Cuprins:

- Introducere
- Urmele instrumentelor de spargere
- Fortarea cailor de acces in incaperi
- Fortarea ferestrelor si geamurilor
- Spargerea peretilor,plafoanelor si
planseelor
- Fortarea obiectelor de mobilier
- Descoperirea,fixarea,ridicarea si
interpretarea urmelor
- Concluzie
Introducere:
Traseologia judiciara este acea ramura a tehnicii criminalistice care
studiaza urmele formate ca modificari materiale produse prin
interactiunea dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele
componente ale mediului unde se desfasoara activitatea infractionala –
in scopul descoperirii faptei, identificarii autorului, a mijloacelor folosite
si a imprejurarilor in care s-a comis infractiunea.
Urmele sunt o prezenta de necontestat in locul unde sa savirsit fapta
ilicita,deoarece majoritatea infractiunilor presupun prezenta faptuitorului
la locul sairsirii infractiunii si efectuarea de catre acesta a unor actiuni
care produc modificari in ambianta existenta.
Urmele se pot prezenta camodificari in conturul unor obiecte,ca
reflectari ale constructiei exterioare ale unui obiect in masa ori la
suprafata altui obiect,ca resturi materiale,etc. Si pot fi percepute uneori
cu ochiul liber,alteori numai cu aparate care amplifica vazul.
In sens larg,urma poate fi definita ca orice modificare materiala sau de
alta natura,aparuta in conditiile sairsirii unei infractiuni sau producerii
unui eveniment cu implicatii juridice,intre aceasta si fapta sau
eveniment,existind un raport de cauzalitate.
In sens restrins,urma este considerata ca fiind impresiunea constructiei
exterioare a unui obiect material,creata pe suprafata sau in masa altui
obiect.
In literatura juridica de specialitate se folosesc mai multe criterii de
clasificare a urmelor,care raspund unor necesitati de ordin teoretic si
practic.
Clasificarile au in vedere trasaturile comune care definesc o categorie
sau alta de urme,provenienta urmelor si mecanismul de formare a
acestora.
URMELE INSTRUMENTELOR DE
SPARGERE
Prin instrumente de spargere se intelege toate
dispozitivele,instalatiile,obiectele,instrumentele sau alte asemenea mijloace
folosite sau destinate sa folosesaca la patrunderea fortata in incaperi,mijloace de
transport etc.sau la deschiderea obiectelor de mobilier,caselor de bani,incuietorilor
etc.
Instrumentele de spargere există într-o mare varietate pornind de la cele mai
simple, aflate la îndemâna oricui (piatra, şurubelniţa, cuţitul), până la aparate
complexe. Sunt considerate a fi instrumente de spargere acele instrumente special
concepute sau adaptate pentru a înfrânge dispozitivele de închidere şi de protecţie a
accesului în diferite locuri. În egală măsură infractorii pot folosi – ca instrumente
de spargere – şi orice corp contondent dur. Din punct de vedere criminalistic
instrumentele de spargere, în raport cu modalitatea în care acţionează, sunt
împărţite în cinci mari categorii: instrumente de tăiere, instrumente de frecare,
instrumente de apăsare, instrumente de lovire şi instrumente de ardere-topire,
fiecare dintre ele lăsând urme specifice.
Urmele dinamice create (striaţiile) au valoare redusă de identificare. Se va ridica,
însă, cu grijă, de la faţa locului, pilitura formată, aceasta, prin analiză de laborator,
indicând natura şi compoziţia instrumentului de frecare. Instrumentele de apăsare
acţionează asupra sistemelor de închidere prin crearea unui sistem de pârghie. Sun
folosite răngi, leviere, şurubelniţe ş.a., urmele formate prin înfundare reproducând
detaliile obiectului creator de urmă. Instrumentele de lovire sunt, cel mai adesea,
bolovanii, cărămida, orice alte corpuri dure proiectate asupra gemurilor sau
vitrinelor. Nu sunt create urme utile identificării, dar de cele mai multe ori obiectul
folosit – fără valoare – va fi abandonat la faţa locului. Poziţia acestuia şi locul de
proiectare a cioburilor poate furniza indicii cu privire la direcţia din care s-a
acţionat
Din practica criminalistică a rezultat că cel mai des utilizate sunt
următoarele instrumente: cleşte, ciocane, cuţite, topoare, şurubelniţe, ferestraie,
târnăcoape etc.
După procesul de formare urmele instrumentelor pot fi: urme statice şi
dinamice, urme de suprafaţă şi de adâncime. În general ponderea o deţin cele de
adâncime, dar mai ales cele de natură dinamică.
Forma urmelor create de instrumente depinde de următorii factori: felul
instrumentului folosit, procedeul utilizat, natura suportului asupra căruia s-a
acţionat.
Urmele formate prin lovire. Cu un anumit instrument (ciocan, rangă, topor
cuţit, cleşte, etc.).corpul uman sau obiectul poate fi lovit formându-se o urmă de
suprafaţă sau de adâncime care va reda în general aspectul instrumentului folosit
sau al unei părţi. Concomitent cu lovirea unui obiect se produce şi un fenomen de
frecare alunecare (aspectul dinamic al urmei) moment în care pot fi imprimate
urme striaţii pe obiectul primitor.
Urme formate prin apăsare. Urme mai frecvent întâlnite la faţa locului sunt
cele de apăsare numite şi de “forţare”. În general sunt urme statice şi de adâncime
reproducând profilul exterior al instrumentului folosit. Odată cu formarea urmelor
de apăsare, de la caz la caz se pot forma şi urme de alunecare( frecare) sau de
perforare.
Urme formate prin frecare-alunecare. Ca urmare a forţării diverselor
obstacole, instrumentele folosite pot lăsa urme de frecare-alunecare, care au un
caracter dinamic, fie de suprafaţă, de deformare sau de distrugere parţială a
materialului. În cazul unor asemenea urme nu se poate imprima forma exterioară a
instrumentului folosit.
Urme formate prin tăiere. Aceste se datorează acţiunii instrumentului
tăietor-prin apăsare, alunecare, frecare şi despicare. Prin tăiere în urmă se
reproduce microrelieful exterior al tăişului şi al părţilor laterale, ale instrumentului
folosit.
Calitatea acestor urme este condiţionată natura materialului obiectului primitor. Cu
cât acest material este mai plastic cu atât mai mult se reproduc în urmă
particularităţile fine ale tăişului instrumentului. Instrumentele de tăiere sunt corpuri
dure, ascuţite ce pot pătrunde în substanţa unui obiect (purtător de urmă) de
consistenţă mai moale. Direcţia tăieturilor poate indica existenţa unui stângaci sau
dreptaci. Cele de provenienţă propriu-zisă de la corpul persoanei ca rezultat al
activităţii de secreţie a diferitelor glande, precum şi celor de natură profesională, de
cosmetică ş.a. Există trei categorii de instrumente de tăiere – în raport de
modalitatea de producere a tăieturii, anume: - cele care acţionează cu o singură
lamă: cuţit, topor, daltă ş.a. Urmele create sunt urme dinamice sub forma unor
striaţii observabile cu microscopul electronic; - cele ce acţionează cu două lame:
foarfecele, cleştele. Pe lângă urmele dinamice sub forma striaţiilor, cu ochiul liber
se pot observa urme sub forma cozii de rândunică, urme create în momentul
fiecărei tăieturi; - cele ce acţionează pătrund în material prin rotire: burghie,
sfredele. Instrumentele de frecare acţionează prin alunecarea obiectului creator de
urmă pe suprafaţa obiectului primitor de urmă şi îndepărtarea – la fiecare alunecare
– a unui strat superficial de substanţă de la exteriorul acestuia. În această categorie
se includ: pilele, pânzele de bomfaier, fierăstraiele ş.a.

Urme formate prin înţepare. În cazul când se folosesc instrumentele care

acţionează cu o anumită suprafaţă utilizabilă (sulă, vârf de şurubelniţă, de cuţit, de
pilă, de tirbuşon) se creează aşa zisele urme de înţepare. Acestea sunt urme de
adâncime ce nu redau prea multe detalii ale instrumentului, care nu ajută la
identificarea lui. Urmele formate prin înţepături pot fi găsite pe diferite suporturi
cum ar fi: metal, lemn, hârtie, pământ, obiecte textile, piele.
Urme materie create prin detaşarea unor fragmente din instrumente. În
timpul executării operaţiunilor de lovire, tăiere, apăsare, frecare, alunecare din
instrumentele folosite se pot deprinde fragmente de diferite forme şi dimensiuni.
Ele se găsesc de regulă în locul unde s-a acţionat şi prezintă interes pentru
identificarea instrumentului.
Urme de ardere şi de topire, care sunt apte să indice autorul spargerii; .
Instrumentele de ardere-topire folosesc flacăra pentru topirea metalului sau pentru
arderea instrumentelor de protecţie. La cercetarea acestor urme se au în vedere
transformările fizicochimice produse asupra metalului pentru a se stabili ce tip de
aparat a fost folosit (având în vedere că uneori e nevoie de aparatură specială care
să dezvolte temperaturi foarte înalte în vederea topirii, de exemplu, a dispozitivelor
caselor de bani – cele cu plasmă, cu flacără oxiacetilenică sau cu raze laser).

Urme specifice cheilor potrivite.

Urme instrumentelor se caută pe uşi, ferestre, case de bani, dulapuri, sertare.
Ele pot fi descoperite atât cu ochiul liber cât şi cu aparate optice, folosindu-se surse
de iluminare. O deosebită atenţie trebuie să se acorde descoperiri fragmentelor din
instrumentele folosite, care pot ajuta la determinarea obiectelor creatoare la:
- Instrumentul utilizat. Forma şi aspectul urmei pot indica felul instrumentului
creator. După urmele lăsate de instrumente şi materialele în care au fost
ambalate se pot face concluzii cu privire la dimensiunile, felul şi genul
instrumentelor, caracteristicile lor.
Procesul interpretării urmelor create de instrumente trebuie înţeles nu numai în
sensul identificării acestora ci şi în cel al stabilirii modului cum s-a acţionat cu ele.
- Acţiunile întreprinse de făptuitor. Existenţa la locul săvârşirii faptei a unei
anumite categorii de urme create de instrumente poate ajuta la determinarea
modului de operare, inclusiv a condiţiilor în care făptuitorul a putut comite
fapta. De asemenea prezenţa unor urme de instrumente într-un anumit loc poate
oferi uneori date care să ducă la concluzia că de fapt este vorba de o înscenare.

Fortarea cailor de acces in incaperi

Procedeele utilizate sunt oglindite in felul urmelor lasate de instrumentele de
spargere,acestea indicind gradul de specializare a spargatorului.Se forteaza de
regula usile,ferestrele,peretii si tavanele.
Fortarea usilor se face prin distrugerea tabliei,smulgerea sau deschiderea
sistemelor de incuiere cu diverse dispozitive,ori prin apasarea cu diferite
instrumente ca pirghii.In momentul fortarii,pe usi si pe canaturi se formeaza urme
de adincime datorita comprimarii materialului lemnos sub presiunea exercitata de
instrumentele folosite de spargator.
In cazul incuietorilor,urmele care rami se diversifica in raport cu procedeele
utilizate.Urmele care se formeaza pe suprafetele de lucru ale mecanismelor
interioare ale incuietorii,au caracter dinamic,ele fiind utile pentru identificari de
grup si mai rar pentru individualizarea instrumentului de fortare.
Fortarea ferestrelor si geamurilor
Fortarea se face prin dislocarea ramei si taierea ori spargerea geamului.Pentru
indepartare ramei se foloseste un levier cu virf subtire si indoit,cu care se
actioneaza asupra canatului si cadrului ferestrei.Urmele care ramin sunt in general
urme de adincime sau de rupere,care servesc la determinari generice.Geamul poate
fi indepartat prin dislocarea chitului sau a sipcii care-l fixeaza daca acestea au fost
dislocate pe dinafara-cu un cutit sau o dalta.Pe rama ramin urme ale instrumentului
de fortare iar pe suprafata intrioara si exterioara,urme papilare.Un alt procedeu
consta in folosirea unui diamant cu care se practica un orificiu suficient de mare
pentru a introduce mina si a deschide fereastra.

Spargerea peretilor,plafoanelor si
planseelor.
Pentru spargerea peretilor,plafoanelor si planseelor se folosesc
tirnacoape,dalti,pick-hammere,diverse substante corozive si chiar materiale
explozive.
Inafara urmelor specifice instrumenteor de spargere se vor cauta si ridica si alte
categorii de urme,respectiv urme de incaltaminte,urme biologice,fire si fibre textile
etc.

Fortarea obiectelor de mobilier.

Sunt fortate acele obiecte in care se pastreaza bunuri sau valori,cum sunt casele de
bani,dulapurile,lazile,comodele,valizele,gentile,s.a.
De obicei se actioneaza asupra incuietorilor iar daca acestea nu pot fi deschise,se
folosesc rangi,topoare,cutite,leviere etc. Urmele care iau nastere in momentul
fortarii se gasesc in imediata apropiere a incuietorii.In unele cazuri,la deschiderea
caselor de bani se folosesc inclusiv tehnicile de calcul,cu ajutorul carora se
descopera cifrul incuietorii.
In toate cazurile,pe linga urmele specifice instrumentelor de spargere,la fata
locului,precum si pe corpul sau imbracamintea faptuitorului ramin numeroase
urme materie provenite din obiectele fortate (rumegus,tencuiala,pilitura de
fier,stropi de material topit,etc.)care servesc la formarea operativa a cercului de
suspecti si la probarea vinovatiei faptuitorului.
Descoperirea,fixarea,ridicarea si
interpretarea urmelor.
Urmele se cauta pe obiectele fortate,in suprafata de teren pe care se afla acestea,pe
corpul,imbracamintea persoanei suspecte si pe instrumentele folosite la
fortare,daca acestea au fost uitate sau abandonate la locul faptei.
Cercetarea debuteaza cu examinarea atenta a peretilor,usilor,ferestrelor sau
tavanelor sparte si se continua cu toate celelalte obstacole care il puteau impiedica
pe faptuitor sa ajunga la bunurile sau valorile care il interesau.
Instrumentele de spargere sunt mijloace materiale de proba deosebit de valoroase si
de aceea trebuie depuse toate diligentele pentru descoperirea si ridicarea
lor.Cercetarea nu se va efectua doar la suprafata de teren in care sunt evidente
urmele activitatii infractionale,ci se va extinde si asupra imprejurimilor locului
faptei.Fixarea urmelor se face prin descrierea in procesul verbal de cercetare la fata
locului,fotografiere,schita si desen,un accent deosebit fiind pus pe modul de
dispunere a urmelor si pe imprejurarile negative.
In functie de modul de operare si instrumentele utilizate ,in procesul verbal de
cercetare la fata locului se inscriu obligatoriu mentiuni cu privire la:
-denumirea obictului fortat:incuietoare,zid,tavan,plafon,casa de bani,etc.
-materialul din care este confectionat obiectul fortat:lemn,metal,plastic,etc.
-plasamentul individual si de ansamblu al obiectului in ambianta locului faptei.
-natura,tipul,numarul si aspectul exterior al urmelor descoperite,dimensiunile si
situarea acestora.
-forma,dimensiunile si plasamentul sparturii pe suprafata obiectului fortat.
-tipul instrumentelor de spargere despcoperite,cu precizarea formei,dimensiunilor
si a materialului din care sunt confectionate.
-urmele materie sau de alta natura existente pe suprafata instrumentelor de spargere
Ridicarea urmelor.Urmele materie se ridica si se ambaleaza separat,in functie de
locurile in care au fost descoperite.Urmele forma,in special cele reprezentate de
striatii,se ridica prin fotografii de detaliu si fotografii la scara,iar cele de adincime
prin mulaj.
Prin interpretare se pot desprinde date cu privire la:
-natura instrumentului folosit;
-modul de operare utilizat;
-actiunile desfasurate la locul faptei;
-persoana faptuitorului:deprinderi,profesie;
-existenta inscenarilor;
-timpul cit infractorul a actionat la locul faptei;
Concluzie:
Reusita descoperirii infractiunilor poate fi garantata prin valorificarea informatiei
rezultate din cercetarea urmelor de spargere.Distrugerea oricarui obstacol este
totdeauna insotita de formarea unor urme produse de uneltele folosite.
Specificul acestora,comparativ cu alte urme,consta in faptul ca faptasul nu poate
evita aparitia lor,nu este in stare sa le inlature ori sa le distruga.
Obtinerea imediata a informatiei si caracteristicilor uneltelor si instrumentelor
folosite in scopul efractiei ne permite sa judecam despre posibilitatea dobindirii
altor informatii utile pentru descoperirea infractiunii pe urmeproaspete.
In tot cazul,este necesar a se tine cont de particularitatile constructive si
dimensiunile instrumentelor produse in mod industrial,precum si de indicatiile
informative din colectiile de instrumente aflate la evidenta criminalistica.