CLASIFICAREA DESENULUI PAPILAR

Cercetarea criminalistica a urmelor miinii presupune o activitate complexa, in care sunt implicate examinari ale desenului papilar de pe fata palmara a miinii.

Ex.examinarea porilor si a crestelor papilare. Fiecare din aceste activitati poarta denumiri proprii, consacrate in literatura de specialitate : dactiloscopie, poroscopie, crestoscopie. Dactiloscopia, in sens mai restrins, are ca obiect cercetarea urmelor produse de detaliile desenului papilar al degetelor(dactilos = degete). Criminalistica insa foloseste sensul mai larg al acestui termen, in care sunt incluse toate cercetarile criminalistice privitoare la amprentele digitale, (fata palmara a mainii) si plantare (talpa piciorului). Poroscopia studiaza caracteristicile porilor, deschideri ale glandelor sudoripare, asezate pe crestele papilare sub forma unui sirag de margele,si care pot folosi la identificarea persoanei. Crestoscopia studiaza detaliile crestelor papilare,in special ale marginilor acestora,cind urma de deget nu este completa, ci cuprinde numai anumite fragmente ale crestelor. Proprietatile desenului papilar.

Importanta desenului papilar ptr. identificarea persoanei decurge din proprietatile acestuia, si anume : unicitatea (individualitate), fixitatea, inalterabilitatea si longevitatea. Unii autori admit numai existenta primelor doua caracteristici, altii si pe a treia, iar altii si pe cea de-a patra. Toate aceste proprietati au importanta lor la cercetarea desenului papilar si o contributie proprie la identificarea persoanei. Unicitatea (individualitatea) desenului papilar. Cercetatorii in materie de dactiloscopie, admit, teoretic, posibilitatea existentei a doua desene papilare identice, desi pina in prezent nu s-a semnalat un asemenea caz. Probabilitatea intilnirii a doua desene papilare identice, apartinind unor persoane diferite, este foarte redusa. Ptr. a indentifica doua desene papilare cu aceleasi puncte de coincidente, ar trebui cercetat 64 milioane de impresiuni, apoi, raportind aceasta probabilitate la factorul timp, ptr. aparitia a doua persoane cu impresiuni identice, ar trebui sa treaca 400 milioane de secole. Fixitatea desenului papilar. De la nastere pina la moarte, pielea sufera importante modificari privitoare la culoare, elasticitate, grosime. La copii pielea este moale, elastica, predominind culoarea roz. Cu timpul, pielea pierde din elasticitate si culoare,apar ridurile, pielea este mai uscata, dar nu intervin modificari in detaliile desenului papilar.De aceea, impresiunea digitala inregistrata in perioada copilariei poate fi folosita ptr. identificare si la batrinete.

Inalterabilitatea desenului papilar. Este proprietatea desenului papilar de a nu putea fi modificat cu nici unul din mijloacele cunoscute de stiinta si tehnica pina in prezent. Toate incercarile facute in acest scop nu au dat nici un rezultat. Aceasta trasatura a desenului papilar isi are explicatia in proprietatea pielii de a fi un tesut viu, in continua transformare. Avem in vedere dermul, deci pielea propriu-zisa, care este un tesut fibros, conjunctiv, viu. Spre deosebire de epiderm (partea exterioara a pielii), care este format din celule moarte, dermul este format din celule vii, care au o anumita durata de viata. Pe msura ce acestea mor, apar altele noi, ca in oricare alte tesuturi ale corpului. De aceea, ranile superficiale se vindeca total, fara urme, ptr.ca dermul se reface o data cu trecerea timpului, iar cele profunde ramin ptr. totdeauna sub forma de cicatrice. Longevitatea este o trasatura proprie, care nu poate fi confundata cu fixitatea, nici inclusa in aceasta. Aici desenul papilar are o durata mai lunga decit viata persoanei; detaliile sale apar inca din luna a sasea a vietii intrauterine a fatului si dureaza mult timp dupa moarte, in raport de mediul care se afla cadavrul, pina la putrefactia totala. Clasificarea urmelor de miini. Urmele de maini se clasifica dupa mai multe criterii:

Dupa modul de formare, distingem urme dinamice si urme statice. Dupa valoare de identificare sunt cunoscute urme vizibile si urme invizibile sau latente

Cautarea si descoperirea urmelor de miini, cuprinde doua etape:

prima etapa se desfasoara la fata locului, cea de-a doua in laborator.

In prima etapa deosebim citeva momente importante, care, in ordinea desfasurarii lor, privesc: cautarea si decoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor papilare. Cautarea si descoperirea reprezinta momentul cel mai important, ptr. ca cele mai pretioase urme ptr. identificarea persoanei sunt urmele latente (invizibile). In aceasta activitate sunt implicati ofiteri de politie specializati, precum si experti criminalisti. Este latura cea mai dificila a cercetarii urmelor de miini, pt. ca, daca au fost descoperite, relevarea, fixarea si ridicarea lor sunt mai lesne de efectuat. Pe linga utilizarea mijloacelor tehnice din dotare, cautarea urmelor presupune si cunoasterea metodelor tactice, adecvate specificului locului cercetat.

Relevarea urmelor papilare. Relevarea urmelor constitue momentul imediat urmator si este strins legat de activitatea de cautare. Aceasta activitate se desfasoara atit la locul faptei, cit si in laborator, ptr. obiectele comod transportabile si care au fost ridicate in acest scop. In functie de natura obiectului primit se folosesc tratamente fizice (mecanice), chimice sau optice. Relevarea prin metode fizice (mecanice) este metoda cea mai simpla si mai putin costisitoare, aflata la indemina organelor de urmarire penala, si consta in pudrarea (prafuirea) sau afumarea suprafetei cercetate. Clasificarea desenului papilar. Din cercetarea structurii desenului papilar a rezultat ca valoarea cea mai mare ptr. identificare o au acele formatiuni ale crestelor papilare, care descriu o figura triunghiulara asemanatoare literei delta. In raport de prezenta sau absenta acestei formatiuni in detaliile desenului papilar al falangetei, in clasificarea romaneasca sunt cunoscute 3 grupe de desene papilare: adeltice, deltice si amorfe. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formatiunile asemanatoare literei delta. Crestele papilare prezinta suficiente elemente de identificare in care pot fi descrise multe detalii si, in raport de acestea, se subclasifica in: adeltice simple, piniforme, cu confluenta dreapta, cu confluenta stinga, cu bucla dreapta, cu bucla stinga, cu bucle opuse si cu inceput de spirala. Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formatiuni asemanatoare literei delta. La un singur deget pot fi intilnite una sau mai multe delte care sunt formatiuni monodeltice, bideltice, trideltice, quatrodeltice. Dupa locul pe care-1 ocupa delta in desenul papilar o formatiune deltica poate fi sinistrodeltica, cu delta situata spre stinga desenului papilar ori dextrodeltica, cu delta situata spre dreapta. Desenele amor/e(exceptionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate formatiuni asemanatoare deltei si nici alte figuri geometrice. Crestele papilare urmeaza o linie greu de descris ptr. care au primit aceasta denumire, si ptr.ca sunt rar intilnite au denumirea de exceptionale. Din aceastea fac parte desenele cu relief danteliform, cele intilnite la persoanele cu sindactilie si desenele cu relief nedefinit. Tipurile desenelor papilare. Tipul arc(adeltic) Tipul lat (monodeltic) Tipul cerc (bideltic) Detaliile caracteristice desenului papilar se refera la traseul crestelor papilare, la formele papilare, precum si la unele elemente adiacente desenelor papilare. Examinarea acestora urmareste stabilirea plasamentului, a formei detaliului si a dimensiunilor detaliilor.