Tema 8 Cercetarea urmelor și regimul de urme.

Subiecte: 1. Noțiuni generale.

2. Specificarea urmelor pe grupe.
3. Acțiunile patrulei la depistarea urmelor.

Subiectul Nr. 1. Noțiuni generale.

Cercetarea urmelor şi regimul de urme constituie partea componentă a măiestriei de serviciu.

Măiestria poliţistului de frontieră se perfecţionează prin antrenamentele sistematice pentru formarea
spiritului acut de atenţie şi observare, precum şi deprinderilor, abilităţilor de depistare şi studiere a
urmelor. Informaţia suplimentară cu privire la identificarea persoanelor şi obiectelor după urme,
vizual şi auditiv este prevăzută în Anexa nr. 7 la prezenta Instrucțiune.
Poliţistul de frontieră este obligat să poată depista şi recunoaşte semnele de încălcare a
frontierei de stat, la care se referă: urmele; deteriorarea barajelor de geniu, generate de acţiunea
omului asupra lor (ruperea firelor), săpături, adâncituri sub baraje şi obiecte străine pe ele; semnele de
aflare a omului în teren (iarba pătulită, desfigurarea vegetaţiei, ruguri stinse, obiecte apărute ori
dispărute); comportarea stranie a animalelor şi păsărilor; alte schimbări ori fenomene neobişnuite,
legate de încălcarea sau tentativa de încălcare a frontierei.
Urmele se divizează în trei grupe principale: ale omului, ale animalelor şi mijloacelor de
transport. După caracterul de reflectare a lor ele pot fi cu contur profund (apăsat) şi cu contur
superficial (suprapuse ori desprinse).
Poliţistul de frontieră este obligat să cunoască particularităţile urmelor produse de către
persoane, mijloace de transport şi animale, precum și să le poată cerceta, totodată este obligat să
respecte regimul de urme.

Subiectul Nr. 2. Specificarea urmelor pe grupe.

Urmele omului pot fi lăsate în teren ori pe obiectele locale și anume: urme ale
picioarelor, mâinilor şi altor părţi componente ale corpului, precum şi urme ale obiectelor utilizate de
el.
Făptuitorii lasă cel mai frecvent urmele picioarelor conturate în teren ori pe fâșia de control a
urmelor. Ele se caracterizează prin forma şi mărimea amprentelor tălpilor (încălţămintei), cărării de
urme şi semnele lor distinctive.
Urmele lăsate de om se măsoară astfel (vezi figura 1):
1 - linia lungimii urmei;
2 - lăţimea imprimării metatarsului şi tălpii încălţămintei;
3 - lăţimea imprimării călcâiului şi tocului;
4 - lăţimea imprimării întregii tălpi şi părţii intermediare a tălpii;
5 - lungimea imprimării pingelei;
6 - lungimea imprimării tocului;
7 - lungimea părţii intermediare a tălpii.

1
 Figura 1
Ansamblul urmelor lăsate una după alta se numeşte cărare de urme.
Elementele cărării de urme lăsate de picioarele omului constituie (vezi figura 2):
* Linia A - B reprezintă linia de deplasare - linia imaginară a axei, care trece între
piciorul stâng şi drept;
* Linia C - F reprezintă lungimea pasului - distanţa între punctele identice a două urme
consecutive imprimate una după alta a piciorului drept şi stâng;
* Linia C - F - D - L reprezintă linia mersului - linia, ce uneşte în continuu punctele
medii imprimate de călcâi;
* Linia E - F reprezintă lăţimea aranjării picioarelor - distanţa transversală între urmele
piciorului stâng şi drept;
* Linia C - D reprezintă unghiul de întoarcere al tălpii - unghiul între linia deplasării şi
axa urmei tălpii.
Figura 2

Studiind cărarea de urme, se poate stabili direcţia şi viteza de deplasare a persoanelor,

genul lor, constituţia fizică şi particularităţile mersului, numărul de persoane, deplasarea lor cu
încărcătură sau fără. În acest scop este necesar a cunoaşte, că lungimea pasului la bărbaţi în timpul
mersului lent constituie aproximativ 80 cm, în timpul mersului grăbit - 90 cm, iar în timpul alergării -
100 cm. Pasul femeilor în timpul mersului lent constituie aproximativ 55-60 cm. La oamenii în vârstă
şi bolnavi pasul este şi mai scurt.

Urmele lăsate de animale se împart în patru grupe:

1) imparicopitate (ce lasă urme, imprimând marginile de jos a părţilor cornoase);
2) paricopitate (urmele imprimate sunt despicate, iar odată cu accelerarea deplasării,
unghiul despicat al copitei se măreşte);
2
 3) cu gheare;
4) cu labe (cărarea de urme a animalelor cu labe reprezintă un lanţ drept, urmele labelor sunt
dispuse într-o linie una după alta; urmele imprimate de partea anterioară a labei se acoperă deplin de
urmele labelor posterioare).
Poliţiştii de frontieră urmează să fie atenţi la fenomenele naturii, să cunoască animalele
sălbatice şi domestice specifice terenului, particularităţile tipice ale urmelor lor şi locurile unde
animalele şi urmele lor se întâlnesc şi unde se pot afla întâmplător; să facă concluzii juste după
comportamentul animalelor şi păsărilor privind apariţia persoanelor pe sectorul supravegheat, precum
şi să poată distinge urmele animalelor de urmele imitate de către făptuitori. Din comportamentul
animalelor şi păsărilor, care trebuie studiate atent, polițistul de frontieră trebuie să poată face
concluzii juste privind apariţia persoanelor în sectorul supravegheat.
Mijloacele de transport lasă pe teren urme de roţi sau şenile, ce formează urme de
frânare şi stopare, precum şi picături de apă, uleiuri tehnice, etc.
Tipul mijloacelor de transport se stabileşte în dependenţă de numărul roţilor, lăţimea
făgaşelor (urmei lăsate) şi desenului imprimat de anvelope.

Subiectul Nr. 3 Acțiunile patrulei la depistarea urmelor.

Acțiunile patrulei Poliției de Frontieră la depistarea urmelor sunt următoarele:

1) studiază urmele (indiciile) stabilind direcţia de deplasare / sensul trecerii, locurile
probabile de ascundere a făptuitorilor şi eventualele mijloace de transport pe care le-au folosit / le-ar
putea folosi aceştia;
2) examinează terenul adiacent, în scopul descoperirii altor urme (în special, cele în direcţii
opuse);
3) stabileşte numărul de persoane, care au produs urmele şi timpul deplasării acestora;
4) stabilește vechimea urmelor și timpul deplasării persoanelor;
5) marchează locul depistării urmelor;
6) ia măsuri de conservare a urmelor (fotografiere) şi, eventual, de pază a acestora;
7) informează serviciul pe subdiviziune despre existenţa urmelor, rezultatul analizei
acestora şi modul în care poate fi sprijinit;
8) analizează de la cine ar putea primi sprijin pentru urmărirea, descoperirea şi reţinerea
făptuitorilor;
9) trece din proprie iniţativă la căutarea, urmărirea şi reţinerea făptuitorilor, urmărind
cărarea de urme sau execută indicațiile transmise de către serviciul pe subdiviziune;
10)pune câinele de serviciu pe urmă, în cazul patrulelor canine şi trece la urmărirea
făptuitorilor;
11)caută urmele spre frontieră sau în adâncime, în situaţia că au fost pierdute;
12)acționează la reţinerea făptuitorilor, în cazul că îi descoperă;
13)ține permanent legătura cu serviciul pe subdiviziune şi raportează toate schimbările de
situaţie şi obţinerea de noi date;
14)desfăşoară acţiunile ce se impun în raport cu evoluţia situaţiei.
Depistând urmele persoanelor, patrula urmează să examineze terenul adiacent, în scopul
descoperirii altor urme.
Studierea urmelor trebuie efectuată potrivit condiţiilor situaţiei, dar nu în detrimentul
acţiunilor de căutare, urmărire şi reţinere a făptuitorilor. În toate cazurile studierea urmelor trebuie
efectuată în cel mai scurt timp.

3
 În timpul cercetării urmelor, poliţiştii de frontieră respectă următoarele reguli:
1)examinează cărarea de urme numai din direcţia ferită de vânt;
2)nu va admite bătătorirea urmelor şi nu va atinge obiectele lăsate sau aruncate;
3)conturează cărarea de urme cu o linie de delimitare din partea ferită de vânt la
distanţa de 40-50 cm;
4) examinează toate urmele lăsate pe fâşia de control al urmelor, în limita posibilităţilor,
examinarea se realizează pe direcţia soarelui;
5) evidenţiază particularităţile cărării de urme şi pe cele distinctive ale urmelor imprimate;
6) în cazul folosirii lanternelor, iluminează urmele sub diverse unghiuri pentru a vedea
semnele distinctive ale amprentelor;
7) examinează fiecare urmă în parte, determină cele mai clare amprente, cu semne distinctive
evidente şi îşi concentrează atenţia asupra lor;
8) determină direcţia deplasării, numărul persoanelor şi vechimea urmelor, identificând
câteva elemente (semne) similare;
9) stabileşte direcţia de deplasare a persoanelor potrivit elementelor cărării de urme şi
amprentelor urmelor (linia de deplasare, lungimea pasului, lăţimea poziţiei picioarelor, unghiul de
întoarcere a tălpii);
10) marchează locul unde au fost depistate urme sau alţi indici de încălcare a frontierei de
stat, prin utilizarea mijloacelor la îndemână (ramuri, pietre, pietriş), pe care le instalează la distanţa de
1-1,5 m de locul de depistare a urmelor din partea ferită de vânt;
11) marchează direcţia deplasării patrulei cu o săgeată, care îşi are originea în locul unde a
fost marcată urma depistată;
12) utilizează mijloacele la îndemână sau speciale pentru a proteja (conserva) urmele de
acţiunea precipitaţiilor atmosferice şi acoperă obligatoriu două - trei amprente de urme tipice şi mai
clare;
13) nu acoperă urmele cu obiecte ce pot deforma ori distruge semnele lor caracteristice,
precum şi obiecte ce pot schimba mirosul specific al urmelor.

După amprentele urmelor, direcţia de deplasare se determină prin următorii indici:

- partea cea mai adâncă a vârfului piciorului sau călcâiului urmei, atragerea solului de la
suprafaţă cu călcâiul spre înăuntrul urmei, mişcarea solului de la suprafaţă cu vârful piciorului
sunt îndreptate în direcţia deplasării;
- amestecul de pământ la fundul urmei - este orientat în direcţia opusă deplasării;
- iarba este înclinată şi picăturile de noroi sunt orientate în direcţia deplasării piciorului, iar
amestecul de pietre (bulgări tari de pământ) în direcţia opusă deplasării.

2. În cazul folosirii de către persoane a mijloacelor de transport direcţia deplasării se

poate determina după următorii indici:
1) urmele roţilor se află, de regulă, din partea dreaptă a drumului;
2) picăturile de lichid căzute din maşină au forma alungită, orientate cu partea ascuţită în
direcţia deplasării;
3) în timpul traversării unei gropi cu apă roţile împroaşcă apa şi murdăria în părţi şi înainte
în direcţia deplasării, iar urmele umede sunt îndreptate în direcţia de mers a maşinii;
4) urmele de frânare bruscă se întrerup în direcţia deplasării maşinii şi lin se întrerup în
direcţia, de unde se deplasa;
5) în timpul alunecării roţilor peste barajul de geniu, o parte a solului este aruncată în direcţia
opusă direcţiei deplasării maşinii.
3. Direcţia deplasării transportului cu tracţiune animală se stabileşte după urmele animalelor
de tracţiune.
4
 Numărul persoanelor se determină după numărul cărărilor de urme ori după
particularităţile cărărilor de urme şi a unor urme imprimate, care indică aplicarea expedientelor la
traversarea fâşiei de control al urmelor (dacă o persoană este dusă în spate de alta - poziţia picioarelor
este largă, pasul mai scurt şi amprenta urmelor mai adâncă; în timpul deplasării urme peste urme -
amprentele urmelor sunt mai adânci decât cele obişnuite, forma nu este identică cu marginile
stratificate, solul la fundul urmei este mai îndesat decât în timpul deplasării unei singure persoane).
Numărul persoanelor se stabileşte în urma numărării urmelor cuprinse în porţiunea de teren
cu lungimea de 92 cm, sumarea acestora şi divizarea la 2, rezultatul obținut indică cu aproximaţie
maximă numărul persoanelor, ce au trecut prin sectorul respectiv.
Vechimea urmelor se determină prin compararea urmei depistate cu propria urmă şi luarea
în considerare a următoarelor elemente:
1) urma imprimată pe o suprafaţă moale a solului îşi menţine conturul clar timp de 1-1,5 ore,
marginile ei sunt abrupte şi ascuţite;
2) pe timp însorit la fundul urmei apar fisuri peste 4-5 ore, marginile se rotunjesc şi puţin se
risipesc;
3) în lunci şi locuri împădurite, unde creşte iarbă, urma se poate păstra în decurs de 3-4 ore,
iar pe timp uscat - de la 30 minute până la o oră. În locul unei urme proaspete, iarba este complet
bătătorită;
4) sub influenţa temperaturii aerului şi vântului, după 3-4 ore urma capătă culoarea
întunecată, apar fisuri, praf şi bulgări mici;
5) după o ploaie puternică, urmele imprimate pe pământ au o formă neclară, pe fâşia de
control al urmelor se observă alunecări, amprentele urmelor tălpilor sunt alungite;
6) pe pământ pietros, vechimea urmei se determină după umiditatea solului de sub pietrele
mişcate din loc, iar umiditatea se menţine timp de 1-1,5 ore.

Urmele persoanelor care imită urmele animalelor sălbatice mari conţin următoarele semne
distinctive:
7) adâncimea amprentelor nu corespunde adâncimii lor reale;
8) linia mersului este întreruptă;
9) pasul este mai scurt;
10)amprentele membrelor anterioare şi posterioare sunt dispuse nenatural;
11)devierea solului în timpul trecerii fâşiei de control al urmelor este neînsemnată.

În cazul imitării urmelor animalelor mici, adâncimea urmelor este mai mare decât a celor
naturale; amplasarea reciprocă a amprentelor urmelor membrelor anterioare şi posterioare nu
coincide; lungimea pasului şi lăţimea poziţiei picioarelor sunt mai mari.
Locul, unde au fost depistate urme sau alţi indici de încălcare a frontierei de stat, se
marchează. În acest scop patrula utilizează mijloace la îndemână (ramuri, pietre, pietriş), instalându-le
la distanţa de 1 -1,5 m de la locul de depistare a urmelor din partea ferită de vânt. Patrula marchează
direcţia deplasării sale cu o săgeată, care îşi are începutul de la obiectul, de unde a fost marcată urma
depistată.
Pentru a proteja urmele de acţiunea precipitaţiilor atmosferice, patrula utilizează mijloace la
îndemână şi speciale şi este obligată să acopere două - trei amprente de urme tipice şi mai clare.
Urmele nu trebuie să fie acoperite cu obiecte, ce ar putea genera deformarea ori distrugerea semnelor
caracteristice.
În timpul executării serviciului patrula trebuie să respecte regimul de urme.

4. În scopul menţinerii regimului de urme, patrulele PF sunt obligate:

5
 1) să respecte ordinea stabilită de trecere a fâşiei de control al urmelor, a altor mijloace de
control, metodele de obturare a urmelor şi semnul convenţional de marcare a urmelor obturate;
2) în perioada iernii (pe teren înzăpezit), să se deplaseze numai pe cărarea de control și în
coloană (unul în spatele altuia);
3) să raporteze serviciului pe subdiviziune despre depistarea încălcării regimului de urme şi
să informeze patrulele întâlnite;
4) să treacă fâşia de control al urmelor numai în locurile stabilite, cu excepţia cazurilor de
urmărire a făptuitorilor, acordare de ajutor patrulei vecine, calamităţi naturale;
5) să obtureze propriile urme în locurile stabilite de trecere a fâşiei de control al urmelor
după fiecare trecere, iar în cazul deplasării intense - după încetarea ei;
6) să obtureze toate urmele până la căderea nopţii;
7) în cazul trecerii fâşiei de control al urmelor şi în situaţiile ce impun trecerea acesteia,
patrula marchează urmele sale la locul trecerii în ambele părţi ale fâşiei de control, iar obturarea
ulterioară a urmelor se fie efectuată de patrula respectivă ori de alta, cu aprobarea şefului SPF;
8) să obtureze urmele cu grebla ori profilatorul, prin crearea figurii indicate de şeful SPF
(locurile de păstrare a mijloacelor pentru obturarea urmelor trebuie să fie dotate special, ascunse şi
cunoscute doar poliţiştilor de frontieră);
9) să nu prelucreze fâşia de control al urmelor în prezenţa persoanelor străine;
10)să raporteze serviciului pe subdiviziune despre toate trecerile fâşiei de control al urmelor,
pentru a duce evidenţa şi evitarea cazurilor de treceri, obturări, marcări ilegale.