MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE ”ALEXANDRU CEL BUN”

STUDIU DE CAZ
TEMA: Studiu comparativ a procesului de elaborare a concepției operațiilor de
nivel Bg. I.Mo de până la trecerea Armatei Naționale la standardele
NATO și cu cel prezent.

ELABORAT: căpitan Vasile CATIȘOV

Chișinău
2021
 Cuprins:
Introducere……………………………………………………………………………………………..3
I.Procesul de elaborare a concepției operației – prezent………………..…….…….……..……4-6
II. Procesul de elaborare a concepției operației până la trecerea Armatei Naționale la
standardele NATO...….………………………………………………………………....…........…6-8
Concluzii………………………………………………………………………………….……………..9
Bibliografie……………………………………………………………………………….………….10

2
 Introducere
Pe timpul pregătirii operaţiilor militare comandantul are următoarele atribuţii: ia decizia privind
cursul optim al operaţiilor; stabileşte concepţia operaţiilor, misiunile marilor
unităţi/unităţilor/subunităţilor din compunerea forţei proprii şi a celor ataşate alocate; organizează
conducerea operaţiilor forţelor; organizează forţele participante la operaţie; ia măsuri de asigurare a
operaţiilor şi de protecţie a forţelor din subordine.
Documentul final al etapei elaborare a concepţiei este concepţia operaţiei elaborată grafic pe
hartă şi scris. Concepţia este elaborată de către compartimentul S3, semnată de către comandantul
brigăzii şi se prezintă spre aprobare eşalonului superior. Celelalte compartimente contribuie la
elaborarea concepţiei (pe linie de armă).

3
 1. Procesul de elaborare a concepției operației – prezent.
1) Elaborarea concepţiei operaţiei, reprezintă etapa decisivă în procesul de planificare şi se
materializează în urma deciziei comandantului.
2) Elaborarea concepţiei operaţiei se desfăşoară pe baza îndrumării comandantului pentru
planificare şi cuprinde următoarele activităţi:
a) analiza situaţiei;
b) elaborarea cursurilor de acțiune;
c) alegerea cursului optim de acţiune;
d) precizarea deciziei comandantului.
Pe timpul elaborării cursurilor operaţiei activităţile se pot desfăşura simultan sau succesiv.
Analiza situaţiei şi elaborarea estimărilor specifice structurilor comandamentului se desfăşoară
simultan, iar în final se elaborează variantele probabile de curs ale operaţiei militare.
Pentru analiza situaţiei, modulele comandamentului studiază datele şi informaţiile despre
inamic, forţele proprii, teren/zona în care se va desfăşura operaţia, misiunile vecinilor şi condiţiile de
timp şi starea vremii.
1) La analiza inamicului se determină: valoarea şi gruparea forţelor; concepţia probabilă de
operaţie a acestuia în timp şi spaţiu - posibile cursuri ale operaţiei inamicului; posibilitatea
întrebuinţării de către acesta a unor mijloace de căutare şi lovire, sisteme de armament etc.; părţi tari şi
slabe ale dispozitivului acestuia; starea psihomorală a forţelor inamicului; operaţiile de război
psihologic desfăşurate, în curs de desfăşurare şi cele probabile.
2) Gradul de detaliere a situaţiei şi operaţiilor inamicului se stabileşte, de regulă, în ofensivă,
cu două eşaloane mai sus faţă de eşalonul propriu, inclusiv rezervele care pot fi folosite, iar în
apărare, cu două eşaloane mai jos faţă de eşalonul propriu, inclusiv rezervele eşaloanelor superioare
ce pot interveni în fâşia marii unităţi, unităţii.
1) La analiza forţelor proprii se va folosi ca instrument de lucru prioritar “situaţia de stare” la
data respectivă, plus alte date care în final vor furniza aprecieri privind: situaţia, compunerea şi
dispunerea forţelor şi mijloacelor; nivelul capacităţii combative a forţelor; gradul de completare cu
resurse umane; starea psihomorală a personalului şi populaţiei din zona operaţiilor;
repartiţia forţelor şi mijloacelor; forme de manevră; măsuri şi operaţii de asigurare şi protecţie a
forţelor; logistica trupelor; situaţia celorlalte forţe din sistemul naţional de apărare din zona/raionul de
dispunere, responsabilitate al marii unităţi sau unităţii.
2) Analiza forţelor proprii şi a inamicului se face în strânsă legătură cu situaţia, misiunile şi
operaţiile vecinilor. Sub acest aspect se determină modul cum influenţează operaţiile proprii, precum
şi posibilităţile de cooperare cu structurile respective.
1) Terenul, condiţiile de timp, de anotimp şi stare a vremii se analizează concomitent cu analiza
inamicului, a forţelor proprii şi vecinilor pe toată aria de desfăşurare a operaţiei şi pe întreaga durată

4
de executare a acesteia, stabilindu-se modul cum avantajează sau dezavantajează cursul probabil al
operaţiei, realizarea dispozitivului de operaţie şi manevra.
2) La analiza terenului trebuie să se identifice: sursele şi resursele din zonă; numărul şi
caracteristicile localităţilor şi obiectivelor industriale; lucrările de hidroamelioraţii şi hidrotehnice,
caracteristicile căilor de comunicaţie, feroviare, aeriene şi navale; gradul de accesibilitate al terenului
pentru diferite categorii de tehnică; acoperirile existente şi gradul de protecţie pe care îl oferă;
existenţa cursurilor de apă şi caracteristicile acestora.
1) Concluziile rezultate în urma analizei situaţiei constituie baza estimărilor şefilor de module
şi/sau ofiţerilor de specialitate şi se prezintă şefului de stat major şi la ordin comandantului.
2) Modulul operaţii centralizează estimările celorlalte module şi elaborează variante posibile şi
probabile de curs de acţiune şi propune comandantului cursul optim al acesteia.
1) Alegerea cursului optim de acţiune se face de către comandant pe baza cunoaşterii şi evaluării
personale a situaţiei, precum şi a estimărilor statului major.
2) Atunci când situaţia şi timpul la dispoziţie permit se execută recunoaşteri în zona de operaţii,
cu scopul de a verifica datele cunoscute despre zona/raionul operaţiei, influenţa caracteristicilor
acesteia asupra acţiunii forţelor, precum şi de a stabili gradul de fezabilitate al cursului operaţiei.
3) Recunoaşterile se execută de comandant împreună cu şefii de module sau ofiţeri desemnaţi de
aceştia, precum şi comandanţi ai unităţilor din subordine. În unele situaţii, recunoaşterile se execută în
numele comandantului, de persoanele stabilite de acesta.
4) Pentru alegerea cursului optim al operaţiei, şeful de stat major împreună cu şeful modulului
operaţii prezintă comandantului fiecare curs al operaţiei, cu avantajele şi dezavantajele identificate,
precum şi recomandarea statului major privind cursul optim.
5) În urma comparării variantelor de curs analizate, comandantul decide varianta optimă care
poate fi cea propusă de statul major, una îmbunătăţită sau formulează o variantă nouă.
1) Precizarea deciziei comandantului este o declaraţie clară asupra cursului optim al operaţiei, pe
care îl aprobă şi care se materializează în “Concepţia operaţiei”.
2) Aceasta se întocmeşte grafic pe hartă/text şi se păstrează la modulul operaţii. Ea reprezintă
actul juridic pe baza căruia se elaborează “Planul de operaţie” şi “Ordinul de operaţie”.
3) ”Concepţia operaţiei” se supune spre aprobare eşalonului superior, conform precizărilor
acestuia.
Briefingul de decizie
Briefingul de decizie este destinat identificării unei decizii. Se prezintă variante elaborate de
statul major în urma unei analize profunde. Briefingul de decizie poate avea un caracter general sau de
detaliu, în funcţie de nivelul comandamentului şi de gradul de cunoaştere a subiectului de către cel
care ia decizii. În situaţia în care participanţii la briefing au cunoştinţe temeinice asupra problematicii

5
şi informaţii despre aceasta, briefingul se limitează la enunţarea problemei, câteva informaţii esenţiale
şi prezentarea variantelor identificate.
Cel care prezintă situaţia expune presupunerile, datele, soluţiile alternative, justificarea acestora.
În situaţia în care participanţii nu sunt familiarizaţi cu problematica pusă în discuţie, atunci este
necesară o prezentare detaliată. În acest caz, informarea trebuie să conţină orice presupunere folosită în
rezolvarea problemei, toate datele referitoare la aceasta, discutarea alternativelor şi concluziile
rezultate. Studiul de stat major furnizează toate detaliile pentru prezentarea unui briefing detaliat.
La începutul briefingului va fi anunţată solicitarea formulării unei decizii. Dacă la sfârşit nu
este formulată o decizie, se solicită identificarea acesteia. Conducătorul briefingului trebuie să clarifice
toate problemele pentru evitarea eventualelor neînţelegeri sau confuzii. După ce comandantul a luat
decizia, şeful de stat major informează statul major.
Dacă şeful de stat major nu este prezent, conducătorul informează statul major despre decizia
luată.
CONŢINUTUL ETAPEI DE ELABORARE A CONCEPŢIEI

Analiza/controlul statului major

Ghidulcomand Elaborareavariantelor de curs al operaţiilorprobabile Şedinţa de analiză şi

antuluipentru luare a deciziei
planificare

Aprobareaconcepţiei
operaţiei de
cătreeşalonul
superior

1.Analiza situaţiei/estimarea situaţiei prin deducere - teatrul de operaţii, inamic, spaţiu şi vreme,
evaluarea misiunilor, comanda şi controlul, sistemul de informaţii şi comunicaţii.
2. Elaborarea cursurilor operaţiei.
3.Analiza cursurilor operaţiei - avantaje şi dezavantaje, scenarii, comparare.
4.Pregătirea şi executarea şedinţei de analiză în vederea luării deciziei.
5.Selectarea cursului optim al operaţiei.
6.Elaborarea concepţiei operaţiei şi înaintarea pentru aprobare.
7.Redactarea raportului-cerere şi înaintarea la eşalonul superior.

6
 2. Procesul de elaborare a concepției operației până la trecerea Armatei Naționale la
standardele NATO.
Hotărîrea comandantului reprezintă un act de conducere prin care comandantul își exprimă
concepția asupra luptei și modul de organizare a acțiunilor, pentru îndeplinirea misiunilor primite.
Constituie principala activitate de pregătire a luptei și este rezultatul unui proces colectiv de
documentare, calcul, analiză și sinteză executată de comandant, împreună cu șefii de stat major, ofițerii
din biroul operații, șefii de armă.
Hotărîrea comandantului se materializează grafic pe hartă de către biroul operații, de regulă cu
două eșaloane mai jos, se completează cu texte și tabele ajutătoare, se semnează de comandant și se
aprobă de comandantul eșalonului superior, iar hotărîrile comandanților marilor unități de armă se
aprobă de către șefii cărora li se subordonează.
Pe hartă cu hotărîrea comandantului se trec toate elementele necesare ce pot fi reprezentate
grafic, astfel încît acestea să răspundă cerințelor pregătirii luptei și să asigure îndeplinirea misiunilor
primite, cooperarea și conducerea forțelor.
Hotărîrea comandantului are un conținut unic, materializat grafic pe hartă, iar comandantul
raportează integral sau parțial după cum i se preciazează.
Pentru păstrarea secretului acțiunilor viitoare, hotărîrea completă se trece numai pe harta de
lucru a comandantului, șefului de stat major, șefului biroului operații. În acelașii scop, despre hotărîrea
completă trebuie să ia cunoștință un număr cît mai limitat de persoane.
Harta cu hotărîrea aprobată de comandantul eșalonului superior rămîne ca act juridic la
comandant.
Pe baza hotărîrii comandantului și dispozițiunii șefului de stat major, statul major întocmește
documentele de luptă necesare conducerii trupelor și formațiunilor de apărare, transmite misiunile de
luptă subordonaților, stabilește măsurile pentru asigurare de luptă și organizează conducerea, iar șefii
de armă și servicii întocmesc planurile de întrebuințare a armelor de subordine și de asigurare
materială, tehnică și medicală acțiunilor ce urmează să se desfășoare.
În ordinul de luptă general se indică:
în primul punct - concluzii scurte din analiza grupării și acțiunilor inamicului;
în punctul doi - misiunea de luptă pentru marea unitate (unitate);
în punctul trei - misiunile executate în interesul marii unități (unității) de către trupele (forțele)
și mijloacele comandantului superior; misiunile vecinilor și liniile de despărțire cu acestea;
în punctul patru - CONCEPȚIA OPERAȚIEI (acțiunilor de luptă, luptei);
în punctul cinci - în aliniate separate, marcate cu litere mici în ordinea alfabetică misiunile de
luptă: marilor unități (unităților, subunităților) din primul și al doilea eșalon, desantului, aviației,
marilor unități (unități) de arme și rezervelor;

7
 în punctul șase - cantitatea și categoriile principale de muniții pentru operație (acțiuni de luptă,
luptă), pe misiuni și etape;
în punctul șapte - locul și timpul desfășurării punctelor de comandă, direcția de deplasare a
punctului de comandă, precum și la care punct de comandă se impune conducerea în caz de ieșire din
funcție a punctului de comandă și de comandă de rezervă.
în punctul opt - timpul și starea gata a trupelor.

8
 Concluzii:
Procesul de planificare rămîne a fi unul dintre cei mai importanți pași în procesul de
planificarea și executarea luptei. Capabilitățile AN sunt destul de modeste de aceea ducerea acțiunilor
de luptă este preponderent văzută prin prisma colaborării internaționale. Acest fapt presupune o
interoperabilitate între subunitățile AN și cele cu care cooperează, prin urmare trecerea la planificare
de tip NATO a facilitat subunitățile armatei naționale în ceea ce privește procedurile și tehnicile de
planificare și execuție a misiunilor de luptă. Această a fost demonstrată și prin multiplele exerciții
multinaționale destinate îmbunătățirii acestui element. Totodată aceasta a permis ajustarea structurilor
subunităților AN în vederea ridicării capacității de luptă și a stării de pregătire permanentă. Într-un
final făcînd o paralelă între procesele exestente pînă la trecere și după scoate în evidență doar diferența
algoritmizării.

9
 Bibliografie:
1. GOP 2016;
2. Manualul pentru organizare de stat major și operații ale forțelor terestre 2002 – București;
3. FT-2 – Manual pentru organizare de stat major și operații al FT -2005;
4. Curs de stat major -1996.

10