MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

Catedra : Disciplina:
Procedură Penală, Criminalistică și Criminalistica
Securitate Informațională

Lucrare practică nr.5

Tema: Identificarea persoanelor și cadavrelor după
semnalmentele exterioare (Gabitologia judiciară)

A elaborat: A verificat:
Studentul ciclului I de instruire, Bulai Iurie
forma de învățământ cu frecvență Doctor în dr., conf. univ.
taxă gr. 185
Bodiu Sanda

Chişinău 2020
 1. Formulați noțiunea gabitologiei judiciare.

Gabitologie judiciară - aceasta este o ramură a tehnologiei criminalistice, care

include un sistem de dispoziții teoretice privind caracteristicile externe ale unei
persoane și o combinație de metode și mijloace științifice și tehnice care asigură
colectarea, cercetarea și utilizarea acestor caracteristici pentru identificarea
personală.

2. Numele și prenumele persoanei care a stat la baza fondării gabitologiei

judiciare.

La baza fondării gabitologiei judiciare a stat Alphonse Bertillon.

3. Enunțați domeniile de utilizare a gabitologiei judiciare.

Gabitologia judiciară este folosită:

 la cercetarea persoanelor necunoscute, ce s-au sustras de la locul infracțiunii
rămase nedescoperite, dacă există informație referitor la aspectul lor
exterior;
 la căutarea persoanelor identificate, ce se ascund de organele de anchetă sau
instanța de judecată, sau au evadat din locurile de deținere de sub arest;
 la căutarea persoanei dispărute fără urme, identificarea persoanelor și a
cadavrelor neidentificate.

4. Care sunt premisele sau regulile de descriere a persoanelor și cadavrelor

după semnalmentele exterioare.

Reguli generale de descriere a persoanelor și cadavrelor după semnalmente

exterioare:
a. În descrierea semnalmentelor unei persoane să se folosească o terminologie
precisă şi unitară, într-o succesiune logică.
b. Descrierea caracteristicilor generale să se facă pe baza semnalmentelor
anatomice sau statice (talia, constituţia fizică, trăsăturile feţei, caracteristicile
dinţilor, părului, pielii), a semnalmentelor funcţionale sau dinamice (mersul,
gestica, vocea, vorbirea), precum şi a semnelor particulare (cicatrici, tatuaje,
aluniţe, negi, semne prezente din naştere ori din accidente, forma deosebită a
unor elemente faciale, anomalii etc.)
c. Descrierea semnalmentelor se face din faţă sau din plan frontal şi din profil
sau din plan lateral.
 d. Trăsăturile capului şi ale feţei deţin locul principal în realizarea portretului
vorbit. Ele vor fi completate cu descrierea întregului corp şi a
îmbrăcămintei.
e. Semnalmentele vor fi caracterizate după mărime, formă, poziţie şi culoare.

5. Ce caracterizează semnalmentele anatomice.

La descrierea semnalmentelor anatomice în primul rând ne interesează: talia,

constituţia fizică, aspectul general: forma capului şi a feţei, sexul, vârsta, infirmităţi
etc.
a. Talia poate fi: scundă (sub 1,60 m), mijlocie (între 1,60 şi 1,75 m) şi înaltă
(peste 1,75m), dar considerăm şi noi că aceste dimensiuni sunt depăşite.
b. Constituţia fizică sau corpolenţa poate fi: solidă sau mijlocie (atletică),
slabă (ascuţită), în raport cu dezvoltarea scheletului osos, a musculaturii şi a
ţesutului adipos.
c. Aspectul general (ţinuta): atletică, elegantă, sportivă, greoaie sau asociată
unor profesiuni (ofiţer, marinar, balerin etc.).
d. Vârsta: copil (până la 14 ani), tânăr (între 14–30 ani); matur (între 30–60
ani); bătrân (peste 60 ani).

6. Ce caracterizează semnalmentele dinamice/funcționale.

La descrierea semnalmentelor dinamice ne interesează îndeosebi ţinuta

corpului, poziţia capului, mersul, privirea, mimica şi pantomima, vocea şi vorbirea,
deghizarea.
Ţinuta corpului. Depinde de modul de contractare a muşchilor în mers, de
armonia mişcărilor. Deosebim atitudini rigide, caracteristice unor profesii (militari,
contabili), atitudini relaxate (mobile, obişnuite) şi atitudini de deferenţă (sportive,
servile, agresive etc.). Interesează şi poziţia mâinilor în timpul mersului, staţionării
sau al vorbirii.
Ţinuta capului poate fi dreaptă, aplecată spre stânga sau spre dreapta, aplecată
înainte sau înapoi, fiind apreciată în contextul ţinutei generale a corpului.
Mersul. Interesează lungimea şi lăţimea pasului, unghiul de mers, dacă este
armonios sau în forme exagerate (balansarea umerilor, ondulaţiile bazinului etc.),
eventuale infirmităţi, mişcarea mâinilor. Mersul poate fi caracterizat ca normal,
bărbătesc, suplu, greoi, sportiv, legănat, rigid, anemic, senil, defectuos. Persoanele
înalte au, de regulă, un mers lent, pasul întins; cele de statură mică şi cu
temperament coleric sau sanguinic au mersul avântat, grăbit, cu mişcarea ritmică a
braţelor şi a corpului.
 Privirea este legată de întreaga personalitate a individului, ca şi de stări
psihofiziologice, vârstă, culoarea irisului şi mimica feţei. Privirea poate fi: tandră,
răutăcioasă, furioasă, mirată, bănuitoare; pătrunzătoare, fixă, dreaptă, oblică,
fugitivă.
Mimica şi pantomima trădează un anumit obicei sau mod de interiorizare.
Mimica poate fi spontană (de râs, plâns, emoţii), convenţională (mină gravă,
zâmbet, mişcarea capului în semn de salut, de afirmare sau negare), originală
(tipică unei persoane: mişcări ale sprâncenelor, buzelor, nărilor etc.). Expresia feţei
poate fi: calmă, enervantă, flegmatică, mirată, confuză, distrată sau obosită.
Pantomima, corelată cu vorbirea, este reprezentată de mişcări voluntare sau
involuntare, cu funcţii de expresie, simbolizare, intervenţie activă, fapte de
conduită cu o anumită semnificaţie. Se manifestă sub forme variate: încreţirea
frunţii, mişcarea sprâncenelor, a comisurilor gurii, clipirea rapidă, scobitul în nas,
frecatul mâinilor, roaderea unghiilor etc.
Vocea şi vorbirea sunt incluse în conturarea portretului vorbit, deşi nu sunt
caracteristici ale semnalmentelor exterioare. Vocea este o trăsătură individuală a
fiecărei persoane, putând fi amplă, clară, suplă sau cu particularităţi: înfundată,
guturală, nazală, răguşită. După criteriul vârstei, distingem voce de copil, de adult,
de bătrân.
Vorbirea poate fi clară, neclară, grăbită, lentă. Poate prezenta defecte ca:
bâlbâiala, care poate fi clonică (repetarea unei silabe) şi tonică (dificultatea de a
articula prima silabă); tahilalia (ritm accelerat); bradilalia (vorbire încetinită);
dislalia (pronunţarea defectuoasă a unor sunete, de ex. rotacionul sau pelticia), care
poate fi simplă şi totală; rinolalia (nazalizarea suplimentară sau insuficientă a
sunetelor ori cuvintelor)
Deghizarea. La descrierea semnalmentelor dinamice trebuie să se ţină cont şi
de încercările infractorilor versaţi de a-şi deghiza vocea, mersul, ţinuta, precum şi
îmbrăcămintea, fiind profesate în timpul comiterii infracţiunii, pentru derutarea
eventualilor martori oculari.

7. Ce caracterizează semnalmentele individuale/particulare.

Ele reprezintă defectele anatomice sau funcționale ori se datorează unor

malformații congenitale, intervenții chirurgicale, accidente, putând îmbrăca forme
de o mare diversitate, cum sunt: cicatrice, culoarea pielii, prezența unor negi, pete,
alunițe și a altor semne din naștere, ridurile feței, modificări în sistemul funcțional
ori ale unor organe sau părrți din acestea. Tatuajul la fel reprezintă un semn
particular.
 8. Ce caracterizează semnalmentele auxiliare.

Se referă îmbrăcămintea, obiectele portative mici necesare pentru formarea

estetică a aspectului exterior și semnele lor.

Toate elementele și semnele îmbrăcămintei, obiectelor portative mici pot fi

divizate în:

 De producție: formate în procesul lor de utilizare;

 Reflectorii: descoperite în procesul utilizării obiectelor.

9. Plasați o poză a dstră (în care să se vadă picioarele și capul) una din profil,
respectiv din față și descrieți propriile semnalmentele exterioare, sub formă
de orientare ca la inspectoratul de poliție.

Semnalmente: talia- mijlocie, înălțimea- 1,68 m; sexul-

feminin; vârsta- 22 ani (tânără); corpolență mijlocie; părul-
bond vopsit; ochii- căprui; forma dreaptă a nasului; gură
mică cu buze mijlocii; tenul- brun deschis;
Semnalmente auxiliare: sacou din piele de culoare
neagră; fustă din piele de culoare verde închis de lungime
scurtă; maletă de culoare neagră; fular în carouri de diferite culori (roșu, bordo,
bej, albastru închis); colanți de culoare neagră; pantofi din piele de culoare neagră,
cu șireturi și platformă medie.
 10.Caracterizați elementele din zona frontală existente în imagine:

Zona frontală (fruntea) este:

După înălțime: înaltă,

După lățime: lată,

După înclinarea frunții: verticală,

După profil: oblică,

Particularități: proeminența arcadelor.

11.Caracterizați elementele din zona nazală existente în imagine:

Caracterizarea zonei nazale:

Forma: rotunjită,

Mărimea: mijlocie,

Rădăcina nasului: mică,

Conturul: drept,

Baza nasului: coborâtă,

Proeminența: mare,

Lățimea: mijlocie,

Particularități: vârful deviat, forma aripilor ridicate.

 12.Caracterizați elementele din zona bucală existente în imagine:

Caracteristica zonei bucale:

Mărimea: mijlocie,

Conturul: coborât,

După ținută: gura este închisă,

Particularități: gură oblică.

Buzele:

Subțiri,

Pro-eminență: mijlocie,

Particularități: buza inferioară proeminentă.

13.Numiți semnalmentele auxiliare existente în imagine. Există semnalmente

individuale, dacă da care anume?

Semnalmente auxiliare:

- Pe cap persoana dată poartă o pălărie masculină

cu poale mici, de culoare cafeniu închis,
confecționată din fetru
- Din îmbrăcăminte poartă un maiou de culoare
neagră, o cămașă în carouri mari de culori albe
și gri, pe marginea carourilor se evidențiază
linii de culoare bordo (vișinie) și pantaloni de
culoare gri.
- Din accesorii putem menționa că poartă în jurul
gâtului un fular masculin, dintr-un material
subțire unde predomină culorile gri inchis și
deschis având pe suprafața sa linii care se
intersectează și formează un desen cu multe romburi mici; în jurul gâtului
 mai are 2 lănțisoare de culoare argintie, pe lănțișorul lung este atașat un
medalion cu o formă rotundă colorat cu 2 culori (albastru închis și culoarea
nisipului); la urechea stângă poartă un cercel simplu de culoare argintie; pe
mâna dreaptă trei brățări din mărgele (1- culoare turcuaz, 2- de culoare
neagră) și câteva brățări din metal de culoare argintie.

Semnalmente individuale:

- Pe mâna dreaptă și anume în dosul palmei se găsește un tatuaj de culoare

neagră ce cuprinde toată suprafața acesteia, după contururile sale
asemănându-se cu o pasăre.