.

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN

MUNCA

MUNCITOR NECALIFICAT IN CONSTRUCTII.

(INCARCARI SI DESCARCARI MAT.DIVERSE)

IPSSM
TRANSPORTUL INTERN

Generalitati/Cai de circulatie si acces

 Circulatia mijloacelor de transport auto pe teritoriul care apartine persoanei
juridice sau persoanei fizice se va face numai pe cai de circulatie si acces special
amenajate in acest scop.
Latimea cailor de circulatie in incinta unitatii se va stabili in functie de gabaritul
mijloacelor de
Transport utilizate, felul circulatiei (intr-un sens sau in ambele sensuri), natura si
dimensiunile
materialelor transportate.
 Amenajarea cailor de circulatie din incinta unitatii se va face potrivit tipurilor de
mijloace de transport utilizate.
 Pentru circulatia mijloacelor de transport auto trebuie aplicate selectiv prevederile
"Regulamentului de circulatie pe drumurile publice". Zonele periculoase vor fi
marcate prin indicatoare de securitate, corespunzatoare standardelor, iar noaptea
aceste zone vor fi semnalizafe prin lumini de culoare rosie.
 Cand este necesar, in zonele periculoase, se va organiza pilotarea mijloacelor de
transport sau se vor stabili posturi de supraveghere si dirijare a circulatiei.
 Imbracamintea cailor de circulatie si acces trebuie intretinuta in permanenta astfel
incat sa nu prezinte denivelari care sa afecteze securitatea circulatiei.
 Pe timp de noapte caile de circulatie trebuie iluminate corespunzator standardelor
in vigoare.
 Caile de circulatie trebuie mentinute in permanenta libere, curate, asigurate
impotriva pericolului de alunecare si derapare.
 Distanta libera minima intre doua mijloace de transport alaturate care se incarca
sau se descarca simultan va fi:
- pentru autocamioane -1m;
- pentru tractoare cu remorci -1,5 m;
- pentru autostivuitoare -2m.
Daca din cauza frontului de lucru nu se pot respecta distantele prescrise, se
interzice incarcarea
sau descarcarea simultana. Stationarea mijloacelor de transport auto se va face
astfel incat sa se
asigure o distanta libera de cel putin 2,5 m pana la linia de cale ferata.

Viteze de circulatie
.

 Vitezele maxime de circulatie a mijloacelor de transport auto in incinta trebuie

stabilite de conducerea persoanei juridice sau persoana fizicasi astfel limitate,
incat sa fie asigurata securitatea circulatiei.
 La autovehiculele cu instalatie de franare pneumatica sau hidraulica coborarea
pantelor se va face fara oprirea motorului si in mod obligatoriu cu frana de motor.
 Coborarea pantelor trebuie facuta cu motorul cuplat in treapta de viteza cu care s-
a urcat.

Circulatia pietonilor
 Circulatia pietonilor, de regula va fi separata de circulatia autovehiculelor.
incrucisarile cailor de circulatie a pietonilor cu cele ale autovehiculelor se vor
reduce la minimum. In locurile periculoase se vor instala bariere, indicatoare etc.
 Cand lipsesc trotuarele, pietonii vor circula pe partea stanga a cailor de circulate,
in directia lor de mers.
 Traversarea cailor de circulate de catre pietoni se va face numai prin locurile unde
sunt indicatoare sau marcaje. Atunci cand acestea lipsesc, traversarea se va face
dupa ce in prealabil pietonii s-au asigurat ca nu exista vreun pericol.
.

IPSSM GENERALE LUCRARI DE SAPATURI

1.Lucrarile de sapaturi necesare executarii fundatiilor, santurilor, canalelor,

caminelor, puturilor, precum si altor activitati specifice lucrarilor de constructii, se
vor executa numai pe baza de proiect. In fisa tehnologica de lucrare, se vor mentiona
eventualele lucrari ascunse: conducte de gaz, cabluri electrice etc., pentru a se putea
lua masuri de evitare a deteriorarii acestora si a producerii de accidente prin
electrocutare, explozii, incendii etc.
2.In cazul in care, in timpul lucrului, se descopera instalatii subterane sau emanatii de
gaze, care nu s-au cunoscut dinainte, lucrarile trebuie imediat intrerupte si personalul
evacuat, pana la identificarea instalatiilor descoperite si luarea masurilor sigure de
continuare a lucrarilor.
3.Coborarea in santuri, gropi sau zone de lucru, trebuie sa se faca numai pe scari sau
rampe de acces prevazute cu mana curenta. Pentru lucrari adanci, precum si sub
nivelul apei, trebuie sa se execute sprijinirea peretilor sapaturii cu cadre orizontale si
dulapi verticali, care se monteaza pe masura inaintarii lucrarilor.
4.In cazul in care se executa sapaturi in apropierea cablurilor electrice subterane,
aflate sub tensiune, lucrarile se vor executa numai dupa ce curentul a fost oprit. In
cazuri cu totul deosebite, sub o supraveghere tehnica competenta, se vor continua
sapaturile, dar nu se vor folosi rangi, tarnacoape, lopeti sau alte unelte metalice. Se va
lucra numai cu cazmale din lemn, fara a se executa lovituri bruste.
5.Saparea gropilor cu pereti verticali, fara consolidare, este admisa in urmatoarele
categorii de teren: pana la adancimea de 0,75 m – teren usor (nisip, umplutura etc.);
1,25 m – teren mijlociu; 2 m – teren tare si foarte tare. Peste aceste limite, gropile si
santurile se vor executa cu pereti in taluze, fara sprijinire, sau cu pereti verticali,
sprijiniti pe toata inaltimea.
6.Sprijinirea sapaturilor se va face prin armare cu material lemons, sanatos (dulapi),
fara noduri, depreciat sau materiale de dimensiuni prea mici.
7.Zilnic se va verifica starea elementelor de sprijin a peretilor verticali ai gropii de
fundatie, pentru a constata eventualele deformari, ca urmare a umiditatii sau
inghetului si care ar putea ceda datorita suprasolicitarilor. In cazul aparitiei
pericolului surparii, se vor indeparta, de indata, lucratorii, luandu-se masuri de
consolidare a armaturilor.
8.Gropile de fundatii si santurile care se executa pe caile de acces si circulatie, vor fi
imprejmuite si vor fi semnalizate prin indicatoare de avertizare, iar noaptea prin
lumini de marcaj. Trecerea peste sapaturi se va face numai prin locuri amenajate cu
podete special destinate acestui scop.
9.Pamantul provenit din sapatura trebuie asezat la o distanta de cel putin 0,5 m de la
marginea peretilor sapaturii. Este interzisa asezarea stivelor de materiale de-a lungul
marginii de sus a gropilor sau a santului, la o distanta mai mica de 0,75 m, de la
margine.
10.La sapaturile manuale executate la o adancime mai mare de 1,5 m, se vor monta
platforme pentru aruncarea pamantului. Acestea trebuie sa fie bine fixate si sa reziste
incarcaturii pe care trebuie sa o suporte.
11.La executarea lucrarilor de sapaturi mecanizate, se vor pune placi avertizoare, iar
lucratorii nu vor avea acces la o distanta mai mica de 10 m, fata de raza de actiune a
.

utilajului. Se vor lua masuri suplimentare contra surparii peretilor sapaturii, in cazul
cand

LUCRARI DE TENCUIRE
 Lucrările de tencuire interioară, ca şi lucrările de ipsosării în interiorul încăperilor,
trebuie să se execute de pe schele interioare sau podine aşezate pe capre
deplasabile. Folosirea scărilor duble este permisă numai pentru executarea
lucrărilor mici de tencuire (reparaţii)-în locuri izolate.
 Lucrările de tencuire exterioară trebuie executate de pe schele metalice sau din
lemn, schele suspendate sau schele mobile.Executarea schelelor va fi conformă cu
prevederile prezentelor IPSSM
 In cazul în care nu există schele, tencuirea glafurilor-exterioare ale ferestrelor
trebuie executată de pe podine împrejmuite, aşezate pe console (schele în
consolă) trecute în afară, prin golul ferestrei, respective sau de pe schele
suspendate sistem leagăn.
 Se interzice utilizarea pigmenţilor vătămători sănătăţii oamenilor, miniu de
plumb, galben de crom, oxid sau acetat de cupru, la prepararea mortarelor
colorate necesare lucrărilor de tencuire.
 Zilnic, înainte de începerea lucrului, la fiecare schimb-trebuie controlată
bunăstarea tuturor utilajelor, a pompelor de mortar, a maşinilor de torcretat etc.,
utilizate la executarea mecanizată a lucrărilor de tencuire. Se interzice executarea
lucrărilor de tencuire cu instalaţii defecte.
 Este interzisă utilizarea pompelor de mortar si a maşinilor de torcretat, la o
presiune mai mare decît presiunea maximă indicată în fişele tehnice respective.
 Locurile de muncă unde se execută tencuirea mecanizată trebuie să fie legate
printr-un sistem de semnalizare acustică sau-optică de punctul de lurcu al
mecanicilor pompelor de mortar Manipulantul, trebuie să urmărească cu atenţie
semnalele date pentru punerea în funcţiune a pompei. Lucrările cu pompa de
mortar fără semnalizare, sînt interzise.
 Inainte de începerea lucrului, pompa de mortar trebuie-încercată la o presiune de
15 atm.
 Se interzice îndoirea furtunului sau ajustarea ştuţurilor în timpul funcţionării
pompei de mortar si a aparatului de torcretat.
 Dacă uscarea tencuielilor proaspete se face cu instalaţii mecanice pe bază de raze
infraroşii sau în coşuri de cocs, accesul muncitorilor în aceste încăperi va fi
interzis.In cazuri speciale se permite accesul, numai după ce aceştia au fost dotaţi
cu măşti contra gazelor.
 Depăşirea presiunii maxime în instalaţii în timpul lucrului este interzisă cu
desăvîrşire. Presiunea va fi indicată vizibil pe placardcle de la locurile de muncă.
 In procesul de aplicare a mortarului, injectorul trebuie să se ţină la o distanţă de 1-
5 m, de la suprafaţa care se tencuieste şi sub un unghi de circa 90° faţă de această
suprafaţă. Aplicarea mortarului se face de sus în jos în straturi de cel mult 6-7
mm, grosime.
.

 In cazul opririi pompei de mortar mai mult de 20 minute, conducta trebuie suflată
cu aer comprimat, pentru evacuarea dopurile formate în ea. Această operaţie
trebuie făcută numai după îndepărtarea din zona periculoasă a lucrătorilor.
 După încetarea lucrului, tuburile flexibile, conducta şi pompa de mortar se spală
bine cu apă.
 Conductorii electrici aduşi la întrerupătorul de funcţionare al pompei de mortar
trebuie să fie izolaţi în tub de cauciuc, iar întrerupătorul se montează în cutie
închisă cu lacăt.
 Atît pompa de mortar cît si tuburile metalice trebuie să aibă legătura cu pămîntul
prin prize executate reglementar.
 După terminarea lucrului este interzisă demontarea supapei de aer, înainte de a se
convinge că presiunea a scăzut la zero.
 Muncitorii care execută aplicarea mortarului pe suprafeţe cu ajutorul duzelor vor
fi înzestraţi cu ochelari de protecţie.
 La lucrările de tencuire, vopsitorie, zugrăveli etc., ce se execută manual se vor
respecta aceleaşi măsuri de securitate ca la lucrările de zidărie.

LUCRARI DE VOPSITORIE SI ZUGRAVELI.

 Lucrările exterioare de vopsitorie şi zugrăveli trebuie executate de pe schele sau
leagăne reglementare. Se interzice utilizarea scărilor suspendate, sau alte mijloace
improvizate.
 Lucrările de vopsitorie si zugrăveli interioare trebuie executate de pe schele
interioare sau scări duble. Utilizarea scărilor rezemate este permisă numai în cazul
vopsirii sau zugrăvirii unor suprafeţe mici şi la înălţimi de cel mult 3 m de sol,
podea, sau podina de lucru.
 La vopsirea luminatoarelor este necesar să se utilizeze rampe de acces
respectîndu-se prevederile din prezentele norme, iar muncitorii vor fi înzestraţi si
cu centuri de siguranţă. Se interzice circulaţia muncitorilor pe elementele
scheletului luminatoarelor.
 Aparatele pentru vopsit si zugrăvit cît şi furtunurile trebuie controlate înainte de
începerea lucrului. Ele vor fi probate săptămînal, supunîndu-se la compresiune de
1,5 ori mai mare decît presiunea de regim. Rezultatele verificărilor vor fi
consemnate într-un pro-•ces verbal.
 In cursul lucrărilor de vopsitorie interioară cu mijloace mecanizate şi în cazul
utilizării lacurilor si vopselelor cu uscare rapidă care conţin solvenţi toxici,
muncitorii vor purta măşti cu filtro adecvate sau izolante ori ochelari de protecţie
(în cazul cînd se poartă o semimască).
 Lucrările de vopsire interioară, la care se folosesc materiale ce produc vapori
toxici dăunători sănătăţii oamenilor, se vor executa sub ventilaţie intensă care să
asigure schimbarea continuă a aerului din întreaga încăpere, în cazul utilizării
lacurilor preparate cu nitro-derivaţi trebuie să se asigure o aerisire continuă şi cît
mai completă în întivfga încăpere.
 In locurile în care se utilizează nitrolacurile şi alte materiale care formează vapori
uşor inflamabili se interzice fumatul şi executarea lucrărilor care necesită
folosirea focului, sau produc scîntei etc.
.

 Dacă în încăperile în care se execută vopsirea cu vopsele pe bază de apă se găsesc

conductori electrici sub tensiune, aceştia vor fi deconectaţi înainte de începerea
lucrului.
 Se interzice prezenţa oamenilor în încăperile proaspăt vopsite cu vopsea pe bază
de ulei sau alte nitrolacuri, înainte ca acestea să se fi uscat.
 Atelierele de şantier în care se prepară vopselele trebuie să fie prevăzute cu
instalaţii de ventilaţie care să asigure schimbarea continuă a aerului.
 La prepararea materialelor de vopsitorie (lacuri şi vopsele) care conţin substanţe
toxice şi inflamabile se admit numai muncitori pregătiţi în această direcţie
Lucrările cu acizi şi substanţe inflamabile vor fi încredinţate unor muncitori cu
multă experienţă.
 La fierberea sau încălzirea uleiului de in fiert, a colo-îoniuliii, cerii etc., este
necesar să se ia măsuri împotriva împrăstierii prin stropire şi împotriva incendierii
materialului. Este interzisă umplerea cazanului cu ulei de in fiert mai mult decit
3
/4 din capacitatea lui, ridicarea temperaturii diluantului pînă la punctul de
fierbere şi adăugarea de diluanţi volatili în cazanul care se află pe foc. Fierberea
uleiului de in fiert, colo fonului, cerii, răşinii etc., trebuie executată în locuri
speciale, izolate, respectîndu-se regulile de prevenire a incendiilor.
 Se interzice folosirea pigmenţilor albi pe bază de plumb, drept componenţi ai
vopselelor, precum şi utilizarea benzenului şi a benzinei etilate ca diluant.
 In timpul arderii vopselelor vechi, cu ajutorul lămpile «ie benzină în încăperi
închise, se va asigura aerisirea acestora pentru îndepărtarea fumului şi a vaporilor
ce se degajă.
 La îndepărtarea vopselelor vechi pe cale chimică, reziduurile rezultate din această
operaţie trebuie să fie strînse cu grija într-o ladă şi arse sau îngropate la cel puţin
50 cm adîncime.
 După vopsirea instalaţiilor de încălzire centrală şi in timpul funcţionării
acestora, încăperile trebuie aerisite.
 Muncitorii care efectuează lucrări cu substanţe toxice trebuie să fie supuşi
controlului medical la fiecare trei luni.

LUCRARI DE PLACARE
 Aşezarea şi fixarea pietrelor, coloanelor şi detaliilor arhitecturale utilizate pentru
placarea pereţilor si lucrării la faţade trebuie realizată cu respectarea prevederilor
prezentelor norme.
 Prelucrarea pietrelor pe şantier trebuie executată în. locuri special îngrădite în care
se interzice accesul persoanelor străine.
 Locurile de muncă ale cioplitorilor de piatră trebuie să se afle la o distanţă de cel
puţin 3 m unul de celălalt, în caz contrar trebuie aşezate între acestea ecrane de
protecţie. Se interzice aşezarea pietrarilor unul în faţa celuilalt.
 In timpul prelucrării, pietrele (placajele de marmorai piatră de construcţie etc.) de
dimensiuni mari şi grele trebuie bine aşezate pentru a nu produce căderea lor şi
accidentarea muncitorilor.
.

 La locul de tăiere a blocurilor cu ferestrăul, trebuie să fie amenajată o podină din

scînduri şi prevăzute şanţuri pentru scurgerea apei. Podină trebuie să se cureţe
mereu, pentru a se evita alunecarea şi accidentarea muncitorilor.
 La prelucrarea uscată în încăperi speciale, acestea trebuie să fie în permanenţă
ventilate pentru evacuarea prafului.
 Maşinile electrice de şlefuit vor avea mînerele izolate conductorii electrici izolaţi
în tuburi de cauciuc şi întrerupătoarele închise în cutii. De asemenea, vor fi
prevăzute cu al patrulea fir pentru legarea la pămînt a corpului maşinii.
 Depozitarea plăcilor va fi făcută în condiţi conforme cu normele de tehnica
securităţii la depozitarea materialelor ; acestea se vor face în stive de maximum 1
m înălţime. Pentru a evita răsturnarea lor, plăcile vor fi aşezate pe lat şi cu şipci
între ele.
 Transportul plăcilor, atît pe orizontală cît şi pe verticală la locul de montare
trebuie să se facă cu mijloace mecanizate pentru a se evita pericolul de
accidentare a muncitorilor.
 Plăcile şi piesele sculptate, proaspăt montate, nu pot fi lăsate fără a fi bine
consolidate.
 Montarea plăcilor se face începînd de jos în sus pentru ca fiecare placă să se
rezeme pe placa inferioară.
 Dacă dimensiunile sau greutatea plăcilor pentru placaje nu permit ca ele să poată
fi manipulate cu uşurinţă de doi oameni, mişcarea lor se va face mecanizat.
 La locurile de spargere si de prelucrare a pietrei, muncitorii sînt obligaţi să poarte
ochelari de protecţie, pentru pietrari, iar în cazul cînd concentraţia în praf a
aerului la nivelul muncitorilor depăşeşte limitele admise se vor purta măşti contra
prafului cu filtru pentru praful fin
.

IPSSM
MANIPULAREA, TRANSPORTUL PRIN PURTARE SI DEPOZITAREA
MATERIALELOR

SCOPUL - prezentelor instructiuni este eliminarea sau diminuarea factorilor de

risc specifici manipularii,
transportului prin purtare si cu mijloace nemecanizate si a depozitarii tuturor
materialelor existente.
Dotarea salariatilor cu echipament individual de protectie si alegerea
sortimentelor adecvate se
realizeaza in conformitate cu prevederile din ,,LISTA INTERNA DE
ACORDARE SI UTILIZARE A ECHIPAMENTULUI DE PROTECTIE".
In cazul in care manipularea si transportul prin purtare nu pot fi evitate,
conducerea societatii :
A. - va evalua conditiile de securitate si sanatate pentru activitatile specifice acestei
operatii cu privire la
- caracteristicile masei
- efortul fizic depus
- caracteristicile mediului de munca
- caracteristicile activitatii
B. - va dispune si va urmari realizarea masurilor corespunzatoare in scopul evitarii
sau reducerii riscurilor de accidentare sau afectare a sanatatii luand in
considerare :

CARACTERISTICILE MASEI
- greutatea si dimensiunile
- dificultatea de apucare
- instabilitatea sau riscul deplasarii continutului
- plasarea in asa fel incat ea trebuie manipulata la o anumita distanta de
trunchi sau cu flexie a trunchiului
- susceptibilitatea de producere a unor leziuni datorata marginilor,
muchiilor in special in eventualitatea unei ciocniri
EFORTUL FIZIC
- prea mare
- care nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului
- care antreneaza o miscare brusca a masei
- care este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila
CARACTERISTICILE MEDIULUI DE MUNCA
- inexistenta unui spatiu sufficient in special pe verticala, pentru
realizarea activitatii
- pardoselile alunecoase si/sau care prezinta neregularitati
- imposibilitatea ridicarii manuale la inaltime, in siguranta
- manipularea maselor la mai multe niveluri
- instabilitatea pardoselii pe care sunt manipulate materialele
- conditii climatice necorespunzatoare
CERINTELE ACTIVITATII
.

- efort fizic frecvent si prelungit

- insuficienta repaosului fiziologic sau de recuperare
- distante mari pentru transportat sarcini ritm impus de procesul de munca
care nu poate fi schimbat de salariat

MANIPULAREA SI TRANSPORTUL PRIN PURTARE A MASELOR

 La efectuarea operatiilor de manipulare si transport prin purtare a maselor, se vor
repartiza numai salariati care corespund din punct de vedere fizic
 Se interzice manipularea frecventa si prelungita a sarcinilor, fara efectuarea
controalelor medicale periodice
 Se interzice transportul prin purtare a maselor care impiedica vizibilitatea
 Se interzice manipularea de catre un singur salariat a maselor cu centre de
greutate excentrice, care pot genera dezechilibrari
 Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere
corespunzatoare
 Manipularea in acelasi timp a doua sau mai multor obiecte se face numai daca
sunt fixate intre ele corespunzator. Se interzice manipularea sau transportul prin
purtare in acelasi timp a maselor care sunt instabile intre ele
 Obiectele ambalate in cutii, lazi etc. trebuie fixate in interioprul ambalajelor. Se
interzice transportul prin purtare a maselor nefixate corespunzator in ambalaje
 Traseul pe care il parcurge salariatul in timpul transportului prin purtare nu
trebuie sa fie cu obstacole, instabil sau alunecos
 Manipularea si transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafete
taietoare sau care datorita naturii lor pot produce leziuni ale mainilor se va face cu
echipament de protectie adecvat(palmare, manusi de protectie rezistente la
penetratie etc.)
 Se interzice manipularea maselor in/din locuri in care nu exista spatiu pe
orizontala sau verticala corespunzator pentru realizarea acestei activitati, fara a se
lua masuri suplimentare pentru micsorarea riscului de accidentare
 Se interzice cresterea numarului de ridicari sau coborari pe unitatea de timp peste
prevederile legale
 Se interzice utilizarea salariatilor la manipularea si transportul manual al maselor
daca nu au echipament individual de protectie corespunzator si in buna stare

TRANSPORTUL CU MIJLOACE NEMECANIZATE

 Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel alese incat sa reziste conditiilor
de exploatare si se vor utiliza numai pentru executarea operatiilor pentru care au
fost destinate
 Inainte de a se trece la incarcarea unui mijloc de transport nemecanizat, se va
controla starea lui si platforma pe care se aseaza sarcina
 Inainte de incarcare se vor examina ambalajele materialelor. Pentru evitarea
ranirilor la maini, cuiele iesite si capetele paramelor trebuie sa fie indoite. Nu se
vor incarca materialele ale caror ambalaje sunt deteriorate
.

 Inainte de a incepe operatiile de incarcare sau descarcare a vehiculelor la rampa,

intre aceasta si vehicul se va aseza un podet de trecere pentru preluarea
denivelarilor existente. Podetele orizontale sau inclinate, destinate circulatiei si
operatiilor de transport manual, vor fi rezistente, astfel incat sa nu se arcuiasca
vizibil sub greutatea sarcinii. Ele pot fi sprijinite si dedesubt. Ele nu vor fi
alunecoase si vor fi prevazute cu dispozitive de prindere si fixare sigure, pentru
evitarea deplasarii lor in timpul lucrului. Panta podetelor inclinate va fi maxim
20%, iar latimea de minimum 1 m (pentru circulatia intr-un singur sens). Podetele
orizontale sau inclinate, situate la inaltimi mai mari de 0,7 m fata de sol sau
nivelul imediat inferior si unde exista pericol de cadere laterala, vor fi prevazute
cu parapeti de protectie
 In cazul in care operatiile de incarcare-descarcare se executa manual, fara
mijloace ajutatoare(roaba, carut), podetele inclinate vor fi prevazute cu
sipci(nervuri) transversale, fixate la o distanta de 300-400 mm intre ele sau cu alte
mijloace care sa impiedice alunecarea
 Locurile destinate permanent pentru operatiile de incarcare-descarcare si
depozitare, precum si caile de acces la aceste locuri vor fi nivelate si amenajate
pentru scurgerea apelor. Ele vor fi pavate sau podite. Iarna vor fi curatate de
zapada si mentinute in stare nealunecoasa. In cazul lucrului pe timp de noapte,
aceste locuri vor fi iluminate
 Inainte de inceperea operatiilor de incarcare-descarcare dintr-un mijloc de
transport nemecanizat, acesta va fi asigurat contra deplasarii necomandate, prin
franare cu mecanismul de franare propriu pe teren orizontal si prin franare cu
mecanism propriu de franare si cu saboti de oprire pe teren in panta. Este interzisa
deplasarea vehiculwelor in timpul efectuarii operatiilor de incarcare sau
descarcare
 Pe fiecare mijloc de transport nemecanizat utilizat trebuie scrisa obligatoriu
capacitatea de transport a acestuia
 Se interzice utilizarea mijloacelor de transport nemecanizate care prezinta
defectiuni
 Se interzice utilizarea carucioarelor cu 3 sau 4 roti care au sistemul de franare
defect

DEPOZITAREA, STIVUIREA, INCARCAREA SI DESCARCAREA

MATERIALELOR IN BUCATI

 Depozitarea materialelor se va face astfel incat sa se excluda pericolul de

accidentare, incendii si explozii
 Depozitarea materialelor pe rafturi se face asa in fel incat san nu fie posibila
caderea lor
 Pe rafturi si stelaje unde sunt depozitate materialele trebuie scris la loc vizibil
sarcina maxima admisa, care nu trebuie depasita
 La stivuirea materialelor in incaperi, greutatea stivelor nu va depasi sarcina
maxima admisa a planseului si/sau pardoselii
.

 Stivuirea se va face fara deteriorarea ambalajului. Stivele vor fi constituite din

materiale cu aceleasi forme si dimensiuni sau din ambalaje de acelasi tip si
dimensiuni
 Este interzisa stivuirea materialelor sau ambalajelor cu forme geometrice diferite
 In cazul depozitarii materialelor ambalate in cutii, lazi, butoaie sau alte ambalaje
cu forme geometrice regulate, cand suprapunerea se face direct pe ambalaje,
peretii ambalajelor trebuie sa reziste presiunii exercitate de materialele situate
deasupra, sa nu prezinte deformari sau deteriorari, iar inaltimea de stivuire va fi
determinata de rezistenta mecanica a ambalajelor, stabilita prin standarde sau
norme interne de fabricatie
 Scoaterea materialelor din stiva se va face astfel incat sa se evite prabusirea stivei
 Cand incarcarea-descarcarea sau transportul materialelor se efectueaza de doi sau
mai multi salariati efortul repartizat pe o persoana nu trebuie sa depaseasca
limitele admise, prevazute in normative. Se va asigura ca obiectele(materialele)
respective sa se poata prinde bine cu unelte de apucare sau cu mainile
 In cazul in care o sarcina este incarcata-descarcata sau trnsportata prin purtare,
concomitent de catre mai multe persoane, acestea vor ridica si cobori sarcina in
acelasi timp(la comanda conducatorului operatiei)
 Incarcaturile stivuite pe mijloacele de transport nemecanizate trebuie asigurate
impotriva deplasarii, rasturnarii sau caderii. Incarcatura va fi astfel aranjata incat
conducatorul mijlocului de transport sa poata supraveghea drumul parcurs
 Incarcatura stivuita nu va depasi capacitatea maxima a mijlocului de transport
nemecanizat, iar in cazul transportului de materiale lungi, acestea nu trebuie sa
atinga solul in timpul mersului
 La incarcarea-descarcarea vehiculelor, salariatii trebuie sa fie astfel asezati incat
sa nu se loveasca intre ei cu uneltele de lucru sau cu materialul care se
manipuleaza
 Distanta dintre doi incarcatori manuali care lucreaza in acelasi timp la incarcare-
descarcare, trebuie sa fie de cel putin 3 m
 Se interzice accesul la locul de descarcare-incarcare manuala a persoanelor care
nu au nici o atributie la aceste operatii

MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE
LA
MANIPULAREA MANUALA A MASELOR

Se iau pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare si/sau de afectare a

sanatatii, determinate
de manipularea manuala a maselor luand in considerare urmatoarele elemente de
referinta :
 caracteristicile masei ; manipularea manuala a unei mase poate prezenta
riscuri, in special de afectiuni dorsolombare, daca masa este :
- prea grea sau prea mare
- incomoda sau greu de apucat
- instabila sau are un continut ce risca sa se deplaseze
.

- plasata astfel incat trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi

sau cu flexia ori ritatia trunchiului
- susceptibila sa produca leziuni asupra angajatilor din cauza marginilor
si/sau a consistentei sale, in special in eventualitatea unei ciocniri

 efortul fizic necesar ; efortul fizic poate prezenta riscuri, in special de

afectiuni dorsolombare daca:
- este prea mare
- nu poate fi realizat decat printr-o miscare de rasucire a trunchiului
- antreneaza o miscare brusca a masei de transportat
- este realizat atunci cand corpul se afla intr-o pozitie instabila

 caracteristicile mediului de munca ; caracteristicile mediului de munca pot

determina o crestere a riscurilor, in special in afectiuni dorsolombare, daca :
- nu exista suficient spatiu, in special pe verticala, pentru realizarea
activitatii
- pardoseala este alunecoasa sau prezinta neregularitati care determina
dezechilibrare
- locul unde se desfasoara activitatea de munca sau mediul de munca nu
permit angajatului sa manipuleze manual masele la o inaltime sigura sau
intr-o pozitie de lucru confortabila
- pardoseala sau planul de lucru prezinta denivelari care impun
manipularea masei la diferite niveluri
- pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile
- temperatura, umiditatea sau circulatia aerului sunt necorespunzatoare

 cerintele activitatii : activitatea poate prezenta riscuri, in special de afectiuni

dorsolombare, daca implica una sau mai multe dintre cerintele urmatoare :
- efort fizic frecvent si prelungit care solicita in special coloana vertebrala
- perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare
- distante prea mari pentru ridicare, coborare sau transport
- ritm al activitatii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de
catre angajat

 factori individuali de risc ; angajatul poate fi expus riscului daca :

- este necorespunzator din punct de vedere fizic sa realizeze sarcina
respectiva
- poarta haine, incaltaminte sau alte lucruri personale necorespunzatoare
- nu are cunostintele sau instructajul adecvat ori necesar

PENTRU PREVENIREA RISCURILOR DETERMINATE DE EFORTUL

FIZIC, TREBUIE EVITATE:
- pozitiile de munca vicioase si/sau fixe
- miscarile extreme
- miscarile bruste
- miscarile repetitive
.

Este necesar ca manipularea maselor sa fie realizata corect, in conformitate cu

principiile fiziologice si biomecanice.

IPSSM
ECHIPAMENTE PORTABILE SI UNELTE MANUALE

 Echipamentele portabile acţionate electric sau pneumatic vor li prevăzute cu

dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată.
 Echipamentele portabile acţionate electric sau pneumatic vor fi astfel concepute,
încât la lăsarea lor din mână să se întrerupă acţionarea mişcării mecanismului
portsculă.
 Tuburile flexibile pentru alimentarea cu aer comprimat a echipamentelor
portabile trebuie să corespundă presiunii de lucru. Va ti asigurată fixarea lor pe
racorduri.
 Echipamentele portabile rotative cu acţionare pneumatică trebuie să fie prevăzute
cu sistem de limitare automată a creşterii accidentale a turaţiei arborelui peste
valorile admise.
 (1) Cozile şi mânerele uneltelor manuale vor ii netede, bine fixate, şi vor avea
dimensiuni şi forme ergonomice, care să permită prinderea lor sigură şi comodă.
 (2) Cozile şi mânerele din lemn se vor executa din lemn de esenţă tare, cu
fibrele axiale drepte, tară noduri, crăpături şi aşchii desprinse. Pentru
fixarea cozilor şi mânerelor din lemn se vor folosi pene metalice
corespunzătoare.
 (3) Utilizarea aceluiaşi mâner !a mai multe unelte manuale se admite numai
pentru trusele de unelte construite în mod special cu mâner demontabil.
 (1) Uneltele de percuţie (ciocanele, dălţile, dornurile, căpuitoarele şi toate
uneltele de mână similare) vor fi executate din oţeluri corespunzătoare, în aşa fel
încât, sub acţiunea eforturilor la care sunt supuse în timpul lucrului, partea activă
să nu sufere deformări permanente, fisuri sau desprinderi de aşchii.
 (2) Folosirea uneltelor de percuţie deformate, înflorite, ştirbite sau improvizate
este interzisă.
 Uneltele manuale folosite în mediu cu gaze, vapori sau pulberi inflamabile sau
explozive, vor fi confecţionate din materiale care nu produc scântei prin lovire
sau frecare şi care, în contact cu atmosfera respectivă, ar putea iniţia incendii sau
explozii.
 (1) Uneltele manuale prevăzute cu articulaţii, cu foarfeci, clesti etc., vor avea o
construcţie robustă şi nu vor prezenta frecări mari sau jocuri în articulaţii, care
pot duce la eforturi suplimentare pentru acţionare sau nesiguranţă în timpul
lucrului.
 (2) Braţele de acţionare ale acestor unelte vor fi astfel concepute încât la
închidere să rămână un spaţiu suficient între ele, pentru a se preveni prinderea
degetelor sau a altor părţi ale organismului uman.
 La executarea lucrărilor la înălţime, uneltele manuale vor fi păstrate în genţi
rezistente şi vor fi fixate corespunzător, pentru a fi asigurate împotriva căderii.
.

 în timpul transportului, părţile periculoase ale uneltelor manuale, tăişuri, vârfuri

etc., vor fi acoperite cu teci sau apărători adecvate.
 Uneltele manuale vor fi verificate la începutul fiecărui schimb Este interzisă
utilizarea acelor unelte manuale care nu se prezintă într-o stare tehnică
corespunzătoare.
.

MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PROTECTIE IMPOTRIVA

PERICOLULUI DE ELECTROCUTARE

 Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice

masuri tehnice si organizatorice. Masurile organizatorice le completeaza pe cele
tehnice in realizarea protectiei necesare.
 Masurile tehnice care pot fi folosite pentru protectia impotriva electrocutarii prin
atingere directa sunt urmatoarele:
- acoperirea cu materiale electroizolante ale partilor active(izolarea de
protectie) ale instalatiilor si echipamentelor electrice
- inchiderea in carcase sau acoperirea cu invelisuri exterioare izolatoare
- ingradiri
- protectia prin amplasare inlocuri inaccesibile prin asigurarea unor distante
minime de securitate
- scoaterea de sub tensiune a instalatiei sau echipamentului electric la care
urmeaza a se efectua lucrari si verificarea lipsei de tensiune
- utilizarea de dispozitive speciale pentru legaturi la pamant si in scurtcircuit
- folosirea mijloacelor de protectie electroizolante
- alimentarea la tensiune foarte joasa(redusa) de protectie
- egalizarea potentialelor si izolarea fata de pamant a platformei de lucru
 Masuri organizatorice care pot fi aplicate impotriva electrocutarii prin atingere
directa sunt urmatoarele:

- executarea interventiilor la instalatiile electrice(depanari, reparari,

racordari) trebuie sa se faca numai de personal calificat in meseria de
electrician, autorizat si instruit pentru lucrul respective
- delimitarea materiala a locului de munca(ingradire)
- esalonarea operatiilor de interventie la instalatiile electrice
- elaborarea unor instructiuni de lucru pentru fiecare interventie la
instalatiile electrice
- organizarea si executarea verificarilor periodice ale masurilor tehnice de
protectie impotriva atingerii directe
 Pentru protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se
realizeze si sa se aplice numai masuri si mijloace de protectie tehnice, Este
interzisa inlocuirea masurilor si mijloacelor tehnice de protectie cu masuri de
protectie organizatorice.
 Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se aplice doua
masuri de protectie : o masura de protectie principala, care sa asigure protectia in
orice conditii, si o masura de protectie suplimentara, care sa asigureprotectia in
cazul deteriorarii protectiei principale. Cele doua masuri de protectie trebuie sa fie
astfel alese incat sa nu se anuleze una pe cealalta. In locurile putin periculoase din
punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficienta aplicarea numai a
unei masuri, considerate ca fiind principala.
 Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, prin atingere indirecta, masurile de
protectie care se pot aplica sunt urmatoarele :
- folosirea tensiunilor foarte joase de securitate(TFJS)
.

- legarea la pamant/legarea la nul de protectie

- izolarea suplimentara de protectie, aplicata echipamentului tehnic
- izolarea amplasamentului
- separarea de protectie
- egalizarea si/sau dirijarea potentialelor
- deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni sau a unui curent de
defect periculoase
- folosirea mijloacelor de protectie electroizolante
.

MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PREVENIRE, ALARMARE,

INTERVENTIE

GENERALITATI

OBLIGATIILE CONDUCERII
-stabilirea prin dispozitii scrise a modului de organizare a apararii impotriva incendiilor si
responsabilitatile salariatilor
-identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu
-intocmirea si reactualizarea listei cu substante periculoase, a riscurilor pentru sanatate si
mediu, a mijloacelor de protectie recomandate, a metodelor de prim ajutor, a substantelor
pentru stingere, neutralizare sau decontaminare
-elaborarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor si stabilirea sarcinilor
salariatilor
-stabilirea unui numar de persoane cu atributii in aplicarea, controlul si supravegherea
masurilor de aparare impotriva incendiilor
-asigurarea mijloacelor tehnice corespunzatoare si personalului necesar interventiei in caz
de incendiu
-intocmirea planului de interventiei
-asigurarea contractului cu grupul de pompieri militari
-alocarea fondurilor necesare realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor

OBLIGATIILE SALARIATILOR
-respectarea regulilor si masurilor de aparare impotriva incendiilor
-utilizarea substantelor periculoase, instalatiilor, utilajelor, masinilor, aparaturii si EIP
-neefectuarea manevrelor si modificarilor nepermise MTPSI
-comunicarea catre conducerea societatii a situatiei considerate pericol de incendiu,
defectiune la sistemele de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor
-cooperarea salariatilor desemnati pentru realizarea masurilor de aparare impotriva
incendiilor
-acordarea ajutorului si a masurilor de prim ajutor salariatilor aflati in situatie de pericol

NORME DE PSI LA EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR, INSTALATIILOR

SI ALTOR AMENAJARI
-stabilirea regulilor si masurilor generale privind
- controlul, supravegherea si reducerea riscurilor de incendiu
- mentionarea in stare operative a MTPSI
- pregatirea si desfasurarea interventiilor in situatii de urgenta
-interzicerea exploatarii instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor
si utilajelor cu defectiuni, improvizatii ori fara protectia corespunzatoare fata de
materialele sau substantele combustibile
-respectarea instructiunilor de utilizare si a masurilor specifice de prevenire si stingere a
incendiilor
-interzicerea utilizarii focului deschis in locuri cu pericol de incendiu
.

-amenajarea locurilor pentru arderea gunoaielor, deseurilor si a altor materiale

combustibile, stabilirea masurilor impotriva propagarii focului si supravegherea
permanenta a arderii precum sistingerii jarului
-interzicerea efectuarii lucrarilor de sudare sau a celor care prezinta pericol de incendiu
pe durata programului cu publicul, in instalatii tehnologice cu nise de incendiu si/sau
explozie, in depozite ori spatii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau
substantelor combustibile(acestea pot fi efectuate dupa evacuarea persoanelor,
indepartarea sau protejarea materialelor combustibile, dotarea cu mijloace de iluminare si
stingere a incendiilor, pe baza permisului de lucru cu foc sau a autorizatiei de lucru)
-obligativitatea efectuarii instructajului pentru stare de urgenta(si implicit a instructajului
PSI)
-obligativitatea participarii salariatilor la instruiri si exercitii
-reactualizarea, utilizarea si afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor,
schemelor de prevenire, stingere a incendiilor, planurilor de evacuare si a planurilor de
depozitare a materialelor periculoase
-actualizarea planurilor de interventie la schimbarea profilului de activitate sau in oricare
alta situatie

REGLEMENTARI DE ORDINE INTERIOARA

LUCRARI CU FOC DESCHIS

-reglementarea de catre conducerea societatii prin decizie a modului de executare a
lucrarilor cu foc deschis
-interzicerea folosirii focului deschis in locurile unde se utilizeaza, vehiculeaza,
manipuleaza materiale si substante combustibile sau care in prezenta focului deschis
prezinta pericol de incendiu sau de explozie
-interzicerea utilizarii focului deschis la distanta mai mica de 40 metri fata de materiale
sau substante combustibile fara supraveghere si asigurarea masurilor corespunzatoare
-intocmirea in doua exemplare a permisului de lucru cu foc(unul pentru emitent si
celalalt pentru executant)
-obligativitatea asigurarii urmatoarelor masuri :
- pregatirea locului(conform NGPSI)
- instruirea personalului
- contractul dupa incheierea lucrarii
- altele(la zone cu risc limitat de incendiu sau explozie)
-functionarea corespunzatoare a ET
-obligativitatea intretinerii si verificarii la termen si de persoane abilitate a ET

FUMATUL
-reglementarea fumatului de catre conducerea societatii prin decizie
-interzicerea fumatului in locurile in care nu se admite folosirea focului deschis
-instalarea indicatoarelor de securitate in locurile unde se interzice fumatul
.

-dotarea locurilor pentru fumat cu scrumiere, vase cu apa, nisip si placute de semnalizare
cu inscriptia LOC PENTRU FUMAT
-amplasarea scrumierelor sa nu permita aprinderea materialelor combustibile din
apropiere
-interzicerea introducerii(depunerii) materialelor combustibile in scrumiere
-interzicerea golirii scrumierelor in cosuri sau in vase din materiale combustibile
-interzicerea aruncarii la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse
-evitarea fumatului in locuri de odihna(paturi, canapele, fotolii)

ASIGURAREA CAILOR DE ACCES, EVACUARE SI INTERVENTIE

-asigurarea accesului mijloacelor si persoanelor la toate constructiile, instalatiile,
depozitele, MTPSI, tablouri de distributie a energiei electrice, intrerupatoarele
instalatiilor electrice de forta si iluminat si a surselor de rezerva, dispozitive de actionare
a mijloacelor protectoare(ventilator, usi si ferestre pentru inchiderea golurilor elementelor
de compartimentare), etc.
-asigurarea practicabilitatii si curateniei
-semnalizarea prin indicatoarele corespunzatoare
-interzicerea blocarii cailor de acces, de evacuare si de interventie
-amenajarea trecerilor(podetelor) peste santuri sau sapaturi si asigurarea cailor ocolitoare
-interzicerea blocarii in pozitie deschisa a usilor de la casele scarilor, holurilor, a celor cu
dispozitive de autoinchidere sau a celor avand rol de patrundere a fumului, gazelor
fierbinti precum si propagarea pe verticala sau orizontala a incendiului
-functionarea permanenta a dispozitivelor care asigura inchiderea automata in caz de
incendiu a elementelor de protejare a golurilor, de actionare a trapelor si clapetelor
precum si a celor care mentin in pozitie inchisa usile incaperilor tampon
-asigurarea deschiderii usoare a usilor de pe traseele de evacuare
-marcarea cailor de acces
-montarea indicatoarelor la rampele scarilor care duc la demisol, subsol sau la usile de
acces in incaperi din care evacuarea nu mai poate fi continuata
-interzicerea amenajarii de incaperi sau locuri de lucru si de depozitare in casele scarilor,
holuri etc, care ar impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor precum si accesul
personalului de interventie
-pastrarea cheilor usilor de acces si cele ale incaperilor in locuri sau la persoane
desemnate in vedereaidentificarii si utilizarii
-asigurarea deschiderii catre exterior si neincuierea usilor de iesire in caz de urgenta
-acoperirea cu capace sau grilaje rezistente, ingradirea cu balustrade si marcarea cu
indicatoare de securitate
-acoperirea sau semnalizarea cu indicatoare a golurilor si rigolelor inclusiv iluminarea pe
durata noptii
-asigurarea netezimii si nealunecarii suprafetei cailor de circulatie a persoanelor
-asigurarea rezistentei la uzura, soc si compresiune precum si a lipsei denivelarilor pentru
caile de circulatie a vehiculelor
-protejarea persoanelor care se deplaseaza pe cai de circulatie aflate la inaltime prin
montarea balustradei cu inaltime de 1 m si bordura cu inaltime de cel putin 10 cm
.

EFECTUAREA LUCRARILOR IN PERIOADELE CU TEMPERATURI

EXTREME
efectuarea lucrarilor premergatoare, si pe durata sezonului rece
-asigurarea bunei functionari a instalatiilor de incalzire
-protejarea impotriva inghetului a componentelor instalatiilor de stingere cu apa(expuse
temperaturii scazute)
-asigurarea uneltelor si accesoriilor folosite la deszapezirea cailor de acces, evacuare si de
interventie
-efectuarea lucrarilor in perioadele caniculare si secetoase
-elaborarea programului de masuri speciale de combatere a efectelor negative, de
prevenire si stingere a incendiilor
-identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate cu risc marit de incendiu
-interzicerea utilizarii focului deschis
-restrictionarea efectuarii in anumite intervale din durata zilei a lucrarilor care
favorizeaza producerea incendiului(prin degajare de substante volatile sau supraincalzire)
-protejarea recipientelor care contin gaze comprimate prin depozitare la umbra sau prin
racire cu perdea de apa rece
-indepartarea obiectelor optice care actioneaza drept concentrator de raze solare
-asigurarea rezervei de apa necesara interventiei
-comunicarea masurilor speciale stabilite salariatilor
-stabilirea de conducerea societatii a masurilor organizatorice necesare

PREVENIREA SITUATIILOR CARE POT PROVOCA INCENDII

-organizarea controlului de prevenire(conducerea societatii si conducatorul loculi de
munca)
- starea constructiilor si instalatiilor
- constatarile semnalate in teren
- propuneri de masuri si actiuni de inlaqturare a deficientelor si de
imbunatatire a activitatii
-efectuarea lucrarilor de intretinere si verificare a instalatiilor utilitare si a mijloacelor de
productie
-organizarea apararii impotriva incendiului la locul de munca
- prevenirea incendiilor prin evidentierea materialelor si dotarilor
tehnologice care prezinta pericol de incendiu, a surselor posibile de
aprindere si a mijloacelor care le pot genera si a masurilor generale
specifice PSI
- salvarea utilizatorilor si evacuarea bunurilor prin intocmirea planurilor
specifice si mentinerea conditiilor de evacuare pe traseele stabilite
- instruirea salariatilor
- montarea indicatoarelor de securitate si de orientare
- organizarea stingerii incendiilor precizarea mijloacelor tehnice de
alarmare si alertare a personalului, instiintarea conducatorului locului de
munca si a conducerii societatii
- prezentarea substantelor, instalatiilor si dispozitivelor de limitare a
propagarii si de stingere a incendiilor, stingatoarelor si a altor aparate
.

(echipamente) de stins incendiu, mijloacelor de salvare si de protectie a

personalului
- stabilirea competentei echipelor pentru salvarea si evacuarea persoanelor
si a bunurilor
- nominalizarea persoanelor care utilizeaza MTPSI sau care manevreaza ET
- executarea la termenele stabilite a incercarilor si testelor
NOTA :
-planurile de evacuare au marcate usile, holurile, scarile exterioare, MTPSI si se
intocmesc pe nivel (nr. persoane > 30) si pe incaperi
-planurile de depozitare si evacuare a materialelor clasificate ca periculoase au marcate
zonele ocupate, clasele materialelor, cantitatile, codurile de identificare sau pericol si se
intocmesc pe incaperi

ORGANIZAREA EFECTIVA A INTERVENTIEI

-alarmarea personalului prin mijloace specifice si anuntarea incendiului fortelor de
interventie
-urmarirea realizarii salvarii rapide si in siguranta a personalului
-intreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze, combustibili si efectuarea altor
interventii specifice la instalatii si utilaje
-actionarea asupra focarului cu MTPSI din dotare si verificarea intrarii in functiune a
instalatiilor si sistemelor automate(actionarea manuala a acestora)
-evacuarea bunurilor si protejarea ET
-protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative ale
incendiului(temperatura, fum, gaze toxice)
-verificarea amanuntita a locurilor in care se propaga incendiul si in care pot sa apara
focare

CAI DE ACCES, EVACUARE SI INTERVENTIE

-caile de acces si de circulatie ale costructiilor si instalatiilor de orice categorie, trebuie
astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, incat sa asigure
evacuarea persoanelor si circulatia rapida a fortelor de interventie
-traseele destinate fortelor de interventie trebuie sa asigure circulatia personalului de
interventie si sa fie prevazute cu iluminat de siguranta corespunzator
- constructiile, compartimentele de incendiu, sau incintele amenajate,
trebuie prevazute cu cai de evacuare a persoanelor, in numar suficient,
corespunzator dimensionate si realizate, astfel incat persoanele sa ajunga
in timpul cel mai scurt si in deplina siguranta in exterior, la nivelul
terenului ori a cailor de acces carosabile, in refugii sau in alte locuri
special amenajate
- caile special destinate evacuarii persoanelor sau bunurilor se prevad atunci
cand cele functionale sunt insuficiente sau cand, in mod justificat, nu pot
satisface conditiile normate
- caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu
indicatoare de securitate si se prevad cu mijloace de iluminat, conform
reglementarilor tehnice, astfel incat sa se asigure vizibilitate sporita si sa
fie usor recunoscute
.

-la proiectarea si executarea cailor de evacuare se interzice existenta usilor care se pot
bloca in pozitie inchisa, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari tehnice,
prevederea de finisaje combustibile sau de alte elemente care pot crea pe timpul
incendiilor dificultati de evacuare(impiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu
diverse obiecte, busculada, panica, etc.)
-caile de acces, de evacuare si de interventie din constructii si instalatii se separa de
celelalte spatii, prin elemente de costructie cu rezistenta si comportare la foc
corespunzatoare utilizarii in conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiilor
si se prevad cu instalatii sau sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti ori de
presurizare
-cerinte fundamentale pe care trebuie sa le indeplineasca :
- asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incinta
agentilor economici este obligatoriu conform reglementarilor tehnice
- trebuie sa se asigure cel putin un acces carosabil din drumurile publice si
din drumurile de circulatie interioare, amenajat, marcat, intretinut si
utilizabil in orice anotimp
- caile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor
tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor
de interventie
- realizarea platformelor de acces si de amplasare a autospecialelor de
interventie langa constructiile si instalatiile stabilite prin reglementari
tehnice
- asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de
alimentare cu apa incaz de incendiu(posibilitatea folosirii acestor surse in
orice anotimp constituie o conditie de siguranta la foc)
- mentinerea in stare de utilizare a cailor de acces, de evacuare si de
interventie pe toata durata zilei si in orice anotimp la parametrii la care au
fost proiectate si realizate, precum si cunoasterea operativa a oricaror
situatii ce pot impiedica din motive obiective folosirea acestora in conditii
de siguranta
-accesul mijloacelor de interventie si al persoanelor pentru interventii operative in caz de
urgenta (incendiu), in vederea salvarii si acordarii ajutorului persoanelor aflate in pericol,
singerii incendiilor si limitarii efectelor acestora, trebuie sa fie asigurat permanent la
toate :
- constructiile de orice fel(industriale, social-administrative, speciale, etc.)
si incaperile acestora
- instalatiile tehnologice si anexe
- depozitele inchise si deschise (de materii prime, semifabricate, produse,
produse finite si auxiliare)
- instalatiile, aparatele si mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor,
precum si la punctele de comanda ale acestora(centrale si butoane de
semnalizare a incendiilor, aparate de control si semnalizare ale instalatiilor
speciale, hidranti de incendiu, stingatoare, pichete de incendiu, posturi
telefonice, etc.)
- dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie in caz de
incendiu(cortine metalice de siguranta, trape de evacuare a fumului si
.

gazelor fierbinti, obloane ferestre si usi de inchidere a golurilor din

elementele de compartimentare impotriva incendiilor)
- tablourile de distributie si intrerupatoarele instalatiilor electrice de
iluminat, de forta si iluminat de siguranta
- claviaturile si vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie
manevrate in caz de incendiu si punctele de comanda ale acestora(gaze si
lichide combustibile)
- celelalte mijloace utilizate pentru interventie in caz de incendiu
-

CAILE DE CIRCULATIE
-Caile de circulatie trebuie sa fie
- marcate vizibil, pentru a fi usor de recunoscut
- sa aiba legaturi cat mai directe spre caile de evacuare
- sa fie mentinute permanent libere si curate, incat sa permita evacuarea
rapida a persoanelor
-Suprafetele cailor de circulatie pentru personae trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar
cele destinate circulatiei vehiculelor trebuie san u prezinte denivelari, sa fie rezistente la
compresiune, socuri si uzura
-Caile de circulatie pentru personae si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu
balustrade inalte de cel putin 1 m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale
intermediare, iar la partea inferioara cu o bordure inalta de cel putin 10 cm
-Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care
sa permita preluarea sarcinilor rezultate din activitatile care se desfasoara la locul
respective, sau vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu indicatoare de securitate; in
cazul utilizarii de capace sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasarii
-Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu
indicatoare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase(avertizoare sau
inscriptii luminoase)

SEMNALIZAREA DE SECURITATE
-Angajatorul are obligatia sa prevada si sa verifice existenta semnalizarii de securitate
si/sau de sanatate adecvate la locul de munca, in conformitate cu legislatia si normativele
in vigoare, ori de cate ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate sufficient prin mijloace
tehnice de protectie colectiva sau prin masuri metode sau procedee de organizare a
muncii
-Respectarea prescriptiilor de semnalizare nu trebuie sa afecteze respectarea obligatiilor
legale, prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la
evacuare, salvare si ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante
sau preparate periculoase, ca si alte materiale specifice
-Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de
obligare, de salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz in mod permanent sau
ocazional
-Semnalizarea permanenta se realizeaza
- prin panouri(indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la
o interdictie, un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de
.

salvare sau de prim ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere

a persoanelor
- prin eticheta(pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce
preiau aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente
care contin substante periculoase; aceste mijloace trebuie amplasate pe
partile vizibile, sub forma rigida, autocolanta sau pictata si intr-un numar
suficient de mare perntru a asigura securitatea zonei
- prin panouri de avertizare sau etichete in cazul suprafetelor, salilor sau
incintelor utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea
substantelor periculoase in cantitati mari, mijloacele de mai sus vor fi
plasate aproape de suprafata de depozitare sau pe usa de acces
- prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie
-Semnalizarea ocazionala se realizeaza
- prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de
atentionare asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al
persoanelor pentru o actiune specifica sau evacuare de urgenta
- prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor
care efectueaza manevre ce presupun un risc sau pericol
-Instruirea care se asigura angajatilor (in ceea ce priveste semnalizarea de securitate
si/sau sanatate utilizata) se va axa in special pe semnificatia semnalizarii, precum sip e
comportamentul general si specific care trebuie adoptat. Ea se va repeat periodic sau ori
de cate ori se considera necesara reimprospatarea cunostintelor
salariatilor, ca urmare a unor verificari.
-
.

MASURI PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

PRINCIPII GENERALE
privind organizarea acţiunilor de prim ajutor la locul accidentului

1. Când NU sunteţi pregătit pentru acordarea măsurilor de prim ajutor şi vă găsiţi în

preajma unui accidentat, NU încercaţi să interveniţi cu orice preţ: aceasta
constituie o gravă eroare.

 Chemaţi pe cel mai apropiat salvator!

 La ordinul salvatorului sosit, anunţaţi accidentul şi cereţi ajutor de specialitate!
 Anunţaţi cât mai repede posibil orice accident oricât de uşor ar părea, la cel mai
apropiat post de prim ajutor şi chemaţi salvatorul (salvatorii) respectiv
(respectivi)!
 Organizaţi protecţia victimei şi preveniţi extinderea stării de accident!
 Nu atingeţi victima (victimele)!

2. Prima obligaţie a fiecărui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei

(evitarea unei explozii, electrocutări, striviri, etc.), de a elimina orice cauză
imediată care ar putea acţiona în defavoarea ei.

3. Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai dacă pericolul de

accidentare continuă să existe şi îi agravează starea.

4. Salvatorul trebuie să îndepărteze persoanele care prin agitaţia pe care o creează,

prin acţiuni sau sfaturi nepotrivite, dăunează salvării victimei, instituind un
“baraj de securitate” marcat vizibil în jurul victimei (victimelor).

5. Pe cât posibil, salvatorul îşi alege 1-3 persoane ca ajutoare, anunţând accidentul şi
solicitând ajutor atât în interiorul societăţii cât şi în afara ei.

6. Salvatorul va avea grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate (să nu devină din
salvator, victimă), el trebuind să:

- cunoască regulile de aplicare a primului ajutor;

- să-şi păstreze calmul;
- să acţioneze energic, eficace şi rapid în luarea unor măsuri; să
urmărească semnele vitale ale victimei (prezenţa respiraţiei, a
pulsului, starea de conştiinţă), să supravegheze în continuare efectele
primului ajutor acordat (restabilirea respiraţiei şi circulaţiei, oprirea
hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, poziţia de
siguranţă).
- Să asigure intervenţiile necesare dacă survin modificări în starea
victimei.
.

PRIMUL AJUTOR
la locul accidentului privind leziuni ale ochiului şi otrăviri accidentale

CORPI STRĂINI ÎN OCHI

Nu se îndepărtează : - când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a
lipit de globul ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare.
Primul ajutor constă în:
- avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul
- cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul ajutor
- închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi
sau cu un tifon (se poate fixa bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite
presiunea asupra ochiului).
- Solicitarea asistenţei medicale de specialitate

ARSURI ALE OCHIULUI

Acestea pot fi provocate de substanţe chimice corozive (acizi sau baze), solide sau
lichide.
Primul ajutor constă în:
-punerea victimei în poziţie aşezat sau culcat, cu capul înclinat către spate şi
întoarcerea uşoară a capului spre partea laterală.
-acoperirea ochiului nelezat
-spălarea ochiului lezat cu apă călduţă sau rece (sau lapte) prin forţarea uşoară a
depărtării pleoapelor.
-ţinerea capului persoanei sub jetul de apă curgând uşor
-după spălare acoperirea ochiului lezat cu un pansament şi solicitarea asistenţei
medicale.

OTRĂVIRI ACCIDENTALE
1. Acţionaţi cât mai repede!
2. Identificaţi substanţa otrăvitoare (căutaţi sticle, tablete, ambalaje de material otrăvitor,
chiar şi voma).
3. Determinaţi cantitatea absorbită (estimativ, după mărimea ambalajului, număr pilule,
cantitatea de substanţă rămasă), determinaţi calea de intrare în organism (înghiţire,
inhalare în plămâni, absorbţie prin piele, injectare în sânge sau orice combinaţie de
două sau mai multe metode), determinaţi timpul scurs.
4. Daca nu puteţi identifica imediat substanţa otrăvitoare, nu pierdeţi timpul, cereţi
ajutor specializat.
5. Dacă ajutorul nu este disponibil de urgenţă, primul ajutor constă în eliminarea otrăvii
sau reducerea efectelor ei.
6. Otrăvurile înghiţite nu trebuie diluate. Dacă victima este conştientă, puneţi-o să-şi
clătească gura, spălaţii faţa pentru a îndepărta substanţa otrăvitoare/corozivă (în cazul
celor solide sau pulberilor).
.

7. Nu provocaţi vărsături decât în cazurile când medicul indică acest lucru (substanţele
corozive produc arsuri la vomitare, iar produsele petroliere pot fi aspirate în plămâni
ducând la pneumonii chimice grave). Vărsăturile provocate mecanic sunt de obicei
ineficiente.
8. Otrăvurile inhalate (gaze toxice) trebuie “curăţate” din plămâni cât mai repede
posibil. Victima trebuie transportată la aer curat, departe de sursa de otrăvire.
În cazul când victima nu respiră se aplică metodele de respiraţie cunoscute.
ATENŢIE!
În cazul intoxicaţiilor cu gaze şi vapori NU se aplică respiraţia “gură la gură”. Dacă în
gură sau în jurul acesteia se găsesc reziduuri otrăvitoare/corozive trebuie folosită o
metoda de respiraţie artificială alternativă.
9. Otrăvurile absorbite prin piele trebuie îndepărtate prin spălare cu apă caldă şi săpun
(se vor urmări în special zona unghiilor şi a părului).
Otrăvurile injectate trebuie reţinute în zona de injectare. Se va menţine victima relaxată
cu membrul afectat la nivelul inimii pentru a întârzia absorbţia. Zona de la suprafaţă se
spal

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ELECTROCUTĂRILOR

Fenomenul care apare în organism ca urmare a trecerii curentului electric se

numeşte electrocutare sau soc electric. Electrocutarea se manifestă prin vătămări de
diferite grade până la deces.
Consecinţele electrocutării depind de trei factori şi anume :
- intensitatea curentului electric;
- timpul cât trece curentul prin corp;
- traseul sau calea străbătută de curentul electric prin corp.
Intensitatea curentului electric a cărui limită de suportabilitate a fost stabilită
experimental şi care se consideră nepericuloasă este de :
- 10 mA în cazul curentului alternativ de frecvenţă industrială
- 50mA în cazul curentului continuu
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub
acţiunea căruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forţe proprii. Accidentul
prin electrocutare apare atunci când corpul omului se intercalează accidental între două
puncte cu potenţiale electrice diferite, situaţie în care prin el circulă un curent capabil să
afecteze funcţiile vitale ale corpului ( respiraţia, circulaţia sângelui şi activitatea
nervoasă).
Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea urmări imediate sau
întârziate.
Urmările imediate se manifestă prin paralizarea funcţiilor respiratorii
şi/sau circulatorii, apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac, ori deces
instantaneu .
Urmările întârziate ( ore, zile) se manifestă printr-o slăbire a forţei
musculare, amorţeli, chiar în cazul în care accidentatul se află în stare de repaos.
.

Acordarea primului ajutor depinde în cea mai mare măsură de competenţa celor
prezenţi (salvatori) în momentul producerii accidentului, în practică întâlnindu-se două
situaţii :
- accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică;
- accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică, nemaifiind în contact
cu aceasta şi nici în imediata ei apropiere.
Acţiunea de acordare a primului ajutor se desfăşoară printr-o succesiune de
operaţii astfel :
1. Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric : se procedează
astfel :
- Se acţionează pentru întreruperea tensiunii prin închiderea întrerupătorului de
alimentare, scoaterea siguranţelor sau scoaterea din priza de la caz la caz.
- Dacă scoaterea de sub tensiune a instalaţiei necesită timp, defavorizând
operativitatea intervenţiei, accidentatul se scoate de sub tensiune prin
utilizarea oricăror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la
îndemână, astfel încât să se reuşească îndepărtarea accidentatului de zona de
pericol.
Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se află undeva la
înălţime se analizează situaţia şi se iau măsuri de preîntâmpinare pentru evitarea căderii
accidentatului procedându-se astfel :
Se sprijină accidentatul cu proptele izolante / se organizează atenuarea căderii
prin prinderea victimei / prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei
căderi (paie, materiale textile, crengi etc.)
2. Determinarea stării accidentatului. După scoaterea accidentatului de sub
tensiune se va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă , acţiunile de
prim ajutor fiind diferenţiate în funcţie de starea accidentatului :
- dacă accidentatul este conştient;
- dacă accidentatul este inconştient;
- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Accidentatul este conştient :
- Se stabileşte contactul verbal şi se caută vizual eventuale semne exterioare ale
stării de rău (culoarea pielii, transpiraţia feţei şi a palmelor, prezentă şi
caracteristicile respiraţiei şi ale pulsului).
- Se solicita salvarea;
Accidentatul este inconştient : îi lipsesc reflexele de autoapărare şi capacitatea de mişcare
autonomă, se procedează astfel :
- Se aşează accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea sa ( poziţia
culcat pe spate pe o suprafaţă plană şi suficient de rigidă);
- Se desfac hainele la gât, piept şi zona abdominală;
- Se verifică starea respiraţiei şi existenţa pulsului;
- În cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau
reanimare cardio-respiratorie ( aceasta se va executa până la revenirea la
normal sau până la sosirea medicului ).

Atenţie !
.

– Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se

stabilesc în funcţie de starea concretă a accidentatului.
– Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuza stări de rău ( nici măcar
trecătoare), el trebuie ţinut în repaos timp de 0.5-1 oră, după care trebuie supus
unei consultaţii medicale.
– Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală,
deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN FRACTURI

Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte orice
rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai
puternic (cădere de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire etc).
Toate oasele se pot fractura dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale
membrelor, la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale.
Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de
circulaţie şi a activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în
situaţia unor catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri etc).

Prevenirea fracturilor
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate
în diferite activităţi profesionale, casnice, sportive etc.
De asemenea trebuie evitate:
 suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte,
materiale, cordoane de racord, furtunuri etc.;
 pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor
sau traverselor;
 scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără
balustradă, acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă;
 folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a
scărilor neasigurate;
 neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la
înălţime.

Tipuri de fracturi
În funcţie de modul de producere a accidentului, trebuie suspectată o fractură
chiar şi la distanţă de locul de acţiune a agentului agresor.
Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor.
Astfel:
- Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci
la locul de acţiune a agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă,
gambă, mână)
- Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de
aplicare a forţei respective, deci la locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă
.

se produce prin: luxaţie, răsucire, tracţiune, presiune.

Semne şi simptome
Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca
salvatorul să se informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia
precum şi a căror părţi din organism a acţionat.
Trebuie suspectată factura dacă:
- Traumatismul este produs de o forţă externă puternică;
- S-a auzit o trosnitură sau o pocnitură.
Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca
leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina
gradul de deformare. Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei
traumatizate.
Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome.

Semne de probabilitate
- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii
- Deformarea regiuni traumatizate este un semn de fractură
- Impotenţa funcţională
- Scurtarea membrului fracturat
- Vânătaia (echimoza)
Semne sigure:
- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod
sigur o fractură completă
- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea fragmentelor
osoase între ele, în timp ce accidentatul execută o mişcare.=
Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi
să diminueze durerea şi umflarea zonei.

Ce trebuie făcut
Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să se impună victimei mişcări inutile
Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea
fracturii, pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii:
- Accentuarea durerii;
- Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug
muşchii, vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii;
- Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de
asemenea, o serie de complicaţii în plus.
Primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai
apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate.
În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la
pansarea rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie
forţat să intre înapoi în rană.
Ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic,
algocalmin etc.) pentru a diminua durerea.
.

Obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului

fracturii pentru a preveni complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu
ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de
scândură sau placaj, cozi de mătură, şipci, pături etc.
Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli:
 Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii
(încheieturi): cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură
(proximal şi distal).
 La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură (sau
membrul se aşează într-o gutieră specială).
 Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea,
a nu stânjeni circulaţia sau a nu mări durerea.
 Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu
pielea (faţa antero-internă a gambei, de pildă).
 Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile
se umplu cu vată.
 Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor
şi membrului fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie
(imobilizarea de durată - în aparat ghipsat - urmând să se facă la un
serviciu medical de specialitate).
Trebuie să se aibă în vedere că faşa prea strânsă stânjeneşte circulaţia
sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală cu lipsa
imobilizării.
 Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea
poziţiei membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la
extremităţi. Nodurile de la
materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe
zona descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe
tegumente.
 Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării.
Una ridică membrul fracturat cu o mâna, în timp ce cu palma cealaltă
sprijină locul fracturii iar cealaltă persoană aplică atelele şi trage faşa.
Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va
asigura în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile
necesare pentru prevenirea şocului: acoperire cu pleduri sau haine, administrarea de
calmante pentru durere şi de lichide, dacă victima este conştientă.

Reducerea fracturii
În cazul fracturării unui os, muşchii asociaţi acestuia se contractă; dacă fractura
este completă, contracţia rapidă a muşchilor poate produce alunecarea extremităţilor
rupte şi pătrunderea lor în ţesutul înconjurător. Manipularea brutală poate produce dureri
şi chiar leziuni ale muşchilor, nervilor şi vaselor sanguine.
De aceea poate fi necesară reducerea fracturii prin tracţiunea membrului
accidentat, ceea ce realizează implicit şi relaxarea (repunerea, reaşezarea în ax) oaselor
rupte şi deplasate. Dacă această reducere este necesară, atunci ea trebuie executată de doi
.

salvatori : unul ridică membrul deasupra fracturii (proximal), iar celălalt trage cu grijă,
dar ferm, în josul fracturii, divergent faţă de primul şi în axul membrului respectiv.
Atunci când se aplică tracţiunea, luaţi următoarele precauţii:
 Nu încercaţi să îndreptaţi articulaţiile în cazul traumatismelor umerilor, coatelor,
încheieturilor mâinii sau genunchilor. Această manevră poate distruge nervi
importanţi şi vase sanguine mari care trec prin apropierea acestor încheieturi.
 Aplicaţi o tracţiune suficientă numai pentru a alinia membrul şi a elibera
compresia musculară şi a extremităţilor osului fracturat asupra nervilor şi
muşchilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesară o tracţiune mai mare dar nu
forţaţi. Dacă există rezistenţă sau durere accentuată, întrerupeţi tracţiunea şi
imobilizaţi în poziţia diformităţii existente.
 Menţineţi tracţiunea până când membrul este complet imobilizat.
 Efectuaţi manevra de axare a membrului fracturat numai dacă se constată
deformarea evidentă a membrului. Ea nu este obligatorie dar este bine să se facă în
primele minute după accident, pentru că în această perioadă victima are o scurtă
perioadă de "anestezie naturală".
 Notaţi că aţi aplicat tracţiunea şi informaţi serviciul medical - verbal sau printr-o
notă scrisă, introdusă în îmbrăcămintea victimei.
În funcţie de membrul afectat, manevrele de tracţiune sunt următoarele:

Pentru membrul superior:

 dacă fractura este la nivelul braţului, se îndoaie cotul la 90°: primul salvator trage în
ax apucând de antebraţ, în porţiunea sa superioară, imediat sub plica cotului, iar al
doilea salvator apucă de braţ cu mâinile împreunate ca o chingă în axilă şi trage în
sens contrar.
 dacă fractura este la nivelul antebraţului, se îndoaie încet cotul victimei la 90°:
primul salvator trage în ax de degetul mare al mâinii, iar al doilea salvator trage tot
în ax dar în sens contrar apucând de porţiunea inferioară a braţului, imediat
deasupra plicii cotului.

Pentru membrul inferior

 dacă este fracturat femurul (coapsa), se menţine genunchiul victimei întins şi se
trage în ax, primul salvator apucând de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de
călcâi, iar al doilea salvator trăgând în sens contrar de rădăcina coapsei cu mâinile
împreunate în chingă sau cu ajutorul unui cearceaf introdus între coapse;
 dacă este fracturată gamba sau glezna, se ridică membrul inferior, îndoindu-l la
nivelul genunchiului şi se trage în ax: un salvator apucă de laba piciorului şi cel de-
al doilea salvator trage în sens contrar, apucând de genunchi.
 când deformarea se află la nivelul degetelor, al mâinii sau al labei piciorului, se
trage într-un sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate, fixând
cu putere, cu cealaltă mână, pumnul sau glezna victimei, după cum este vorba de
membrul superior sau de membrul inferior.

Utilizarea feşilor şi a bandajelor la imobilizarea fracturilor

.

Bandajele utilizate pentru imobilizarea fracturilor trebuie trecute pe sub victimă,

folosind scobiturile naturale ale corpului uman situate la ceafa, mijloc (talie), genunchi şi
glezne.
Bandajele trebuie să fie:
 destul de largi pentru a sprijini ferm dar fără a crea disconfort;
 destul de strânse pentru a preveni mişcarea segmentelor osoase;
 înnodate pe partea nerănită sau peste atelă, pentru a micşora disconfortul şi a
asigura situarea părţii mai late a bandajului pe partea rănită.
Dacă sunt rănite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediană.
Asiguraţi-vă că bandajele nu frânează circulaţia sângelui sau nu produc durere.
Controlaţi părţile imobilizate la intervale de 15 minute pentru a fi siguri că bandajele n-
au devenit prea strânse prin umflarea zonelor înconjurătoare. Acest control este important
în special în cazul rănirilor la încheieturi (articulaţii), din cauza vaselor şi a nervilor
vecini.
Răcirea sau modificarea culorii la extremităţi sunt indicaţii de circulaţie defectuoasă a
sângelui, impunând ajustarea bandajelor şi feşilor.
Între părţile corpului care sunt bandajate împreună trebuie să se introducă o faşă
moale pentru a preveni frecarea şi disconfortul.

ACCIDENTE PRIN EXPUNERE LA FRIG

Expunerea la frig poate produce leziuni locale superficiale sau profunde- degerături- sau
poate cauza o răcire generalizată a corpului – hipotermie.

Factorii de care depinde influenţa frigului asupra organismului sunt:

- temperatura mediului;
- viteza curenţilor de aer, a vântului;
- umiditatea;
- gradul de oboseală;
- imobilitatea şi ortostatismul prelungit;
- consumul de alcool;
- încălţăminte sau îmbrăcăminte prin sârmă;
- vârsta sau starea fizică a persoanei;
- gradul de protecţie asigurat de îmbrăcăminte sau de construcţie (adăpost):

Vătămările produse prin acţiunea frigului nu apar dacă respectaţi următoarele

măsuri de prevedere:
- Menţineţi-vă cald, purtând îmbrăcăminte care păstrează căldura corpului;
- Păstraţi-vă cât mai uscat, evitând umezirea cauzată de transpiraţie, ploaie sau
zăpadă care contribuie la pierderea căldurii corpului;
- Limitaţi perioada de timp pe care o petreceţi în frig;
- Nu plecaţi singur, verificându-vă unul pe celălalt pentru a descoperi semne de
îngheţ sau de oboseală în exces;
- Evitaţi oboseala şi odihniţi-vă din când în când în zone adăpostite şi calde;
.

- Consumaţi produse alimentare cu aport mare de energie şi care se transformă

repede în surse de energie pentru organism;
- Evitaţi tutunul şi alcoolul, nicotina afectând vasele de sânge, iar alcoolul dând o
falsă impresie de reîncălzire. Ambele potenţează acţiunea frigului asupra
organismului.

Reguli generale de acordare a primului ajutor

- Adăpostiţi victima, scoţând-o din mediul rece şi asiguraţi-i căldură şi băuturi

calde. Camerele trebuie încălzite treptat, astfel încât să se ajungă la o temperatură
de cca. 20-24 grade numai după 3-4 ore.
- Slăbiţi îmbrăcămintea strânsă, scoateţi îmbrăcămintea uscată şi inelele.
- Îndepărtaţi hainele umede şi înlocuiţi-le cu îmbrăcăminte uscată, caldă.
- Protejaţi faţa, mâinile sau picioarele cu materiale calde şi uscate sau folosind ca
sursă de căldură propriul dumneavoastră corp.
- Nu aplicaţi direct pe zona îngheţată o sursă de căldură şi nici zăpadă sau apă
rece.
- Nu forţaţi victima să se mişte inutil, ceea ce poate cauza trecerea sângelui rece de
la extremităţi în interiorul corpului, reducând în continuare temperatura corpului.
- Nu agravaţi leziunea prin manevrele dumneavoastră, trataţi părţile vătămate cu
grijă şi blândeţe, pentru a împiedica o lezare suplimentară a ţesăturilor.
- Dacă este necesar, bandajaţi zonele îngheţate sau băşicate asigurându-vă că
bandajele nu sunt strânse foarte tare.
- Nu frecaţi zona îngheţată deoarece celulele ţesutului îngheţat conţin cristale de
gheaţă care pot tăia şi distruge acest ţesut.
- Când situaţia o permite, folosiţi băi cu apă caldă la o temperatură de 40 grade ( o
apă mai fierbinte va cauza dureri foarte mari).
- În cazul în care reîncălzirea se face brusc bolnavul poate intra în stare de şoc,
prezintă frisoane, crampe musculare, somnolenţă, până la pierderea cunoştinţei şi
deces după câteva ore.
- Obţineţi asistenţă medicală cât mai curând posibil.

Tipuri de accidente prin expunere la frig

1. Hipotermia apare ca urmare a expunerii la temperaturi deosebit de scăzute şi

înseamnă scăderea accentuată a temperaturii corpului sub valoarea normală.
Hipotermia poate apărea ca rezultat al:
- Imersiunii în apă rece sau expuneri în aer rece a unei persoane îmbrăcate în haine
umede, gravitatea hipotermiei depinzând de temperatura apei şi aerului, de durată
expunerii şi de circumstanţele accidentului.
- Expunerii prelungite la temperaturi scăzute ale aerului chiar în incinte închise
dar slab încălzite

Semnele şi simptomele hipotermiei sunt progresive, trecând prin faze de hipotermie

uşoară, moderată şi gravă, indicând niveluri descrescătoare ale temperaturii centrale a
corpului.
.

Hipotermia uşoară- poate fi cunoscută după pulsul normal, respiraţia normală, aspect şi
comportament caracterizat prin tremurături şi vorbire uşor incoerentă, persoana fiind
conştientă dar retrasă.
Hipotermia moderată vine pe măsură ce temperatura corpului scade sub 32 grade,
pulsul devenind mai slab şi mai rar, respiraţia devine mai slabă şi superficială, victima îşi
pierde coordonarea mişcărilor, se împiedică, tremură violent, prezintă senzaţie de
greutate a membrelor, amorţeală şi furnicături, se instalează o stare de confuzie şi
somnolenţă.
Hipotermia gravă vine în continuare cu scăderea temperaturii corpului sub 27 grade
caracterizată prin puls foarte slab, neregulat, chiar absent, respiraţie slabă, încetarea
tremuratului, pierderea cunoştinţei, comă.

Prim ajutor în hipotermie urmăreşte:

- evitarea pierderii continue a căldurii corpului;
- încălzirea corpului şi îmbunătăţirea funcţiilor respiratorii şi circulatorii.

Ce trebuie făcut:

- manevraţi cu blândeţe victima;

- îndepărtaţi victima din apa rece, zăpadă sau încăperea prost încălzită;
- adăpostiţi victima de vânt, zăpadă sau ploaie şi protejaţi-o de frig sau umezeală;
- înlocuiţi hainele umede cu îmbrăcăminte uscată;
- asiguraţi căldură pentru a împiedica o răcire ulterioară a corpului prin aşezarea
victimei lângă o sursă indirectă de căldură, înfăşurarea într-un sac cald de dormit,
folosirea căldurii corpului salvatorului ( în zona toracelui, gâtului, braţelor şi a
bazinului.
- dacă persoana este conştientă, oferiţi-i băuturi calde şi dulci pentru a-i menţine
nivelul de zahăr în sânge – sursă de energie.

Respiraţia artificială în hipotermie

- dacă nu există nici un semn de existenţă a respiraţiei, începeţi respiraţia
artificială prin metode directe şi ventilaţi plămânii într-un ritm adecvat vârstei
victimei;
- metodele indirecte trebuie evitate deoarece ele pot afecta ritmul cardiac;
- verificaţi cu grijă pulsul la carotidă timp de până la 2 minute pentru a detecta
ceea ce ar putea fi un puls foarte slab şi rar. Orice semn al existenţei pulsului,
oricât de slab ar fi, indică faptul că inima încă bate şi deci nu începeţi să faceţi
masajul cardiac extern.
Reanimarea cardio- respiratorie în hipotermie

- dacă pulsul nu poate fi detectat, salvatorul trebuie să decidă dacă începe sau nu
reanimarea cardiacă. Reanimarea cardio- respiratorie odată începută trebuie
continuată fără întrerupere până când victima este încredinţată asistenţei
medicale.
- Atunci când luaţi decizia aveţi în vedere următoarele aspecte;
.

 Uneori salvatorii se află şi ei într-o stare de hipotermie uşoară sau

sunt supuşi şi ei riscului de hipotermie;
 Sunt salvatorii capabili, din punct de vedere fizic, să realizeze
reanimarea cardio-respiratorie o lungă perioadă de timp până la
acordare asistenţei medicale?
 Timpul estimat până la acordare asistenţei medicale calificate este
prea lung (mai mult de o oră) şi reanimarea cardio- respiratorie nu
ar putea fi menţinută în mod rezonabil pe această durată?

- Dacă reanimarea cardio-respiratorie nu poate fi continuată neîntrerupt, ea nu

trebuie începută. Transportaţi cât mai repede victima pentru a primi asistenţă
medicală, procedând cât mai blând cu putinţă, în timp ce continuaţi respiraţia
artificială.
- Dacă reanimarea cardio- respiratorie poate fi menţinută până când victima este
predată asistenţei medicale, aplicaţi respiraţia artificială şi masaj cardiac extern
în ritm adecvat vârstei victimei.

2. DEGERĂTURILE

Degerăturile pot fi superficiale, atunci când sunt afectate numai pielea şi ţesuturile
situate imediat sub piele sau profunde, atunci când ţesuturile sunt îngheţate în
profunzime.

Degerăturile superficiale afectează de obicei urechile, faţa, degetele de la mâini ţi de la

picioare. La început, ele sunt nedureroase şi greu de observat de către persoana afectată.
Pe măsură ce îngheţarea progresează, pielea capătă un aspect alb gălbui, de ceară şi este
tare la atingere dar ţesutul de dedesubt este moale şi elastic; progresiv poate apare
pierderea sensibilităţii zonei afectate.
Dacă degerătura este mai gravă şi afectează ţesuturile de sub stratul de piele, poate apărea
o deteriorare destul de gravă a ţesuturilor şi se formează flictene ( băşici) la suprafaţa
pielii.

Ce trebuie sa facem:

- Reîncălziţi gradat zonele prin: presarea continuă şi fermă cu o mână , respirarea

asupra părţii degerate, plasarea zonei degerate în contact cu o zonă caldă a
propriului corp, cum ar fi subsuoara sau abdomenul.
- Fricţionaţi cu cea mai mare grijă zonele degerate, utilizând alcool sau o mănuşă
(mâneca hainei) până ce pielea se înroşeşte şi se încălzeşte, dar aceste manevre
vor fi executate numai când sensibilitatea cutanată este păstrată.

Degerăturile profunde constituie o vătămare gravă, de obicei afectând mâinile şi

picioarele. Partea degerată are aspect albicios, de ceară, este rece şi dură la atingere.

Ce trebuie să facem:
- dacă sunt afectate picioarele, transportaţi victima cu targa;
.

- uneori mersul pe jos pe o distanţă rezonabilă nu cauzează prejudicii mari, cu

condiţia ca picioarele să nu fie în prealabil dezgheţate.

Degerături „ cronice”- sunt rezultatul unei expuneri repetate la temperaturi reci perioada
îndelungată de timp. Această vătămare prin frig duce la înroşirea, umflarea unor zone ale
pielii cu mâncărimi, de obicei la degetele de la mâini şi picioare. În acest caz nu există
nici un mijloc de prevenire şi de prim-ajutor ci excepţia protejării zonei lezate atunci când
expunerea la frig este inevitabilă.

Picioare îngheţate- atunci când picioarele stau într-un mediu umed şi foarte rece o
perioadă îndelungată de timp, la temperaturi puţin peste punctul de îngheţ, se produce o „
îngheţare a picioarelor”. Acest aspect apare de exemplu la persoanele care stau o perioadă
lungă de timp cu picioarele în apă rece sau noroi.
Iniţial picioarele sunt reci, umflate, cu aspect de ceară şi chiar insensibile. După încălzire,
ele se pot înroşi, umfla, devin fierbinţi şi pot apărea băşici. În fazele avansate se poate
produce cangrena.

Ce trebuie sa facem:
- îndepărtarea încălţămintei şi îmbrăcămintei ude;
- încălzirea extremităţilor reci;
- prevenirea infecţiilor.

Este necesară asistenţă medicală de specialitate.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN FRACTURI

Prin fractură se înţelege întreruperea continuităţii unui os, cu alte cuvinte orice
rupere, zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai
puternic (cădere de la înălţime, lovitură, strivire, tamponare, izbire, răsucire etc).
Toate oasele se pot fractura dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi ale
membrelor, la oasele bazinului şi ale coloanei vertebrale.
Cazurile mai frecvente ale fracturilor sunt urmare a accidentelor de muncă şi de
circulaţie şi a activităţilor sportive. De asemenea, se produce un număr mare de fracturi în
situaţia unor catastrofe (cutremure, prăbuşiri de mine, ciocniri de trenuri etc).

Prevenirea fracturilor
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate
în diferite activităţi profesionale, casnice, sportive etc.
De asemenea trebuie evitate:
 suprafeţele accidentate sau încărcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte,
materiale, cordoane de racord, furtunuri etc.;
 pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor
sau traverselor;
 scările luminate insuficient şi blocate (aglomerate) cu obiecte diferite, fără
balustradă, acoperite cu gheaţă şi/sau zăpadă;
.

 folosirea scaunelor pentru a atinge locuri înalte, a scărilor pliante defecte, a

scărilor neasigurate;
 neutilizarea balustradelor şi centurilor de siguranţă atunci când se lucrează la
înălţime.

Tipuri de fracturi
În funcţie de modul de producere a accidentului, trebuie suspectată o fractură
chiar şi la distanţă de locul de acţiune a agentului agresor.
Fracturile se produc ca urmare a acţiunii directe sau indirecte a agentului agresor.
Astfel:
- Fractura directă se produce la locul de aplicare a forţei respective, deci
la locul de acţiune a agentului agresor (de exemplu: căderea unei greutăţi pe coapsă,
gambă, mână)
- Fractura indirectă este fractura care se produce la distanţă de locul de
aplicare a forţei respective, deci la locul de acţiune a agentului agresor. Fractura indirectă
se produce prin: luxaţie, răsucire, tracţiune, presiune.

Semne şi simptome
Înainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca
salvatorul să se informeze asupra agentului agresor, a modului de acţiune a acestuia
precum şi a căror părţi din organism a acţionat.
Trebuie suspectată factura dacă:
- Traumatismul este produs de o forţă externă puternică;
- S-a auzit o trosnitură sau o pocnitură.
Examinarea accidentatului se realizează cu atenţie şi blândeţe pentru a nu provoca
leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a determina
gradul de deformare. Îmbrăcămintea trebuie tăiată pentru a permite examinarea zonei
traumatizate.
Pot fi prezente unul sau mai multe din următoarele semne şi simptome.

Semne de probabilitate
- Durerea şi sensibilitatea dureroasă sunt maxime la locul fracturii
- Deformarea regiuni traumatizate este un semn de fractură
- Impotenţa funcţională
- Scurtarea membrului fracturat
- Vânătaia (echimoza)
Semne sigure:
- Mişcarea anormală ivită în afara articulaţiilor indică în mod
sigur o fractură completă
- Crepitaţia sau frecătura rezultă din frecarea fragmentelor
osoase între ele, în timp ce accidentatul execută o mişcare.=
Primul ajutor în fracturi are rolul să prevină complicaţiile şi leziunile ulterioare şi
să diminueze durerea şi umflarea zonei.

Ce trebuie făcut
Nu trebuie să se acţioneze brutal sau să se impună victimei mişcări inutile
.

Victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea

fracturii, pentru că toate acestea pot să provoace complicaţii:
- Accentuarea durerii;
- Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascuţite şi tăioase care distrug
muşchii, vase de sânge sau nervi provocând hemoragii sau paralizii;
- Transformarea fracturii închise într-una deschisă, ceea ce implică, de
asemenea, o serie de complicaţii în plus.
Primul ajutor se acordă la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai
apropiat loc sigur, unde rănile sale să poată fi temporar asistate şi stabilizate.
În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la
pansarea rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie
forţat să intre înapoi în rană.
Ca şi în alte traumatisme este necesară administrarea unui calmant (antinevralgic,
algocalmin etc.) pentru a diminua durerea.
Obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului
fracturii pentru a preveni complicaţiile şi a alina durerea. Imobilizarea se realizează cu
ajutorul atelelor confecţionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucăţi de
scândură sau placaj, cozi de mătură, şipci, pături etc.
Imobilizarea fracturii trebuie să respecte următoarele reguli:
 Ca regulă generală, orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii
(încheieturi): cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură
(proximal şi distal).
 La membre, atelele se pun de o parte şi de alta a focarului de fractură (sau
membrul se aşează într-o gutieră specială).
 Atelele se învelesc în vată (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea,
a nu stânjeni circulaţia sau a nu mări durerea.
 Se evită aplicarea atelelor pe locul unde osul vine în contact direct cu
pielea (faţa antero-internă a gambei, de pildă).
 Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizată, golurile
se umplu cu vată.
 Se trage apoi o faşă, la început circulară, apoi şerpuitoare, în jurul atelelor
şi membrului fracturat, obţinând astfel o imobilizare provizorie
(imobilizarea de durată - în aparat ghipsat - urmând să se facă la un
serviciu medical de specialitate).
Trebuie să se aibă în vedere că faşa prea strânsă stânjeneşte circulaţia
sângelui şi accentuează durerea, iar faşa prea largă este egală cu lipsa
imobilizării.
 Orice accentuare a durerii indică agravarea situaţiei şi necesită controlarea
poziţiei membrelor, a bandajelor şi nodurilor şi a circulaţiei sângelui la
extremităţi. Nodurile de la
materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi făcute peste atelă şi nu pe
zona descoperită deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe
tegumente.
 Cel puţin două persoane trebuie să conlucreze la efectuarea imobilizării.
.

Una ridică membrul fracturat cu o mâna, în timp ce cu palma cealaltă

sprijină locul fracturii iar cealaltă persoană aplică atelele şi trage faşa.
Transportarea accidentatului la spital urmează după imobilizare. Până atunci se va
asigura în continuare supravegherea accidentatului luându-se în continuare măsurile
necesare pentru prevenirea şocului: acoperire cu pleduri sau haine, administrarea de
calmante pentru durere şi de lichide, dacă victima este conştientă.

Reducerea fracturii
În cazul fracturării unui os, muşchii asociaţi acestuia se contractă; dacă fractura
este completă, contracţia rapidă a muşchilor poate produce alunecarea extremităţilor
rupte şi pătrunderea lor în ţesutul înconjurător. Manipularea brutală poate produce dureri
şi chiar leziuni ale muşchilor, nervilor şi vaselor sanguine.
De aceea poate fi necesară reducerea fracturii prin tracţiunea membrului
accidentat, ceea ce realizează implicit şi relaxarea (repunerea, reaşezarea în ax) oaselor
rupte şi deplasate. Dacă această reducere este necesară, atunci ea trebuie executată de doi
salvatori : unul ridică membrul deasupra fracturii (proximal), iar celălalt trage cu grijă,
dar ferm, în josul fracturii, divergent faţă de primul şi în axul membrului respectiv.
Atunci când se aplică tracţiunea, luaţi următoarele precauţii:
 Nu încercaţi să îndreptaţi articulaţiile în cazul traumatismelor umerilor, coatelor,
încheieturilor mâinii sau genunchilor. Această manevră poate distruge nervi
importanţi şi vase sanguine mari care trec prin apropierea acestor încheieturi.
 Aplicaţi o tracţiune suficientă numai pentru a alinia membrul şi a elibera
compresia musculară şi a extremităţilor osului fracturat asupra nervilor şi
muşchilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesară o tracţiune mai mare dar nu
forţaţi. Dacă există rezistenţă sau durere accentuată, întrerupeţi tracţiunea şi
imobilizaţi în poziţia diformităţii existente.
 Menţineţi tracţiunea până când membrul este complet imobilizat.
 Efectuaţi manevra de axare a membrului fracturat numai dacă se constată
deformarea evidentă a membrului. Ea nu este obligatorie dar este bine să se facă în
primele minute după accident, pentru că în această perioadă victima are o scurtă
perioadă de "anestezie naturală".
 Notaţi că aţi aplicat tracţiunea şi informaţi serviciul medical - verbal sau printr-o
notă scrisă, introdusă în îmbrăcămintea victimei.
În funcţie de membrul afectat, manevrele de tracţiune sunt următoarele:

Pentru membrul superior:

 dacă fractura este la nivelul braţului, se îndoaie cotul la 90°: primul salvator trage în
ax apucând de antebraţ, în porţiunea sa superioară, imediat sub plica cotului, iar al
doilea salvator apucă de braţ cu mâinile împreunate ca o chingă în axilă şi trage în
sens contrar.
 dacă fractura este la nivelul antebraţului, se îndoaie încet cotul victimei la 90°:
primul salvator trage în ax de degetul mare al mâinii, iar al doilea salvator trage tot
în ax dar în sens contrar apucând de porţiunea inferioară a braţului, imediat
deasupra plicii cotului.
.

Pentru membrul inferior

 dacă este fracturat femurul (coapsa), se menţine genunchiul victimei întins şi se
trage în ax, primul salvator apucând de picior cu mâinile sprijinite de gleznă şi de
călcâi, iar al doilea salvator trăgând în sens contrar de rădăcina coapsei cu mâinile
împreunate în chingă sau cu ajutorul unui cearceaf introdus între coapse;
 dacă este fracturată gamba sau glezna, se ridică membrul inferior, îndoindu-l la
nivelul genunchiului şi se trage în ax: un salvator apucă de laba piciorului şi cel de-
al doilea salvator trage în sens contrar, apucând de genunchi.
 când deformarea se află la nivelul degetelor, al mâinii sau al labei piciorului, se
trage într-un sens de vârfurile degetelor corespunzătoare regiunii deformate, fixând
cu putere, cu cealaltă mână, pumnul sau glezna victimei, după cum este vorba de
membrul superior sau de membrul inferior.

Utilizarea feşilor şi a bandajelor la imobilizarea fracturilor

Bandajele utilizate pentru imobilizarea fracturilor trebuie trecute pe sub victimă,
folosind scobiturile naturale ale corpului uman situate la ceafa, mijloc (talie), genunchi şi
glezne.
Bandajele trebuie să fie:
 destul de largi pentru a sprijini ferm dar fără a crea disconfort;
 destul de strânse pentru a preveni mişcarea segmentelor osoase;
 înnodate pe partea nerănită sau peste atelă, pentru a micşora disconfortul şi a
asigura situarea părţii mai late a bandajului pe partea rănită.
Dacă sunt rănite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediană.
Asiguraţi-vă că bandajele nu frânează circulaţia sângelui sau nu produc durere.
Controlaţi părţile imobilizate la intervale de 15 minute pentru a fi siguri că bandajele n-
au devenit prea strânse prin umflarea zonelor înconjurătoare. Acest control este important
în special în cazul rănirilor la încheieturi (articulaţii), din cauza vaselor şi a nervilor
vecini.
Răcirea sau modificarea culorii la extremităţi sunt indicaţii de circulaţie defectuoasă a
sângelui, impunând ajustarea bandajelor şi feşilor.
Între părţile corpului care sunt bandajate împreună trebuie să se introducă o faşă
moale pentru a preveni frecarea şi disconfortul.

INTOCMIT.