HNS – Sprijinul Națiunii Gazdă

Cuprins

Introducere.............................................................................................................3
Generalități privind HNS.......................................................................................4
Politicile HNS....................................................................................................4
Capabilități.........................................................................................................5
Contractarea Locală............................................................................................6
Principii ale Host Nation Support.........................................................................7
Concluzie...............................................................................................................9
Bibliografie..........................................................................................................10
 Introducere

Necesitatea grupării anumitor state în funcție de interese a condus la

formarea de alianțe și organizații ce se implică geopolitic pe întreg globul.
Pentru a facilita anumite categorii de intervenții militare pe teritorii străine ale
respectivelor alianțe, a fost pus la punct un mecanism legislativ, la început
rudimentar , îmbunătățit ulterior, care clarifica modalitatea acțiunii trupelor
aliate în statul respectiv. Politicile de intervenții militare se axează pe viteză și
amploare, astfel încât se consideră necesar ca în permanență să existe
infrastructura legislativă pentru eficiența acțiunii.

Lucrarea de față are ca scop inițierea în modul de funcționare al

logisticii unei misiuni internaționale și accentuarea importanței legalității unei
astfel de acțiune multinațională. Pregătirea profesională în acest câmp al
logisticii nu este standard solicitată în toate categoriile de misiuni, obiectul
fiecărei misiuni fiind unic. În funcție de interesele zonale sau de capacitatea
economică a fiecărui stat, aceste documente se întocmesc la nivel politic,
având implicații în sferele sociale, economice sau industriale.

Cele două capitole abordate în lucrare evidențiază generalități despre

Sprijinul Națiunii Gazdă și urmăresc să descrie , pe cât posibil, elementele
comune ale intervențiilor alianței pe teritoriile străine.

Tema aleasă este importantă pentru fiecare dintre noi, în calitate de

viitori ofițeri de intendență, subiectul devenind din ce în ce mai actual.
Consider că la nivelul la care suntem trebuie să înțelegem în deosebi corelarea
nivelului tactic cu cel strategic și aplicarea principiilor HNS pentru a ne putea
forma o imagine de ansamblu a sistemului pe care îl vom conduce.
 Generalități privind HNS
Politicile HNS

Conform NATO , definiția HNS(Host Nation Support) este :“asistență

civilă sau militară acordată pe timp de pace, criză sau război de către o
Națiune Gazdă forțelor aliate și organizațiilor NATO care tranzitează ori se
localizează în teritoriul țării gazdă”. Baza unei asistențe internaționale se
referă la angajamentele alianței ori la acorduri bilaterale ori multilaterale
încheiate între părțile participante la acțiune.1

Se pot deosebi patru categorii de politici regăsite în Sprijinul Națiunii

Gazdă, și anume cele generale, cele specifice pentru națiunile care trimit,
specifice pentru țările gazdă și specifice comandanților NATO. Astfel, cele
generale menționează că cele două părți, formate din mai multe sau o singură
țară, în coordonare cu comandanții alianței, sunt responsabile cu întocmirea și
execuția planului. Marii comandanți ai alianței ori subordonații direcți ai
acestora se vor ocupa , fiind responsabili, de coordonarea și planificarea
ajutorului direct oferit trupelor multinaționale. Planificarea va avea în vedere
numeroase elemente , fiind cât se poate de specifică , dar și economă și
corespunzătoare, mai ales când vine vorba de utilizarea resurselor civile.
Având acestea în vedere, varietatea opțiunilor ce intră în calculul planificării
va solicita o abordare comună, generală a problematicii. De menționat este că
la nivel strategic se menține o diferență între planificarea capabilității și
planificarea forțelor, cea dintâi fiind inclusă în cea din urmă. Astfel,
posibilitatea de a suplimenta din mai multe puncte de vedere intervenția
trebuie luată constant în vedere. Procedurile de întocmire a planurilor sunt
standardizate pentru a face posibile dinamicitatea și flexibilitatea
răspunsurilor la diferite nevoi.

Politicile specifice țărilor ce intră în componența contingentului

multinațional selectat pentru ducerea misiunii în teritoriul străin se referă , în
general, la un set de cerințe stipulate în acordurile încheiate. Datoria fiecărei
nații care trimite trupe în acțiunea alianței este de a cunoaște nevoile fiecărei
categorii de personal ori echipament și de a le asigura prin negocieri cu țara
gazdă. Trimitorii sunt obligați să anunțe națiunea gazdă și comandanții
1
https://www.nato.int/docu/logi-en/1997/lo-1204.htm accesat în 12.09.2019
misiunilor în privința schimbării cerințelor categoriilor de trupe, având
totodată obligația de a raporta la comandanții împuterniciți felul în care
decurg negocierile între state.

Referitor la țările gazdă se atestă faptul că trebuie să își cunoască pe

deplin propriile capacități și să transmită informația mai departe în cadrul
alianței. Posibilitatea de a susține trupele străine din propriile resurse poate fi
îmbunătățită prin negocieri sau rapoarte transmise către țările participante la
misiune ori la persoanele responsabile cu conducerea acțiunilor. Statul al
cărui teritoriu este tranzitat sau folosit pentru staționare de către efectivele
multinaționale trebuie să asiugre colaborarea militari-civili, solicitându-i-se
eforturi în acest sector, pentru a putea utiliza eficace resursele destinate
susținerii trupelor aliate. De asemenea, în situația apariției unei crize, statul
gazdă va trebui să fructifice felul în care a pus la punct mediul legislativ,
permițând intervenția prematură pentru stoparea unei eventuale probleme în
formare. Exemple potrivite sunt utilizarea transportului , a infrastructurii sau a
mijloacelor potrivite pentru mobilizare. În mod normal, aceste resurse puse la
dispoziție se află permanent sub controlul națiunii gazdă.

Cel de-al patrulea set de politici, cel atribuit comandanților NATO,

implică în deosebi autoritatea persoanelor din conducere. Acești comandanți
pot încheia acordurile sub egida statelor care vor urma să trimită efective, însă
numai după ce li s-a autorizat dreptul. De menționat este că aceștia nu pot
acționa în numele țării gazdă în circumstanțele juridice date. Aceste atribuții
pot fi preluate de subordonații acestora, prin delegare, subordonați care pot
negocia tratatul și, în condiții speciale, îl pot chiar încheia. Comandanții
alianței ar trebui să participe la negocierile între state, indiferent de felul
acestora. Pe lângă acestea, sunt autorizați să solicite rapoarte privind felul în
care se respectă înțelegerea. Privind operaționalizarea efectivelor militare
prezente pe teritoriul străin, aceste persoane vor prioritiza ajutorul primit din
partea națiunii gazdă.

Capabilități

Pentru a facilita planificarea generalizată , națiunilor li se cere să

compună un catalog al capabilităților, o listare a tuturor facilităților ce se pot
dovedi importante din punct de vedere strategic, atât pe timp de pace, cât și pe
timp de criză sau război. Întocmirea se realizează în timp de pace,
capabilitățile dovedindu-se doar pe timp de criză sau război, chiar și în
situația unei crize minore.2

Catalogul conține:

1. Un rezumat al capacității generale a statului gazdă;

2. Puncte de recepție (aeroporturi, porturi maritime, gări de tren, depozite,
etc.);
3. Facilități privind operațiunile navale sau aeriene;
4. Posibilități de amenajare și cartiruire;
5. Zone de sprijin (provizii, combustibili, asistență medicală, transport,
catering, etc.);
6. Operații de mișcare.

Contractarea Locală

Distincția dintre HNS și contractarea locală privește faptul că cea din

urmă nu solicită pregătiri formale de asemena amploare precum cele regăsite
în Sprijinul Națiunii Gazdă, precum necesitatea existenței SOFA (Status Of
Forces Agreement). Contractarea este folosită pentru satisfacerea nevoilor
logistice ale efectivelor multinaționale cartiruite în teritorii străine prin
achiziții de materiale de pe piața locală. Aceste resurse, dobândite pe această
cale, sunt denumite ICR (In Country Resources). Sprijinul Națiunii Gazdă se
referă la ajutorul direct din partea forțelor guvernamentale ale statului
primitor, prin negocieri formale în interiorul statului. Entitatea cu vastă
experiență în contractarea locală este a NAMSA (NATO Maintenance and
Supply Agency).3

2
https://www.nato.int/docu/logi-en/1997/lo-1210.htm accesat în 15.09.2019
3
https://www.nato.int/structur/ac/135/main/links/namsa-e.htm
 Principii ale Host Nation Support

Principiile și conceptele , precum și aspectele strategice asosciate

acordării Sprijinului Națiunii Gazdă ( HNS) , definesc liniile de forță pe
teritoriile în care se desfășoară forțe ale coaliției. Prevederile acestui tratat
sunt aplicabile atât in situațiile de forță majoră cât și pe timp de pace. Sunt
specifice câtorva tipologii de operațiuni militare printre care și cele de
înlăturare a efectelor dezastrelor și asigură flexibilitatea necesară cooperării
cu forțele multinaționale ( NATO , ONU). Misiunile umanitare susținute de
ONU nu pot fi puse în aplicare fără acest document, chiar dacă în prealabil
votul în consiliul de securitate a fost aprobat. Cu alte cuvinte, acest tip de
tratat este relevant pentru o mai bună înțelegere a semnificației
managementului logistic de nivel strategic.
HNS reprezintă totalitatea acțiunilor de sprijin logistic ,financiar ,
legislativ sau procedural care definesc asistența civilă sau militară acordată
statului semnatar pe timp de pace sau în alte situații. Națiunea gazdă este cea
care primește elemente sau mijloace aparținând unor forțe sau structuri aliate
care staționează , desfășoară acțiuni sau tranzitează teritoriul său4.
Această formă de sprijin vine cu propriile principii : Logistica forțelor
militare rămâne o responsabilitate națională, capacitatea de luptă rămânând
prioritară. Responsabilitatea, autoritatea și cooperarea sunt elemente de bază
pentru ducerea operațiunilor cu ușurime. Plata contravalorii și economia de
resurse sunt încă două principii printre alte câteva ce demonstrează că tratatul
respectă dimensiunea economică a părților. Pe lângă aceste concepte
deductibile își face simțită prezența ramura de CIMIC, mai precis efectul
sprijinului națiunii gazdă asupra populației locale. Istoria a demonstrat că
acest efect poate avea consecințe dezastruoase ori pot atrage comunitatea de
partea forțelor de coaliție.
Principiile generale acordării HNS sunt următoarele :
Unicitatea punctului de contact : la nivelul României punctul unic de
contact este Direcția Logistică (J4);
Responsabilitatea : autoritatea de reglementare, planifacare și
coordonare este reprezentată de către Ministerul Apărării Naționale , în
4
C. Rizea, B. Andronic, A. Cernăianu, D. Nica, Securitatea și apărarea spațiului sud-est
european în contextul transformărilor de la începutul Mileniului III, Editura Universități
Naționale de Apărare,București , 2006 , pag 448.
concordanță cu Memorandumurile de Înțelegere(MOUs), Acordurile
Tehnice(TAs) și Aranjamentelor de Implementare Întrunită (JIAs) precum și
alte tratate și documente specifice;
Asigurarea materiei/resurselor : în limitele posibilităților și
capabilităților , potrivit legislației și proiorităților naționale. Sortimentele ,
tipurile și cantitățile sunt precizate în tratatele enumerate la punctul anterior;
Garantarea autorității : aceste tratate ( HNS și Status of Force
Agreement ) se pot încheia indiferent de apartenența sau nu la o alianță
politico-militară. Astfel , statele își rezervă dreptul de a încheia înțelegeri
bilaterale;
Cooperarea : statul gazdă garantează deplina cooperare cu
Comandamentele autorizate precum și cu autoritățile Națiunilor Trimițătoare
(SNs) în cadrul planificării și execuției HNS;
Coordonarea : se acordă atenție stabilirii de relații funcționale de
coordonare comună a resurselor între Centrele Logistice ale părților;
Economia resurselor : una dintre condițiile îndeplinirii cu succes a
misiunilor este alegerea celei mai economice și eficiente modalități de
asiugrare a resurselor. În mod normal, națiunea gazdă acordă asistență de
specialitate în domeniul contractării potrivit legislației respective. În anumite
situații această asistență funcționează în sens invers , națiunea gazdă având
nevoie de specialiști;
Transparența : în momentul deciziei de implementare,
Comandamentele NATO și Națiunile Trimițătoare capătă acces la toate
informațiile necesare pentru planificare și execuție5.

În sensul juridic, toate acțiunile forțelor armate străine pe timpul

staționării , intrării-ieșirii , operării și tranzitului pe teritoriile naționale ale
Națiunilor Gazdă se vor planifica și desfășura potrivit legilor din statele
respective. Legislația României referitoare la statutul forțelor armate străine
pe teritoriul țării noastre corespunde întrutotul prevederilor Acordului între
Statele Părți ale Tratatului Atlanticului de Nord, privind Status of Force
Agreement (19 iunie 1951) și Protocului privind Statutul Comandamentelor
Militare Internaționale (Paris, 28 august 1952).

5
Ibidem. , pp. 448 – 450.
 Concluzie

Sistemul logistic multinațional este complex, însă nu imposibil de

analizat de către un novice. Transparența alianței este permanent necesară,
întrucât nivelul la care acționează este planetar, resursele angrenate fiind
uriașe. Fără principiile și politicile de aplicare a HNS, s-ar produce haos, dat
fiind volumul mare de persoane, cu diferite titulaturi, care se implică în
negocieri și în încheierea acordurilor. Pe lângă acestea, impactul asupra
comunităților în țările gazdă este destul de mare, ramura de CIMIC fiind
constant solicitată. Astfel, în anumite situații concrete HNS trebuie amânat
până în momentul în care începe să inspire încredere în rândurile societății
respective.

Lucrarea a urmărit scopul de a forma o imagine de ansamblu a felului

în care sunt susținute logistic misiunile internaționale de mare amploare, fără
a studia exemplele puse la dispoziție în contextul geopolitic mondial.
Consider că aplicarea normelor și regulilor regăsite în documentele oficiale nu
ridică probleme, fiind un proces accesibil pentru toate categoriile de personal
ce intră în contact cu acesta.
 Bibliografie

[1] C. Rizea, B. Andronic, A. Cernăianu, D. Nica, Securitatea și apărarea spațiului sud-

est european în contextul transformărilor de la începutul Mileniului III, Editura
Universități Naționale de Apărare,București , 2006
[2] https://ec.europa.eu/echo/files/about/COMM_PDF_SWD%2020120169_F_EN_.pdf
[3] https://www.nato.int