Tema 2

SERVICIU SPRIJIN DE LUPTĂ 1 (Modululu pregătirea geniu)
locotenent-colonel Ion GODOROJA
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Tema 2: Cercetarea de geniu

Lecţia 1: Cercetarea de geniu
PROBLEMELE DE STUDIU:
1. Scopurile şi misiunile cercetării de geniu
2. Forţele şi mijloacele cercetării de geniu
3. Procedeele cercetării de geniu
4. Acţiunile cercetaşilor de geniu în componenţa

cercetării trupelor sau în comun cu ea

OBIECTIVELE:
LA SFÎRŞITUL ŞEDINŢEI STUDENŢII VOR FI ÎN
MĂSURĂ SĂ:
să definească noţiunea de cercetare de geniu;
să identifice/determine barajele explozive şi cele neexplozive;
să analizeze locurile de executare a culuarelor în cîmpurile de
mine;
să dezvolte abilităţi de organizare autodisciplină şi curaj.
BIBLIOGRAFIA:
Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele
ed.Bucureşti – 1981
Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

√ 1. Scopurile şi misiunile cercetării de geniu


CERCETRAE DE GENIU:
parte componentă a cercetării, este o misiune principală a sprijinului genistic, definită

ca ansamblul de acţiuni şi măsuri desfăşurate în domeniul asigurării acţiunilor şi
protecţiei trupelor.
constă în totalitatea măsurilor şi acţiunilor ce se întreprind pentru procurarea,
analizarea, ierarhizarea şi valorificarea informaţiilor cu caracter genistic, despre
adversar şi teren din zona acţiunilor de luptă şi infrastructura teritorială
corespunzătoare acesteia şi a zonei de interes (când situaţia o impune).
furnizează datele şi informaţiile necesare comandantului luării deciziei, planificării şi
execuţiei optime a acţiunilor forţelor şi asigurării continuităţii conducerii.
Cercetarea de geniu se organizează şi se desfăşoară cu scopul de a procura informaţii
privind măsurile genistice ale inamicului şi terenului, necesare comandantului de arme
întrunite la luarea hotărîrii pentru luptă şi organizarea asigurării genistice, iar
comandanţilor unităţilor (subunităţilor) de geniu – pentru executarea misiunilor
primite.
Datele despre teren, măsurile genistice ale inamicului procurate de cercetarea de
geniu se completează din hărţile topografice, îndreptare şi descrierile terenului, din
documentele capturate de la inamic, cu datele primite de la subunităţile de cercetare ale
genurilor de arme şi de la servicii, din chestionarea populaţiei locale, interogarea
prizonierilor, informaţiile şefilor superiori ai serviciilor de geniu şi din alte surse.
se organizează şi se execută continuu în toate formele acţiunilor militare, având ca

procedee de bază:
cercetarea prin observare;
cercetarea prin ascultare;
cercetarea prin fotografiere terestră;
cercetarea nemijlocită;
cercetarea prin incursiune.
Subunităţile de cercetare de geniu sunt structuri specializate destinate să organizeze şi
să execute cercetarea pe linia armei geniu.
Pentru executarea misiunilor specifice subunităţile de cercetare de geniu se organizează
pe echipe şi patrule de cercetare, care pot acţiona independent, în cooperare cu alte
structuri similare de arme întrunite (arme) sau în compunerea acestora (în principal a
celor de arme întrunite).
Pentru îndeplinirea misiunilor, acţiunea echipei sau patrulei de cercetare se organizează
pe funcţiuni cu atribuţii şi competenţe clar determinate şi precizate.
Acestea sunt coordonate permanent prin funcţia de comandă ce revine comandantului
(şefului) echipei sau patrulei de cercetare.

Cercetaşul de geniu este militarul specialist apt să îndeplinească o funcţiune în structurile

destinate să execute misiuni de cercetare pe linia armei. În anumite situaţii, de excepţie,
temporar şi cu obiective (scopuri) limitate, acesta poate acţiona şi independent.
Îndatoririle specifice cercetaşului de geniu sunt de a obţine şi transmite date şi informaţii
cu caracter genistic, în funcţie de misiunile (obiectivele) primite, referitoare la:
Acţiunile cu caracter genistic ale adversarului
Misiunile (obiectivele)cercetării Date şi informaţii referitoare la:
- valoarea şi compunerea structurilor;
- specializarea structurilor;
Organizarea structurilor de geniu
- locul punctelor de comandă al structurilor de geniu;
- raioanele de dispunere al structurilor de geniu, etc.
- categorii de tehnică;
- tipul şi denumirea tehnicii, aparaturii şi mijloacelor de geniu;
Dotarea structurilor de geniu
- caracteristici şi performanţe tehnico-tactice;
- mijloace tehnice nou intrate în dotare, etc.
- direcţii şi raioane de acţiune;
- direcţii, raioane şi aliniamente de concentrare a efortului;
Modul de acţiune
- urgenţe în executarea misiunilor;
- manevra forţelor şi mijloacelor, scopul realizării acesteia;
- natura misiunilor şi raioanele de executare;
- gradul de dezvoltare şi gruparea lucrărilor;
Misiuni, lucrări şi activităţi
- scopul în care se execută;
desfăşurate
- procedee, tehnici şi metode aplicate;
- posibilităţi de dezvoltare în timp şi spaţiu, etc.

Date, informaţii şi analiza acestora privind:

Misiunile (obiectivele)
Date şi informaţii referitoare la:
cercetării
Caracteristicile terenului - proprietăţile naturale de mascare şi protecţie;
- caracterul şi accesibilitatea terenului, structura geologică şi posibilităţile de
executare a lucrărilor genistice;
- existenţa, caracterul şi valoarea obstacolelor şi condiţiile în care acestea pot
fi trecute sau varientate;
- posibilităţile de includere a obstacolelor naturale în sistemul de baraje
genistice şi nevoile de amenajare pentru creşterea valorii lor;
- starea şi debitul surselor de aprovizionare cu apă;
Caracteristicile terenului - situaţia resurselor materiale şi tehnice existente în zonă şi posibilităţile de
exploatare a acestora în folosul forţelor proprii, etc.
- dispunere (prin repere ridicate topografic)
- tipul barajelor explozive, gradul de pregătire a acestora, tipul minelor,
precum şi procedeele de plantare folosite;
- frontul, adâncimea, densitatea;
Caracteristicile barajelor
- existenţa şi locul mijloacelor de foc ce acoperă barajele;
explozive
- posibilitatea ocolirii barajelor explozive şi locurile favorabile pentru
executarea culoarelor;
- existenţa, în cadrul sistemului de baraje, a obstacolelor naturale şi
caracteristicile acestora, etc.

- dispunere;
Caracteristicile - tipul barajului;
barajelor neexplozive - frontul şi adâncimea;
- posibilităţi de înlăturare sau de varientare, etc.
Pentru lucrările pregătite pentru distrugere:
- obiectivele pregătite pentru distrugere şi dispunerea acestora;
- locul de dispunere a încărcăturilor;
- dispozitive de aprindere (tipul şi locul acestora);
- locul postului de dare a focului;
Caracteristicile
- modul de organizare a pazei;
lucrărilor pregătite pentru
- posibilităţi de neutralizare sau de varientare, etc.
distrugere şi a
Pentru distrugerile executate:
distrugerilor executate
- raionul unde s-au executat;
- valoarea distrugerilor;
- modul cum influenţează acestea acţiunile forţelor proprii;
- posibilităţile de diminuare a efectelor acestora;
- posibilităţi de varientare, etc.
- orientarea cursului de apă;
- existenţa şi tipul barajelor genistice de pe ambele maluri şi din apă;
- lăţimea, adâncimea şi viteza curentului;
- natura fundului şi a malurilor;
Caracteristicile - căile favorabile de acces la cursul de apă;
cursurilor de apă - locurile favorabile amenajării diferitelor puncte de trecere;
- existenţa şi starea trecerilor permanente şi a mijloacelor de trecere din zonă;
- existenţa resurselor materiale şi tehnice din zonă, posibil a fi folosite la amenajarea
punctelor de trecere, etc.

- existenţa şi starea căilor de acces la pod;

- tipul podului şi materialul din care este construit;
- forţa de suport;
Caracteristicile
- lungimea totală a podului;
podurilor şi a lucrărilor
- lăţimea totală şi lăţimea părţii carosabile;
de artă
- tipul şi starea suporţilor de mal şi a suporţilor intermediari;
- numărul deschiderilor şi mărimea acestora;
- existenţa dispozitivelor speciale, etc.
- starea de practicabilitate a acestora în raport cu anotimpul şi condiţiile atmosferice;
- tipurile, principalele dimensiuni, forţa de suport şi starea lucrărilor pentru scurgerea apelor;
- existenţa viaductelor şi a lucrărilor de consolidare (starea acestora, lungimea, lăţimea,
tonajul pe care îl suportă şi posibilităţile de varientare în cazul în care ar fi distruse pe anumite
porţiuni de interes pentru forţele proprii);
- existenţa şi caracterul barajelor şi distrugerilor, dispunerea şi dimensiunile acestora;
- natura şi lăţimea părţii carosabile, raza curbelor, , înclinarea pantelor şi accesibilitatea
acestora pentru diferite categorii de armament şi tehnică de luptă;
Caracteristicile - posibilitatea amenajării variantelor ocolitoare a porţiunilor distruse, contaminate sau dificil
drumurilor de traversat;
- principalele caracteristici ale detaliilor de planimetrie şi formelor de relief din apropierea
drumului şi modul cum acestea influenţează deplasarea şi mascarea trupelor,
- posibilitatea circulaţiei autovehiculelor pe şenile pe părţile laterale;
- existenţa, cantitatea, condiţiile de exploatare şi de transport a materialelor din zonă pentru
construcţii rutiere;
- existenţa ieşirilor din drum, a adăpostirilor naturale din apropierea acestuia şi a acceselor
către acestea;
- existenţa surselor de apă în apropierea drumului, etc.

- amplasarea (traseul) fiecărei lucrări, tipul, natura şi sistemul de construcţie;

- cele mai favorabile căi de acces către lucrări;
- tipul armamentului şi sectoarele de tragere;
- existenţa şi dispunerea barajelor, precum şi a culoarelor prin acestea;
Caracteristicile lucrărilor de - felul barajelor şi gradul de pregătire a acestora, tipul minelor, precum şi
fortificaţie executate de adversar procedeele de plantare folosite;
- existenţa şi locul mijloacelor de foc ce acoperă barajele;
- posibilitatea ocolirii barajelor şi locurile favorabile
- posibilitatea ocolirii barajelor şi locurile favorabile pentru executarea
culoarelor.
- existenţa surselor de apă şi starea sanitară a acestora, precum şi a terenului
înconjurător;
- existenţa substanţelor toxice de luptă, a substanţelor radioactive sau mijloacelor
bacteriene în sursa de apă sau în terenul înconjurător;
- calitatea apei;
Caracteristicile
- volumul de apă sau debitul sursei;
surselor de apă
- existenţa şi starea tehnică a echipamentului cu care sunt utilate sursele de apă,
precum şi existenţa materialelor de construcţie care pot fi utilizate pentru
amenajarea punctelor de asigurare cu apă;
- existenţa şi starea căilor de acces spre sursele de apă şi posibilităţile de folosire
a lor, etc.

- desimea, grosimea, esenţa copacilor şi natura solului;

- existenţa drumurilor, potecilor, defrişărilor, poienilor, raioanelor mlăştinoase şi
Caracteristicile pădurilor posibilităţile de deplasare a tehnicii de luptă prin pădure;
- locul obstacolelor, barajelor şi incendiilor, precum şi posibilităţile de trecere
(ocolire) a acestora.
- existenţa şi natura lacurilor de acumulare, a barajelor, canalelor şi digurilor

din sistemul de irigaţii (desecări), orientarea şi valoarea ca obstacol (lungimea,
lăţimea, adâncimea şi natura taluzurilor, distanţa între canale şi diguri)
- locul instalaţiilor de captare a apei, al pompelor şi punctelor de distribuţie
în interiorul sistemului, precum şi al diferitelor construcţii pentru exploatarea
acestora;
Caracteristicile lucrărilor - natura, starea şi posibilităţile de folosire a instalaţiilor hidrotehnice pentru
hidrotehnice şi de hidroamelioraţii mărirea sau micşorarea debitului apei în canale (lacuri) sau realizarea de zone
inundabile;
- natura şi starea drumurilor, existenţa trecerilor peste canale (diguri) şi
posibilităţile de amenajare a altor puncte de trecere;
- existenţa acoperirilor (păduri, localităţi, culturi), care favorizează mascarea
trupelor şi a acţiunilor acestora;
- locurile favorabile pentru distrugerea unor porţiuni de canale, diguri şi a
altor construcţii din cadrul sistemului.

ÎNTREBĂRI ???

√ 2. Forţele şi mijloacele cercetării de geniu


Pentru executarea cercetării sînt destinate:
posturi de observare de geniu;
posturi de fotografiere (terestre şi aeriene );
patrule de cercetare de geniu;
cercetaşi de geniu independenţi în componenţa

cercetării de arme întrunite.

Aparatura şi mijloacele de cercetare de geniu se

clasifică după cum urmează:
pentru observare, determinarea distanţelor şi
declivităţilor;
pentru fotografiere terestră;
pentru cercetarea cursurilor de apă;
pentru cercetarea barajelor;
pentru cercetarea drumurilor.

Mijloacele pentru observare, determinarea distanţelor şi

declivităţilor sunt:
binoclul BI 7x40;
periscopul cu putere mare de mărire;
periscopul de cercetare de geniu;
telemetrul de geniu DSP-30;
pantometrul;
dendometrul;
goniometrul-busolă cu dispozitiv azimutal GB-2A.

Caracteristici
Compunere
tactico-tehnice
Binoclul B.I.-7x40 este destinat pentru: putere măritoare: 7x; Binoclul are următoarele părţi principale:
a) observarea câmpului de luptă; câmpul vizual: 8 30; a)Binoclul propriu-zis:
diametrul pupilei de două lunete
b) descoperirea obiectivelor şi intrare: 40mm; şarniera);
b)Accesorii.
studierea acestora; diametrul pupilei de Luneta:
c) măsurarea unghiurilor orizontale ieşire: 5,7mm; corpul lunetei:
- locaşul tubului ocular;
şi verticale; luminozitatea: 33; - ecranul cu filtrul de reactivitate;
•puterea stereoscopică:
d) determinarea distanţelor; 1,8
- butonul de acţionare a ecranului;
- braţele de articulare la şarnieră;
e) descoperirea surselor de radiaţii - locaşul pentru curea.
tubul ocularului:
infraroşii (pentru binoclul cu infraroşu) - baza tubului ocular cu indicele inelului
dioptriilor;
- manşonul tubului ocular telescopic pentru
reglarea dioptriilor;
- boneta ocularului;
tubul obiectivului:
- locaşul obiectivului;
- obiectivul;
- capacul obiectivului.
sistemul optic:
- obiectivul;
- două prisme redresoare;
- reticulul (în luneta din dreapta) gradat din
0-05 în 0-05 miimi, de la centru spre
extremităţi
Accesoriile binoclului sunt:
- capacul ocularelor;
- cureaua de purtat;
- două filtre de lumină

Periscopul cu putere mare de mărire permite executarea observării din adăposturi şi

dinapoia acoperirilor şi este destinat pentru:
observarea terenului şi a obiectelor îndepărtate;
măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale;
determinarea distanţei până la obiecte
Caracteristici tactico-tehnice
Compunere
 puterea de mărire:  Discul miimilor, fixat rigid cu periscopul;
- ocularul din dreapta 20X;  Mecanismul de vizare în plan orizontal:
- ocularul din stânga 40X; - oglinda;
 câmpul vizual : - tija de transmisie;
- dreapta: 230 - tamburul.
- stânga: 1; Nivela sferică;
 câmpul de observare la distanţa  Rozeta neînregistratoare pentru vizare exactă;
de 1000m :  Două oculare:
- dreapta: 43,5m. - ocularul din dreapta este prevăzut cu gradaţii
- stânga: 17,5m; orizontale şi verticale, care servesc pentru
 gradaţiile orizontale ale observare şi măsurarea distanţei până la obiect.
reticulului (8 gradaţii a 0-05 - ocularul din stânga (putere de mărire de 40x)
grade fiecare) 0-40; destinat pentru observarea de detaliu a
 gradaţiile verticale ale obiectelor.
reticulului ( 8 gradaţii a  Trei cartuşe absorbante: două dispuse în partea
0-05 grade fiecare) 0-40; de jos a corpului periscopului, iar al treilea în
 greutate: capul periscopului.
- fără toc şi accesorii: 6,0 kgf  Capul periscopului este , prevăzut cu o vizieră,
- cu toc şi accesorii: 0,5kgf fixată pe două semiaxe, care servesc drept capac
pentru geamul de protecţie. Pe timpul observării
viziera se aşează în poziţie orizontală, fiind
menţinută astfel de fixator.

Periscopul pentru cercetare de geniu este destinat pentru:

observarea generală;
 cercetarea în detaliu a terenului şi obiectelor;
 măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale.

Caracteristici tactico-tehnice Compunere
 distanţa de observare
până la 3 km;  Tubul, în interiorul căruia este montat sistemul optic;
 puterea de mărire: 15x;  Obiectivul, cu geam de protecţie şi viziera, partea
 câmpul vizual : 7 30; inferioară terminându-se printr-un mâner tubular.
 valoarea gradaţiilor mici:  Suportul;
5 miimi; - tija filetată;
 valoarea gradaţiilor mari - piron;
10 miimi; - articulaţie, care permite
 reglarea ocularului: 5 înclinarea periscopului în plan vertical cu ±40º .
dioptrii;  Scală-limbă, pe partea cilindrică a pironului, , ale
 greutatea totală a cărei gradaţii au o valoare de 100 miimi, servind
completului: 3,750 kgf pentru uşurarea orientării circulare în plan orizontal.

Telemetrul de geniu D.S.P.-30 este destinat pentru pentru măsurarea distanţelor

până la obiectivele din teren.

limita de măsurare a distanţelor de la 50 la 2000m;

 câmpul vizual:
-al ramificaţiei optice stânga: 3+20 -9;
-al ramificaţiei optice dreapta: 57+6 -2.
 eroarea sistematică la măsurarea
distanţelor:
-de la 50 la 52m: 0,2m;
-de la 52 la 140m: 1,2
-de la 140 la 300m: 4,5m; 1- corpul aparatului;
-de la 300 la 1000m: 31m; 2- ocular;
-de la 1000 la 2000m: peste 55 m. 3- cilindrul de măsurare;
 dimensiuni de gabarit: 4- buton reglare pe înălţime;
-lungime : 390mm; 5- ocularul microscopului;
-lăţime : 66,5mm; 6- obiectiv;
-înălţime: 130mm; 7- obiectiv.
-greutatea telemetrului : 2,3kgf.;
-greutatea totală (inclusiv cutia): 3,5kgf.

Pantometrul este destinat pentru măsurarea rapidă a pantelor şi măsurarea

unghiurilor de pantă până la 20 grade, cu aproximaţie de 30 minute.
Fig. 7 Pantometrul
1-pivot;
2-corpul pantometrului;
3-vizor;
4-inel.
Vedere Vedere Vedere Microscală

laterală
din faţă din spate

Dendometrul cu pendul este destinat pentru determinarea pantei terenului

şi măsurarea înălţimii diferitelor obiecte.
1. corpul aparatului;
2. luneta;
3.
scala gradată;
4. pendulul;
5.buton pentru fixarea

pendulului;
6.buton pentru
declanşarea pendulului

Goniometrul-busolă cu dispozitiv azimutal G.B.-2A este destinat pentru:

măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale şi a distanţelor între 50 şi 400m;
executarea turului de orizont orientat şi neorientat şi indicarea obiectivelor;
măsurarea azimutului magnetic, azimutului geografic şi a gismentului unei direcţii.

Goniometrul-busolă cu dispozitiv azimutal se compune din:
Pivotul sferic;
Partea inferioară goniometrică:
- declinator;
Goniometrul-busolă
- rozeta mişcării încete neînregistratoare;
puterea măritoare: 8x;
-pârghia de desprindere a mişcării repezi neînregistratoare;
câmpul vizual: 5° (0-83)
- discul derivelor cu pârghia de blocare;
diametrul pupilei de intrare: 22mm;
- discul azimuturilor.
diametrul pupilei de ieşire:2,8 mm;
 Partea superioară optică:
Periscopicitatea: 250mm;
- indicii discurilor A (azimut) şi D (derive);
greutatea goniometrului: 2,5 kgf;
-pârghia de desprindere a mişcării repezi înregistratoare;
greutatea cu periscop şi toc: 4,1kgf.
- rozeta cu tamburul miimilor azimuturilor cu tamburul gradat cu negru, din 0-10 în 0-10, de
la 1-00, în sensul acelor de ceasornic;
- nivela sferică;
- dispozitivul pentru măsurarea unghiului de teren cu scara sutelor de miimi (±3-0) şi rozeta
Dispozitivul azimutal cu tamburul miilor;
puterea măritoare: 4x; - luneta monoculară pe al cărui reticul se găsesc scara miimilor (gradată din 0-05 în 0-05) şi
câmpul vizual: 9°; scara stadimetrică verticală şi orizontală, cu valori de 30, 60, 80, 100, 150, 200, 300 şi 400m;
diametrul pupilei de ieşire: 4mm; Periscopul – destinat pentru executarea operaţiunilor din tranşee, fixându-se pe suportul
valoarea diviziunilor nivelei:0-02; goniometrului.
Greutatea: 0,750kgf. tubul metalic;
sistemul optic.
Dispozitivul azimutal se compune din :
Vizor: - partea fixă;
- partea mobilă;
- sistemul optic.
Suport colier: - rozeta mişcării încete în înălţime a vizorului;
- şurubul pentru eliberarea mişcării repezi în înălţime.
nivelă.

Trusa de fotografiat “FOTOSNAIPER” este destinată pentru fotografierea de

la mare distanţă a câmpului de luptă şi a unor obiective ce prezintă interes.

 Formatul cadrului: 24x36mm; a)Aparat de fotografiat ZENIT-ES;
 Lăţimea filmului: 35mm; b)Obiectiv special cu distanţă focală mare TAIER-3 FS;
 Numărul de cadre: 36; c)Suport cu mâner prevăzut cu mecanism de declanşare.
 Timp de expunere: de la 1/30 până la 1/500 s; Diafragmă;
 Obiectiv: TAIR-3FS; HELIOS 44; Rozeta de armare a diafragmei;
 Distanţa focală: 300mm;50mm; Inelul diafragmei;
 Deschiderea relativă: 1:4,5; 1:2; Indexul diafragmei;
 Filetul obiectivului: 42x1;42x1; Inelul de fiare a aparatului de fotografiat;
 Distanţa minimă de fotografiere:3m; 0,5m; Indexul scalei pentru distanţă;
 Scala diafragmei: 4,5…22; 2…16; Cilindrul de focalizare a obiectivului;
 Filetul pentru filtrele de lumină: Suport de fixare;
72x0,75;49x0,75; Inel de sprijin;
 Dimensiunile de gabarit ale cutiei: Şurub de strângere;
195x155x400mm; Declanşator;
 Greutatea aparatului: Suport cu braţ.
- în poziţie de lucru: 2,9 kg;
- în cutie (cu accesorii): 5,5kg

Mijloacele pentru cercetarea cursurilor de apă sunt:

barca pneumatică BP-3 ;
costumul de înot ;
cordonul de salvare ;
completul costum de scafandru ;
cangea demontabilă ;
sonda probe fund apă ;
vinciul cu cablu marcat ;
morişca hidrometrică;
sonda ultra-sonică.

Barca pneumatică B.P.-3 este destinată pentru transportul şi lucrul cercetaşilor la

cursurile de apă.


 capacitatea de transport: 300 kgf;  barca propriu-zisă:
 greutatea (cu accesorii): 26 kgf; -flotor cu contur închis;
 lungimea: 2480 mm; -pânză protejată;
 lăţimea: 1220 mm;  foala cu racord pentru umflarea bărcii ;
 diametrul flotorului: 340 mm.  două vâsle din lemn de 1400 mm lungi;
 husa pentru transportul bărcii şi a foalei ;
 husa pentru transportul vâslelor .
 grătar confecţionat din scânduri late de 8 cm, prinse la
5 cm una de alta în două benzi de pânză cauciucată;
 doi suporţi pentru vâsle şi o banchetă din pânză
cauciucată.

Costumul de înot este destinat pentru trecerea înot a cursurilor de apă de către
cercetaşi izolaţi, precum şi pentru executarea diferitelor lucrări la apă.
a) vâsle din lemn; b) centura plutitoare c) pantaloni cauciucaţi

 greutatea, cu husa de ambalaj: 6,5 kgf;  pantaloni din pânză cauciucată care ajung până la
 forţa de suport: 90 kgf; pieptul militarului, prevăzuţi cu curea de prindere
 viteza de deplasare pe apă: 10-20 m/minut; după gât şi care fac corp comun cu ghetele de cauciuc;
 timpul pentru îmbrăcare-dezbrăcare: 3-5min.  centura plutitoare din pânză cauciucată, cu profil
circular, prevăzută cu tub de umflare, buşon pentru
golirea aerului, curele de prindere de pantaloni
cauciucaţi şi cureaua de prindere peste umăr ;
 două vâsle din lemn .

Cordonul de salvare este destinat pentru salvarea cercetaşilor care trec peste
cursul de apă cu diferite ambarcaţiuni sau lucrează pe apă.

Flotabilitatea cordonului de Cordonul de salvare are forma unui pieptar şi se compune din
salvare este calculată pentru un 11 buzunare, legate între ele, umplut fiecare cu 1-4 bucăţi plută
singur om. naturală sau polistiren expandat.
Pentru fixare este prevăzut cu bretele de suspensie şi de
prindere.

Sonda probe fund apă este destinată cercetării fundului cursurilor de apă.
Suruburi pentru lemn
Φ 32
M10
20 30 20
60 15 70 0
4 gauri Φ8 la 90
Φ 32
Φ 26
M 10
5 30
185 50
Descriere: este un cilindru metalic, având buza ascuţită la partea inferioară pentru
înfigerea în teren, iar partea superioară este prevăzută cu o tija filetată care se
înşurubează la cange.

Vinciul cu cablul marcat este destinat pentru măsurarea lăţimii cursurilor de

apă şi ca mijloc ajutător pentru determinarea profilului transversal al acestora.
Este compus din:

postament;
o tobă pe care se găseşte înfăşurat cablul marcat;
o manetă cu clichet pentru acţionarea tobei
de înfăşurare;
trei ţăruşi de ancorare.
Cu ajutorul unei manivele se poate realiza strângerea

rapidă a cablului.
Postamentul vinciului este prevăzut cu două lanţuri cu za
rotundă pentru ancorarea lui pe malul de plecare.
Cablul are diametrul de 5 mm şi lungimea de 150 m,
fiind marcat din 2 în 2 metri cu manşoane inscripţionate.
La capătul liber este prevăzut cu o za rotundă pentru
ancorare pe malul opus.

Morişca hidrometrică este destinată determinării vitezei cursurilor de apă cu

eroare de ±0,5%.

 sursă proprie de alimentare la tensiunea  morişca :
de 9 V (2 baterii de 4,5 V); - corpul moriştii;
 limitele de temperatură de la - elice cu două pale;
0 C +30 C;
0 0
- dispozitiv cu doi magneţi dispus pe ax;
 viteza maximă de măsurare: - releul;
4,5 m/s. - ampenajul.
 blocul de înregistrare şi prelucrare:
- minicalculator;
- releu de timp;
- instalaţie electronică;
- sursa de alimentare.
 Cablul de legătura ;
 tija de susţinere.

Sonda ultrasonică este destinată măsurării adâncimii cursurilor de apă.

 adâncimea maximă : 20m. ;
 adâncimea minimă: 1,2m. ;
 precizia de măsurare : ±0,01m;  bloc emiţător;
 alimentarea sondei : 24V.  bloc indicator.
 afişarea cu patru cifre şi virgulă.

ÎNTREBĂRI ???

√ 3. Procedeele cercetării de geniu


Prin procedeu de cercetare se înţelege modul de acţiune al

cercetaşilor şi subunităţilor de cercetare pentru îndeplinirea
misiunilor primite.
În funcţie de situaţia tactică concretă, misiunile, posibilităţile
subunităţilor care execută cercetarea, caracteristicile terenului,
anotimp şi condiţiile hidro-meteorologice, cercetarea de geniu
se execută prin următoarele procedee:
observarea;
ascultarea;
fotografierea terestră;
examinarea nemijlocită;
incursiunea.

Prin observare se pot descoperi:

traseul, tipul şi caracterul lucrărilor genistice executate de adversar;
măsurile genistice luate de adversar în vederea pregătirii ofensivei
(apărării), inclusiv măsurile de pregătire pentru trecerea la întrebuinţarea
armelor de nimicire în masă;
raioanele puternic organizate şi cele slabe din apărarea adversarului,
limitele acestora şi sectoarele ne ocupate din dispozitivul de luptă al
acestuia;
tipul şi locul de dispunere a barajelor;
caracterul terenului din dispozitivul de luptă al adversarului, gradul de
accesibilitate şi posibilităţile ce le oferă acesta pentru protecţia şi mascarea
naturală a trupelor;
locul punctelor de observare şi al punctelor de comandă ale adversarului,
precum şi aparatura de vedere pe timp de noapte şi mijloacele de iluminare a
terenului folosite de acesta;
noile procedee şi mijloace tehnice de geniu întrebuinţate de adversar.

Cercetarea de geniu prin observare constituie unul din

procedeele de bază ale cercetării de geniu şi constă în
supravegherea câmpului de luptă, descoperirea şi studierea
adversarului, terenului şi a altor obiective, în scopul procurării
datelor şi informaţiilor necesare.
Cercetarea de geniu prin observare se organizează în toate
formele luptei şi se execută de către posturile de observare de
geniu în orice timp şi anotimp, fără întrerupere, indiferent de
condiţiile hidro-meteorologice, cu întrebuinţarea largă a
aparaturii optice din înzestrare.
Cercetarea prin observare asigură obţinerea de date despre
adversar şi teren în timp scurt şi pe adâncimi diferite, în funcţie
de mijloacele de observare folosite.

Observarea pe timp de noapte se execută atât cu ochiul liber, cât şi

prin folosirea aparatelor de vedere pe timp de noapte, fiind
completată permanent cu ascultarea.
Noaptea, posturile de observare se dispun cât mai aproape de
adversar, iar locurile alese trebuie să permită, pe cât posibil,
observarea de jos în sus.
Observarea cu ajutorul aparatelor active de vedere pe timp de
noapte se execută din alte locuri decât cele folosite pe timpul zilei, la
intervale de timp diferite, pentru a nu da posibilitatea adversarului să
descopere locul de dispunere a posturilor de observare de geniu şi
periodicitatea schimbării acestora.
Cercetaşii aleşi pentru executarea observării pe timp de noapte
trebuie să ştie să se orienteze bine în condiţii de vizibilitate redusă şi
să aibă auzul şi memoria bune, astfel încât să poată asculta şi reda cât
mai exact cele auzite şi văzute.
Observarea în munţi este de regulă limitată de existenţa

vegetaţiei şi formelor specifice de teren, iar uneori ceaţa şi
plafonul jos al norilor reduc mult vizibilitatea.
Locurile posturilor de observare se aleg de regulă pe înălţimi

dominante,la schimbările de pantă şi în apropierea punctelor
obligate de trecere, folosindu-se peşterile, stâncile, copacii,
buturugile şi alte locuri care oferă condiţii bune de observare şi
mascare.
Terenul puternic frământat şi acoperit permite dispunerea

posturilor de observare cât mai aproape de adversar.

Observarea în localitate şi într-o zonă industrială prezintă următoarele

particularităţi:
executarea observării este mult îngreuiată din cauza clădirilor, fumului şi
prafului rezultat din activităţile desfăşurate sau a exploziilor produse;
în compunerea posturilor de observare de geniu pot fi incluşi cercetaşi
care cunosc bine particularităţile localităţilor, construcţiilor si terenului;
în principiu, posturile de observare nu primesc sectoare de observare, ci
numai direcţii şi obiective de supravegheat.
Observarea se execută, de regulă, în lungul străzilor, aleilor şi în direcţiile
clădirilor importante, grădinilor, parcurilor, pieţelor şi altor locuri unde
adversarul îşi poate dispune personalul şi tehnica de luptă.
 Observarea în raioanele fortificate se execută în scopul de a stabili locul de
dispunere a lucrărilor de apărare permanente ocupate de către adversar,
mijloacele de foc folosite, precum şi barajele (obstacolele) şi alte lucrări
executate în faţa şi în interiorul aliniamentelor şi punctelor de sprijin cucerite.

 Cercetarea de geniu prin ascultare are ca scop:

să descopere adversarul după zgomot, voce etc., să determine locul unde se află,
caracterul acţiunilor şi lucrărilor genistice pe care le execută;
 să descopere tehnica aflată în deplasare sau în lucru, care se demască prin
zgomotul motoarelor, stabilind cantitatea, direcţia de deplasare, raionul.
să descopere şi să determine locul unde se află mijloacele adversarului, tipul şi
cantitatea acestora;
să descopere elementele de cercetare ale adversarului care caută să pătrundă în
dispozitivul trupelor proprii;
să descopere pregătirile adversarului pentru regruparea şi înlocuirea trupelor şi
momentul trecerii la ofensivă, precum şi activitatea acestuia pentru cercetarea şi
înlăturarea barajelor;
să descopere pregătirile adversarului pentru trecerea la apărare, precum şi
activitatea de executare a lucrărilor genistice, barajelor explozive şi neexplozive.
 Când se ascultă în pădure, munţi şi localităţi este necesar să se ţină seama de faptul
că sunetele pot fi reflectate de obiectele din teren şi să indice greşit locul de dispunere
al sursei lor.
De aceea cercetaşul trebuie să prevadă întotdeauna această posibilitate pentru a evita
înşelarea auzului.

Cercetarea de geniu prin fotografiere terestră se organizează în toate formele de

luptă, când anumite date trebuie verificate, precizate sau urmărite în timp sau
când informaţiile necesare nu pot fi procurate prin alte procedee.
Prin fotografiere terestră se pot obţine date despre:
 caracteristicile terenului;
 lucrările genistice;
 barajele genistice;
 obiectivele importante din dispozitivul adversarului.
Fotografierea succesivă a aceluiaşi sector de teren permite ca prin metoda
suprapunerii clişeelor să se semnaleze cele mai mici schimbări în amenajarea
genistică a terenului şi să se descopere obiectivele nou apărute ale adversarului.
Cercetarea prin fotografiere terestră constă în fotografierea terenului şi a
lucrărilor (obiectivelor) izolate, situate pe limita dinainte şi în adâncimea
apropiată a dispozitivului adversarului, prelucrarea materialului fotografic şi
interpretarea fotografiilor.

Cercetarea de geniu prin examinare nemijlocită permite

obţinerea celor mai complete şi mai precise date asupra
obiectivului cercetat şi se foloseşte atunci când există
posibilitatea ca cercetaşii să se apropie de acesta.
Examinarea nemijlocită se execută de către patrulele şi
echipele de cercetare.
Examinarea nemijlocită se foloseşte pentru cercetarea de
geniu a terenului, barajelor, podurilor, drumurilor, şi a altor
obiective genistice, atât din dispozitivul trupelor proprii, cât
şi din dispozitivul adversarului, când nu există pericolul
direct de întâlnire cu adversarul.
De asemenea, examinarea nemijlocită se poate folosi
combinată cu alte procedee de cercetare de geniu.

Cercetarea de geniu prin incursiune se execută pe limita dinainte sau în adâncimea

dispozitivului adversarului, în scopul descoperirii:
locurilor de dispunere, tipului şi caracterului lucrărilor de apărare;
dispunerii, caracterului şi tipului barajelor şi al obstacolelor;
existenţei şi stării drumurilor şi a podurilor;
caracterului lucrărilor genistice executate de adversar în vederea trecerii la
întrebuinţarea armelor de nimicire în masă;
mijloacelor genistice din înzestrarea adversarului.
Uneori, incursiunea poate urmări atacarea unui obiectiv al adversarului pentru a
captura modele de mijloace genistice din înzestrare, documente şi prizonieri.
Incursiunea în scop de capturare – constă în studierea din timp a obiectivului,
apropierea în ascuns, atacarea prin surprindere, capturarea şi înapoierea subunităţii în
dispozitivul propriu.
Când se urmăreşte procurarea sau verificarea unor date (informaţii) şi descoperirea de
noi obiective, incursiunea constă în pătrunderea cercetaşilor în dispozitivul adversarului
şi apropierea de obiectivele de cercetat, executarea observării (fotografierii) pentru
determinarea locului de dispunere, a caracteristicilor şi a activităţilor desfăşurate, după
care aceştia se înapoiază în dispozitivul proprii.

ÎNTREBĂRI ???

√ 4. Acţiunile cercetaşilor de geniu în

componenţa cercetării trupelor sau în comun
cu ea

Cercetaşul de geniu trebuie să cunoască:

organizarea cercetării de geniu;
elementele pe care trebuie să le stabilească cercetarea de geniu a
dversarului, acţiunilor acestuia şi a terenului;
tehnicile de supravieţuire şi autoapărare individuală şi colectivă în
condiţii de izolare;
procedeele de capturare a adversarului pentru procurarea datelor şi
informa-ţiilor necesare;
etehnicile de evadare.
Cercetaşul de geniu trebuie să execute:
în barem, postul de observare de geniu;
individual sau cu subunitatea, ziua şi noaptea, cercetarea de geniu a
adversa-rului şi terenului prin observare, ascultare, şi examinare
nemijlocită;
descoperirea cu uşurinţă a indicilor de demascare a activităţii
adversarului, obiectivelor, lucrărilor genistice şi barajelor acestuia.

Elementele de cercetare de geniu se constituie temporar din

subunităţi de cercetare de geniu.
Ele au o compunere variabilă, în raport de misiune, situaţia
tactică şi teren.
Elementele de cercetare de geniu acţionează pe jos, pe
autovehicule şi alte mijloace care le asigură mobilitate,
protecţie, mascare şi îndeplinirea la timp a misiunilor primite.
Elementele de cercetare de geniu sunt:
cercetaşul de geniu;
echipa;
patrula de cercetare;
patrula de cercetare independentă.

Echipa de cercetare de geniu are valoarea de 2-4 militari până la o grupă

şi se trimite în misiune de către patrula de cercetare independentă, precum
şi de către subunităţile de geniu de diferite specialităţi.
Ea se destină pentru cercetarea de geniu a adversarului şi terenului pe o
direcţie sau a unui obiectiv.
Patrula de cercetare de geniu şi patrula de cercetare de geniu
independentă au valoarea de la o grupă până la un pluton.
Patrula de cercetare de geniu se trimite în misiune de către subunitatea
de
cercetare de geniu(pionieri, pontonieri, drumuri-poduri etc.).
Ea se destină pentru cercetarea de geniu a adversarului şi terenului sau a
unor obiective pe o direcţie sau într-un raion.
Patrula de cercetare de geniu independentă se trimite în misiune de către
unitatea sau marea unitate de geniu pentru cercetarea de geniu a
adversarului şi terenului sau a unor obiective importante pe o direcţie sau
într-un raion.

Acţiunea cercetaşului de geniu pentru executarea cercetării prin

Observare
Posturile de observare de geniu ce se organizează în apărare şi în perioada de
pregătire a ofensivei se dispun cât mai aproape de adversar, în locurile care
asigură observarea cea mai bună şi ascunsă.
Personalul postului de observare se dispune în lucrări genistice, copaci, clădiri,
autovehicule, elicoptere etc.
La alegerea locului de dispunere a posturilor de observare de geniu trebuie să
se evite obiectivele caracteristice din teren, care se pot descoperi uşor, pot atrage
atenţia adversarului şi astfel uşurează descoperirea şi nimicirea cercetaşilor de
către acesta.
Pentru a crea condiţii favorabile de observare şi adăpostire, locurile de
dispunere a posturilor de observare de geniu se amenajează cu lucrări de tip
acoperit sau neacoperit.
Pentru a împiedica descoperirea punctului de observare de către adversar,
lucrările ce se execută se încadrează în sistemul general al lucrărilor genistice din
raionul respectiv.

Ascunderea observării este una din cele mai importante condiţii ce se cer cercetaşilor de
la posturile de observare de geniu; ca urmare, întregul personal din compunerea postului
de observare de geniu trebuie să respecte cu stricteţe regulile de mascare, atât pe timpul
executării lucrărilor, cât şi pe timpul observării.
Lucrările de amenajare a postului se vor executa noaptea sau în condiţii de vizibilitate
redusă.

Postul de observare de geniu se compune din 2-4 militari: şeful postului este
numit un gradat, subofiţer sau ofiţer, în funcţie de importanţa misiunii primite.
Postul de observare de geniu se amenajează cu 2-3 locaşuri pentru observatori,
dispuse în taluzul din faţa al unei porţiuni de tranşee, prevăzute cu o bermă de
60-70 cm lăţime, pentru asigurarea condiţiilor de lucru cu aparatele de observare
şi cu planşeta. Pentru odihnă, în taluzul din spatele tranşeei se amenajează şanţul
adăpost care poate fi de tip neacoperit sau acoperit.
Locul ales pentru executarea observării trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
să permită executarea observării, pe cât posibil circular şi pe o distanţă cât
mai mare;
să fie mascat împotriva observării terestre şi din aer a adversarului şi ferit
de focul acestuia;
să aibă căi de acces ascunse şi să asigure condiţii bune pentru lucrul şi
odihnă personalului;
să permită realizarea legăturii cu comandantul care l-a trimis în misiune –
direct sau prin subunităţile care acţionează în apropiere.

Postul de observare de geniu trebuie să fie asigurat cu

mijloace de observare pe timp de zi de noapte, cu ceas, busolă,
lanternă, rechizite (planşetă, compas, riglă, creioane), mijloace
de semnalizare şi legătură, documente pentru evidenţă şi
transmiterea datelor procurate.
Legătura între postul de observare de geniu şi eşalonul care l-
a trimis în misiune se realizează prin mijloace cu fir, radio,
mobile, precum şi prin semnale.
Datele procurate de postul de observare de geniu pot fi
imprimate şi pe bandă magnetică, atunci când dispune de
asemenea mijloace.
Pentru cercetarea adversarului şi a terenului, postului de
observare de geniu i se stabileşte sector de observare în cadrul
căruia se indică direcţia (obiectivul) principala de observare.

Sectorul de observare cuprinde spaţiul terestru şi aerian în care se execută

observarea.
Dezvoltarea frontală şi adâncimea acestuia sunt variabile şi depind de teren, condiţii
de vizibilitate şi densitatea obiectivelor de la adversar.
Limitele sectorului de observare (dreapta, stânga) se stabilesc prin repere sau
azimuturi. În adâncime, sectorul de observare se împarte în zone delimitate prin semne
convenţionale, astfel:
zona apropiată cuprinde porţiunea de teren în care obiectivele (personalul şi
tehnica de luptă, lucrările genistice, precum şi detaliile de planimetrie) pot fi
văzute clar cu ochiul liber;
 zona mijlocie cuprinde zona de teren dintre linia cea mai îndepărtată a zonei
apropiate şi până unde observatorul poate recunoaşte cu ochiul liber silueta
tehnicii de luptă, formele copacilor şi caselor;
 zona îndepărtată cuprinde porţiunea dintre limita cea mai îndepărtată a zonei
mijlocii şi până la limita vizibilităţii ce poate fi acoperită de mijloacele de
observare din înzestrare.
Când terenul limitează posibilităţile de observare în adâncime, sectorul nu se mai
împarte în zone. Când situaţia impune, postul de observare execută observarea
circulară a spaţiului terestru şi aerian, fără a i se stabili sector de observare.

Postului de observare i se precizează misiunea în teren, şi i se indică:

reperele, numerotarea lor şi distanţele până la acestea;
informaţii despre adversar;
misiunea postului de observare în care se precizează:
compunerea;
şeful postului de observare;
locul de dispunere;
modul de amenajare genistică;
sectorul de observare şi direcţia principală de observare;
modul de raportare a datelor (când, cui, unde şi cum se raportează);
indicative, frecvenţe şi semnale;
data si ora începerii si terminării misiunii;
locurile posturilor de observare vecine şi modul de realizare a legăturii cu
acestea;
mijloacele de observare şi de legătura ce se repartizează postului de
observare;
locul postului de observare pe timpul nopţii (dacă se schimbă);
semnale de înştiinţare;

La darea misiunilor, şeful postului de observare indică

cercetaşilor sectorul de observare, misiunea postului,
reperele, problemele cărora li se acordă importanţă
deosebită, modul de lucru şi succesiunea de schimbare a
observatorilor, semnale de înştiinţare.
Pentru asigurarea continuităţii lucrului, activitatea în
cadrul postului de observare se desfăşoară pe schimburi.
Când postul este format din 3 militari, un cercetaş observă,
al doilea înscrie rezultatele observării, iar al treilea se
odihneşte (amenajează postul de observare).
La timpul fixat are loc schimbarea: cel care s-a odihnit î-
l schimbă pe cel care scrie rezultatele, iar acesta pe
observator, care trece la odihnă.

Documentele pentru evidenţa şi transmiterea datelor de către

postul de observare de geniu sunt:
harta de lucru sau schema sectorului de observare (când nu
se dispune de harta la scară mare) ajută la raportarea datelor
obţinute şi cuprinde:
locului postului de observare de geniu;
limitele sectorului de observare;
împărţirea acestuia pe zone;
reperele;
azimuturile acestora şi distanţele până la ele;
zonele nevăzute;
obiectivele descoperite de observator.
jurnalul de observare este documentul de evidenţă în care se
consemnează toate datele obţinute prin observare.


JURNALUL POSTULUI DE OBSERVARE DE GENIU NR.

Data începerii observării …………………...……………………………………. .......
Data încetării observării ………………………………………………………….........
3.Misiunile postului de observare de geniu …...................................................
……………………………………………………………………………………………
……..……………………………………………..………….
……………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………...........
4.Îndicativele telefonice (radio)
-postul de observare de geniu ……………………………………………................
-eşalonul superior ………………………………………………………...........


Unde s-a observat (locul faţă de Cui şi când s-a

Data şi ora Ce s-a observat
reper, sau coordonatele după hartă) raportat
Funcţia, gradul,
24.04.82 Plantarea manuală a unui câmp
Reper 6, stânga 150 m numele şi prenumele.
07.15 de mine
07.25
Reper 7, mai departe

Executarea unor porţiuni de Funcţia, gradul,
24.04.82 200 m
tranşee şi şanţuri de numele şi prenumele.
11.28 x = 5028 km
comunicaţie 11.35
y = 4483 km
Comandantului de
24.04.82 Deplasarea unor mijloace de
Reper 2, dreapta 100 m pluton
16.13 săpat către reper 5
16.17
Am predat serviciul în cadrul P.O.Ge. nr……

25.04.82 Sergent………………………………………
06.10 Am primit serviciul în cadrul P.O.Ge. nr……
Caporal…….………………………………..

Pe timpul executării observării obiectivele descoperite se trec pe hartă sau

schemă şi se înscriu în jurnalul de observare, după care sunt raportate eşalonului
superior. Datele importante sunt raportate imediat.
Pentru asigurarea continuităţii lucrului, activitatea în cadrul postului de
observare se desfăşoară pe schimburi.
Când postul este format din 3 militari, un cercetaş observă, al doilea înscrie
rezultatele observării, iar al treilea se odihneşte (amenajează postul de
observare).
La timpul fixat are loc schimbarea: cel care s-a odihnit îl schimbă pe cel care
scrie rezultatele, iar acesta pe observator, care trece la odihnă.
Observarea sectorului fixat se execută prin examinare atentă şi succesivă a
terenului, începând cu zona îndepărtată şi de la dreapta la stânga, cu ochiul liber
sau cu aparatele optice pentru observare.
Sectoarele de teren fără acoperiri se examinează mai repede, iar cele
acoperite, mai amănunţit.

În cazul întrebuinţării armelor de nimicire în masă şi a mijloacelor

incendiare, la semnalul de înştiinţare, personalul postului de observare işi
pune masca contra gazelor pe figură, trece celelalte mijloace de protecţie
individuală în poziţia “de luptă” şi continuă observarea.
Când observarea se face timp îndelungat, personalul postului de observare
este înlocuit periodic, iar în condiţii meteo grele (pe timp de ger, viscol, ceaţă,
ploi abundente) acesta este schimbat mai des decât în situaţiile obişnuite.
Schimbarea locului postului de observare se execută la ordin, de regulă
noaptea, precum şi din iniţiativa şefului postului de observare, în următoarele
situaţii:
 când postul de observare a fost descoperit şi adversarul execută foc
asupra lui;
când efectele armelor de nimicire în masă înrăutăţesc condiţiile de
observare şi pun în pericol viaţa cercetaşilor.

Acţiunea cercetaşului de geniu pentru executarea cercetării de geniu

prin ascultare

Cercetarea de geniu prin ascultare se organizează în condiţiile contactului
nemijlocit cu adversarul şi pe timpul acţiunilor subunităţilor de cercetare de geniu
în dispozitivul adversarului.
Ascultarea se execută, de regulă, de către personalul posturilor de observare de
geniu existente care se transformă pe timpul nopţii şi în condiţii de vizibilitate
redusă, în posturi de ascultare. În anumite cazuri, ascultarea se execută de posturi
de ascultare de geniu special organizate în acest scop.
În compunerea unui post de ascultare se destină 2-3 militari dintre care unul
este numit şef.
Cercetaşii numiţi în postul de ascultare trebuie să aibă un auz foarte bun şi să
fie astfel pregătiţi încât să poată determina, după cele mai mici zgomote, sursele
care le produc şi distanţa la care se află acestea.
De asemenea, este indicat ca cel puţin unul dintre cercetaşi să cunoască limba
adversarului.

Ca şi pentru observare, locul pentru ascultare se alege pe lumină şi în imediata

apropiere a adversarului. Odată cu căderea întunericului, cercetaşii se deplasează în prima
tranşee sau cât mai aproape de limita dinainte a adversarului, se maschează şi încep
acţiunea de ascultare.
Înainte de a se lumina de ziuă, ei se întorc şi raportează comandantului informaţiile
obţinute (culese). Pentru a determina cu mai multă precizie direcţia din care se aude
zgomotul, se fixează reperele ce se văd pe timp de noapte.
 Misiunile postului de ascultare se dau în teren de către comandantul (şeful) care-l
trimite în misiune, de regulă pe timpul zilei şi pe cât posibil din locul de unde se vede
sectorul fixat pentru ascultare. La darea misiunii se indică:
reperele vizibile pe timp de noapte;
unde se găseşte adversarul si activitatea sa;
locul punctului de ascultare şi modul de amenajare genistică a acestuia;
misiunile postului de ascultare:
ce trebuie să stabilească, căror semnale acustice trebuie să le acorde atenţie
deosebită şi direcţia principala de supravegheat;
când începe cercetarea prin ascultare şi când se termină;
locul posturilor de ascultare vecine şi modul de cooperare cu acestea;
termenele de prezentare a rapoartelor şi modul de transmitere a acestora;
semne şi semnale de recunoaştere.

Pentru îndeplinirea misiunii, cercetaşii se dispun în teren în

locuri separate.
Dacă postul de ascultare se compune din trei cercetaşi, ei se
dispun, de regulă, în triunghi cu vârful înainte sau cu vârful înapoi.
La executarea cercetării prin ascultare, cercetaşii trebuie să ţină
seama de faptul că sunetele se aud diferit, în funcţie de relieful
terenului, de acoperiri, de condiţiile meteorologice, de timpul de zi
sau de noapte.
De aceea locul pentru ascultare se va alege, pe cât posibil, acolo
unde cercetaşul aude sunetele fără ecou.
După ce a auzit sunetul, fără să întoarcă capul în direcţia
sunetului, cercetaşul ascultă cu atenţie şi rămâne în poziţia aceasta
mai mult timp.
După ce s-a convins pe deplin din ce direcţie se aude sunetul, el
întoarce capul în direcţia sunetului şi verifică prin observare cele
auzite.
Acţiunea cercetaşului de geniu pentru executarea cercetării

prin fotografiere

Fotografierea se execută de către posturile de fotografiere din
unul sau mai multe puncte de fotografiere sau posturi de observare
de geniu, simultan sau succesiv.
Postul de fotografiere se compune din 2-3 cercetaşi fotografi,
pregătiţi pentru lucrul cu aparatura fotografică.
La darea misiunii, postului de fotografiere i se indică:
scopul fotografierii;
obiectivele sau sectoarele de teren care trebuie să fie
fotografiate;
punctul (punctele) din care trebuie să se execute
fotografierea;
ce documente şi la ce termen trebuie să fie pregătite.

Acţiunea cercetaşului de geniu pentru executarea cercetării prin

incursiune

Cercetarea de geniu prin incursiune se poate executa independent, de către patrulele
(echipele) de cercetare de geniu sau de către subunităţile de geniu din compunerea
elementelor de cercetare de arme întrunite.
Valoarea echipei (patrulei) care execută cercetarea de geniu prin incursiune poate fi de 4-
6 militari până la 2-3 grupe şi poate avea compunere mixtă .
Incursiunea se execută, de regulă, noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă; în teren
muntos şi deluros cu acoperiri, incursiunea se poate executa şi pe timp de zi.
Pătrunderea subunităţii în dispozitivul adversarului se va execută, de regulă, prin
intervalele neacoperite cu baraje şi obstacole şi numai în cazuri deosebite prin culoare
special create.
Subunitatea care execută cercetarea de geniu prin incursiune se împarte, de regulă, pe
echipe, astfel:
echipa de cercetare (atac şi captură);
echipa (echipele) de siguranţă;
echipa de înlăturare a barajelor.

La organizarea subunităţii pe echipe, trebuie să se aibă în vedere următoarele:

în echipa de cercetare (atac şi captură) să fie incluşi cercetaşi care
cunosc limba adversarului, stăpânesc bine procedeele de lupta corp la
corp, tehnica imobilizării şi transportării militarilor (materialelor)
capturaţi;
membrii acestei echipe vor fi înzestraţi cu pistoale mitralieră sau
pistoale, pumnale, grenade, busole, frânghii, precum şi cu mijloace de
cercetare a obiectivelor prevăzute în misiune;
în echipa (echipele) de siguranţă vor fi numiţi cei mai buni trăgători,
cercetaşi care aruncă grenadele cu precizie la distanţe mari, bine instruiţi în
lupta corp la corp si înzestraţi cu armamentul care să le asigure executarea
sprijinului cu foc în condiţii cât mai bune;
în echipa de înlăturare a barajelor vor fi incluşi cercetaşi care cunosc în
foarte bune condiţii mijloacele de realizare a barajelor de către adversar,
precum şi modul de acţiune pentru crearea şi marcarea culoarelor.

Pentru pregătirea incursiunii este necesar să se asigure cel

puţin 3-4 ore de lumină în vederea executării observării,
studierii obiectivului şi a terenului, dării ordinului de acţiune şi
precizării în detaliu a modului de acţiune al fiecărei echipe
(cercetaş).
Când se dispune de timp suficient subunitatea se pregăteşte
pe un teren asemănător, mai întâi pe timp de zi, după care
acţiunea se repetă noaptea, până când echipele (cercetaşii) şi-au
însuşit bine modul de acţiune.
Cercetaşul din echipa de înlăturare a barajelor se deplasează
în cadrul acesteia, pe itinerarul stabilit, ocolind barajele
identificate pe timp de lumină sau execută culoare prin acestea,
asigurând siguranţa deplasării echipei de cercetare.

Cercetaşul din echipa de siguranţă acţionează în cadrul

acesteia, se dispune în locul stabilit de unde execută
observarea , în măsură să intervină pentru blocarea (nimicirea)
adversarului, în situaţia că acesta intervine pe timpul acţiunii.
Cercetaşul din echipa de cercetare acţionează în cadrul
acesteia, se deplasează pe itinerarul stabilit executând
permanent observarea şi ascultarea pentru localizarea şi
identificarea adversarului din sistemul de pază şi siguranţă
nemijlocită a obiectivului în scopul evitării surprinderii din
partea acestuia, se infiltrează în interiorul obiectivului , culege
datele şi informaţiile necesare îndeplinirii misiunii, părăseşte
obiectivul şi se regrupează în locul stabilit.

ÎNTREBĂRI ???

Tema 1: Cercetarea de geniu

Lecţia 1: Cercetarea de geniu


OBIECTIVELE:
LA SFÎRŞITUL ŞEDINŢEI STUDENŢII VOR FI ÎN
MĂSURĂ SĂ:
Să definească destinaţia subunităţilor de sprijin genistic;
Să identifice/determine uneltele, materialele şi elementele
întrebuinţate la amenajarea genistică a poziţiilor şi raioanelor de
dispunere a trupelor în diferite forme ale luptei;
Să analizeze principale de tehnică genistică;
Să dezvolte abilităţi de organizare autodisciplină şi curaj.
BIBLIOGRAFIA:
Instrucţiuni pentru executarea lucrărilor genistice de către trupele de toate armele
ed.Bucureşti – 1981
Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

ÎNTREBĂRI ???

Tema 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SERVICIU SPRIJIN DE LUPTĂ 1 (Modululu pregătirea geniu)

locotenent-colonel Ion GODOROJA

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Tema 2: Cercetarea de geniu

2. Forţele şi mijloacele cercetării de geniu

3. Procedeele cercetării de geniu

4. Acţiunile cercetaşilor de geniu în componenţa

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Manualul „Pregătirea de geniu” ed. Chişinău 200

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

√ 1. Scopurile şi misiunile cercetării de geniu

2. Forţele şi mijloacele cercetării de geniu

3. Procedeele cercetării de geniu

4. Acţiunile cercetaşilor de geniu în componenţa

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

parte componentă a cercetării, este o misiune principală a sprijinului genistic, definită

se organizează şi se execută continuu în toate formele acţiunilor militare, având ca

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Cercetaşul de geniu este militarul specialist apt să îndeplinească o funcţiune în structurile

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Date, informaţii şi analiza acestora privind:

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

- existenţa şi starea căilor de acces la pod;

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

- amplasarea (traseul) fiecărei lucrări, tipul, natura şi sistemul de construcţie;

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

- desimea, grosimea, esenţa copacilor şi natura solului;

- existenţa şi natura lacurilor de acumulare, a barajelor, canalelor şi digurilor

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

1. Scopurile şi misiunile cercetării de geniu

√ 2. Forţele şi mijloacele cercetării de geniu

3. Procedeele cercetării de geniu

4. Acţiunile cercetaşilor de geniu în componenţa

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pentru executarea cercetării sînt destinate:

posturi de observare de geniu;

posturi de fotografiere (terestre şi aeriene );

patrule de cercetare de geniu;

cercetaşi de geniu independenţi în componenţa

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Aparatura şi mijloacele de cercetare de geniu se

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Mijloacele pentru observare, determinarea distanţelor şi

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Periscopul cu putere mare de mărire permite executarea observării din adăposturi şi

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Periscopul pentru cercetare de geniu este destinat pentru:

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Caracteristici tactico-tehnice Compunere

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Telemetrul de geniu D.S.P.-30 este destinat pentru pentru măsurarea distanţelor

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Caracteristici tactico-tehnice Compunere

limita de măsurare a distanţelor de la 50 la 2000m;

-greutatea totală (inclusiv cutia): 3,5kgf.

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Pantometrul este destinat pentru măsurarea rapidă a pantelor şi măsurarea

Vedere Vedere Vedere Microscală

CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

Dendometrul cu pendul este destinat pentru determinarea pantei terenului

5.buton pentru fixarea