La 19 august 2011 SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL

„Paller Grup” cu privire la încasarea cheltuielilor de transport. În motivarea acțiunii a indicat că,
societatea a efectuat transportul internaţional pe ruta Republica Moldova către Federaţia Rusă la
comanda pîrîtului SRL „Paller Grup” la 24 ianuarie 2011, fapt confirmat prin scrisoarea de
transport internaţional (CMR) nr. 0024524, iar ultimul s-a obligat să plătească preţul
transportului. Susţine că deşi marfa a fost recepţionată de destinatar la 28 ianuarie 2010, pîrîtul
nu a achitat plata pentru serviciile de transport pînă la moment.
Respectiv reclamantul a pretins în adresa pârâtului o reclamație prin care cerea ca în termen de 3
zile să fie achitate cheltuielile de transport care acesta le-a suportat, însă această reclamație a
rămas fără soluționare.
Prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă această acțiune ca fiind una neântemeiată. Însă
Curtea de Apel a casat această hotărâre și a cerut pârâtului să achite suma cerută de către
reclamant.
La rândul său pârâtul la fel vine cu un recurs, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de
apel la pronunţarea deciziei a aplicat o normă materială care nu trebuia aplicată şi anume art.
1998 alin. (1) CC „cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să
repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin
acțiune sau omisiune.” și 1525 alin. (1) „ prin contractul de expediție o parte se obligă, pe contul
și în numele celelalte părți, sau în nume propriu să organizeze transportul de bunuri prin
încheierea unui contract de transport și îndeplinirea altor acte necesare în vederea efectuării
transportării, iar clientul se obligă să achite remunerația convenită”. Sunt neîntemeiate pretenţiile
SRL „Trans Ager” privind încasarea cheltuielilor de transport de la SRL „Paller Grup”, în cazul
în care în scrisoarea de transport lipsesc careva date în acest sens.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de
contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite
recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din
considerentele ce urmează.
Respectiv conform art. 1411 alin. (1) CC prin contractul de transport o parte (cărăuşul,
transportor) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu
bagajele ei sau, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să
plătească remuneraţia convenită.
Art. 1432 alin. (1) CC prevede forma contractului de transport, trebuie să fie întocmit în formă
scrisă. Acest înscris are o denumire specială, care este, de regulă, scrisoarea de trăsură, sau după
caz, conosamentul sau alt document echivalent.
Astfel SRL „Paller Grup”, SRL „Trans Ager” și SRL „Fruct-Logistic” (cu sediul în Federația
Rusă) la 24 ianuarie 2011 au convenit asupra transportării internaționale a mărfii, fiind eliberat în
acest sens CONVENŢIE RELATIVĂ LA CONTRACTUL DE TRANSPORT
INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR PE ŞOSELE CMR nr. 0024524 (f.d. 6).
Din conţinutul Scrisorii de Transport Internaţional (CMR) nr. 0024524 din 24 ianuarie 2011,
care prin sine prezintă un contract de transport, nu rezultă că cheltuielile de transport urmează a
fi suportate de către SRL „Paller Grup”. În circumstanţele date, sunt aplicabile litigiului dat
prevederile art. 1109 al. (1) Cod civil care expres indică că, cheltuielile de transportare a bunului
sunt puse în sarcina cumpărătorului, avînd în vedere că în contract nu este prevăzut altfel.
Art. 1109 al. (1) Cod civil stipulează prevederi privind cheltuielile de vînzare a unui bun mobil şi
anume, cheltuielile de predare a bunului mobil, în particular de măsurare, cântărire şi ambalare,
sunt puse în sarcina vânzătorului, iar cheltuielile de primire şi transportare a bunului din locul
încheierii contractului sunt puse în sarcina cumpărătorului, dacă în contract nu este prevăzut
altfel.
La rezolvarea litigiului dat se aplică nu numai prevederile Codului Civil cu privire la contractul
de transport dar și Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe
şosele (CMR) încheiată la 19 mai 1956 la Geneva, la care a aderat Republica Moldova la 02
martie 1993 prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1318.
La art. 4 din Convenție este stipulat că, proba contractului de transport se face prin scrisoare de
trăsură, iar conform art. 6 lit. i) din Convenţia dată, scrisoarea de trăsură trebuie să conţină
inclusiv date privind cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii,
taxe de vamă şi alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi pînă la eliberare).
Contrar normelor enunţate, CMR-ul nr. 0024524 din 24 ianuarie 2011 nu conţine careva date
privind cheltuielile de transport şi nici un oarecare alt contract între părţi nu a fost prestabilit, cu
indicarea detaliată a obligaţiilor fiecăruia ce-i revine.
Sarcina probaţiunii existenţei, precum şi a mărimii cheltuielilor revine creditorului, în cazul dat a
SRL „Trans Ager”, care trebuie să demonstreze că ar fi putut şi a trebuit să obţină anumite
venituri. Totodată, necesitatea şi devizul acestor cheltuieli trebuie să fie confirmate prin probe
veridice, să fie neexagerate.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie
consideră recursul pârâtului întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei
instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.