MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIAMILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

”Alexandru cel Bun”

REFERAT
OPERAȚII ÎNTRUNITE
TEMA:„Proiectarea operațiilor”

Coordonat: colonel (r) Iurii CIUBARA

Autor: lt.maj Ion LUCHIANIC

Chişinău – 2021
 INTRODUCERE.
Natura războiului modern impune planificarea şi lupta în toate mediile, într-
un sistem de conducere şi coordonare unic. Pentru ca grupările de forţe întrunite să
obţină victoria, acestea trebuie să aibă un cadru de planificare şi de execuţie
comun, simplu, capabil să sincronizeze acţiunileentităţilor din cadrul fiecărei
categorii de forţe, în proceduri standard multifuncţionale de operare.Procesul de
planificare este continuu şi începe din momentul primirii misiunii.
Comandantul determină, în primul rînd, cadrul misiunii şi dezvoltă modul de
lucru al statului major pentru pregătirea acţiunilor prevăzute şi documentele ce
trebuie întocmite.
Etapa de elaborare sau dezvoltare a concepţiei constituie un demers extrem de
laborios, menit să fundamenteze analiza variantei de acţiune considerată a avea cel
mai înalt grad de fezabilitate şi să ordoneze reacţia componentelor terestre, aeriene,
navale şi a celorlalte componente ale forţelor armate participante la acţiunea
militară, în vederea sprijinului reciproc şi a realizării efortului comun în toate
mediile, inclusiv cel electronic.
 PARTEA DE BAZĂ
Planificarea, ca atribut al conducerii acţiunilor militare în general, indiferent
de eşalon, considerând-o permanent în relaţie biunivocă cu prevederea, reprezintă
totalitatea măsurilor şi a acţiunilordesfăşurate de către un comandament pentru
stabilirea modului optim de întrebuinţare a forţelorşi mijloacelor, a acţiunii militare
strategice de ansamblu, pentru atingerea succesivă a scopurilor şi obiectivelor
propuse.
Pentru pregătirea unei acţiuni militare întrunite, comandamentele, prin
structurile modulare din compunerea lor, planifică acţiunea militară, organizează şi
coordonează acţiunileforţelor subordonate şi execută controlul îndeplinirii planului
de acţiune de către subordonaţi.
Procesul de planificare a acţiunilor reprezintă acea activitate a
comandantului şi a statului major prin care se determină concepţia de
întrebuinţarea forţelorşi mijloacelor aflate la dispoziţie în cadrul unor acţiuni
militare viitoare, probabile.
Planificarea operaţiei este deliberată, atunci cînd misiunile sunt deduse de
comandant, sau de executare, atunci cînd misiunile sunt ordonate comandantului.
Planificarea deliberată se poate transforma în planificare de executare, în situaţia în
care misiunea dedusă de comandant a fost aprobată de eşalonul superior.
Planificarea acţiunii se execută fie în condiţiile în care se beneficiază de
suficient timp la dispoziţie, fie în condiţiileiminenţei începerii unui conflict.
Uneori, procesul se poate desfăşura chiar pe timpul conflictului, situaţie în care, de
obicei, va fi afectat de informaţii incomplete, timp scurt şi resurse insuficiente la
dispoziţie.
Indiferent de situaţie, planificarea are şi rolul de a optimiza şi a ordona logic
etapele analitice ale procesului de luare a deciziei.
Scopul planificării constă în crearea condiţiilor concrete pentru îndeplinirea
ordinului de acţiune.
 Planificarea este destinată să genereze o acţiune militară pentru îndeplinirea
misiunii.
În funcţie de natura acţiuniişi scopurile propuse, planificarea se poate
executa succesiv, pe eşaloane ierarhice, sau simultan, la nivel strategic, operativ şi
tactic. Avantajele planificării simultane sunt următoarele:
a) scurtează timpul necesar însuşirii misiunii şi analizei situaţiei;
b) permite actualizarea permanentă a elementelor de analiză prin urmărirea
simultană a evoluţieisituaţiei;
c) permite cumularea şi coordonarea sistemului de informaţiişi simplifică
schimbul reciproc de date.
Obiectivele urmărite pe timpul planificării constau în:
a) îndeplinirea ordinului primit;
b) uniformizarea activităţii comandamentelor operaţionale întrunite pentru
îndeplinirea cerinţelor rezultate din ordinul de operaţiişi stabilirea misiunilor la
structurile subordonate;
c) standardizarea procesului pentru toate tipurile de forţe;
d) valorificarea gândirii creative a statelor majore şi a altor procese de
analiză asociate;
e) asigurarea posibilităţilor de evaluare a rezultatului final.
Procesul de planificare a operaţiei întrunite cuprinde următoarele etape:
a) iniţierea procesului de planificare a operaţiei întrunite;
b) orientarea personalului implicat în procesul de planificare;
c) elaborarea concepţieioperaţiei întrunite;
d) elaborarea planului operaţiei întrunite;
e) revederea planului.
Desfăşurarea coerentă a procesului de planificare porneşte de la
înţelegerea clară a următoarelor elemente fundamentale:
a) centrul de greutate al forţei;
b) punctele decisive;
c) abordările directe şi indirecte ale inamicului;
 d) punctele critice probabile ale acţiunii;
e) secvenţeleacţiuniişi succesiunea acestora;
f) manevrele;
g) ritmul;
h) dispersarea prin manevre;
i) reconcentrarea forţelor sau efortului.
Planificarea operaţiilor întrunite cuprinde următorii paşi: iniţierea
planificării; orientarea personalului implicat în planificare; elaborarea concepţiei;
elaborarea planului de operaţiişi revederea planului de operaţii.
Iniţierea planificării este primul pas al procesului de planificare şi are la
bază ordinul primit de la eşalonul superior sau misiunea dedusă de comandant. În
cazul planificării deliberate comandantul va informa eşalonul superior despre
procedura iniţiată, îi transmite principalele coordonate ale planului de operaţii, iar
după obţinerea aprobării acestuia trece la execuţia propriu-zisă a misiunii (în
situaţiiexcepţionale trecerea la îndeplinirea misiunii se face la ordinul
comandantului).
Pentru declanşarea procesului de planificare a operaţiei, comandantul
execută analiza misiunii primite sau aprofundarea celei deduse şistabileşte
problemele principale ale planificării.
Analizîndu-şi misiunea, comandantul trebuie să
înţeleagăintenţiaşiconcepţia luptei eşalonului superior, să identifice locul şi rolul
grupării de forţe întrunite, în cadrul operaţieieşalonului superior, misiunea şi
scopul operaţiei; concluziile vor reprezenta modul de acţiune recomandat statului
major în vederea elaborării “Concepţiei “.
Orientarea personalului implicat în planificarea operaţiei este pasul
doi al procesului de planificare. Această activitate este responsabilitatea
comandantului şi, în situaţii deosebite, pe baza indicaţiilor acestuia, se poate
desfăşura de către locţiitor sau şeful de stat major.
 Din ordinul de operaţii primit se prezintă: situaţia de ansamblu şi
evaluarea acesteia în raport cu ”unitatea“ proprie; intenţiaşi elementele de bază ale
concepţieieşalonului care a emis ordinul şi îndrumarea pentru planificare.
Elaborarea concepţieioperaţiei reprezintă pasul trei şi decisiv al
procesului de planificare şi se materializeazăîn urma deciziei comandantului.
Elaborarea concepţieioperaţiei se desfăşoară pe baza îndrumării
comandantului pentru planificare şi cuprinde următoarele activităţi: analiza
situaţiei; elaborarea cursurilor de acţiune; analiza cursurilor de acţiune; compararea
cursurilor de acţiune; alegerea cursului optim de acţiuneşi elaborarea
concepţieioperaţiei.
Analiza situaţiei. Prima etapă a procesului deestimare o constituie analiza
situaţiei folosind factorii MIFT-TC (Misiune, Inamic, Forţe proprii, Teren, Timp,
Civili) pentru a determina influenţa acestora asupra cursurilor acţiunii posibile.
După finalizarea analizei şi centralizarea estimărilor, statul major este în măsură să
elaboreze variante posibile de cursuri ale acţiunilor.
Analiza situaţiei include următoarele: analiza geografică a zonei de operaţii,
stării vremii şiinfluenţa lor asupra acţiunilor militare; analiza inamicului; analiza
forţelor proprii.
Elaborarea planului şi a ordinului de operaţii presupune detalierea
“Concepţieioperaţiei” şi constă în desfăşurarea următoarelor activităţi: planificarea
operaţiei; planificarea sprijinului logistic; planificarea sprijinului
operaţiilorşiprotecţiei trupelor.
Planificarea operaţiei constă în:
a) repartiţia marilor unităţişiunităţi din subordine şi a celor primite ca întărire
pe diferite elemente ale dispozitivului de operaţii ale grupării de forţeşi precizarea
misiunilor acestora;
b) planificarea modului de realizare a dispozitivului de operaţii;
c) planificarea manevrei pe timpul desfăşurăriioperaţiei;
d) planificarea modului de întrebuinţare a forţelor în timp şispaţiu.
 Revederea planului de operaţii este al cincilea pas al procesului de
planificare şi constă în analiza efectuată de şefii de compartimente, sub conducerea
şefului de stat major în scopul actualizării acestuia, periodic, în funcţie de
evoluţiasituaţieişi datelor obţinute de statul major de la sursele proprii, organele
militare teritoriale şi cele ale administraţiei publice locale, precum şi de la eşalonul
superior şi vecini.
Periodicitatea revederii planului de acţiune este determinată de mărimea
eşalonului care execută planificarea şi de frecvenţa schimbărilor în situaţii
operative.
 CONCLUZII
Observăm că în decursul istoriei, evoluţia fenomenului militar pe plan
mondial, tinde către o conjugare a eforturilor tuturor categoriilor de forţe ale
armatei în scopul realizării obiectivelor statelor implicate în diverse conflicte.
Forţele terestre, aeriene şi navale, împreună, îşi aduc contribuţia proprie la această
strategie. Această imagine de operaţii întrunite, cu un puternic caracter integrat,
interarme şi intercategorii de forţe ale armatei, este importantă dacă dorim să
evităm o capcană conceptuală cauzată de structurarea capabilităţilor în jurul unei
singure strategii- terestră, aeriană sau navală.
Rolul planificării acţiunilor militare, şi în special a celor întrunite, nu poate
fi pus la îndoială într-un viitor potenţial conflict. Este foarte posibil ca acest rol să
crească şi să depăşească cu mult ca timp şi resurse pe cel al execuţiei.
O planificare ştiinţifică poate duce la obţinerea unor rezultate foarte bune în
luptă. Însă, pentru a planifica operaţii întrunite trebuie parcurs un algoritm strict,
iar fiecare activitate elementară trebuie să se desfăşoare la momentul oportun şi de
către persoane specializate. Acest lucru este aproape imposibil de executat în
absenţa calculatorului electronic iar informatizarea procesului de planificare este o
necesitate stringentă spre care trebuie să se îndrepte atenţia factorilor decizionali
din eşaloanele superioare.
Este absolut necesar, ca în condiţiile actuale, pe baza principiului ,, comenzii
centralizate şiexecuţiei descentralizate”, fiecare eşalon să beneficieze de o
independenţăacţională cât mai mare faţă de ,,centru”.
Rezultatul planificării îl reprezintă întocmirea unui plan. De acel plan va
depinde victoria sau înfrângerea într-un viitor război. Sun Tzi, în ,,Arta războiului”
spunea, legat de acest lucru: ,,Atacaţi planul adversarului în momentul în care
acesta îl creează”. De aici derivă importanţa planului şi implicit al planificării în
conducerea acţiunilor militare.