Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRU INDIVIDUAL
Autor:
Dabija Pavel,
student, anul IV, grupa 1503
specialitatea Drept
Coordonator stiintific:
Victoria Hîncu.
Chisinau, 2018
Introducere.
În general, lichidarea persoanelor juridice reprezintă procesul de dispariţie a acestora. Ca
şi în cazul înregistrării, radierea persoanelor juridice din registrul de stat este de competenţa
Camerei Înregistrării de Stat. Însă spre deosebire de procedura înregistrării, care poate fi
efectuată şi în regim de urgenţă (de exemplu, în 24 de ore sau chiar în 4 ore), procedura de
lichidare este una foarte complexă şi îndelungată. Legea nu prevede termenul limită în care
persoana juridică poate îndeplini toate formalităţile de lichidare. Practica atestă faptul că în cazul
în care persoana juridică nu are datorii faţă de bugetul public naţional, procedura lichidării
durează, cel puţin, un an de zile.
Din nefericire, instituţia lichidării persoanelor juridice a fost puţin abordată în doctrina de
specialitate. Dintre autorii străini putem enumera, în primul rând, profesorii
ruşi: A.Paşin, A.Ciureaev, L.Podiaceva, L.Poteagaeva, iar dintre cei autohtoni, lucrări consacrate
lichidării persoanelor juridice aproape că nu există. Majoritatea autorilor se rezumă la
interpretarea normelor legale, fără a efectua o abordare ştiinţifică asupra procesului de lichidare.
Ţinând cont de faptul că lichidarea este inseparabilă de instituţia dizolvării (lichidarea este o
consecinţă a dizolvării; şi nu există lichidare fără dizolvare), instituţia lichidării a fost adeseori
lăsată în umbră, locul ei fiind preluat de dizolvare, mai atractivă din punct de vedere al abordării
teoretice.
Codul civil instituie trei reguli cu referire la lichidarea persoanelor juridice. Aceste reguli
mai sunt numite principii, şi anume: a) persoana juridică îşi păstrează personalitatea juridică pe
tot parcursul lichidării; b) lichidarea persoanei juridice se face în favoarea membrilor fondatori;
c) lichidarea persoanei juridice este obligatorie.
Cu toate acestea, în perioada lichidării persoana juridică are mai puţine posibilităţi comparativ cu
o persoană juridică ce funţionează în mod normal, motiv din care spunem că persoana aflată în
lichidare dispune de o capacitate juridică restrânsă. Aceasta rezultă din faptul că obiectul şi
scopul persoanei juridice aflate în lichidare este diferit de acel avut de ea în timpul unei activităţi
obişnuite.
Desemnarea lichidatorului.
Activitatea lichidatorului durează până la momentul radierii persoanei juridice din registrul
de stat. În situaţia revocării lichidatorului, împuternicirile acestuia încetează la momentul când
noul lichidator este înregistrat la Camera Înregistrării de Stat, cu excepţia obligaţiei de
transmitere a documentelor şi a bunurilor, care decade la momentul semnării actului de predare-
primire şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvârşite de el în calitate de lichidator.
Informarea creditorilor.
Despre lichidarea persoanei juridice trebuie informaţi şi salaraţii. Conform prevederilor din
Codul muncii, lichidarea persoanei juridice are ca efect concedierea personalului (art.86). În
legătură cu aceasta, salariaţii urmează a fi preavizaţi, sub semnătură, cu două luni înainte de
lichidare, pentru a-şi putea găsi un alt loc de muncă (art.184). Salariaţii devin creditori ai
persoanei juridice pentru salariul calculat, dar neprimit, şi pentru indemnizaţia de eliberare din
serviciu, mărimea căreia se stabileşte conform art.186 din Codul muncii.
Înaintarea creanţelor.
Potrivit art.96 din Codul civil, activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au
rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sunt transmise de lichidator participanţilor
proporţional participaţiunii lor la capitalul social.
Aşa cum se înţelege, intervenţia instanţei de judecată în faza lichidării are un caracter
excepţional. În cazul în care, între momentul dizolvării şi acela al numirii lichidatorului,
persoana juridică are calitatea de parte într-un litigiu, inclusiv acela în care s-a solicitat numirea
lichidatorilor, reprezentarea persoanei în proces este asigurată de către administratori, ca şi în
situaţiile obişnuite, pentru că mandatul acestora nu încetează prin dizolvare. Altfel spus,
mandatul administratorilor încetează doar în momentul în care sunt înlocuiţi cu lichidatorii. Din
momentul dizolvării şi până la numirea unui lichidator, administratorii nu pot începe operaţiuni
noi. Instanţa nu se poate subroga în atribuţiile lichidatorilor. Lichidatorii poartă aceiaşi
răspundere ca şi administratorii. Ţinând cont de faptul că activitatea administratorilor este
reglementată de regulile cu privire la mandat, spunem că şi lichidatorii, ca şi administratorii sunt
consideraţi mandatarii persoanei juridice. Mandatul lichidatorilor are un conţinut legal şi
contractual: unele împuterniciri sunt conferite de lege, altele putând fi conferite de asociaţi[19].
Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor, iar în situaţia persoanelor juridice
care nu dispun de cenzori, acest control este exercitat de către asociaţi. La preluarea funcţiei
lichidatorii trebuie să întreprindă, cu participarea administratorilor, primele operaţiuni ale
lichidării, respectiv efectuarea unui inventar şi întocmirea unui bilanţ, care să constate situaţia
exactă a activului şi pasivului persoanei juridice. Mai apoi, lichidatorii vor prelua întregul
patrimoniu al persoanei juridice pe baza unui proces-verbal (act) de predare-primire, încheiat cu
administratorii. La fel, vor fi transmise toate registrele şi actele persoanei juridice.
6. f) Să împartă activele între asociaţi. Conform legii, împărţirea activelor va fi posibilă
numai după achitarea creanţelor faţă de creditori. Prin urmare, în cazul persoanelor
juridice a căror active sunt minime, există riscul ca asociaţii să nu primească nimic.
7. g) Să prezinte actele pentru radiere. După repartizarea activelor, lichidatorul va depune
la Camera Înregistrării de Stat cererea de radiere a persoanei juridice împreună cu actele
necesare, iar organul de înregistrare va efectua radiere din registrul de stat.
Cerinţele pentru ocuparea funcţiei de lichidator sunt prevăzute în Codul civil şi Legea cu
privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr.845/1992. Astfel, conform prevederilor alin.
(1) art.90 din Codul civil, poate fi lichidator orice persoană fizică care: a) a atins vârsta de 18
ani; b) nu a fost declarată incapabilă; c) este cetăţean al Republicii Moldova şi domiciliază
permanent pe teritoriul ei. Unele condiţii speciale pentru lichidatori sunt impuse prin
Legea nr.845/1992, şi anume: a) să dispună de studii superioare; b) să posede cunoştinţe şi
experienţă în domeniu, şi c) să fie înregistrat ca întreprinzător individual (alin.(2) art.35).
Generalizând cele expuse, subliniem faptul că instituţia lichidării persoanelor juridice este
una dintre cele mai complexe proceduri cu care se confruntă deopotrivă persoanele juridice şi
instanţele judecătoreşti. Anume în scopul interpretării şi aplicării corecte a normelor legale,
Curtea Supremă de Justiţie a R.Moldova aduce o serie de recomandări instanţelor judecătoreşti,
şi anume: a) în dispozitivul hotărârii să fie indicat că lichidatorul urmează să publice în 2 ediţii
consecutive din Monitorul Oficial al R.Moldova nu dispozitivul hotărârii, ci un aviz despre
intentarea procedurii de lichidare; b) în dispozitivul hotărârii se va indica că termenul de
înaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al
R.Moldova; c) la materialele dosarului trebuie să fie anexate probe suficiente care să confirme
lipsa bunurilor pentru a nu se ajunge în situaţii de redeschidere a procedurii de lichidare în
legătură cu depistarea ulterioară a bunurilor; d) bilanţul de lichidare urmează a fi aprobat printr-o
încheiere a instanţei de judecată (Nota informativă).
Luând în consideraţie faptul că atât Codul civil, cât şi legile speciale nu prevăd o durata de
timp în care persoana juridică se poate află în lichidare, propunem ca lichidarea persoanei
juridice să nu depăşească termenul de 3 (trei) ani. Cu titlu de excepţie, pentru motive temeinice,
lichidarea să poată fi prelungită de către instanţa de judecată cu cel mult un an. Impunerea unui
asemenea termen se justifică datorită situaţiei în care se află persoana juridică în timpul lichidării
(capacitate juridică limitată; înlocuirea administratorului cu lichidatorul), precum şi din
necesitatea de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii.
Cuprins
1.Introducere
6.Concluzii.
Bibliografie
2. Cuzneţov Alexandru, Vlaicu Vlad, Mihalache Iurie, Tretiacov Olga, Bacalu Natalia,
Lungu Marcel, Calenic Alexandru. Dreptul afacerilor: Curs universitar. Ediţia a II-a
(revăzută şi completată). – Chişinău: CEP USM, 2013.