FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI

LOGISTIC
 Introducere

Prezenta lucrare ,,Funcțiile managementului sprijinului logistic,, inglobează

o serie de noțiuni teoretice privind sprijinul logistic, și anume planificarea acestuia,
cerințele necesității acestuia, dar și modul de realizare al acestuia, mai precis
etapele propriu-zise.
Lucrarea este structurată în trei capitole: în primul capitol sunt abordate
noțiuni privitoare la planificarea sprijinului logistic, activitățile care se realizează
în această etapă precum și rolul fiecăreia dintre acestea. În cel de-al doilea capitol
sunt conturate cerințele care trebuie să existe pentru ca sprijinul logistic să intre în
funcțiune, precum și diferitele situații în care acesta este utilizat. În ceea ce privește
cel de-al treilea capitol, aici regăsim descrierea etapelor specifice fiecărei operație
cuprinzătoare sprijinului logistic.
Scopul prezentei lucrări constă în înțelegerea rolului pe care sprijinul logistic
îl are în interiorul fiecărei operații de la nivelul Ministerului Apărării Naționale,
dar și modul în care acesta se realizează. În războiul modern, logisticii îi revine o
mare parte din ansamblul de activităţi şi măsuri ce se execută de către structurile
luptătoare în vederea pregătirii şi derulării cu succes a acţiunii militare.
 Cap. 1. Planificarea sprijinului logistic

Sub aspect conceptual, planificarea sprijinului logistic reprezintă un proces

complex care se bazează pe cunoaşterea continuă a situaţiei operativ-tactice şi
logistice, şi care se realizează de organele specializate ale forţei, în vederea
asigurării gradului de suport logistic optim, necesar îndeplinirii misiunii.
Mutaţiile produse în concepţia şi organizarea fiecărui eşalon evidenţiază
adaptarea funcţiilor şi misiunilor logisticii la schimbare. În noul cadru funcţional,
planificarea se constituie ca o funcţie esenţială a managementului sprijinului
logistic, care evidenţiază acel proces coordonat al compartimentului logistic (birou,
secţie etc.) pentru detalierea şi gestionarea tuturor activităţilor specifice, înainte şi
pe timpul derulării acţiunii militare. Toate aceste activităţi planificate trebuie să
genereze fluxuri continue de informaţii, însoţite de fluxuri fizice de informaţii, în
ambele sensuri, între eşaloanele logistice (superioare şi inferioare) participante la
atingerea obiectivelor proprii, în pregătirea şi desfăşurarea operaţiei.
Planificarea sprijinului logistic reprezintă, cu alte cuvinte, un proces dat de
ansamblul activităţilor prevăzute a fi desfăşurate într-o succesiune logică şi care au
ca scop întocmirea şi exploatarea informaţiilor din anexa „sprijin logistic” la planul
de operaţie, potrivit tipului şi caracterului acţiunii militare ce trebuie desfăşurate.
Complexitatea activităţilor de sprijin logistic impune realizarea unei planificări
flexibile pentru îndeplinirea, în condiţii optime, a misiunilor specifice, de către
structurile de conducere şi de execuţie a sprijinului logistic din organica forţelor.
Prin planificare, activitatea de management al sprijinului logistic evidenţiază,
indiferent de structurile operaţionale la care se desfăşoară, conturarea efortului
forţelor de logistică implicate în sprijinul îndeplinirii scopului şi obiectivelor
acţiunii militare, astfel încât să fie obţinute efecte optime pe baza randamentului
maxim al tuturor resurselor la dispoziţie.
Planificarea sprijinului logistic reprezintă suportul fundamentării şi
concretizării deciziei aferente (de sprijin logistic) şi se realizează în cadrul
procesului decizional specific. Aceasta permite optimizarea calităţii activităţilor
decizionale în procesul de pregătire şi de acordare a sprijinului logistic, prin
adoptarea unui comportament decizional efectiv de către logisticieni, care să
exprime capabilitatea dată de principiul raţionalităţii de a corela şi ordona succesiv
activităţile proprii pe domeniile funcţionale ale sprijinului logistic.
Procesul elaborării anexei „sprijin logistic” la planul operaţie implică
informaţii corecte şi convingătoare despre cursul acţiunilor militare viitoare, în
vederea proiectării şi definitivării cu claritate a elementelor de conţinut. Este
adevărat că schimbările survenite pe plan operaţional sunt o stare de fapt, dar
procesul decizional pentru planificarea sprijinului logistic este tot atât de important
ca şi planificarea operaţiei în sine. El forţează managementul sprijinului logistic să
găsească soluţiile adecvate, privind modul de realizare a optimului în toate
detaliile, şi să stabilească toate acţiunile necesare de asigurare (transport,
mentenanţă, asistenţă etc.) pentru obţinerea succesului.
Obţinerea succesului în acordarea sprijinului logistic, ca urmare a
desfăşurării activităţilor de management specific, presupune desfăşurarea unui
proces dinamic, orientat spre un scop, care coincide întotdeauna cu misiunea pe
care o are de îndeplinit forţa operaţională. În acest sens, perioada de planificare a
sprijinului logistic variază în funcţie de mai multe determinante, cum ar fi: timpul
stabilit pentru pregătirea şi îndeplinirea misiunilor; locul şi rolul structurilor
militare angajate; suportul logistic existent; condiţiile de anotimp şi stare a vremii.
Indiferent de succesiunea operaţiunilor militare, planificarea sprijinului logistic
trebuie întocmită pentru a fi pe deplin aplicabilă atât la nivelul forţei, cât şi la
specificul fiecărei structuri luptătoare subordonate. Aşadar, se impune corelarea
corespunzătoare a planificărilor de sprijin logistic întocmite în cadrul sistemului
conducător al operaţiei cu cele elaborate la nivelul sistemului operaţional condus.
În situaţia participării unor forţe româneşti la misiuni de menţinere a păcii,
planificarea va include acele detalii care vizează, în principal: proiectarea
sprijinului logistic necesar forţelor participante, potrivit opţiunii de angajare;
prevederea timpului necesar pentru disponibilizarea şi primirea resurselor
(materiale şi financiare) pe timpul pregătirii misiunii şi în perioada desfăşurării
acesteia; capacitatea de transport pentru personal, tehnică, materiale în zona de
îndeplinire a misiunii: interoperabilitatea tehnicii şi a aprovizionării produselor şi
materialelor.
 Cap. II. Cerințele planificării sprijinului logistic

Indiferent de spaţiul prevăzut pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă sau de

dimensiunea forţelor implicate, planificarea sprijinului logistic se realizează în
cadrul unui proces decizional specific la nivel tactic, operativ şi strategic. Ea
urmăreşte asigurarea forţelor luptătoare cu tot ceea ce le este necesar şi se
desfăşoară concomitent cu planificarea acţiunilor militare, vizând suprapunerea
efortului logistic peste efortul trupelor. În acelaşi timp, ea urmăreşte integrarea
eforturilor tuturor forţelor de logistică, coordonarea eficientă a acestora, precum şi
simplificarea activităţilor.
În procesul planificării sprijinului logistic al forţei, trebuie avute în vedere
toate domeniile funcţionale ale sprijinului logistic, datele iniţiale la dispoziţie,
concepţia de desfăşurare a operaţiei, dar mai ales modificările ce pot interveni în
desfăşurarea acţiunilor militare, datorită, în special, intenţiilor inamicului. Acesta
va viza capacităţile de sprijin logistic, în special cele privind stocurile de materiale,
posibilităţile de transport şi de mentenanţă, viabilitatea căilor de comunicaţie,
precum şi facilităţile logistice existente în zona de desfăşurare a acţiunilor de luptă.
Planificarea sprijinului logistic al forţei trebuie să fie: realizată pentru toate
domeniile funcţionale ale sprijinului logistic; elaborată pentru toate etapele şi
fazele operaţiei; corelată cu planificarea operaţiei; fundamentată integrator şi
accesibilă tuturor structurilor din compunerea forţei în orice moment al desfăşurării
operaţiei.
Planificarea sprijinului logistic trebuie finalizată înaintea introducerii
forţelor în acţiune şi realizată în detaliu, fără a afecta simplitatea în execuţie. De
asemenea, ea trebuie realizată pentru cel puţin două cursuri ale acţiunilor de luptă,
uşor aplicabilă şi flexibilă, fundamentată pe date şi calcule reale şi capabilă să
identifice problemele esenţiale, pentru concretizare în anexele ,,sprijin logistic” la
planul şi la ordinul de operaţie. În acelaşi timp, ea trebuie să răspundă necesităţii
înlănţuirii capabilităţilor-cheie pentru multiplicarea forţei şi trebuie adaptată
misiunilor, timpului la dispoziţie, condiţiilor de anotimp şi stare a vremii, şi să fie
axată preponderent pe nevoile oamenilor - nu în detrimentul tehnicii - deoarece
oamenii reprezintă punctul central al planurilor operaţionale.
Pentru îndeplinirea misiunilor forţei trebuie avut în vedere ca planificarea
sprijinului logistic să fie realizată în deplină concordanţă cu planificarea operaţiei,
şi de aceea este foarte important ca organele de planificare şi conducere a
sprijinului logistic să fie implicate în acest amplu proces încă de la începutul
operaţiei, deoarece nu trebuie uitat, în nici un moment, că situaţia concretă a
sprijinului logistic poate avea un efect profund asupra planului operaţiei ce va fi
adoptat.
Pe timpul procesului de planificare, una dintre cerinţele care obligă organele
de planificare şi conducere a sprijinului logistic la o analiză foarte atentă trebuie să
fie apropierea de forţele luptătoare a marii unităţi şi unităţilor (subunităţilor) de
sprijin logistic. Acestea trebuie să fie în măsură să asigure un sprijin logistic
constant pentru marile unităţi, unităţile din compunerea forţei, care sunt angajate în
acţiunile militare. În acest sens este necesar ca ele să urmărească să-şi
îndeplinească misiunile cât mai aproape posibil de forţele pe care le sprijină. Însă,
dacă acestea sunt angajate prea aproape, există riscul unor pierderi mai mari,
datorită acţiunilor mijloacelor de foc ale inamicului, şi astfel activitatea lor să fie
încetinită, şi chiar întreruptă.
Consumurile mari de materiale, atât pe timpul desfăşurării acţiunilor
ofensive, cât şi pe cel al apărării forţei, conduc la realizarea unui înalt nivel al
reaprovizionării. De aceea, considerăm că este necesar ca pe timpul planificării
sprijinului logistic să fie luată în calcul prepoziţionarea stocurilor de materiale, a
resurselor de întreţinere şi reparaţii, precum şi a facilităţilor medicale din zona de
responsabilitate logistică. Din aceste surse vor putea fi reaprovizionate şi sprijinite
marile unităţi şi unităţile forţei în primele zile de luptă. Cererile mari de muniţie,
pentru desfăşurarea operaţiilor, necesită capacităţi considerabile de transport şi
manevră, ceea ce impune ca stocurile de muniţie să fie amplasate cât mai înaintat
posibil. La planificarea transportului stocurilor de carburanţi este necesar ca
acestea să fie aduse cât mai aproape posibil de zona de responsabilitate logistică.
De aceea se vor lua în calcul toate capacităţile de transport avute la dispoziţie:
conducte, mijloace de transport pe calea ferată, mijloace petroliere, vase care
navighează pe râuri şi canale navigabile, din apele interioare sau internaţionale,
precum şi mijloace utilizabile pe calea aerului.
Operaţiile de transport trebuie atent planificate, executate şi supravegheate.
Este necesară planificarea protecţiei convoaielor, astfel încât acestea să fie scoase
de sub efectele loviturilor executate de inamic. În acest sens, este important de
urmărit ca resursele de transport aerian să fie planificate a fi utilizate îndeosebi
pentru sprijinul reaprovizionărilor şi evacuărilor medicale - în special de rol 3.
 În planificarea mentenanţei, compartimentele (birourile) de planificare şi
conducere a sprijinului logistic trebuie să urmărească ca activităţile specifice
acestui domeniu de sprijin logistic să fie desfăşurate cât mai înaintat posibil.
Planificarea judicioasă a acestor activităţi, pe timpul acţiunilor de luptă ale forţei,
are importanţă, în special, pentru prelungirea vieţii echipamentelor şi limitarea
nevoilor de completare.
O altă cerinţă, care trebuie respectată pe deplin în elaborarea planificării
sprijinului logistic al forţei, o reprezintă modalitatea de planificare a sprijinului
medical. Astfel, personalul medical şi unităţile (subunităţile) medicale de sprijin
trebuie să asigure tratamentul iniţial şi de specialitate, iar acele cazuri care necesită
îngrijire continuă sau intervenţie chirurgicală imediată vor trebui evacuate către
spitalele de zonă interioară.

Cap. III. Etapele planificarii sprijinului logistic

Planificarea sprijinului logistic pentru forţa operaţională reprezintă un proces
complex şi continuu la care trebuie să participe întregul personal din cadrul
structurii de conducere a sprijinului logistic (compartiment, birou, secţie) şi, în
mod deosebit, personalul care încadrează biroul (compartimentul) de planificare a
sprijinului logistic. Acest proces constituie o secvenţă a planificării operaţiilor
desfăşurate de forţă şi se desfăşoară concomitent cu activitatea celorlalte structuri
(compartimente, birouri, secţii) ale statului major.
Planificarea sprijinului logistic are drept scop să stabilească modalitatea de
asigurare a forţelor luptătoare, cu tot ceea ce acestea au nevoie pentru îndeplinirea
misiunilor, şi să identifice toate resursele disponibile acestui scop. Finalitatea
procesului îl constituie elaborarea anexei „sprijin logistic” la planul de operaţie,
document principal, care stă la baza conducerii întregului proces de sprijin logistic
al forţei.
Având în vedere cele două metode de planificare a sprijinului logistic, fie în
mod simultan, fie succesiv, pe mari unităţi şi unităţi ale forţei, şi ţinând cont de
faptul că timpul este întotdeauna insuficient, cel puţin în astfel de situaţii, apreciem
că cea mai eficientă metodă de lucru la nivelul forţei va fi planificarea sprijinului
logistic simultan la mai multe eşaloane.
Planificarea sprijinului logistic se desfăşoară în următoarele etape:
• iniţierea planificării logistice (însuşirea misiunii, elaborarea problemelor
principale ale planificării, orientarea personalului din subordine implicat în
planificarea sprijinului logistic);
• elaborarea concepţiei sprijinului logistic (analiza situaţiei logistice, estimarea
logistică şi executarea recunoaşterilor de logistică);
• elaborarea anexei ,,sprijin logistic” la planul de operaţie (conceperea şi
elaborarea, aplicarea, reanalizarea, revederea sau reevaluarea anexei ,,sprijin
logistic” la planul de operaţie).
Iniţierea procesului decizional de planificare a sprijinului logistic s-ar putea
declanşa în două situaţii:
• ca urmare a orientării făcute de comandantul forţei (şeful de stat major) şi a
primirii anexei „sprijin logistic” la ordinul de operaţie de la eşalonul superior;
• numai după orientarea făcută de comandant (şeful de stat major) dacă
planificarea se declanşează în mod deliberat.
Din orientarea făcută de comandantul forţei (şeful de stat major), şeful
structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic* reţine problemele
referitoare la:
• evaluarea situaţiei (posibilităţi de acţiune ale inamicului, centrul de greutate al
inamicului, posibile puncte critice, forţele şi mijloacele de întărire şi cele puse la
dispoziţie);
• intenţia inamicului şi cu ce mijloace poate acesta să acţioneze asupra forţelor de
logistică;
• concepţia eşalonului superior/intenţia comandantului (misiunile forţei, liniile de
despărţire cu vecinii şi între marile unităţi subordonate etc.)
• îndrumările pentru planificare (când trebuie să fie gata de luptă, concepţia în care
se pregăteşte şi se prezintă estimarea logistică etc.);
• măsurile urgente care trebuie luate pentru sprijinul logistic al trupelor.
Iniţierea planificării sprijinului logistic. Având în vedere problemele
precizate de comandant pe timpul orientării personalului implicat în planificarea
operaţiei, cele deduse din anexa „sprijin logistic” la ordinul de operaţii al
eşalonului superior şi cele culese de la subordonaţi, marea unitate, unităţile
(subunităţile) de sprijin logistic subordonate forţei, şeful structurii de conducere
(comandă) a sprijinului logistic declanşează iniţierea planificării logistice care
include, însuşirea misiunii şi orientarea personalului din subordine implicat în
planificarea sprijinului logistic.
 Elaborarea concepţiei sprijinului logistic începe cu revederea şi analiza
ghidului comandantului pentru declanaşarea procesului de planificare şi constituie
baza elaborării cursurilor probabile ale acţiunilor. Elaborarea concepţiei se bazează
pe analiza cuprinzătoare şi logică a situaţiei şi pe analiza comparativă a unui număr
variabil de cursuri de acţiune probabile şi realiste.
Elaborarea concepţiei privind realizarea sprijinului logistic al forţei
reprezintă o etapă importantă în procesul de planificare a sprijinului logistic,
concretizând, în final, suportul logistic al deciziei comandantului privind modul de
executare a misiunii primite.
Elaborarea anexei „sprijin logistic” la planul de operaţii se declanşează şi se
realizează pe baza concepţiei de sprijin logistic. În această etapă se armonizează şi
se sincronizează toate aspectele privind sprijinul logistic al forţei.
 Concluzie

În concluzie, reiterând ideea centrală ce a constituit pilonul de compunere al

prezentei lucrări, ințelegerea rolului pe care sprijinul logistic îl are în interiorul
fiecărei operații de la nivelul Ministerului Apărării Naționale, dar și modul in care
acesta se realizeaza, rezulta urmatoarele precizări:
• Planificarea sprijinului logistic al forţei trebuie să fie: realizată pentru
toate domeniile funcţionale ale sprijinului logistic; elaborată pentru toate etapele şi
fazele operaţiei; corelată cu planificarea operaţiei; fundamentată integrator şi
accesibilă tuturor structurilor din compunerea forţei în orice moment al desfăşurării
operaţiei – astfel putem concluziona ca sprijinul logistic este un element crucial al
oricarei operatii militare.
• Eficacitatea oricărui sistem de sprijin logistic va depinde de:
transmiterea şi raportarea în timp oportun a ordinelor şi informaţiilor; stabilirea
unor procedee bine definite de lucru; existenţa unor canale de comunicaţii
adecvate; existenţa unor legături funcţionale între compartimentele (birourile)
sprijinului logistic; înţelegerea clară a conţinutului anexelor ,,sprijin logistic” la
planul şi ordinul de operaţie ale forţei.
Bibliografie

 Andronic Benone, Siteanu Eugen, Schimbări şi tendinţe în strategia militară

şi arta operativă, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,
2005.
 Gl.D.(r) dr. Arsenie Valentin (coordonator) şi colectiv, Strategia militară
românească în epoca modernă, Bucureşti, Editura Hummus, 1999.
 Băcanu Bogdan Management strategic, Bucureşti, Editura Teora, 1997.
 Cornescu Viorel, Mihăilescu Ioan, Stanciu Sica, Managementul organizaţiei,
Bucureşti, Editura All Beck, 2003.
 Dr. Dolghin Nicolae, drd. Sarcinschi Alexandra, Dinu Ştefan Mihai, Riscuri
şi ameninţări la adresa securităţii României, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, 2004.
 Col.dr. Frunzetti Teodor, Securitatea naţională şi războiul modern,
Bucureşti, Editura Militară, 1999.
 Vasilescu Mircea, Udrescu Mircea, Minculete Gheorghe, Managemetnul
logisticii pe timp de pace, Bucureşti, Editura Muzeum, 2002.
 Col.dr. Rizea Constantin, Logistica acţiunilor militare întrunite, Bucureşti,
Editura A.I.S.M., 2002.

* * * Doctrina pentru sprijinul logistic al operaţiilor întrunite, (S.M.G./P.F.-

4), Bucureşti, 2003.
* * * Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI
(Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională 14 – 15
aprilie 2005, Secţiunea: Logistică, Economie şi Finanţe), Bucureşti, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, 2005.