TEST 1

1. Normele de procedură civilă, în funcție de obiectul lor, se clasifică în:

a. Norme imperative și norme dispozitive;
b. Norme de organizare judecătorească, norme procedurale propriu-
zise, norme de competență și norme de executare silită;
c. Norme generale și norme speciale.
2. Prezintă caracter imperativ normele referitoare la:
a. Competența teritorială alternativă;
b. Competența teritorială de drept comun;
c. Competența teritorială exclusivă sau excepțională;
d. Competența teritorială convențională.
3. Procesul civil poate fi definit ca fiind activitatea desfășurată în baza legii de
către instanța de judecată, părțile interesate , organele de executare
silită, alte organe și persoane ce participă la această activitate, precum
și raporturile ce se stabilesc între aceștia în vederea realizării sau
stabilirii drepturilor și intereselor civile supuse judecății și executării
hotărârilor pronunțate.
Activitatea desfășurată în condițiile legii de către instanța de judecată,
părți, dar și alți participanți în scopul valorificării drepturilor sau
intereselor legitime.
4. Principiul nemijlocirii vizează:
a. Cerința desfășurării ritmice, operative, dinamice a procesului civil;
b. Posibilitatea acordată părților de a discuta și argumenta orice chestiune de
drept și de fapt care apare în cursul procesului civil;
c. Obligația instanței de a cerceta direct toate elementele care
interesează dezlegarea pricinii;
d. Posibilitatea conferită de lege părților de a dispune de obiectul litigiului și
de mijloace de apărare.
5. Principiul disponibilității desemnează posibilitatea conferită de lege părţilor
de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de
mijloacele de apărare. Disponibilitatea poate fi privită din punct de
vedere material sau procesual.
6. Incompatibilitățile sunt acele măsuri de protecție a judecătorului, referitoare la
faptul că:
a. Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică
sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior
și a celor de instruire din cadrul Institutului Național al Magistraturii
și al Școlii Naționale de Grefieri;
b. Judecătorului îi este permis să desfășoare activități de arbitraj în litigiile
civile, comerciale sau de altă natură;
c. Judecătorului îi este permis să exercite mandat politic, indiferent de natura
acestuia și de modul în care s-ar dobândi mandatul;

1
 d. Judecătorii învestiți în funcție nu mai pot fi revocați, transferați,
suspendați, sancționați sau promovați decât în condițiile prevăzute
de lege.
7. Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și
în drept, față de cererea de chemare în judecată.
8. Curțile de Apel judecă în primă instanță:
a. Cererile în materie de contencios administrativ potrivit legii speciale;
b. Ca instanțe de apel, curțile de apel judecă apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță;
c. Ca instanțe de recurs, curțile de apel judecă în cazurile anume
prevăzute de lege
d. Curțile de apel judecă orice alte cereri date prin lege în competența
lor.
9. Conflictul de competență între instanțele judecătorești există în situația în care
două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să
judece același proces ( conflict pozitiv de competență) sau două sau mai
multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același
proces sau, în cazul declinărilor succesive , dacă ultima instanță
învestită își declară la rândul său competența în favoarea uneia dintre
instanțele care anterior s-au declarat necompetente (conflict negativ de
competență).

TEST 2

1. Reguli care guvernează concursul dintre normele generale și normele

speciale sunt:
a. Normele speciale sunt de strictă interpretare și aplicare, ele nefiind
susceptibile de extrapolare;
b. Normele generale se completează, în măsura necesară cu normele
speciale;
c. Normele speciale se completează, în măsura necesară cu normele
generale;
d. Normele generale au prioritate în aplicare față de normele speciale.
2. Acțiunile civile, în funcție de natura și obiectul dreptului exercitat, se clasifică
în:
a. Acțiuni patrimoniale și acțiuni extrapatrimoniale; acțiuni mobiliare și
acțiuni imobiliare;
b. Acțiuni personale și acțiuni reale; acțiuni petitorii și acțiuni posesorii;
c. Acțiuni în realizarea dreptului;
d. Acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului.
3. Condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt: să dețină capacitate
procesuală în condițiile legii; să aibă calitate procesuală; să formuleze o
pretenție, să justifice un interes.
4. Tribunalele judecă în primă instanță:

2
 a. Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
b. Toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor
instanțe;
c. Cererile posesorii;
d. Cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare.
5. Prin prorogarea competenței instanței se înțelege:
a. Extinderea competenței unui organ de jurisdicție, adică capacitatea
instanței învestite, cu soluționarea cererii de către reclamant de a
rezolva și cererii care, obișnuit, nu aparțin competenței sale;
b. Situația procesuală care rezultă din faptul încălcării normelor de
competență a instanțelor judecătorești;
c. Situația referitoare la faptul că două sau mai multe instanțe competente au
fost sesizate cu soluționarea aceluiași litigiu.
6. Fazele procesului civil sunt faza judecății propriu-zise și faza executării
silite
7. Principiul contradictorialității vizează faptul că părţile pot să formuleze
cereri, să propună, să administreze probe şi să pună concluzii cu privire
la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta
soluţionare a procesului
8. Acțiunea civilă poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale
prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional
în vederea recunoașterii sau realizării unui drept sau interes –nesocotit ,
contestat sau încălcat-fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent
sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri
sau prin plata unei asemenea despăgubiri.
9. Conexitatea există în situația în care , în scopul asigurării unei mai bune
judecăți în primă instanță, se impune soluționarea împreună a unor litigii
diferite , dacă între ele există o strânsă legătură de părți, obiect și cauză.

TEST 3

1. Principiul nemijlocirii vizează:

a. Obligația instanței de a cerceta direct toate elementele care
interesează dezlegarea pricinii;
b. Desfășurarea ritmică, operativă și dinamică a procesului civil;
c. Posibilitatea părților de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau
de drept care intervine în cursul procesului civil;
d. Caracterul public al ședințelor de judecată.
2. Acțiunile civile, în funcție de scopul urmărit de reclamant și natura soluției
instanței, se pot clasifica în:
a. Acțiuni în realizarea dreptului; acțiuni în constatare și acțiuni în
constituire sau de transformare;
b. Acțiuni patrimoniale și acțiuni extrapatrimoniale;
c. Acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare;

3
 d. Acțiuni petitorii și acțiuni posesorii
3. Curțile de apel judecă în primă instanță:
a. Cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii
speciale;
b. Cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie,
în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
c. Cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire.
4. Soluționarea conflictului de competență dintre două instanțe de același grad
se efectuează de către:
a. Instanța ierarhic superioară celor aflate în conflict;
b. O altă instanță de același grad cu instanțele aflate în conflict;
c. Instanța desemnată de Înalta Curte de Casație și Justiție;
d. Oricare dintre instanțele aflate în conflict.
5. Normele imperative (absolute sau de ordine publică) sunt acele norme care
impun o anumită conduită de la care subiectul procesual nu se poate
abate. În caz contrar i se va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile
legale.
6. Cazurile în care se poate invoca incompatibilitatea judecătorului sunt:
- Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o
hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi
pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici
după trimiterea spre rejudecare;
- Judecătorul a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent
judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză;
- judecătorul este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie
colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
reprezentantul unei părţi ori este căsătorit cu fratele sau cu sora
soţului uneia dintre aceste personae;
- soţul sau fostul soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea
inclusiv cu vreuna dintre părţi;
- judecătorul este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau
afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată,
- când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său,
ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes
în legătură cu pricina care se judecă;
- el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor,
după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care
una dintre părţi este judecător;
- judecătorul este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
- judecătorul, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit
daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
- judecătorul învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau ruda
sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau
procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;

4
 - soţul, o rudă ori un afin al judecătorului până la gradul al patrulea
inclusiv a reprezentat ori a asistat partea în aceeaşi pricină
- înaintea altei instante;
- există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la
imparţialitatea judecătorului
7. Participarea procurorului la procesul civil poate îmbrăca următoarele forme:
a. Pornirea acțiunii civile;
b. Participarea la judecarea procesului civil;
c. Exercitarea, în condițiile legii, a căilor de atac;
d. Solicitarea punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate în
favoarea persoanelor menționate de dispozițiile art. 92 alin. (1)
C.proc.civ.
8. Cererea de chemare în judecată este:
- Act procedural prin care se pune în mișcare acțiunea civilă și se
învestește instanța cu soluționarea acesteia.
- Mijlocul legal prin care se înfăptuiește sesizarea instanței cu un
litigiu de natură civilă, în vederea rezolvării lui.
9. Litispendența există atunci când două sau mai multe instanțe de fond,
deopotrivă competente, sunt sesizate cu aceeași cauză civilă.

TEST 4

1. Normele de procedură civilă se clasifică, din punct de vedere al sferei lor de

aplicare în:
a. Norme generale și norme speciale;
b. Norme imperative și norme dispozitive;
c. Normele de organizare judecătorească, norme de competență;
d. Norme de procedură propriu-zise și norme de executare silită.
2. În funcție de modul de exprimare a legiuitorului, nulitățile pot fi:
a. Nulități proprii și nulități derivate;
b. Nulități relative și nulități absolute;
c. Nulități totale și parțiale;
d. Nulități exprese și nulități implicite.
3. Regula prevăzută de art. 107 C.P.C. conform căreia: cererea se introduce la
instanța domiciliului sau sediului pârâtului se aplică:
a. Competenței teritoriale alternative;
b. Competenței teritoriale de drept comun/generală;
c. Competenței teritoriale exclusive sau excepționale;
d. Competenței teritoriale convenționale.
4. Conflictul de competență dintre două tribunale se soluționează de către:
a. Curtea de apel de care aparțin cele două tribunale;
b. Altă curte de apel decât aceea de care aparțin cele două tribunale;
c. Tribunalul administrativ-fiscal în a cărui rază teritorială se află tribunalele
în conflict;

5
 d. Înalta Curte de Casație și Justiție.
5. Normele dispozitive (relative sau permisive) sunt cele care permit părților să
adopte conduita pe care o doresc în cadrul procesului.
6. Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de
lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de una dintre părți sau a
unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în
proces.
7. Criteriile în funcție de care se determină competența de atribuție a
instanțelor judecătorești sunt: natura, valoarea litigiului, calitatea părților
și urgența soluționării cauzei.
8. Cererile incidentale se pot prezenta sub următoarele forme:
- Cereri adiționale/modificatoare;
- Cereri reconvenționale;
- Cereri de intervenție voluntară;
- Cereri de intervenție forțată
9. Cererea de reexaminare se referă la posibilitatea celui obligat la amendă
sau despăgubire să formuleze cererea, solicitând, motivat să revină
asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

TEST 5

1. Normele de procedură civilă, în funcție de obiectul lor, se clasifică în:

a. Norme imperative și norme dispozitive;
b. Norme generale și norme speciale;
c. Norme de organizare judecătorească, norme procedurale propriu-
zise, norme de competență și norme de executare silită.
2. Principiul rolul judecătorului în aflarea adevărului se referă la principiul
adevărului, acesta conține și aspecte referitoare la principiul legalității,
disponibilității și principiul rolului activ al judecătorului.
3. Acțiunile civile, în funcție de scopul urmărit de reclamant și natura soluției
instanței, se pot clasifica în:
a. Acțiuni mobilare și imobiliare;
b. Acțiuni patrimoniale și acțiuni extrapatrimoniale;
c. Acțiuni reale și acțiuni personale;
d. Acțiuni în realizarea dreptului; acțiuni în constatarea existenței sau
inexistenței dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare.
4. Cererea de chemare în judecată este act procedural prin care se pune în
mișcare acțiunea civilă și se învestește instanța cu soluționarea
acesteia. Este mijlocul legal prin care se înfăptuiește sesizarea instanței
cu un litigiu de natură civilă în vederea rezolvării lui.
5. După caracterul lor sau potrivit cu scopul lor, termenele pot fi:
a. Termene de succesiune și termene de regresiune;
b. Termene absolute și termene relative;
c. Termene imperative și termene de recomandare.

6
6. Procesele și cererile în materie de evacuare se judecă de către:
a. Judecătorie;
b. Tribunal;
c. Curtea de apel;
d. Înalta Curte de Casație si Justiție
7. Autorul excepției de litispendență poate fi:
a. Numai reclamantul;
b. Oricare dintre părți;
c. Numai pârâtul;
d. Instanța.
8. Competența de a soluționa cererea de strămutare pentru motive de siguranță
publică revine:
a. Înaltei Curți de Casație si Justiție;
b. Curții de apel în a cărei rază teritorială se află instanța învestită cu
judecarea cererii principale, dacă instanța învestită cu judecarea
cererii principale este judecătoria;
c. Instanțele ierarhic superioare celei învestite cu judecarea cererii principale;
d. Instanței învestite cu judecarea cererii principale
9. Litisconsorțiul (coparticiparea procesuală) este activ:
a. Când mai mulți reclamanți acționează împreună împotriva unui
singur pârât;
10. Litisconsorțiul (coparticiparea procesuală) este pasiv:
a. Când un singur reclamant acționează împotriva mai multor pârâți;
11. Litisconsorțiul (coparticiparea procesuală) este mixt:
a. Când mai mulți reclamanți cheamă în judecată mai mulți pârâți.

TEST 6

1. Principiul controlului judiciar se referă la verificarea legalității și/sau

temeinicia hotărârilor instanțelor judecătorești.
2. Acțiunile reale sunt acțiunile prin care se dorește ocrotirea unui drept
real. Prezintă asemenea caracter acțiunea în revendicare prin care se
urmărește apărarea dreptului de proprietate, acțiunea confesorie prin
care se ocrotește un dezmembrământ al dreptului de proprietate;
acțiunea negatorie prin care se contestă existența unui dezmembrământ
al dreptului de proprietate.
3. Elementele acțiunii civile sunt: subiectele, obiectul și cauza acțiunii civile.
Subiectele acțiunii civile sunt: titularul dreptului sau interesului legitim
încălcat sau contestat și cel care este considerat că l-a împiedicat pe
titular în exercitarea acestora;
Obiectul acțiunii civile este considerat a fi protecția unui drept sau
interes care nu se pot realiza decât prin accesul la justiție. Obiectul
acțiunii trebuie să fie licit, posibil și determinat;

7
 Cauza acțiunii civile este scopul urmărit de persoana care exercită
acțiunea pentru a invoca anumite pretenții sau pentru a se apăra.
4. După efectul imediat produs, excepțiile pot fi:
a. Excepții dilatatorii, excepții peremptorii sau dirimante și excepții
declinatorii;
b. Excepții de procedură și excepții de fond;
c. Excepții absolute și excepții relative.
5. După modelul de calcul termenele pot fi:
a. Termene de succesiune și termene de regresiune;
b. Termene absolute și termene relative;
c. Termene imperative și termene de recomandare.
6. Cererile în materia insolvenței sunt de competența:
a. Instanței locului unde societatea își are sediul principal;
b. Instanței în circumscripția căreia se află sediul principal a debitorului;
c. Instanța locului unde societatea își are reprezentanța.
7. Competența de a solicita cererea de strămutare pentru motive de bănuială
legitimă dacă strămutarea se cere de la curtea de apel revine:
a. Instanței ierarhic superioare celei învestite cu judecarea cererii principale;
b. Instanței învestite cu judecarea cererii principale;
c. Înaltei Curți de Casație și Justiție.
8. Cererile în materie de societate până la sfârșitul lichidării sau după caz,
până la radierea societății, sunt de competența:
a. Instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal;
b. Instanței în circumscripția căreia se află sediul principal al debitorului;
c. Instanței de la domiciliul unuia dintre acționari.
9. Amenda judiciară se poate aplica pentru fapte precum: - fapte săvârșite cu
rea-credință în legătură cu procesul, dacă dispozițiile legale nu prevăd
altfel; - săvârșirea unei abateri în cursul judecății și constă în obligația
autorului abaterii de a plăti o sumă de bani; - nerespectarea de către
oricare dintre părți sau de către alte persoane a măsurilor luate de către
instanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată

TEST 7

1. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale

de acțiune sau de excepție;
2. Citarea persoanelor incapabile sau celor cu capacitate de exercițiu restrânsă
se face prin reprezentanții sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori la
sediul acestora, după caz; - în caz de numire a unui curator special,
citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional.
3. Motivele strămutării sunt: - motive de bănuială legitimă sau de siguranță
publică
4. Competența facultativă este o formă derogatorie de la dreptul comun.
5. Tribunalele judecă în primă instanță:

8
 a. Cererile în materie de împărțeală judiciară;
b. Cererile posesorii;
c. Modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
d. Procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal.
6. Citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate
părții cu cel puțin:
a. 5 zile înaintea termenului de judecată;
b. 10 zile înaintea termenului de judecată;
c. 15 zile înaintea termenului de judecată.
7. Necompetența este de ordine publică:
a. În cazul încălcării competenței generale;
b. În cazul încălcării competenței teritoriale alternative;
c. În cazul încălcării competenței teritoriale de drept comun.
8. Competența teritorială convențională se referă la posibilitatea părților să
stabilească, prin acordul lor, instanța care în plan teritorial va soluționa
eventualul litigiu dintre ele.
9. Recuzarea este incidentul privitor la alcătuirea instanței care conferă părții
posibilitatea de a solicita îndepărtarea din completul de judecată a unuia
sau mai multor judecători, care sunt incompatibili.

TEST 8

1. Aspectele cu privire la care judecătorul trebuie să desfășoare un rol activ

sunt:
- Să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la
situația de fapt și motivarea în drept pe care acestea le invocă;
- Să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de
drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare;
- Să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare,
precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se
împotrivesc;
- Să dispună introducerea în cauză a altor persoane , în condițiile legii;
- Să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor
deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, în acest
caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea
juridică exactă.
2. Abuzul de drept există în următoarele situații:
- Realizarea dreptului subiectiv cu scopul exclusiv de a dăuna
(șicană);
- Realizarea inutilă a dreptului;
- Realizarea dreptului cu rea intenție;
- Exercițiul inoportun al dreptului (inoportunitatea);
- Realizarea imorală a dreptului;
- Realizarea cu rea-credință a dreptului.

9
3. Referitor la dreptul de apărare se poate afirma că:
a. Părțile au dreptul, da și obligația, pe tot parcursul procesului civil, de a fi
asistate și reprezentate potrivit legii;
b. Părțile pot conduce procesul personal, fără să fie sancționate dacă nu sunt
reprezentate/asistate de către avocat;
c. Instanța poate să dispună înfățișarea personală a părților, chiar dacă
acestea sunt reprezentate.
4. Condițiile care trebuie îndeplinite de dreptul subiectiv civil invocat în justiție
sunt:
- Să dețină capacitate procesuală în condițiile legii;
- Să aibă calitate procesuală;
- Să formuleze o pretenție;
- Să justifice un interes.
5. Calitatea procesuală se justifică:
a. De către reclamant în ceea ce privește calitatea procesuală activă și
de către pârât în ceea ce privește calitatea procesuală civilă;
b. Prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare;
c. Numai de către reclamant, atât pentru calitatea procesuală activă, cât și
pentru cea pasivă.
6. Termenul în care se poate formula cererea de recuzare este: de îndată ce a
descoperit motivul de incompatibilitate, chiar dacă acesta exista de la
începutul procesului, dar nu îi era cunoscut
7. Judecătorul este incompatibil când:
a. A fost avocat, asistent judiciar sau magistrat-asistent în aceeași
cauză;
b. A fost sesizat cu o contestație în anulare împotriva hotărârii pe care a
pronunțat-o;
c. Este tutore sau curator al uneia dintre părți.
8. Judecătoria soluționează în primă instanță:
a. Cererile de evacuare;
b. Cererile de declarare judecătorească a morții unei peroane;
c. Cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la 400.000 lei inclusiv.
9. Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării
dispozițiilor legale referitoare la:
a. Capacitatea procesuală;
b. Reprezentarea procesuală;
c. Competența instanței;
d. Compunerea sau constituirea instanței;
e. Publicitatea ședinței de judecată;
f. Alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu
dispune altfel.

10