BRIGADA DE INFANTERIE ÎN OPERAȚII DE

STABILITATE ȘI SPRIJIN
REFERAT

Chișinău, 2023

1
 Cuprins

Introducere………………………………………………………………..…………………... 3
Capitolul 1. Definirea operaților de stabilitate și de sprijin ................................................ 4
1.1. Noțiuni generale ........................................................................................................….… 4
1.2. Operaţiile de stabilitate ...................................................................................................... 4
1.3. Operaţiile de sprijin.........…............................................................................................... 5
Capitolul 2. Acţiunile militare desfăşurate în operații stabilitate și de sprijin ................... 7
2.1. Principii specifice Brigăzii de infanterie...……….........................................................….. 7
2.2. Brigăzii de infanterie în operaţiile de stabilitate.................................................................. 8
2.3. Brigăzii de infanterie în operaţiile de sprijin ....................................................................... 9
2.4. Particularităţi privind desfăşurarea operaţiilor de stabilitate şi de sprijin............................ 9
Concluzie ……………....................…………………………………………...…...............….. 11
Bibliografie……………………………………………………………………..……………… 12

2
 Introducere

În momentul de faţă, teoreticienii militari apreciază că armatele moderne necesită pregătire

pentru a desfăşura două tipuri de acţiuni militare: acţiuni specifice luptei armate şi operaţiuni altele
decât războiul. Este dificil de făcut diferenţa dintre război şi acţiunile militare de stabilitate şi sprijin,
mai ales când între părţile implicate există diferenţe esenţiale de opinii, iar potenţialul militar nu se
află într-un oarecare echilibru. Specialiştii militari americani optează pentru formula „operaţii de
menţinere a stabilităţii“ care în contextul politico-militar actual ar corespunde mai mult tipologiei
acestor operaţii.
Spre deosebire de război (conflict armat) în care scopul strategic urmărit constă în
înfrângerea adversarului şi impunerea îndeplinirii obiectivelor strategice naţionale sau ale unei
alianţe sau coaliţii, operaţiile de stabilitate şi de sprijin, chiar cele care includ desfăşurarea unor
acţiuni de luptă, care la nivel tactic nu diferă de cele utilizate în război, urmăresc tocmai soluţionarea
situaţiilor de criză fără a se mai ajunge la război, evitându-se astfel pierderile de vieţi omeneşti,
distrugerea de bunuri şi suferinţele populaţiei ori cel puţin reducerea acestora la un minim rezonabil.

3
 Capitolul 1.
Definirea operaților de stabilitate și de sprijin

1.1. Noțiuni generale

Operaţiile de stabilitate şi de sprijin desfăşurate de către forţele terestre se execută în
conformitate cu legislaţia internaţională referitoare la folosirea forţelor armate pentru realizarea
păcii şi securităţii internaţionale, precum şi cu legislaţia internă privind folosirea forţelor armate
în operaţii de apărare şi menţinere a ordinii constituţionale, de intervenţie în situaţii de urgenţă
civilă şi de sprijin al autorităţilor publice.
Principiile de desfăşurare a operaţiilor de stabilitate şi de sprijin sunt complementare
principiilor generale ale operaţiilor forţelor terestre. Principiile comune operaţiilor de stabilitate
şi celor de sprijin sunt: definirea clară a obiectivului; unitatea de efort; siguranţa operaţiilor;
restricţionarea; legitimitatea; perseverenţa; utilizarea forţei în mod selectiv şi discriminant;
acţiunea decisivă pentru prevenirea escaladării; înţelegerea potenţialului pentru consecinţe
nedorite ale acţiunilor individuale şi ale unităţilor mici; etalarea capacităţii de a folosi forţa, într-
o manieră neameninţătoare. În plus, în operaţiile de sprijin se mai aplică şi următoarele principii:
asigurarea sprijinului fundamental unui număr cât mai mare de oameni; evaluarea periodică a
eficacităţii operaţiei; transferul execuţiei către instituţiile civile, imediat ce este posibil. [1]
Termenul „operaţiuni militare de stabilitate şi sprijin“ reprezintă în accepţiunea NATO o
gamă largă de activităţi în care potenţialul militar este utilizat în scopuri altele decât cele de
operaţiuni combative, în mod obişnuit asociate cu războiul. În conţinutul lor, operaţiunile
militare de stabilitate şi sprijin pot include elemente atât ale operaţiilor de luptă, cât şi ale celor
ce nu presupun lupta, desfăşurate în timp de pace, criză, precum şi în caz de război. Cu alte
cuvinte, nu puţine vor fi situaţiile care prin fizionomia lor vor căpăta caracteristici similare
războiului, incluzând acţiuni de luptă cu utilizarea capacităţilor militare pentru îndeplinirea
obiectivelor stabilite. Operaţiunile de stabilitate şi sprijin contribuie la atingerea obiectivelor
strategice de securitate naţională ale statelor ce le organizează şi uneori în egală măsură şi la
atingerea celor privind securitatea internaţională. În timp de pace, misiunea principală a forţelor
armate este de a asigura descurajarea oricărui tip de agresiune, adică atât acţiunile agresive
externe cele interne, cât şi pe cele combinate. [3]

1.2 Operaţiile de stabilitate

Operaţiile de stabilitate constituie ansamblul activităţilor, acţiunilor şi măsurilor pregătite
şi desfăşurate de către forţele terestre în afara teritoriului naţional, acoperind gama operaţiilor
externe diferite de război, în care armata are rolul cheie, conducător, şi al căror scop final îl

4
constituie realizarea unui mediu internaţional stabil, propice promovării intereselor de pace,
colaborare şi înţelegere între naţiuni.
Tipologia operaţiilor de stabilitate este diversă. Principalele tipuri de operaţii de stabilitate
la care pot participa unităţile din compunerea forţelor terestre sunt: controlul armamentelor;
combaterea terorismului; sprijinul operaţiilor antidrog; asistenţa umanitară şi civică; asistenţa
acordată unei naţiuni; evacuarea necombatanţilor; impunerea de sancţiuni; operaţiile de pace;
demonstraţia de forţă. [1]
În operaţiunile de stabilitate, obiectivele, considerentele şi constrângerile politice sunt
primordiale faţă de cele militare, acţiunea militară nefiind componenta principală (în unele
situaţii) a acţiunii de ansamblu şi ca atare nici efectivele militare angajate nu constituie
elementele principale, chiar dacă ele deţin întâietatea din punct de vedere al forţei şi al capacităţii
combative. Ca rezultat, operaţiile de stabilitate şi de sprijin se bazează pe reguli de angajare mult
mai restrictive decât acţiunile de luptă specifice războiului; dacă în război adversarul este angajat
în luptă oricând este posibil, fără a se aştepta o provocare din partea acestuia, în operaţiile de
stabilitate şi de sprijin se urmăreşte din contră o evitare a folosirii forţei, de multe ori în dauna
siguranţei forţelor (de exemplu, capturarea forţelor de menţinere a păcii daneze de către cele
sârbe în Bosnia- Herţegovina). [4]

1.3. Operaţiile de sprijin

Operaţiile de sprijin constituie ansamblul activităţilor, acţiunilor şi măsurilor pregătite şi
desfăşurate de către forţele terestre, care acoperă gama operaţiilor diferite de război, executate de
către armată mai ales pe plan intern, dar şi pe plan extern, în care armata are rolul secundar,
venind să sprijine agenţia (organizaţia, instituţia publică) civilă cu rol principal, în special în caz
de urgenţe, calamităţi naturale, dezastre şi alte situaţii. [1]
Scopul operaţiilor de sprijin constă în îndeplinirea, pentru un timp limitat, a nevoilor
nemijlocite ale anumitor grupuri, până când autorităţile civile pot face aceasta fără asistenţă
militară. În situaţii extreme sau excepţionale, forţele terestre pot asigura uşurarea situaţiei sau
ajutorarea directă a celor în nevoie. Însă, în mod normal, forţele terestre asistă autorităţile civile
sau organizaţiile neguvernamentale să asigure ajutorul specific şi necesar. Forţele terestre pot
executa operaţii de sprijin şi ca operaţii de sine stătătoare, dar majoritatea operaţiilor ofensive, de
apărare şi de stabilitate presupun şi operaţii de sprijin complementare înainte, pe timpul sau după
executare. [1]
Tipologia operaţiilor de sprijin cuprinde:
• operaţii de sprijin intern (OSI) - pe teritoriul naţional;
• asistenţa umanitară externă (AUE) - în afara acestuia.

5
 În OSI, unităţile forţelor terestre execută: operaţii de salvare în caz de calamităţi naturale şi
dezastre; sprijinul managementului consecinţelor accidentelor nucleare, biologice, chimice,
radiologice şi a exploziilor de mare putere (NBCRE); sprijinul impunerii legii civile; asistenţa
comunităţii. În cadrul AUE, unităţile forţelor terestre execută, de regulă, operaţii de salvare, însă
pot participa şi la sprijinul managementului consecinţelor accidentelor NBCRE, precum şi la
asistenţa comunităţii. Operaţiile intermediare se execută, în principal, în cadrul luptei armate, iar
unele şi pe timpul operaţiilor de stabilitate şi de sprijin. Ele includ: deplasarea; staţionarea;
regruparea; înlocuirea; înaintarea spre contact; lupta de întâlnire; joncţiunea forţelor; retragerea.
[1]

6
 Capitolul 2.
Acţiunile militare desfăşurate în operații stabilitate și de sprijin

2.1. Principii specifice Brigăzii de infanterie

Operaţiile de stabilitate şi de sprijin sunt, de regulă, nonlineare şi izolate şi se desfăşoară
după principiile specifice, cu respectarea, în funcţie de situaţie, a principiilor caracteristice luptei
armate. Comandanţii adaptează aplicarea cadrului operativ, a elementelor artei operative şi a
factorilor MIFT-TC la situaţia concretă. Ei stabilesc operaţiile decisive, de modelare a spaţiului
de luptă sau cele de susţinere necesare succesului misiunii. Prin urmare principiile specifice sunt:
 Definirea clară a obiectivului în operaţiile de stabilitate şi de sprijin presupune integrarea
tuturor operaţiilor pentru realizarea scopului strategic.
 Unitatea de efort în operaţiile de stabilitate şi de sprijin impune, ca şi în lupta armată,
direcţionarea acţiunilor tuturor forţelor şi mijloacelor către realizarea scopului comun.
 Siguranţa operaţiilor se realizează pe baza dreptului la autoapărare împotriva acţiunilor
ostile.
 Restricţionarea reprezintă aplicarea cu prudenţă a ripostei armate şi vizează realizarea
unui echilibru între desfăşurarea în siguranţă a operaţiilor şi obiectivul social-politic propus.
 Legitimitatea derivă din percepţia că prezenţa forţei şi a operaţiilor executate de către
aceasta sunt îndreptăţite, având autoritatea de a folosi mijloacele adecvate pentru realizarea
scopurilor stabilite prin convenţii recunoscute de părţile contractante.
 Perseverenţa presupune pregătirea pentru aplicarea şi folosirea constantă, timp
îndelungat a forţelor, în funcţie de misiunea primită şi evoluţiile politico-militare din zonă.
 Utilizarea forţei în mod selectiv şi discriminant constă în utilizarea forţei în concordanţă
cu obiectivul urmărit şi situaţia concretă, având în vedere misiunea şi limitările politice şi legale
impuse.
 Acţiunea decisivă pentru prevenirea escaladării conflictului constă în urmărirea energică
a obiectivelor propuse şi, la nevoie, aplicarea hotărâtă a forţei. Aceasta nu implică o atitudine
beligerantă, ci aplicarea rapidă şi decisivă a forţei în locul şi la momentul decisiv, în aşa măsură
încât să ducă la rezolvarea crizei şi descurajarea unor confruntări viitoare.
 Înţelegerea potenţialului pentru consecinţe nedorite ale acţiunilor individuale şi ale
unităţilor mici este un principiu determinat de natura volatilă şi încărcătura politică a majorităţii
operaţiilor de stabilitate şi de sprijin.

7
  Etalarea capacităţii de a folosi forţa, într-o manieră neameninţătoare constă în
demonstrarea puterii de luptă şi a hotărârii de a o folosi la nevoie, în aşa fel încât să nu provoace
o reacţie nedorită. [2]
2.2. Brigăzii de infanterie în operaţiile de stabilitate
Tipologia operaţiilor de stabilitate este diversă. Principalele tipuri de operaţii de
stabilitate la care pot participa unităţile din compunerea brigăzii mecanizate sunt:
 Controlul armamentelor se desfăşoară după reguli diplomatice şi este o operaţie la care
pot participa şi forţe din brigada mecanizată. Structurile specializate aplică prevederile
documentelor internaţionale la care statul este parte, pe linia controlului armamentelor
convenţionale şi a măsurilor de sporire a încrederii şi securităţii în Europa.
 Combaterea terorismului, cuprinde atât operaţii defensive de reducere a vulnerabilităţii
faţă de actele de terorism (antiterorism), cât şi operaţii ofensive întreprinse pentru prevenirea,
descurajarea şi interzice unor astfel de acţiuni (contraterorismul). Comandantul brigăzii
mecanizate trebuie să organizeze permanent şi să conducă, atunci când este nevoie, operaţii de
combatere a terorismului, ca formă de protecţie a forţelor. Forţe din brigada mecanizată pot
participa în sprijinul structurilor specializate, la operaţii contrateroriste pe teritoriul naţional
(operaţii de sprijin) sau în afara acestuia (operaţii de stabilitate).
 Sprijinul operaţiilor antidrog pe teritoriul naţional, ca operaţie de sprijin sau în afara
acestuia, ca operaţie de stabilitate, constă în susţinerea unităţilor specializate pentru interzicerea
producerii, transportului şi distribuţiei drogurilor. Pentru aceasta, unităţile din compunerea
brigăzii mecanizate acţionează cu mijloacele din dotare în cadrul echipelor de distrugere a
materiilor prime şi a instalaţiilor de prelucrare, la monitorizarea şi descoperirea traficului ilegal
de droguri, precum şi pentru neutralizarea reţelelor de conducere.
 Asistenţa umanitară şi civică se execută în conjuncţie cu alte operaţii şi cu exerciţiile
militare şi constă în: îngrijire medicală şi veterinară pentru zonele rurale; construirea unor căi
simple de transport de suprafaţă; amenajarea de surse de apă şi sisteme de salubrizare; realizarea
sau repararea unor utilităţi publice; activităţi legate de detectarea minelor şi deminare, incluzând
instruire şi asistenţă tehnică.
 Asistenţa acordată unei naţiuni se execută de către unităţi din brigada mecanizată, pe
teritoriul altui stat, la cererea expresă a acestuia şi pe baza acordurilor bilaterale existente, pentru
promovarea securităţii şi stabilităţii în regiune, conform mandatului încredinţat, regulilor de
angajare şi actelor normative naţionale.
 Evacuarea necombatanţilor poate avea loc într-un mediu permisiv, nesigur sau ostil şi se
execută la ordinul eşalonului superior, cu asentimentul celor evacuaţi. Aceasta poate constitui

8
preludiul unor operaţii militare, parte integrantă a unei acţiuni cu scop de ameninţare sau a unei
operaţii de pace.
 Impunerea de sancţiuni se realizează, de regulă, prin combinarea operaţiilor terestre cu
cele aeriene şi navale.
 Operaţiile în sprijinul păcii constau în: prevenirea conflictului; realizarea păcii;
construcţia păcii; menţinerea păcii; impunerea păcii.
 Demonstraţia de forţă se execută de către unităţi care acţionează independent sau în
cadrul unor forţe multinaţionale, pentru a face dovada hotărârii acestora de a detensiona o
situaţie care poate fi contrară intereselor naţionale vitale sau ale alianţei/coaliţiei. [2]

2.3. Brigăzii de infanterie în operaţiile de sprijin

În operaţiile de sprijin, brigada mecanizată este folosită pentru a ajuta autorităţile civile
externe sau interne, atunci când acestea se pregătesc sau răspund la crize şi alte situaţii deosebite
care depăşesc posibilităţile acestora, prin asigurarea de sprijin, servicii, mijloace sau resurse
specializate de bază, după caz.
Scopul operaţiilor de sprijin constă în îndeplinirea, pentru un timp limitat, a nevoilor
nemijlocite ale anumitor grupuri, până când autorităţile civile pot face aceasta fără asistenţă
militară. În situaţii extreme sau excepţionale, brigada mecanizată poate asigura uşurarea
situaţiei sau ajutorarea directă a celor în nevoie. Însă, în mod normal, forţe din brigada
mecanizată asistă autorităţile civile sau organizaţiile neguvernamentale la asigurarea ajutorului
specific şi necesar.[2]
Brigada mecanizată poate executa operaţii de sprijin şi ca operaţii de sine stătătoare dar
majoritatea operaţiilor ofensive, de apărare şi de stabilitate presupun şi operaţii de sprijin
complementare înainte, pe timpul sau după executare. Tipologia operaţiilor de sprijin cuprinde:
operaţiile de sprijin intern (OSI) - pe teritoriul naţional - şi asistenţa umanitară externă (AUE) -
în afara acestuia. Brigada mecanizată are obligaţii şi cerinţe mai mari în OSI decât în AUE.
Aceasta execută, de regulă, operaţii AUE numai în medii permisive. În medii nesigure sau ostile,
brigada mecanizată execută operaţii AUE numai ca parte a unor operaţii de stabilitate, ofensive
sau de apărare. Multe activităţi AUE şi OSI, în special cele ce presupun operaţii de salvare în caz
de calamităţi naturale sau dezastre, sunt similare. [2]

2.4. Particularităţi privind desfăşurarea operaţiilor de stabilitate şi de sprijin

Algoritmul general de acţiune al brigăzii mecanizate este:
a) separarea părţilor în conflict şi crearea zonei tampon şi de limitare a armamentelor;
b) împiedicarea conflictului armat între părţi;

9
 c) menţinerea legii şi ordinii şi întoarcerea la condiţii umane, incluzând şi operaţii de
asistenţa comunităţii.
Pentru îndeplinirea algoritmului general de acţiune în condiţiile particulare concrete ale
zonei, unitatea de infanterie foloseşte ca procedee de acţiune observarea, patrularea, controlul
traficului/deplasării, controlul materialelor, paza locurilor vulnerabile/zonelor tensionate,
semnalarea prezenţei forţei în zonă, controlul zonei ocupate, legătura între părţile aflate în
conflict, negocierile, activităţile umanitare şi economice, escorta convoaielor, escorta
personalităţilor. Brigada mecanizată îndeplineşte misiunea de supraveghere a zonei de
responsabilitate repartizată, organizând posturi de observare, puncte de control fixe sau mobile şi
patrulare. [2]
Modul de acţiune al elementelor de dispozitiv ale forţelor brigăzii pentru rezolvarea
diferitelor incidente :
a) în cazul executării focului în apropierea punctului de observare sau control, personalul
acestuia se adăposteşte şi apoi determină poziţia de unde s-a tras, felul focului, categoria de
armament cu care s-a executat focul şi efectele acestuia, toate constituind elemente ce vor fi
precizate în raportul către comandantul eşalonului superior; în funcţie de situaţie, ulterior se trece
la utilizarea forţei şi dezarmarea persoanelor, reţinerea, identificarea şi predarea acestora poliţiei
militare;
b) în cazul manifestării ostile a unui grup de persoane în apropierea postului de observare
sau punctului de control, se alarmează personalul şi se iau măsuri de securitate şi de întârziere a
pătrunderii persoanelor în locul de dispunere al postului; ulterior se negociază cu manifestanţii
sau liderii acestora, părăsirea terenului din imediata apropiere a postului, raportându-se
comandantului eşalonului superior rezultatul negocierii şi măsurile luate;
c) la întâlnirea cu beligeranţii care blochează comunicaţia, comandantul punctului de
control mobil sau patrulei/escortei opreşte deplasarea, raportează comandantului eşalonului
superior situaţia creată, organizează siguranţa nemijlocită a patrulei, negociază cu liderul
beligeranţilor până la primirea permisiunii de trecere; în acest timp toţi militarii patrulei/escortei
sunt pregătiţi să folosească forţa în caz de nevoie. [2]
Pentru preluarea unui convoi de refugiaţi, comandantul escortei precizează subordonaţilor
misiunile, deplasează subunitatea în punctul de întâlnire cu convoiul, verifică identitatea
persoanei care conduce convoiul de refugiaţi, ordonă controlul refugiaţilor şi raportează
comandantului eşalonului superior începerea deplasării către tabăra de tranzit. Interzice
autovehiculelor izolate pătrunderea în coloana de transport prin oprirea coloanei şi obligarea
autovehiculului vizat să părăsească zona. [2]

10
 În situaţia producerii de defecţiuni la mijloacele de transport sau de accident opreşte
convoiul, ia măsuri de siguranţă nemijlocită, transferă persoanele din autovehiculul avariat
(defect), solicită prin raport comandantului eşalonului superior intervenţia poliţiei militare şi a
unei echipe de preluare a autovehiculului afectat (acesta fiind lăsat sub pază). La sosirea în
tabăra de refugiaţi se predau autovehiculele, se urmăreşte înregistrarea refugiaţilor în
documentele de evidenţă ale taberei şi raportează comandantului unităţii/subunităţii despre
predarea convoiului. [2]

Concluzie

În concluzie, operaţiunile de stabilitate şi sprijin cuprind o gamă largă de operaţii

urmărind îndeplinirea unor scopuri foarte variate, incluzând realizarea intereselor şi obiectivelor
naţionale, descurajarea şi prevenirea războiului, promovarea sau după caz, reinstaurarea păcii,
reducerea tensiunii dintre state sub nivelul conflictului armat şi rezolvarea crizelor internaţionale,
menţinerea influenţei internaţionale a statului respectiv, sprijinirea autorităţilor civile în
rezolvarea situaţiilor de criză internă. Sprijinirea îndeplinirii acestor obiective prin utilizarea
instrumentului militar al puterii naţionale constă de fapt în utilizarea forţelor armate şi a logisticii
necesare acestora pentru îndeplinirea unor misiuni foarte variate, altele decât aceea de a purta un
război.
În ceea ce priveşte posibila executare de către forţele armatei noastre a unor acţiuni
militare de stabilitate şi sprijin de tipul loviturilor cu obiectiv limitat şi al raidurilor, aceasta se va
putea realiza numai cu aprobarea Parlamentului, într-un cadru multinaţional pe baza mandatului
ONU sau a altei organizaţii de securitate. Ca şi în cazul altor acţiuni militare de acest gen, şi în
această situaţie esenţială pentru succesul participării unor unităţi naționale la acţiuni
multinaţionale este capacitatea de interoperabilitate bazată pe posibilitatea de comunicare şi pe
utilizarea unor tehnici, tactici şi proceduri de stat major şi administrative ce respectă standardele
de compatibilitate cu armatele ţărilor membre NATO.

11
 Bibliografie

1. colonel (r) conferenţiar universitar doctor în ştiinţe militare Gheorghe MEREUŢĂ,

Fundamente ale ştiinţei militare, Chișinău 2014;
2. Colonel Gheorghe MATEESCU, Manualul pentru luptă al Brigăzii Mecanizate, Bucureşti
2004;
3. Col. lect. univ. dr. Viorel OSTROPEL, Consideraţii privind operaţiile întrunite
multinaţionale de stabilitate şi sprijin;
4. Cpt.asist.univ. Aurelian RAŢIU, Cpt.asist.univ. Vasile DOBRIN, Principii călăuzitoare în
operaţiile de stabilitate şi de sprijin.

12