1

Prof. dr. TIBERIU MEDEANU

NOŢIUNI DE CRIMINALISTICĂ

- REZUMAT -

23

1
 2

/ verso copertă /

2
 3

I. ASPECTE INTRODUCTIVE.
- definiţia;
- structura;
- criminalistica, ştiinţă de sine stătătoare;
- obiectul;
- principiile fundamentale ale criminalisticii;
- metodele utilizate;
- caracterele criminalisticii;
- legătura criminalisticii cu alte ştiinţe.

II. IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ

1. Identificarea şi identitatea
2. Felurile identificării:
 după memorie
 după descriere
 după urme
3. Procesul identificării
a) etapele identificării:
 tip
 grupă
 subgrupă
 identitatea
b) metoda identificării: de la general spre particular:
 analiza
 sinteza
c) procedeele identificării:
 stabilirea asemănărilor
 stabilirea deosebirilor
 explicarea lor raţională
d) obiectele procesului de identificare:
 obiecte - scop
 obiecte - mijloc (metodele tip)
e) stabilitatea relativă a urmelor
f) premise ale realizării identificării:
 obiectul primitor conţine numai o parte a caracteristicilor celuilalt;
 claritatea aspectelor redate depinde de particularităţile şi natura ambelor
obiecte;
 de la formare până la examinare pot surveni anumite modificări.

3
 4

III. URMELE

1. Definiţia urmelor
2. Clasificarea urmelor în general:
 -ce determină modificările de volum sau suprafaţă;
 -formate din obiecte, resturi de obiecte sau materii;
 -urme olfactive;
 -sunete, diverse stări etc.
3. Clasificarea urmelor de reproducere (obiecte creator - primitor):
a) după modul de acţiune:
 statice;
 dinamice (prin alunecare sau striere).
b) după gradul de plasticitate:
 de adâncime
 de suprafaţă
 destratificare
 stratificare
- vizibile
- invizibile
c) după locul formarii:
 locale
 periferice (de contur)
d) după natura obiectului creator:
. create de om
 create de instrumente de spargere
 create de mijloace de transport
 create de animale
 create de obiecte etc.

4. Urmele de mâini
 desenul papilar şi dactiloscopia
 noţiunile: urmele de degete, impresiunile digitale, dactilogramele
 proprietăţile desenului papilar:
- -longevitatea
- -fixitatea
- -unicitatea
- -inalterabilitatea
 -clasificarea urmelor de mâini:
- de adâncime
- de suprafaţă:
o prin stratificare
o prin destratificare
o latente
Urmele latente
 căutarea:
- prin iluminare
- prin prăfuire
- prin evaporarea unor substanțe etc

4
 5

 evidenţierea:
- prin prăfuire
- prin iluminare
- prin afumare
- cu vapori de iod
- prin spălare chimică
 fixarea:
- prin fotografiere și filmare
- cu pelicula adezivă
- cu mulaj
Impresiunile digitale:
 Împărţirea suprafeţei palmei:
- zona digitală
- zona digito-palmară
- zona tenară
- zona hipo-tenară
 Zonele desenului papilar de pe falangete (bazală, centrală, marginală, creste
limitante, punct)
 Clasificarea deltelor: delta albă, delta neagră
 Poroscopia, crestoscopia

Clasificarea dactilogramelor:
a) adeltice
b) bideltice:
- dextrodeltice
- sinistrodeltice
c) trideltice
d) quatrededeltice
e) excepţionale (amorfe)

Caracteristici de detaliu ale desenului papilar:

a) început de linie
b) sfârşit de creastă
c) bifurcare
d) trifurcare
e) confluenţă
f) pereche de bifurcare
g) confluenţă şi bifurcare
h) creasta punctiformă
i) cârlig
j) inel
k) deviere
l) anastomoză
m) alternare

Urmele de mâini la locul faptei:

- modul de prezentare
- descoperirea urmelor de mâini
- relevarea
Fixarea, ridicarea şi transportul

5
 6

5. Urmele de picioare
 Clasificare:
- plantare (ale piciorului desculţ) şi de încălţăminte
- de suprafaţa şi de adâncime
- de stratificare şi de destratificare
- statice şi dinamice
Fixarea urmelor izolate:
a) de încălţăminte (lungime, lăţimea pingelei, lăţimea arcadei, lăţimea tocului);
b) plantare (lungimea, lăţimea metatarsului, lăţimea tarsiană, lăţimea călcâiului,
unghiul dintre tangenta la interiorul tălpii şi linia deget mare - deget mic);
Procedee: descriere, fotografiere, desenare, mulare.
Cărarea de urme:
 linia mersului (dreapta ce uneşte călcâiele);
 lungimea pasului (distanţa dintre extremităţile călcâielor);
 lăţimea pasului (distanţa dintre liniile ce unesc interiorul călcâielor);
 unghiul pasului (între linia direcţiei mersului şi axa longitudinală a tălpii).
Fixarea, ridicarea şi transportul

6. Alte urme formate de corpul uman

- Urmele de dinţi: generalităţi; modul de formare şi de prezentare; urme de dinţi
la locul faptei (descoperirea, fixarea, ridicarea şi transportul ; expertizarea,
caracteristici , modele de comparatie)
- Urmele de buze: generalităţi; căutarea şi fixarea
- Urmele de urechi
- Urmele de nas
- Urme ale ridurilor frunţii sau feţei
- Urmele de bărbie
- Urmele de genunchi şi de cot, etc.

7. Urme biologice de natură umană.

- Urmele de sânge:
 Clasificare
- după cantitate: stropi, picături, bălţi
- după modul de creare: dâre, picături, mânjituri
- după suport: pe învinuit, pe victimă, pe alte obiecte
- după unghiul de incidenţă: rotunde, alungite
- oscilarea formei după înălţimea de cădere
- oscilarea culorii după vechime (roşu-cenuşiu)
 Ridicarea:
- prin răzuire
- cu pipeta
- prin sugativare
- prin dizolvare
- cu obiectul respectiv
 Utilitate:
- Poate determina natura, grupa, subgrupa, zona corpului, boli, apartenența

 - Urmele de salivă: -utilitate: poate determina grupa de sânge, caracterul

secretor sau nesecretor, boli, ADN;
- modul de transfer:

6
 7

- prin contact activ (în timpul fumatului, mâncatului, muşcatului,

cântatului la instrumente de suflat etc.)
- prin contact pasiv (introducerea unui căluş, alimentare forţată
etc.);
- căutarea, fixarea şi ridicarea;
- interpretarea şi expertizarea.

- Urmele de spermă:
- infracţiuni cu grad de periculozitate deosebit (omorul şi infracţiunile privitoare
la viaţa sexuală (violul, raportul sexual cu o minoră, seducţia, relaţiile sexuale între
persoane de acelaşi sex, perversiunea şi corupţia sexuală, incestul);
- pe suporturi diversificate;
- căutarea, fixarea şi ridicarea;
- interpretarea şi expertizarea.

- Urmele de natură piloasă:

 Stabilirea unor caracteristici: lungime, grosime, formă, structură; boli
 compoziţie: cuticula, cortexul, canalul medular;
 indicii: natura provenienţei, locul, determinarea vârstei, sexului, grupei sanguine,
modului de detaşare, identificarea;
 ridicarea;
 recoltarea firelor de comparaţie.

8. Urmele biologice şi stabilirea profilului ADN:

Probe biologice care pot servi pentru analize: sânge şi pete de sânge; spermă şi pete
de spermă; ţesuturi şi celule; oase şi organe; păr cu foliculi; urină şi salivă.
Colectarea şi conservarea probelor biologice: probe lichide, probe solide;
Colectarea, depozitarea şi transportul probelor.
Interpretarea şi evaluarea rezultatelor testelor A.D.N.

9. Urmele de miros (olfactive):

. formarea mirosului; mirosul specific, profesional sau ocazional;
 persoane, animale, obiecte, substanţe;
 clasificare după durată (proaspete, normale, reci).

10. Urmele instrumentelor de spargere:

 Clasificare: produse prin lovire, apăsare, tăiere, frecare;
 Natura obiectelor de spargere
 Locul amplasării urmelor de acest gen
 Fixarea
 Forţarea plumburilor

11. Urmele mijloacelor de transport:

 statice, dinamice
 de suprafaţă, de adâncime
 de roţi, tălpi, şenile
 stratificare, destratificare
 Elementele urmelor statice:
- numărul roţilor
- lăţimea

7
 8

- distanţa dintre ele

- circumferinţa
- direcţia de mers (spre partea deschisă a desenului antiderapant)
 Elementele urmelor dinamice
 tipul maşinii, direcţia, viteza
 caracteristici: începutul mai uşor imprimat
 Aruncarea stropilor din baltă înainte
 Aruncarea zăpezii şi prafului înapoi
 Urmele de pete (partea alungita în direcţia mişcării)
 Urmele de căruţă
 Urmele animalelor de tracţiune
 Fixarea (măsurarea lăţimii, distanţei dintre mijlocul roţilor, lungime, formă,
natură etc.)

12. Urmele obiectelor de îmbrăcăminte:

- ţesătură, cusătură, material, nasturi, aţa, petice;
- formate prin cădere, sprijinire, agăţare, ştergere.

13. Alte categorii de urme:

a) Urme de incendiu:
 incendii naturale:
- descărcări electrice atmosferice
- provocate de razele solare
- autoaprinderi a unor materiale sau substanţe
 incendii accidentale:
- scurt circuite
- explozii
 incendii din vina omului:
- din neglijenţă
- intenţionate
 obiecte ridicate cu acest prilej
b) Urme de explozii:
- diversitatea substanţelor şi materialelor cu potenţial exploziv
- efecte distructive: căldură, presiune;
- condiţii de survenire: amestec exploziv optim; sursa de iniţiere;
- influenţa factorilor de mediu;
- explozii difuze;
- explozii concentrate;
- urme specifice: cratere, dislocări, arsuri, surpări, fisuri, afumare.

c) Resturi de alimente şi obiecte:

 urme de fumat şi iluminat sau aprindere;
 urme de sfori, cordoane, frânghii.

14. Balistica judiciară (urme create de armele de foc).

Părţile componente ale armelor:
- -ţeava;
- -mecanismul de tragere: închizător, percutor, camera de explozie, gheara
extractoare; ejector
- -patul.

8
 9

Clasificarea armelor
- după lungimea ţevii: cu ţeava lungă; medie; scurtă
- după suprafaţa canalului ţevii: cu ţeava lisă; cu ţeava ghintuită
- după modul de funcţionare
o neautomate
o semiautomate
o automate
- după destinaţie
o de luptă
o sportive
o de vânătoare
o de apărare apropiată
o cu destinaţie specială
- după fabricaţie
o de fabrică
o de serie
o artizanală
o transformată
Muniţia armelor
 Cartuşele armelor cu ţeava ghintuită (glonţul, tubul, capsa, pulberea )
 Cartuşe pentru arme cu ţeava lisă (proiectil, tub, pulbere, rondelă, bură)
 Urmele armei imprimate pe muniţie:
a) la armele cu ţeava ghintuită:
 urme pe glonţ
- numărul ghinturilor, direcţia de răsucire, unghiul de răsucire, distanţa
intre pliuri, lăţimea acestora, microrelieful ţevii.
 urme pe tub: poziţia, adâncimea şi forma percutorului, microrelieful
percutorului; urmele închizătorului; urmele ghearei extractoare şi
ejectorului.
b) la armele cu ţeava lisă: urmele percutorului imprimate pe capsă.
Urmele împuşcăturii:
Urmele proiectilului pe corpul uman:
a) componente:
-orificiul de intrare cu:
-inelul de ştergere;
-inelul de metalizare;
-orificiul de ieşire
b) la trageri la distanţe mici:
-reziduurile împuşcăturii
-funinginea
-flacăra
-acţiunea gazelor
c) diferenţierea urmelor în funcţie de distanţa de tragere:
-cu gura ţevii lipită de corp
-de la distanţa de 10-15 cm.
-până la limita acţiunii reziduurilor
-de la distanţă mare
d) leziuni anormale:
-leziuni oarbe

9
 10

- leziuni atipice: cu gloanţe speciale, prin ricoşeu.

2.Urmele împuşcăturii pe alte obiecte: pe sticlă; pe lemn
3.Urmele împuşcăturii cu alice sau mitralii:
- cu forme de con
- cu penetrare redusă
- factori suplimentari
- caracteristicile tragerilor de la mică distanţă
Particularităţile cercetării locului faptei:
 petele de sânge;
 muniţia;
 arma;
 urmele împuşcăturii;
 ridicarea armei şi celelalte urme
Expertiza balistică judiciară se poate referi la:
 armă
 muniţie
 persoane, animale sau obiecte cu urme ale tragerii
 traiectoria glonţului

IV. CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A ACTELOR SCRISE

- Ridicarea şi conservarea
- Specificul actelor deteriorate: rupte, arse, tăiate
Expertizarea actelor:
- expertizarea materialului suport al scrisului: greutatea, grosimea, nuanţa de culoare,
elasticitatea, transparenţa, filigranarea, compoziţia chimică.
- expertizarea substanţei cu care s-a scris: compoziţie chimică, nuanţa, natura
- stabilirea vechimii actelor
- stabilirea procedeelor de falsificare:
 prin înlăturare de text (răzuire, radiere, corodare)
 prin acoperire de text (haşuri, pete)
 adăugare de text (semne, cuvinte)
 prin contrafacerea scrisului (copiere, imitare)
 falsul ştampilelor (contrafacere, desenare, transferare)
- cercetarea actelor dactilografiate:
 determinarea mărcii maşinii de scris (caracterele semnelor, pasul maşinii dintre
rânduri
 stabilirea elementelor specifice instrumentului de scriere (uzura, reparaţii,
devierea și amplasarea semnelor)
 stabilirea vechimii scrierii
 identificarea persoanei care a dactilografiat (conţinutul spiritual, limba,
ortografierea, tehnica dactilografierii, plasarea titlului, scrierea datei si
semnăturii, aranjarea spaţiilor, marginea din dreapta etc.)
- cercetarea actelor falsificate prin xeroxare sau prin alte procedee de multiplicare
- cercetarea actelor falsificate prin utilizarea sistemelor informatice
- Identificarea persoanei după scrisul de mână:
 caracteristici generale (forma, dimensiunea, repartizarea, înclinarea,
continuitatea, gradul de apăsare, direcţia rândurilor, forma liniei de bază)
 caracteristici individuale: linia de atac, sensul mişcării, forma şi poziţia
semnelor diacritice, forma sedilelor)
 scrisul deghizat

10
 11

 probele de scris.
V. FOTOGRAFIA JUDICIARĂ

1. Aparatul de fotografiat
a) obiectivul:
 caracteristici: distanţa focală; luminozitatea; profunzimea; puterea de
separare a culorilor; unghiul de poză.
b) fotografia digitală
c) diversitatea aparatelor şi metodelor
2. Redarea distanţelor în fotografie:
 fotografierea la scară
 metoda metrică:
- cu panglica gradată
- prin utilizarea pătratului
- cu aparatură specială
 metoda stereometrică, aparatul sferon si altele moderne
2. Clasificarea fotografiilor judiciare
a) Fotografiile la locul faptei
 fixarea locului faptei
 fixarea împrejurărilor
 fixarea urmelor mijloc de probă
Clasificarea fotografiilor la locul faptei:
- fotografia de orientare:
 unitară
 panoramică:
- circulară
- pe sectoare
- fotografia schiţă
 unitară
 de pe poziţii contrare
 de pe poziţii încrucişate
 pe sectoare
 panoramică
- fotografia obiectelor principale
- fotografia detaliilor
b) Fotografia de reconstituire
 fotografia locului reconstituirii
 fotografiile secvenţelor reconstituirii
c) Fotografia de percheziţie
 fotografia locului percheziţiei
 fotografia ascunzătorilor
 fotografia obiectelor descoperite
d) Fotografia semnalmentelor
 scopul:
- înregistrarea persoanelor care au comis infracţiuni
- urmărirea unor infractori
- identificarea unor infractori
- stabilirea identităţii cadavrelor cu identitate necunoscută
 clasificarea:
- fotografia de identificare a persoanelor

11
 12

- faţă (descoperit, bărbierit, pieptănat, fără ochelari)

- din profil (cu urechea descoperită)
- mărimea 1/1
- fotografia de identificare a cadavrelor
- din faţă, profil, întregul corp; îmbrăcămintea, semne particulare,
după toaletare ;
- fotografia de urmărire ( detectivă )
- pentru prevenirea infracţiunilor, prinderea făptuitorilor, realizarea
flagrantului
- disimularea aparatului foto în alte obiecte
- utilizarea fotografierilor în infraroşu
e) Fotografia de examinare
 fotografia de ilustrare
 fotografia de comparaţie:
- prin juxtapunere
- prin suprapunere
- prin continuitate liniară
 fotografia de umbre
 fotografia de reflexe
 fotografia de contrast
 fotografia separatoare de culori
 fotografia sub radiaţii invizibile:
- raze ultraviolete
- raze infraroşii
- raze Roentgen
- raze gamma

12
 13

VI. CERCETAREA LOCULUI FAPTEI

Diversitatea şi complexitatea evenimentelor cercetate
Noţiunea şi importanţa cercetării la locul comiterii faptei
Sarcinile cercetării la locul
- Cunoaşterea şi investigarea directă de către organul judiciar a locului de ansamblu
- Descoperirea fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, care pot servi ca mijloace de probă
- Obţinerea datelor cu privire la modul de operare şi numărul de persoane.
- Identificarea eventualilor martori

Reguli tactice aplicabile în efectuarea cercetării la faţa locului

- Efectuarea cercetării cu maximă urgenţă
- Cercetarea completă
- Fixarea integrală şi obiectivă a rezultatelor cercetării.
- Organizarea şi conducerea competentă a cercetării la faţa locului
- Efectuarea cercetării la faţa locului cu respectarea cerinţelor morale

1. Activităţi premergătoare:
- Înaintea deplasării:
 preocupări pt. salvarea victimelor
 organizarea pazei locului
 pregătirea mijloacelor tehnice
 mobilizarea tuturor participanţilor
- Imediat după sosire
 continuarea măsurilor de salvare a victimelor
 protejarea şi conservarea urmelor
 organizarea cercetării
2. Efectuarea cercetării
- Reguli tactice
 operativitatea
 obiectivitatea
 fidelitatea
 caracter complet
- Modalităţi de cercetare
 concentrice
-din interior
-pe sectoare
-din exterior
- faza statică
- faza dinamică
- consemnarea rezultatelor cercetării
 proces verbal
 schiţe
 fotografiere
 filmare

13
 14

VII. CONSTATAREA (TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ)

- reglementare legală: Codul de procedură penală.
- cazurile în care se dispune
- obiectul și obiectivele
- conţinutul solicitării:
- partea introductivă
- partea descriptivă
- întrebările
- conţinutul raportului:
- partea introductivă
- analiza si demonstraţia
- concluziile:
- categorice, pozitive sau negative
- de probabilitate.
- de imposibilitate
- principalele tipuri si domenii:
- constatarea (tehnico-ştiinţifică) criminalistică
- constatarea medico-legală
- constatarea tehnică
- constatarea financiar-contabilă
- valorificarea concluziilor
Opiniile specialiștilor, reglementare in acelasi articol cu expertiza

VIII. EXPERTIZA
- reglementare: art. 172-191 Cod proc. pen.
- scopul
- cadrul instituţional
- natura: - criminalistică,
- medico-legală,
- traseologică ,
- dactiloscopică.
- grafică,
- tehnico-balistică
- tehnică
- financiar-contabilă
- cazurile în care se dispune
- pregătirea
- obiectul
- conţinutul solicitării:
- partea introductivă
- partea descriptivă
- întrebările
- conţinutul raportului:
- partea introductivă
- analiza si demonstraţia
- concluziile:
- categorice, pozitive sau negative
- de probabilitate.
- de imposibilitate
- completarea expertizei

14
 15

- noua expertiză
- valorificarea
- limitele competenţei expertului

IX. ASCULTAREA PERSOANELOR

Procesul formării şi redării declaraţiilor:
 perceperea: senzaţiile; percepţiile
 memorarea
- integritatea analizatorilor senzoriali
- fluctuaţii ale atenţiei
- vizibilitate, distanţă, mişcare
- luminozitate
- starea meteo
- iluzii, deformare, proporţii
- interesul persoanei
 redarea
 factori perturbatori:
- cantitatea informaţiei;
- curba uitării;
- natura infracţiunii: eveniment judiciar; viol; tâlhărie, omor,
încăierare; accident, furt, spargere etc.
- vârsta persoanei;
- factori interni: alcool, drog, oboseală, emotivitate;
afecţiuni medicale.
- atenţia direcţionată;
- mărturie din zvon public sau informaţie
- presiunea mass-media.
- comportamentul investigatorului.
Clasificarea erorilor:
- erori substanţiale sau nesemnificative
- erori intenţionate sau neintenţionate
- erori frecvente sau accidentale.
Pregătirea ascultării:
. studierea cauzei;
. informaţii despre persoana ascultată;
. alegerea locului și momentului audierii;
Planul de ascultare:
- elaborarea versiunilor și a modalităților de abordare
- stabilirea problemelor si aspectelor de lămurit
- stabilirea întrebărilor de precizare și control
Fazele ascultării:
- discuţii prealabile
- relatarea liberă
- întrebările de precizare şi control
Caracteristicile întrebărilor:
- concrete
- nesugestive
- clare
- ordonate
Ascultarea repetată

15
 16

Confruntarea:
 după ascultarea amănunţită a fiecăruia
 întrebări prealabile
 întrebări succesive
 particularităţile consemnării
Particularităţile ascultării minorilor
Folosirea detectorului de minciuni (poligraful)

Mijloacele de fixare a declaraţiilor

- procesul verbal de ascultare
- procesul verbal de confruntare
 partea introductivă
 descriptivă
 încheiere
- înregistrarea audio
- înregistrarea video

Ascultarea părţii vătămate:

 alegerea momentului optim
 ascultarea persoanelor rănite
 limbajul
 discuţii prealabile
 relatarea liberă
 întrebări
 posibilităţi de eroare

Ascultarea martorilor:
Alegerea locului și a momentului optim
Pregătirea ascultării
 informaţii prealabile
 vârsta
 şcolarizarea
 dezvoltarea psihică
Factori perturbatori:
 experienţă redusă
 bagaj limitat de cunoştinţe
 erori de percepţie sau de redare
 teamă: ameninţare, subordonare
 interes: rudenie, prietenie, profesie, preocupări, remuneraţie, interese
proprii;
 emotivitate
 disconfort procedural
 resentimente faţă de genul infracţiunii
 fantezie, halucinaţii, handicap

Ascultarea suspectului sau inculpatului:

Caracteristici:
 posedă cele mai multe cunoştinţe despre faptă
 nu este întotdeauna vinovat
 alegerea momentului oportun

16
 17

 alegerea locului şi cadrului optim

Faze:
 profil psihologic
 conversaţii prealabile
 punerea în temă cu învinuirea şi cu dreptul la apărare
 relatarea liberă şi întrebări
Atitudini:
 recunoaşte
 nu recunoaşte şi este nevinovat
 nu recunoaşte şi este vinovat
 recunoaşte pentru a ascunde alte fapte

Planul de ascultare:
Planul de ascultare: discuţii prealabile; relatarea liberă;întrebări de control şi precizare
- planul situaţional deschis: datele despre comiterea infracţiunii sunt cunoscute de ambele
părţi (ex. infracţiunile flagrante); infractorul le poate nega pe considerentul că nu sunt probe
suficiente sau recunoaşte fapta pentru care este cercetat, acoperind altele mai grave.
- planul situaţional orb: probele materiale si informaţionale sunt cunoscute numai de
anchetator; nu trebuie abordat procedeul ascultării frontale, deoarece este posibil să mai
existe alte date si informaţii despre care anchetatorul să nu ştie.
- planul situaţional ascuns: datele despre comiterea infracţiunii sunt cunoscute numai de
către persoana interogată.
- planul situaţional necunoscut: datele despre comiterea infracţiunii nu sunt cunoscute nici
de anchetator nici de infractor, acesta neştiind dacă anchetatorul cunoaște vreuna din faptele
comise de el.

Prezentarea unor probe:

 ascultarea progresivă
 ascultarea frontală
Consemnarea alibiurilor
Redarea eronată a unor aspecte

17
 18

X. IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPĂ METODA PORTRETULUI

VORBIT
1.Trăsături statice:
a) Talia: scundă sub 160 cm; mijlocie- 160-175 cm., înaltă peste 1,75 cm.;
- la femei cu 5 cm. mai puţin;
- cadavrele se măsoară de la mijlocul tălpii şi sunt mai lungi cu 2-3 cm. decât în
viaţă;
b) Constituţia fizică: după sistemul osos, muscular şi adipos:
 robustă, mijlocie, uscăţivă
 grasă, mijlocie, slabă
c) Mărimea capului: mic, mijlociu, mare;
d) Faţa: ovală, rotundă, dreptunghiulară, pătrată, triunghiulară;
e) Părul:
 culoarea: negru, castaniu, blond, roşcat, cărunt, platinat;
 grosimea: subţire, mijlociu, gros;
 forma: lins, creţ, ondulat;
 inserţia: dreaptă, arcuită, ascuţită;
 chelia: parietală, frontală, totală;
f) Fruntea:
 înălţimea: înaltă , mijlocie, scundă;
 lăţimea: lată, mijlocie, îngustă;
 profilul: dreaptă, avansată, oblică, concavă, convexă,
bilobată;
g) Sprâncenele:
 grosimea: groase, mijlocii, subţiri, îmbinate;
 contur: arcuite, drepte, unghiulare, şerpuite;
h) Ochii:
 culoarea: negrii, albaştrii, căprui, verzi, diferiţi;
 mărimea: mari, mijlocii, mici;
 proeminenta: proemineneţi , mijlocii, înfundaţi;
 distanta interoculara: mica, mijlocie, mare;
 particularităţile privirii: divergent, convergent;
i) Nasul:
 mărime: mare, mijlociu, mic;
 rădăcina: mare, mijlocie, mică;
 contur: drept, convex, concav, sinusoidal;
 baza: coborâtă, orizontală, ridicată;
 lăţime: lat, îngust, mijlociu;
 alte particularităţi: culoare roşie, bilobat, deviat.
j) Gura:
 mărime: mică, mijlocie, mare;
 contur: inima, colturi ridicate, lăsate;
 poziţie: înclinată spre stânga sau dreapta;
 ţinuta: închisă, întredeschisă.
k) Buzele:
 grosime: groase, mijlocii, subţiri;
 proeminentă: mică, mijlocie, mare;
 particularităţi: de iepure, numai una proeminentă.

18
 19

l) Dantura: mărime, distanţă, poziţie, culoare, uzură;

m) Bărbia:
 înclinaţie: retrasă, proeminentă, verticală;
 înălţimea: mică, mijlocie, înaltă;
 lăţimea: ascuţită, mijlocie, lată;
 particularităţi: bilobată, cu gropiţă etc.
n) Urechea:
 mărimea
 forma
 poziţia faţă de cap
 detaliile pavilionului:
- helix: original, anterior, superior, posterior
- antehelix: superior, median, inferior
- tragus
- antetragus
- lob
- conca
- fosa: digitală, auriculară.
o) Barba şi mustăţile:
 mărime: mare, potrivită, mică
 forma: barbişon , cioc, zgardă, muscă, colţuri ridicate sau lăsate.
p) Tenul:
 culoarea
 dilataţia porilor
 semne particulare
r) Ridurile: formă şi adâncime
s) Semne particulare: tatuaj, negi, aluniţe.

2.Trăsături dinamice
 ţinuta
 poziţia capului
 mersul
 mimica
 pantomima
 privirea
 vocea
 râsul
 tusea

3. Mijloace de realizare:
- de pictor
- cu subansamble pentru fiecare zonă a feţei (identikit)
- cu programe informatice

19
 20

XI. PERCHEZIŢIA
- noţiune
- scop
- clasificare
- importanţă
- pregătire
- măsuri preliminare:
- obiectivele;
- locul;
- persoana;
- momentul.
- echipa şi mijloacele tehnice
- deplasarea şi intrarea în obiectiv
- primele măsuri şi persoanele prezente
- faza iniţială; căutarea propriu-zisă.
- particularităţi:
- percheziţia persoanei: corporală; îmbrăcămintea; bagajele;
- percheziţia autovehiculului.
- percheziţia în încăperi:
- percheziţia în loc deschis
- percheziţia informatică.
- Fixarea rezultatelor: proces verbal; fotografii; filmare; schiţă.

XII. PREZENTAREA PENTRU RECUNOAŞTERE

- Factorii care pot influenţa rezultatul
- Pregătirea pentru recunoaştere
- Utilizarea spaţiilor speciale
- Efectuarea prezentării
- Prezentarea persoanelor
 grup de cel puţin trei persoane
 ascultare prealabilă amănunţită
 în prezenta martorilor asistenţi
 consemnarea în procesul verbal
 asemănări de vârsta şi vestimentaţie
- Recunoaşterea cadavrelor
 audierea amănunţită a celor ce o fac
 prezentarea hainelor, danturii și semnelor particulare
 caracterul parţial sau total al recunoaşterii.
- Prezentare obiectelor si animalelor
 ascultarea prealabilă
 caracteristici esenţiale
 respectarea condiţiilor de observare
- Recunoaşterea după fotografie
- Fixarea rezultatelor

20
 21

XIII. RECONSTITUIREA

 definire
 scop
 sarcini
 valoare probatorie
 condiţii procedurale
 cerinţe de similitudine a condițiilor
 pregătirea la sediu
 activităţi anterioare la locul desfăşurării
 reconstituirea propriu zisă
 deosebirea de experiment

XIV. PLANIFICAREA URMARIRII PENALE

- Principii:
 individualitatea
 dinamismul
Formularea versiunilor: cu ansamblul faptei sau cu detalii pt a se stabili:
- latura obiectivă: modul, mijlocul, legătura cauzală
- latura subiectivă: mobil, scop
- finalitatea: autorul faptei și participanții
Verificarea versiunilor
- în paralel
- începând cu cea principală
Planul activităţii de urmărire penală
- menţionarea corecta a activităţilor
- modul, mijloacele, locul şi timpul de îndeplinire.
-

21
 22

XV. PARTICULARITĂŢILE CERCETARII UNOR GENURI DE INFRACTIUNI

1. Cercetarea faptelor cauzatoare de moarte violentă

- trăsături comune: cercetarea la faţa locului, examinarea cadavrului, ascultarea
martorilor, a persoanelor bănuite, efectuarea percheziţiilor, ordonarea
constatărilor și a expertizelor
- specificul cercetării locului faptei
 echipa complexă
 măsuri pt. salvarea victimelor
 examinarea şi identificarea cadavrului
 fazele cercetării
 expertizele şi constatările
- ascultarea martorilor şi suspecţilor
- percheziţiile
- reconstituirea
- cadavrele dezmembrate

2. Cercetarea infracţiunilor contra patrimoniului:

a) Cercetarea infracţiunii de delapidare:
- periculozitatea şi frecvenţa;
- dificultatea descoperirii şi sesizării;
- stabilirea prejudiciului sau a bunurilor lipsă;
- ridicarea de acte;
- percheziţia;
- descoperirea metodelor de delapidare şi deosebirea de neglijenţă;
- expertiza contabilă;

b) Cercetarea infracţiunilor de furt:

- diversitatea modalităţilor de comitere a furturilor;
- delimitarea locului comiterii;
- căile şi modurile de pătrundere;
- stabilirea caracteristicilor obiectelor sustrase;
- stabilirea valorii prejudiciului si a valorii fiecarui bun;
- stabilirea modului de operare;
- particularităţile cercetării locului faptei;
- folosirea câinelui de urmărire;
- lămurirea împrejurărilor controversate;
- ascultarea persoanei care a descoperit fapta
- audierea părţii vătămate;
- ascultarea martorilor;
- ascultarea suspecților;
- percheziţii la persoanele vinovate;
- reconstituirea modului de comitere;
- identificarea complicilor, favorizatorilor şi tăinuitorilor;
- constatări şi expertize criminalistice, traseologice, contabile;
- recunoaşterea din grup a bunurilor sustrase ori a persoanelor suspecte,
- urmărirea bunurilor sustrase;
- particularităţile cercetării furturilor din buzunare;
- particularităţile cercetării furturilor de autovehicule.

22
 23

c) Cercetarea infracţiunilor de tâlhărie:

- diversitatea modalităţilor de comitere;
- delimitarea locului comiterii;
- stabilirea leziunilor
- stabilirea caracteristicilor şi a valorii bunurilor sustrase;
- stabilirea modului de operare și a existenței elementelor constitutive;
- particularităţile cercetării locului faptei;
- ascultarea persoanei care a descoperit fapta;
- audierea părţii vătămate;
- ascultarea martorilor;
- ascultarea suspecților;
- percheziţiile;
- reconstituirea modului de comitere;
- identificarea complicilor, favorizatorilor şi tăinuitorilor;
- constatări şi expertize medico-legale;
- constatări şi expertize criminalistice traseologice

3. Cercetarea accidentelor de circulaţie:

- cercetarea locului accidentului
- operativitate
- delimitarea locului accidentului
- salvarea victimelor
- starea generală a şoselelor şi timpul
- poziţia vehiculelor şi victimelor
- urmele de altă natură
- avariile autovehiculelor
- identificarea şi audierea martorilor
- urmărirea persoanelor care au părăsit locul faptei

4) Cercetarea infracţiunilor de corupţie:

- dificultatea descoperirii şi probării;
- înregistrarea ambientală;
- înregistrarea convorbirilor telefonice;
- organizarea flagrantului;
- ridicarea documentelor;
- percheziţia;

5. Cercetarea accidentelor de muncă

- complexitate, gravitate
- membrii echipei de cercetare
- măsuri pt. salvarea victimelor
- stabilirea sarcinilor concrete
- utilizarea experţilor şi a salvatorilor
- imposibilitatea efectuării cercetării
- înlăturarea stărilor de pericol
- cercetarea de la periferie spre centru
- ridicarea de înscrisuri
- ridicarea de probe materiale.

23
24

24