la o adîncime de 5–8 cm. Lăţimea fîşiei cercetate în cazul lucrului în
picioare este de 0,7 m, culcat – pînă la 1 m.
Încărcăturile alungite de deminare (UZ) sînt destinate pentru executarea culoarelor în
cîmpurile de mine prin procedeu de explodare. Încărcătura alungită din dotare este încărcătura UZ-
3. Ea se asamblează din blocuri separate de lungimea 1,95 m (fig. II-21). Fiecare bloc este alcătuit
din trei elemente (ţeavă metalică umplută cu SE), unite cu coliere. Completul are blocuri de trei
tipuri: principale, blocuri cu drosel cumulativ şi teu, blocuri cu încărcătură inertă. La exterior ele
toate sînt asemănătoare şi se deosebesc numai prin umplutură. Elementele blocurilor principale au o
umplutură compactă de SE (sau compoziţie inertă), iar în elementele cu drosel cumulativ există
spaţii între calupurile speciale, care asigură transmiterea detonării numai în direcţia bucşelor de cap
ale blocului. Pentru deminare se asamblează încărcături cu lungimea de 50 sau 100 m, care se aduc
pe cîmpul de mine prin împingere sau prin tîrîre cu ajutorul tancului sau prin alte metode.
Completul total de încărcătură se asamblează de o grupă în timp de 1,5 ore, totodată, bucşele de cap
ale acestuia trebuie să fie orientate în direcţia inamicului. Încărcătura adusă pe cîmpul de mine se
explodează la străpungerea cu un glonţ a casetei speciale sau prin procedeu electric de distrugere
(pirotehnic de aprindere) cu folosirea tecilor cu încărcături de explozie existente în complet. Grupa
(grupul) execută această misiune în succesiunea următoare:
- toţi soldaţii grupului descarcă şi eliberează încărcăturile de ambalaj, grupează blocurile în
ordinea necesară pentru asamblare;
- soldaţii „unu” şi „doi” duc blocul de rulare al dragorului; comandantul grupei duce sculele
pentru asamblare; soldaţii „trei” şi „şase” aduc cîte un bloc la locul de începere a asamblării;
- comandantul grupei, soldaţii „unu” şi „doi” fixează blocul de rulare al dragorului de primul
bloc şi unesc consecutiv blocurile ce se aduc;
- soldaţii „trei” şi „şase” aduc blocurile rămase, iar după terminarea aducerii în pereche unesc
blocurile la locul de asamblare a încărcăturii;
- soldaţii „trei” şi „patru” instalează pe încărcătură cutia dispo-zitivului de aprindere şi unesc
teaca încărcăturii de explozie de blocul de coadă, iar soldaţii „cinci” şi „şase” – instalează cîrligile
4
 5
de remorcare de cap şi de coadă;
- grupa în componenţă execută remorcarea încărcăturii de tanc;
- comandantul grupei, soldaţii „unu” şi „doi” trec încărcătura în poziţie de luptă (instalează
caseta de aprindere). Aceasta se execută nemijlocit înainte de aducerea încărcăturii pe cîmpul de
mine al inamicului.

Fig. II-21. Blocul încărcăturii alungite UZ-3:

a – vedere generală a blocului; b – secţiune a elementului cu drosel cumulativ; 1 – bucşă de coadă;
2 – bucşă de cap; 3 – calup cu suprafaţă sferică; 4 – calup cu pîlnie cumulativă; 5 – inele opritoare;
6 – corpul teului; 7 – bucşa teului; 8 – calup de trotil;
9 – fixator
Cercetarea barajelor de geniu.
Barajele de mine şi exploziv pot fi descoperite vizual după indiciile de demascare cu ajutorul
aparatelor sau maşinilor speciale. Indiciile de demascare a cîmpurilor de mine: pămînt afînat
neînlăturat după instalarea minelor, ambalaj uitat sau etichete lăsate de la mine şi focoase, scule şi
accesorii pentru minare, ţăruşi de orientare şi plantare, semne de marcare şi de delimitare a minelor şi
cîmpurilor de mine lăsate, moviliţe amplasate într-o anumită succesiune şi deosebirea acestor locuri de
fondul terenului înconjurător, sfori, sîrmă întinse deasupra suprafeţii pămîntului etc.
Cercetarea barajelor genistice ale inamicului se realizează, de regulă, noaptea de către patrulele
de cercetare de geniu, deseori în componenţa unei grupe. Aceasta trebuie să aibă neapărat în dotare:
arme personale, detectoare de mine, sonde, gheare de pisică cu funii, steguleţe (jaloane), panglică albă-
neagră şi accesorii mărunte (cuţite, cleşte de tăiat, cuie de siguranţă etc.).
Modul de acţiune a patrulei de cercetare de geniu în componenţa grupei, care este dotată cu cinci
detectoare de mine şi şapte sonde scurte e prezentat în fig. II-22.
Deplasarea cercetaşilor la executarea misiunii poate fi eşalonată spre dreapta sau spre stînga.
Fiecare cercetaş, care acţionează cu detectorul de mine şi cu sonda (cu excepţia celui de-al cincilea),
trage după sine un capăt de panglică albă-neagră cu lungimea de 10–15 m, după care se orientează
cercetaşul vecin. Comandantul grupei înaintează între cercetaşii „trei” şi „patru” la o distanţă de 5–7
m, iar alături de el (în spatele cercetaşului „trei”) se deplasează cercetaşul „şase”, desfăşurînd panglica
albă-neagră axială, capătul căreia este fixat la aliniamentul de plecare. La detectarea minei
comandantul grupei se apropie de ea determină tipul, modul de plantare şi dă comanda de continuare a
cercetării. De panglica albă-neagră axială el fixează o etichetă cu numărul de ordine al soldatului, care
a detectat mina. Spre aliniamentul de plecare pionierii se întorc după panglica axială. Pentru a asigura
siguranţa deplasării înapoi, toate minele depistate de cercetaşul „trei” trebuie să fie marcate cu
steguleţe. La deplasarea înapoi spre aliniamentul de plecare aceste steguleţe se scot, iar cu ajutorul
ghearelor de pisică cu funii se deplantează minele preconizate pentru deplantare în calitate de mostre.
Cercetarea barajelor de mine şi exploziv în cursul ofensivei (la executarea marşurilor în
adîncimea apărării inamicului) se execută de o patrulă de cercetare de geniu, care se dotează cu
mijloace de căutare individuale, detector de mine rutiere sau un dragor tăvălug. Cu o deosebită
minuţiozitate se verifică în privinţa minării podurile şi alte construcţii rutiere.
Pentru verificarea terenului în privinţa existenţei minelor sau muniţiilor neexplodate în raioanele
de dispunere (de concentrare) a trupelor se folosesc, de obicei, detectoarele de mine rutiere şi
dragoarele antimină, iar în caz de lipsă a acestora – verificarea se execută manual cu ajutorul
detectoarelor de mine. În primul rînd, verificării se supun toate drumurile raionului destinat pentru
5
 6
amplasarea trupelor, iar apoi – locurile şi sectoarele de teren indicate. Dacă verificarea în privinţa
existenţei minelor se execută manual, atunci grupei, de obicei, i se destinează un sector de 0,5x2 km.
Grupa se divizează în două grupuri cîte trei persoane. Un grup execută verificarea dintr-o parte a
drumului, al doilea – din cealaltă. Ele se deplasează în zigzag de la limitele exterioare ale sectorului
spre terasamentul drumului cu distanţe între punctele de întoarcere de 40–50 m. Cercetaşii grupurilor
urmează eşalonat unul după altul la distanţe de 10–15 m, verificînd fiecare, totodată, o fîşie cu lăţimea
de 2-2,5 m. În toate cazurile minele şi muniţiile neexplodate descoperite se marchează cu steguleţe
roşii (jaloane), apoi se distrug pe loc.

Fig. II-22. Schema cercetării cîmpului de mine de către grupă.

a – cîmp de mine al inamicului; b – cîmp de mine al propriilor trupe;c – panglică albă-neagră; 1–5
cercetaşi de geniu

3. Barajele antipersonal neexplozive, ordenea şi succesiunea amenajerii.

Există baraje antitanc (şanţuri, escarpe, contraescarpe, colţi antitanc, arici metalici, abatize în
pădure, valuri de zăpadă, copci etc.) şi antiinfanterie (garduri, capre de sîrmă, plase, spirale de sîrmă
ghimpată etc).

6
 7

Şanţurile antitanc se sapă, de obicei, cu ajutorul maşinilor de săpat şi prin procedeu de

explodare. Adîncimea lor trebuie să fie de cel puţin 2 m, iar lăţimea la fund - 2,5-3 m, la suprafaţa
solului 5,5-7 m. Pe pantele orientate spre inamic se execută escarpe, iar pe pantele orientate în
direcţia trupelor proprii - contraescarpe.

7
 8

Рис. 281. Проволочная сеть на низких кольях (спотыкач).

Colţii antitanc se execută, de obicei, din bîrne, grinzi de beton armat şi de metal trainic
îngropate în pămînt şi bine fixate. Ei se instalează pe 3-5 rînduri în eşichier. Distanţele dintre rînduri
sînt de 2-3 m. Colţii antitanc se amplasează, unul faţă de celălalt, la o distanţă de 1,2 - 1,3 m. înălţimea
lor de la suprafaţa pămîntului constituie de 1 - 1,2 m, înclinarea colţilor antitanc este orientată în
direcţia din care se aşteaptă deplasarea inamicului (sub unghi de 60-70°). Colţii antitanc împletiţi de
jur împrejur cu sîrmă ghimpată reprezintă, totodată, şi un baraj antiinfanterie.

Pentru închiderea rapidă a drumurilor, străzilor, culoarelor din baraje se folosesc aricii
metalici. Ei se pun pe 2-4 rînduri, la distanţe de 2 m şi se fixează unul de altul prin grinzi, sau buşteni.
Abatizele în pădure se execută din copaci cu diametrul trunchiurilor de cel puţin 20 cm, care stau
unul faţă de altul la o distanţă de cel mult 6 m. Copacii se doboară cruciş cu vîrfurile în direcţia
inamicului, fără a-i desprinde total de cioturi, legînd cu sîrmă capetele trunchiurilor de cioturi,
8
 9
înălţimea cioturilor trebuie să fie diferită (80-120 cm), iar adîncimea abatizei - nu mai mică de 3 m.
Valurile de zăpadă se fac din zăpadă puhavă, cu o înălţime de cel puţin 1,5 m şi lăţimea de 10-20
m. Zăpada de la suprafaţa valului se îndeasă uşor pentru a evita spulberarea lui de către vînt.
In timpul iernii pe cursurile de apă se execută bariere de gheaţă, îmbinîndu-le cu formarea
găurilor mari în gheaţă cu o lăţime de 3-4 m lîngă malul rîului, în imediata apropiere de barieră,
înălţimea barierei trebuie să fie de cel puţin 1,5 - 1,7 m.
Copcile se execută, de obicei, de-a lungul malului propriu la o grosime a gheţii de cel puţin 20
cm, cu dimensiuni de 1,5 x 8 m sau 2 x 10 m, cu intervale între ele de pînă la 1 m.
abatize. Colţii antitanc se distrug de regulă, în locurile pentru culoare prin explodare.
Barajele antiinfanterie de sîrmă (plasele şi gardurile de sîrmă, sîrrha încurcată, abatizele,
caprele de sîrmă, aricii, spiralele de sîrmă etc.) se execută de către subunităţile instalate în
apărare. Pentru aceasta se foloseşte sîrma ghimpată simplă şi dublă. La trupe ea se livrează în
colaci. Un colac de
sîrmă ghimpată dublă conţine 340 m, iar de cea simplă - 400 m. Masa aproximativă a colacilor
respectivi este de 50 kg şi 35 kg. Pentru prinderea sîrmei de ţăruşii de lemn se folosesc agrafe speciale,
care într-un kilogram sînt în jur de 60-80 buc. Consumul de agrafe pentru 100 kg de sîrmă ghimpată
simplă sau dublă constituie respectiv 8 kg (8 %) şi 6 kg (6 %).
Plasele de sîrmă puţin vizibile se instalează din pachete prefabricate MZP. Un pachet poate fi
întins pe o suprafaţă de 10x10 m.
Culoarele în barajele de sîrmă sînt executate cu ajutorul baionetelor-cuţit (cu excepţia plaselor şi
spiralelor puţin vizibile), substanţelor explozive, foarfecelor şi uneltelor de amenajare genistică a
terenului.

9
10

10
 11

4.Metodele de trecere a barajelor neexplozive şi distrugerelor.

Trecerea barajelor antitanc neexplozive se realizează prin folosirea pe larg a

buldozerelor, maşinilor de trasare a drumurilor, maşinilor de ridicat, maşinilor de asamblat
elemente de poduri. Astfel şanţurile antitanc, escarpele, contraescarpele se trec pe poduri de căi
pentru roţi sau pe culoarele executate prin excavarea pantelor şi astuparea parţială a şanţurilor cu
ajutorul buldozerelor sau cu întrebuinţarea SE.
Culoarele prin abatizele în pădure, bariere, baraje de arici metalici se execută cu ajutorul
maşinilor de geniu pentru înlăturarea obstacolelor IMR, maşinilor de trasare a drumurilor BAT,
echipamentelor de buldozer pe tanc BTU. Totodată, pentru a asigura securitatea echipajelor contra
unor explozii posibile ale minelor, se recomandă ca în prealabil să fie explodate încărcături alungite în
abatize. Colţii antitanc se distrug de regulă, în locurile pentru culoare prin explodare.

11