1

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CURSUL

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

REFERAT

FORMA ORGANIZĂRII STATALE

Dr.lector.univ. Negru Andrei

Dragancea Ștefan

Grupa 1808, anul 1

Data remiterii: 15.11.2018

 2

CUPRINS
1.Clasificarea statelor................................................................................................3
2.Clasificarea Uniunilor de state...............................................................................4
3.Confederatiile.........................................................................................................5
4.Federatia.................................................................................................................6
5.Trasaturile Federatiei si a Confederatilor...............................................................7
Concluzie...................................................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................9
 3

1.Clasificarea statelor.
Forna de organizare (structura de stat) înseamnă împărțirea internă a statului în unități
administrativ-teritoriale sau în părți politice autonome și raporturile dintre stat, considerat ca
întreg, și părțile sale componente.

Din acest punct de vedere, statele se împart în: a) state simple sau unitare.

b) state compuse sau federative.

A. Statul simplu sau unitar este forma cea mai răspîndită a structurii de stat: a) o singură
formațiune statală; b) un singur regim constituțional, stabilit printr-o singură Lege Supremă -
Constituția; c) un singur rînd de organe ale puterii de stat, divizată în putere legislativă, putere
executivă și putere judecătorească care își exercită autoritatea pe întreg teritoriul, în raport cu
toată populația țării;

d) există o singură cetățenie; e) organizarea teritoriului, sub aspect administrativ, se face pe

unități administrativ-teritoriale conduse potrivit principiilor autonomiei locale și a
descentralizării serviciilor publice. Autoadministrarea unităților administrativ-teritoriale se
efectuează de către agenții locali aleși de populația din teritoriul respectiv (primării și consilieri
locali); f) singurul subiect al dreptului constituțional și internațional este statul însuși.

B. Statele compuse (federative) nu au fost nici o dată definite într-o manieră care să pară
satisfăcătoare pentru toți teoreticienii, după cum nici pentru stat nu s-a găsit o atare definiție.
Astfel, în viziunea unor autori, statul federativ este statul format din două sau mai multe state
membre, prin unirea cărora apare un nou stat - federația - ca subiect unitar de drept.
Forma federativă (feodus - în limba latină înseamnă uniune) presupune, de regulă: a) trecerea
celor mai importante funcții asupra organelor întregii federații (statului federal); b) existența a
cel puțin două rînduri de organe supreme ale puterii, administrației de stat și justiției (organele
federative și organele statelormembre ale federației); c) o dublă legislație, legislația întregii
federații și legislația fiecărei formațiuni statale - membră a federației; d) două cetățenii etc/
În fruntea statului federal se află guvernanți autentici, nu agenți aflați sub tutelă. Ordinea
politică a statului federal este de tip rigid, competențele acestuia nu pot fi diminuate sau
suprimate fără consimțămîntul sau, cel puțin, intervenția lui, fiindcă el participă la însăși
formarea voinței statului federal.
 4

2.Clasificarea Uniunilor de state

De-a lungul istoriei Sînt cunoscute diferite asociații și uniuni de state, și anume
uniunile personale, uniunile reale și confederațiile.
Uniunile personale reunesc în persoana aceluiași șef două sau mai multe state care își
păstrează din punct de vedere juridic plenitudinea independenței și suveranității lor. De regulă,
uniunile personale se transformă în uniuni reale care, prin opoziție cu statele unite în persoana
șefului lor, se asociază, din considerația obiectivului, în unele activități comune. Asemenea
situație și succesiune a avut loc cu ocazia Unirii Principatelor Române de la 1859-1862, Cînd
îndoita alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a creat o uniune personală a Principatelor Românc,
transfortnată apoi în uniune reală.- Astfel de uniuni personale au existat între Olanda și
Luxemburg (1815-1890), Anglia și Hanovra (17141837), Danemarca și Islanda (1918-1944).
Uniunea personală cstc o uniune foarte puțin trainică.
Uniunea reală este o asociație de statc mult mai puternică dccît uniunea personală. În
cadrul ei, pe lîngă șeful statului, există și altc organe dc stat, comune. Așa de exernplu, statele ce
formează o asemenea uniune soluționează cu ajutorul Organelor de stat probleme comune ce țin
de domeniul afacerilor externe, apărare, finanțe etc. Uniuni reale cunoscute în istorie Sînt:
Suedia și Norvegia (1815-1905), Austria și Ungaria (1867-1918), Principatele Unite —
Muntenia și Moldova — între anii 1862-1864, care a dus la formarea statului unitar român.
Confederația constituie o asociație de state independente, formată din considerente
economice și politice atît de ordin intern, cît și de ordin extern, care nu dă naștere unui stat
nou, ca subiect de drept internațional. Statele confederale urmăresc realizarea unor scopuri
comune pentru a căror soluționare își aleg un organism comun, unde Sînt reprezentate toate
statele membre. Organismul comun creat ia hotărîri numai cu unanimitate de voturi.
Hotărîrile acestui organism obligă statele numai dacă Sînt aprobate în modul respectiv de
către state. Drept exemple de confederații pot servi: Confederația statelor americane
(17761787); Confederația germană (1815-1871); Confederația elvețiană (1815-1848). De
menționat că Elveția și azi păstrează denumirea de confederație, ignorînd faptul că, începînd
cu anul 1848, devine federație.
Confederația este o asociație nestabilă de state. Experiența mondială cunoaște diferite
exemple ce ilustrează soarta statelor asociate în confederație: au fost cazuri Cînd acestea s-au
destrămat de exemplu Austro-Ungaria.
 5

3.Confederatiile
Confederația ca structură este o uniune de state nelegate atît de strîns, fie păstrîndu-și
suveranitatea integrală, uniune creată pentru anumite scopuri ale statelor-membre: militare,
diplomatice, economice.
În trecut, confederația s-a constituit în special pentru apărarea comună s-a constituit în
S.U.A. (1776- 1787), Elveția (1815-1848), Germania (lm; 1871). Actualmente nu mai există
confederații în adevăratul sens al cuvîntului Elveția, deși a păstrat denumirea de confederație,
are în realitate, după structură de stat este federală.

În cadrul confederației relațiile între statele componente Sînt mult mai bune decît în
cadrul federației. De altfel, confederația nu are organe supreme proprii, distincte. Hotărîrile
confederației, luate de reuniunea reprezentanților statelor membre, urmează să fie sancționate
de statele-membre pentru a deveni obligatorii.
Forme ale structurii complexe în istorie au fost și uniunea personală și uniunea reală de state.

Uniunea personală este rezultatul înțelegerii între două state, constînd în desemnarea unui șef
de stat comun. Statele-membre ale uniunii personale își păstrează suveranitatea. Astfel de
uniuni personale au existat între Olanda și Luxemburg (1815-1890), între Anglia și Hanovra
(1714-1837), Danemarca și Islanda (1918-1944).

Uniunea reală este o unire mai strînsă între două state, legate nu numai prin șeful de stat, și
prin existența unor instituții comune. Astfel de uniuni au fost create pentru atingerea unor
anumite interese, cum Sînt politica externă comună, politica în domeniul financiar etc. Ca
exemplu de uniuni reale pot fi Suedia și Norvegia (1815-1905), Austria și Ungaria (1869-
1918). Principatele unite Muntenia și Moldova - între anii 1859-1862, au cunoscut o uniune
personală, transformată între anii 1862-1864 în uniune reală, care a condus mai tîrziu la
formarea statului unitar.

Doctrina dreptului se pronunță în favoarea egalității între state. Totuși istoria a cunoscut și mai
cunoaște cazuri de stabilire a unei ierarhii între diverse state.

Confederatia este o asociatie nestabila de state.Experienta mondiala cunoaste diferite

exemple ce ilustreaza soarta statelor asociate in confederatie:au fost cazuri cind acestea sau
destramat(de exemplu,Austro-Ungaria),se cunosc cazuri cind confederatile nu numai ca s-au
dezvoltat cu succes,dar au si evoluat prin stabilirea unor relatii mai strinse (S.U.A,Elvetia)
 6

4.Federatia
Federatia este constituită din unităti statale (statele în SU.A., India, Australia)si
(republici în Rusia); (landuri în R.F.G, și Austria); (cantoane în Elveția);subiectele federatiei
nu sînt state în sensul deplin al cuvîntului și nu beneficiaza de suveranitate, în pofida
proclamării ei formale în unele federații.
deopotrivă cu constitutia federală comună actionează și constituțiile (într-o serie de
federații - S.U.A., Rusia, R.F.G. etc.) proprii ale subiectelor federale, cu asigurarea
supremației constituției federale și a altor legi federale cărora trebuie să Ie corespundă
legislația membrilor federației.
paralel cu autoritățile legislative executive și judecătorești ale federației, funcționează și
organe legislative, executive, judecătorești ale subiectelor ei de drept;
persoanele de pe teritoriul federației au, de regul ă, atît cetățenia statului federal, cît și pe
cea a subiectelor acesteia. În aceste cazuri însă cetăenia subiectelor federale este mai mult
simbolică, de uz intern.
parlamentul este bicameral: o cameră reprezentînd subiectele federale, iar cealaltă - întregul
popor al statului federal.
. subiectele federale participă la luarea deciziilor federale de pe poziții de egalitate.
federatia în țările democratice se caracterizează prin descentralizarea statului, în funcția
federală inevitabil apare necesitatea delimitării de competențe dintre organele federale și
organele subiectelor federale.
Federația se formează fie prin unirea unor state („federalism prin agregare", de exemplu,
S.U.A., Elveția), fie prin separarea a ceea ce înainte era unit (de exemplu, Belgia).

În funcție de criteriile puse la baza federațiilor, acestea pot fi: teritoriale (Germania, Austria
etc.), naționale (fostele U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, actualele Belgia, Elveția), ---
mixte, organizate în baza principiului teritorial și etnic (Federația Rusă).
Subiectele federației au de asemenea au unele trăsături caracteristice, și anume:
a)nu au o suveranitate deplină; b) nu dispun de dreptul de a ieși liber din componenta
federației; c) subiectelor federației li se garantează integritatea teritorială', unele federații
acționează constituțiile subiectelor federale; e) subiectele federale Sînt reprezentate în
parlamentul federal bicameral.
 7

5.Trasaturile Federatiei si a Confederatilor

Confederatiile:

A. confederația se formează pe o perioadă anumită de timp, pentru realizarea

unui sau unor scopuri concrete: economice, militare, politice etc. După realizarea
scopurilor propriu-zis ea se transformă ori în federație (de exemplu,
SUA), ori în state unitare (de exemplu, coaliția statelor împotriva Iracului)

B. în confederație, fiecare stat își are organele sale proprii și unice ale puterii
de stat, păstrîndu-și independența și suveranitatea, iar la nivelul statelor membre
există un organ sau o grupă de organe care are menirea de a coordona activitatea
statelor întru realizarea scopului sau scopurilor propuse;
C. în confederație statele membre își au sistemul său propriu și unic
legislativ, nu există o Constituție la nivelul confederației, iar relațiile dintre state Sînt
reglementate prin acte cu caracter normativ adoptate de statele membre, iar în cazul
lipsei acestora de către normele dreptului internațional;
Federatiile:
A. Federatia este constituită din unitati statale (statele în S.U.A) India, Augtralia; republici

în Rusia; landuri în R.F.G, și Austria; cantoane în Elveția; provincii în Canada etc.).

B. Subiectele federatiei nu sînt state în sensul deplin al cuvîntului și nu beneficiază de

suveranitate, în pofida proclamării ei formale în unele federații.
C. Subiectele federale participa la luarea deciziilor federale de pe pozitii de egalitate.
D. In federatie functioneaza organe legislative,executive,judecatoresti ale subiectelor de
drept

Concluzie
 8

Potrivit formei de organizare statale,Statele se clasifica in state:unitare si compuse

aceasta clasificare ne permite sa evidentiem constructia statului ce dezvaluie caracterul
coraporturilor dintre elementele lui componente,dintre organele centrale si locale ale puterii de
stat

Forma de organizare statala inseamna impartirea interna a statului in unitati

administrativ-teritoriale sau in parti politice autonome si raporturile dintre stat,considerat ca
intreg si partile sale componente

Bibliografie
1. Gheorghe Avornic”Teoria Generala a Dreptului si Statului”
Editia 1 septembrie 2004
Editura Cartier
9
10
11
12
13
14