TESTE DE EVALUARE

La disciplina Drept Procesual civil

1. Legislaţia procedurală civilă stabileşte modalitatea de judecare a cauzelor

în acţiuni:
a) civile ce rezultă din raporturi juridice civile, familiale, de muncă, locative,
funciare, ecologice şi din alte raporturi juridice;
b) civile ce rezultă din raporturi juridice de executarea actelor instanţei
judecătoreşti şi actelor altor autorități;
c) civile ce rezultă din raporturile juridice litigioase, indiferent de obiectul
acțiunii.
2. Acţiunea legii procedurale civile în timp presupune:
a) Aplica noua lege procedurală ce duce la modificarea efectelor juridice
deja produse ca rezultat al aplicării legii abrogate;
b) Sesizează Curtea constițională pentru a determina legea procesuală care
urmează a fi aplicată în cazuri concrete;
c) Instanţele judecătoreşti aplică legile procedurale civile în vigoare la data
judecării cauzei civile, efectuării actelor de procedură sau executării
actelor instanţei judecătoreşti, precum şi a actelor unor alte autorităţi în
cazurile prevăzute de lege:
3. Determinați modalităţile de apărare a drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime exercitate de instanța de judecată:
a) judecă în termen rezonabil, cauzele de apărare a drepturilor încălcate sau
contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane
care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, etc.
b) somează la executarea unor obligaţii, prin declararea existenţei sau
inexistenţei unui raport juridic;
c) instanţa judecătorească intentează procesul civil la cererea persoanei care
revendică apărarea unui drept al său încălcat sau contestat, libertăţii ori a
unui interes legitim
4. Constituie principiu de drept procesual civil:
a) prevederi generale și esențiale care formează suportul raporturilor
procesuale civile;
b) formele de exprimare a normelor juridice care reglementează existența
raporturilor juridice;
c) ideile juridice de bază, care determină formele şi metodele de
reglementare juridică a raporturilor procesual civile în legătură cu
examinarea şi soluţionarea litigiilor deduse judecăţii
5. Constituie principiu organizațional funcțional a DPC:
a) înfăptuirea justiţiei prin desfășurarea procesului în limitele termenului
rezonabil;
b) înfăptuirea justiţiei potrivit reglementărilor legislaţiei procedurale civile
şi numai de către instanţele judecătoreşti şi de judecătorii ei, numiţi în
funcţie în modul stabilit de lege. ;
c) înfăptuirea justiţiei în numele legii în ordinea prestabilită de lege
6. Constituie principiu funcțional a DPC:
a) activitatea instanțelor de judecată în scopul aflării adevărului;
b) asigurarea desfășurării procesului civil in deplină egalitate;
c) asigurarea securității procesuale tuturor participanților
7. Principiile internaționale ale DPC constituie:
a) prioritatea actelor internaționale la examinarea cauzelor civile;
b) reciprocitatea în acordarea asistenței juridice internaționale;
c) ajustarea activității instanțelor judecătorești la sistemele internaționale
8. Raporturile procesual civile sunt:
a) totalitatea drepturilor și obligațiilor participanților la procesul de intentare a
cauzelor civile;
b) relațiile sociale reglementate de normele dreptului procesual civil care apar
in cazul examinării și soluționării cauzelor civile;
c) un complex de raporturi care se desfășoară în ordine succesivă cu aplicarea
termenului rezonabil
9. Imutabilitatea competenţei jurisdicţionale constituie în faptul că:
a) nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţămîntul său, de dreptul la judecarea
cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă cauza
respectivă este dată prin lege;
b) instanţele judecătoreşti judecă toate cauzele civile cu participarea
persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau
contestate;
c) dreptul instanței ierarhic superioare de a strămuta, din oficiu, o cauză de la
instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepţia
cazului în care completul de judecată în instanţa respectivă nu poate fi legal
constituit.
10. Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă:
a) din motivul recuzării (abţinerii de la judecată) unui sau mai multor
judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine
imposibilă;
 b) la solicitarea reclamantului, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere
strămutarea cauzei la instanţa de la domiciliul său atestat prin dreptul de
proprietate, calitatea de locatar sau viza de reşedinţă;
c) în orice circumstanţe dacă instanţa competentă să judece cauza nu poate
funcţiona timp îndelungat

11. Judecătorul care judecă cauza urmează a fi recuzat dacă:

a) este rudă pînă la al saselea grad inclusiv sau afin pînă la al patrulea grad
inclusiv cu un alt membru al completului de judecată
b) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei ori există
alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui;
c) a efectuat o revizie ale cărei materiale au servit drept temei pentru intentarea
procesului ori care sînt folosite la soluţionarea cauzei respective;
12.Cererea de abținere a judecătorului
a) se poate face în scris sau verbal în ședință;
b) se poate face doar în scris;
c) asemănător cererii de recuzare se poate face și verbal în ședință
13.Cererea de recuzare trebuie formulată, de regulă:
a) înainte de închiderea dezbaterilor în fond;
b) înainte de începerea dezbaterilor judiciare;
c) de îndată ce partea a cunoscut motivul de recuzare
14.Sunt subiect ai raporturilor juridice civile:
a) instanțele de judecată care exercită justiția în numele Legii
b) toți participanții la examinarea pricinii civile concrete;
c) persoanele (fizice şi/sau juridice) participante la proces, litigiul cărora cu
privire la dreptul subiectiv sau interesul ocrotit prin lege instanţa de judecată
trebuie să-l examineze şi să-l soluţioneze
15.Coparticiparea procesuale constituie:
a) atragerea în proces a specialiștilor;
b) desfășurarea procesului civil între mai mulți reclamanți și pârâți;
c) examinarea cauzei civile în câteva instanțe consecutiv
16.Intervenienții principali sunt:
a) terții care fac parte din categoriile de persoane, ce au interes patrimonial în
soluționarea litigiului apărut;
b) terții care fac parte din categoriile de persoane, ce au interes juridic în
soluționarea litigiului apărut;
c) nu au nici un interes procesual
17.Procurorul participă la judecarea cazurilor în materie civilă în cazul
a) la examinarea acțiunilor civile ce rezultă dintr-o cauză penală;
b) în toate cazurile în care acțiunea este intentată la cererea sa;
c) pentru compensarea prejudiciului cauzat părții vatamate prin infracțiune
18.Termenul procedural
 a) constituie perioada de timp, în decursul căreia trebuie să se săvârșească anumite
acțiuni procesuale;
b) constituie perioada de depunere a pretențiilor de ordin civil;
c) constituie perioada in care urmează să se încadreze instanța în soluționarea
acțiunii civile
19.Termenul de prescripție este:
a) perioada de timp în care instanța este obligată să pronunțe o decizie;
b) perioada de timp în care se poate solicita recunoașterea dreptului încălcat;
c) perioada de timp in care urmează a fi efectuată acțiunea procesuală
20.Succesiunea în drepturi procesuali constituie:
a) recunoașterea circumstanțelor de fapt și de drept invocate de către
predecesor;
b) preluarea drepturilor și obligațiilor care fac conținutul raportul juridic dedus
judecătii;
c) totalitatea acțiunilor procesuale.
21.Cheltuieli de judecată reprezintă:
a) totalitatea sumelor pretinse în acțiunea pentru paguba pricinuită;
b) ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu
activitatea lor procesuală;
c) ansamblul sumelor acumulate pe parcursul examinării cauzei în instanța de
judecată
22.Actele de procedură constituie:
a) totalitatea acțiunilor procesuale efectuate de părți în cadrul examinării
cauzelor civile;
b) forma, conținutul si dispoziția hotărârii instanței de judecată;
c) forma esențială de exprimare a procesului civil
23.Constituie probe:
a) elementele de fapt constatate din imprejurările descries în partea discriptica
a cererii de chemare ăn judecată;
b) elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la
constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor,
precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei;
c) hotărîrile judecătorești, deciziile instanței de apel sau deciziile instanței de
recurs care dispun în mod obligatoriu încasarea cheltuielilor suportate de
instanța de judecată de la partea care a pierdut procesul.
24.Nu pot fi audiați  ca martori în judecată:
a) slujitorii cultelor, medicii, avocaţii, executorii judecătoreşti, notarii,
mediatorii şi orice alte persoane pe care legea le obligă să păstreze secretul
informaţiei confidenţiale primite în exerciţiul funcţiunii;
b) persoanele care, în virtutea funcţiei profesionale, nu au participat la
pregătirea, executarea sau răspîndirea publicaţiilor periodice, emisiunilor
 televizate sau radiodifuzate referitor la personalitatea autorului, executorului
sau alcătuitorului de materiale ori documente, la informaţia parvenită de la
aceştia în legătură cu activitatea lor, dacă materialele şi documentele sînt
destinate redacţiei;
c) soţul împotriva soţiei, soţia împotriva soţului, inclusiv cei divorţaţi, copiii,
inclusiv cei adoptaţi (înfiaţi), împotriva părinţilor, părinţii împotriva
copiilor, inclusiv celor adoptaţi (înfiaţi);
25. Acţiunea civilă :
a) cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale de apărare a drepturilor încălcate
sau a intereselor ocrotite de lege
b) mijlocul legal de apărare a drepturilor încălcate sau a intereselor ocrotite de
lege, prin intermediul căruia se inițiază activitatea instanței de judecată cu
privire la examinarea și soluționarea litigiului;
c) acțiunea civilă este cererea de chemare in judecată depsă cu respectarea
prevederilor art.166, 167 CPC al RM
26.Constituie o încălcare a principiului disponibilităţii:
a) introducerea forţată, din oficiu, de către instanţă, a altor persoane, în
cazurile prevăzute de lege;
b) schimbarea de către instanţă a obiectului cererii de chemare în judecată;
c) dreptul instanţei de a pune în discuţia părţilor recalificarea căii de atac
atunci când aceasta poartă o denumire greşită
27.Potrivit principiului bunei-credinţe:
a) partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale
răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate, putând fi
obligată şi la plata unei amenzi judiciare;
b) drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit
scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, chiar dacă se
încalcă drepturile procesuale ale altei părţi;
c) instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când
acestea sunt reprezentate.
28.Potrivit principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului:
a) judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, putând
depăşi chiar limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar
dispune altfel;
b) judecătorul poate schimba, în orice situaţie, temeiul juridic al cererii de
chemare în judecată;
c) judecătorul poate să dispună administrarea probelor pe care le consideră
necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se
împotrivesc.
29.Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal
citate, pretențiile reclamantului:
a) va fi întotdeauna obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant;
 b) nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția
cazului în care, în prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de
către reclamant sau se afla de drept în întârziere;
c) în nicio situație nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către
reclamant
30. În ceea ce priveşte interesul reclamantului în exercitarea acţiunii civile:
a) acesta trebuie să fie întotdeauna determinat, legitim, personal, născut şi
actual, sub sancţiunea respingerii cererii de chemare în judecată ca lipsită
de interes;
b) chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu
scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a
preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu sar putea
repara;
c) acesta trebuie să fie determinabil, legitim, personal, născut şi actual.

31.Judecătorul care a pronunţat o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza în primă
instanţă:
a) nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau
revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare;
b) poate participa la soluţionarea contestaţiei în anulare sau a revizuirii
formulate împotriva hotărârii pronunţate de el;
c) c. este incompatibil absolut în judecarea contestaţiei la executare.

32. Soluţionarea cererii de recuzare:

a) de regulă, se realizează fără prezenţa părţilor;
b) se realizează cu ascultarea judecătorului recuzat, sub sancțiunea
nulității încheierii;
c) se realizează printr-o încheiere care se pronunţă în camera de
deliberare
33. Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată:
a) reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere
împotriva aceleiaşi persoane;
b) reclamantul nu poate formula mai multe capete principale de cerere
împotriva aceleiaşi persoane;
c) reclamantul poate formula doar mai multe capete de cerere accesorii.