22.10.

2021
Testare nr.1
Criminalistica
Dragancea Stefan gr-1807
Testul nr.1 Varianta 1
Sarcini:
1.1 Notiunea obiectul si Sistemul Stintei Criminalistica
1.2 Premisele Stiintei si Specificul Indentificarii Criminalistice
1.3 Structura Proprietatile Desenelor Papilare Argumentati Individualitatea lor
1.4 Notiunea de Tehnica Criminalistica Si Clasificarea Mijloacelor Tehnice
1.5 Urmele Armelor de Foc Clasificarea si Caracteristica lor

Raspunuri:
1.1Noţiunea criminalisticii
Criminalistica este ştiinţa despre legităţile apariţiei, acumulării, examinării,
aprecierii şi folosirii probelor, cât şi despre mecanismul infracţiunii, participanţii la
infracţiune, elaborarea şi aplicarea în legătură cu aceasta a metodelor şi mijloacelor
de descoperire şi preîntâmpinare a infracţiunilor.

Obiectul criminalisticii
Obiectul criminalisticii îl constituie legităţile realităţii obiective, cunoaşterea
cărora este necesară pentru căutarea cu succes şi preîntâmpinarea infracţiunilor
Sistemul criminalisticii îl constituie un complex interdependent de
comportamente sau părţi .

Sistemul criminalităţii este compus din 4 componente:

Teoria generală a criminalisticii;
Tehnica criminalistică;
 Tactica criminalisticii;
Metodica criminalistică
1.2
Criminalistica este ştiinţa investigării infracţiunilor, care a apărut la finele sec. al
XlX-lea, în urma eforturilor unor cercetători luminaţi, printre care un loc de frunte
îl ocupă Hanns Gross, judecător de instrucţie austriac, ulterior profesor universitar,
care a folosit această noţiune pentru a contura ansamblul de cunoştinţe
sistematizate ale unei noi ramuri ce tratează tehnica, tactica şi metodica cercetării
faptelor penale
Premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice
În accepţie dialectică, identitatea constituie proprietatea fiinţelor şi obiectelor de a
se manifesta individual, de a-şi demonstra prin proprietăţile şi caracteristicile lor
egalitatea cu ele înseşi şi concomitent, deosebirea de tot ce le înconjoară. Aşa cum
se subliniază în literatura criminalistică, identitatea «concentrează în sine toate
proprietăţile şi însuşirile unui obiect, fenomen sau fiinţă şi prin aceasta le
deosebeşte de orice alt obiect, fenomen sau fiinţă».
Identitatea obiectelor materiale nu este contradictorie conceptului dialectic despre
mişcarea universală şi continuă a materiei, evoluţiei inerente a tuturor lucrurilor,
fiinţelor sau a fenomenelor reale. Dialectica afirmă sistemul universal de echilibru,
potrivit căruia schimbările lente cantitative nu afectează considerabil proprietăţile
calitative ale obiectelor materiale, acestea, păstrându-şi caracteristicile individuale,
rămîn relativ stabile.

Condiţiile de bază ale identificării criminalistice sunt:

Prezenţa semnelor identificatorii stabile la obiectul supus procesului de
identificare;
Efectuarea identificării după reflecţiile acestor semne identificatorii;
Realizarea identificării criminalistice în cadrul procesului penal (în procesul de
descoperire şi cercetare a infracţiunii).

. În procesul identificării sânt implicate două tipuri de obiecte:

I. Obiectul de identificat – obiectul căruia i se constată identitatea;
II. Obiectul identificator – obiectul cu ajutorul căruia se constată identitatea.12
Obiectul de identificat este unic, pe când obiecte identificatorii pot fi mai multe
(modele de comparaţie). Obiectele identificatorii pot fi de provenienţă cunoscută şi
necunoscută.

1.3
Urmele de miini sunt rezultatul modificarilor intervenite in mediul inconjurator
prin
actiunea omului, urmele sunt acele modificari produse in mediul inconjurator in
timpul savirsirii unor fapte prevazute de legea penala
 Urmele de mâini în comparaţie cu alte urme, sînt cel mai des folosite la
descoperirea şi cercetarea infracţiunii, ele având o eficacitate mai mare.
Aceasta se apreciază, reieşind din aspectul funcţional al mâinilor şi totodată a
prezenţei pe ele a excreţiilor sudoripare.
Însemnătatea criminalistică a desenelor papilare se apreciază reieşind din:
a) individualitatea (unice)
b) stabilitatea (fixe)
c) inalterabilitatea desenelor papilare.
Se cunosc trei tipuri de desene papilare: a) Arc (adeltic) unde liniile, care
formează desenul, îşi iau începutul de la o latură a falangetei şi curbând în
centrul ei, pleacă spre latura opusă. Desenele de acest tip sînt cele mai simple
după construcţie şi se întâlnesc relativ rar (aproximativ 5% din numărul total),
ele pot fi de două feluri simple şi şatră. Desenele papilare şatră au liniile
papilare la centru îndoite, formând un pin. b) Lat (monodeltic)– liniile care
formează zona centrală a desenului, îşi iau începutul de la o latură a falangetei
şi atingând partea centrală a acesteia, revin spre aceiaşi latură, formând o figură
în formă de laţ. Terminaţiile liniilor orientate spre marginea degetului, poartă
denumirea de liniile zonei centrale sau mai sînt numite “picioruşe”, iar partea
rotundă a laţului – “cap”. Pe partea de sus a laţului, liniile sînt amplasate ca
nişte curente în jos, care convoaie laţul în partea de sus şi jos. Locul unde
curentele se desprind formează o figură triunghiulară, numită “deltă”. Laţurile
pot avea o construcţie relativ simplă, cât şi mai complicată. Toate desenele în
laţ, altfel numite şi monodeltice se împart în dextrodeltice şi sinistrodeltice –
delta plasată în partea dreaptă şi delta plasată în partea stângă. Desenele de tip
laţ, în funcţie de complexitatea desenului pot fi 34 simple, laţ rachetă,
gemeni…Desenele în laţ sînt cele mai des întâlnite, constituind aproximativ
65% din numărul lor total. c) Cerc - acest desen papilar are două delte – una pe
partea dreaptă, alta pe cea stângă, relativ de zona centrală a desenului papilar
(mai rar se întâlnesc trei şi chiar patru delte). Între delte este amplasat desenul
sub forma unor ovale, spirale, elipse sau vârtej. Desenele în cerc se împart în
simple şi compuse. Acest tip de desen constituie aproximativ 30% din
cantitatea totală de desene papilare

1.4
Tehnica criminalistică – comportament al criminalisticii care conţine metode şi
procedee ştiinţific documentate de ştiinţele fizice şi tehnice aplicate la
descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea, interpretarea urmelor materiale ale
infracţiunilor cât şi prevenirea lor.

Clasificarea mijloacelor tehnico-criminalistice.

2. Mijloace de depistare (descoperire) a urmelor infracţiunii:
a) mijloace de iluminare – diferite surse de lumină artificială, care sânt aplicate în
caz de insuficienţa de lumină sau pentru luminarea suprafeţei obiectelor în
corespundere cu necesităţile unor procedee de fotografiere, înregistrarea video,
iluminare (lumină dispersată, iluminarea sub unghi ascuţit,
iluminarea în transparenţă, etc.).
În calitate de surse de lumină sânt aplicate lanterne, lămpi foto, faruri, proiectoare,
etc.
c) mijloace optice – diferite, unelte de mărire care permit mărirea limitelor
posibilităţilor obişnuite a ochiului, folosite la descoperirea şi cercetarea probelor
materiale de mărime mică sau a unor părţi a lor (lupe, microscoape, binocular,
comparator stereoscopic, electronic, etc.).
d) mijloace de căutare – destinate pentru descoperirea unor obiecte, cadavre şi părţi
ale lor, metale, etc. La ele se 19 referă detectorul de metale, senzorii magnetici,
analizatori de gaze, etc.
e) Mijloace de chimice – aplicate la rezolvarea urmelor de provenienţă biologică
(soluţie ninhidrină de aceton);

. Procesul de fixare a urmelor infracţiunii se caracterizează printr-un şir de

acţiuni criminalistice. Fixarea presupune stabilirea precisă a locului depistării
crimei, obiectului material de probă, aprecierea stării sale la momentul depistării,
alegerea metodelor şi mijloacelor de fixare a urmelor infracţiunii:
1. Mijloace fotografice – aparate de fotografiat d diferite modele şi accesoriile
lor(inele prelungitoare, filtre de lumină...), video- înregistrarea.
2. Mijloace de măsurare – se folosesc pentru stabilirea caracteristicilor constitutive
şi mărimilor
reale ale obiectelor fixate(rigle, benzi gradate şublere, micro-metre, raportoare,
busole...).
3. Materiale pentru realizarea mulajelor şi copiilor sânt folosite în majoritatea
cazurilor la fixarea urmelor de adâncime (gips, ceară, parafină, componenţi de
silicon şi de cauciuc...) pentr fixarea degetelor papilare sânt folosite pelicule
dactiloscopice, prafuri magnetice de diferite culori
„topaz”, „rubin”, „malahit”, „sapfir”, „agat”. Acestea fiind folosite la relevare
asigură şi fixarea
urmelor. Mijlocul principale de fixare şi obligatoriu este descrierea în procesul
verbal al acţiunii de anchetă efectuată (art.163,CPP al RM). Descrierea trebuie
efectuată pe deplin şi cu cea mai mareobiectivitate, precizie şi claritate.
. Mijloacele de ridicare a urmelor infracţiunii. Urmele infracţiunii depistate şi
fixate necesită a fi ridicate. Cel mai 20 optimal mod de ridicare este ridicarea urmei
cu întreg obiectul purtător al acesteia. Ridicarea ca şi fixarea presupune activitatea
care implică o păstrare a urmelor şi caracteristicilor lor de identificare, care au
importanţă pentru stabilirea adevărului în cauză. În practica organelor de interne se
aplică pe larg trusele criminalistice care includ în sine o serie de mijloacelor de
depistare, fixare şi ridicare a urmelor infracţiunii.

1.5
Urmele tragerii din armă de foc constituie modificări materiale care apar pe
suprafaţa sau în profunzimea diferitelor obiecte (inclusiv a corpului omenesc) din
perimetrul locului aplicării armelor de foc.
După caracterul, mecanismul de formare şi importanţa lor la determinarea
împrejurărilor unei împuşcături, urmele tragerii din armă de foc se divizează în trei
mari categorii:
a) create de mecanismele armei pe muniţii drept rezultat al interacţiunii
acestora în procesul tragerii
b) ; b) lăsate de proiectil pe suprafaţa sau în profunzimea obiectelor cu care
vine în contact în urma împuşcăturii;
c) c) formate de factorii suplimentari ai împuşcăturii.
După natura lor, urmele date pot fi împărţite în două grupe:
1) rezultate din acţiunea directă a factorilor suplimentari ai împuşcăturii asupra
obiectelor în care s-a tras;
2) urme — materie ce se prezintă ca resturi de substanţe degajate in momentul
Împuşcăturii

Urmele armelor de foc se formeaza pe parcursul a 3 etape:

1.incarcarii armei,
2.tragerii,eliminarii
3.aruncarii tubului ars.

La etapa incarcarii se vor form a 2 urme:un ape suprafata exterioara a tubului in

forma unui fascicul de linii specific scoaterii cartusului din incarcator,pentru a fi
deplasat spre camera de detonare,si alta pe fundul rozetei tubuului,sub forma de
striatii ce redau relieful partii frontale a inchizatorului venit in contact cu tubul in
momentul introducerii cartusului in camera de detonare.

La etapa tragerii,percutorul lasa prin lovitura o urma de adincime,care reproduce

diverse elemente caracteristice privind forma,dimensiunile si relieful lui.

La etapa eliminarii si aruncarii tubului ars se formeaza patru urme cu

semifabricatie decisive privind identificarea armei:
-urma ghearei extractoare sub forma unui sir de striatii pe partea anterioara a
gulerului rozetei,care redau cu precizie relieful mecanismului mentionat al armei;

-urma ejectorului,in forma de striatii,pe partea posterioara a gulerului rozetei;

-urma marginii ferestruicii de aruncare sub forma unui fascicule de linii,ce se
formeaza la un nivel mai sus de mijlocul tubului.

-urma de sub forma de linii longitudinal pe suprafata tubului,lasata de

iregularitatile peretilor ca,erei de detonare.