Sistemul logistic al unității.

Organe de execuție a
sprijinului logistic

Introducere

Prezenta lucrare ,,Sistemul logistic al unității. Organe de execuție ale

sprijinului logistic ,, înglobează o serie de noțiuni teoretice privind sprijinul
logistic, și anume planificarea acestuia, cerințele necesității acestuia, dar și modul
de realizare, mai precis sub forma organelor și organismelor destinate îndeplinirii
cu succes a misiunilor specifice sprijinului logistic.
Lucrarea este structurată în două capitole: în primul capitol sunt abordate
noțiuni privitoare la sistemul logistic în interiorul unei unitati, precum și rolul pe
care acesta îl reprezintă. În cel de-al doilea capitol sunt descrise efectiv organele
răspunzatoare cu realizarea sprijinului logistic la nivel micro și macro, și anume la
nivel individual, de subunitate si unitate, dar și la nivelul Ministerului Apărării
Naționale.
Scopul prezentei lucrări constă în ințelegerea rolului pe care sprijinul logistic
îl are în interiorul fiecărei unități de la nivelul Ministerului Apărării Naționale, dar
și modul în care acesta se realizează, prin prezentarea principalelor organe de
comanda și de execuție specifice acestuia.
 Cap. I. Delimitări conceptuale privind sistemul logistic al unei
unități

Logistica a fost utilizată pentru prima dată în domeniul militar, fiind

considerată acea ramură a artei războiului care se ocupă cu mișcarea și
aprovizionarea trupelor. Ulterior, această ramură s-a extins treptat și în domeniul
economic, reprezentând un domeniu de cercetare distinct, iar conceptul de
management logistic constitiund, în același timp, o arie manageriala deosebit de
importantă pentru o organizație.
Antoine Jomini spunea că „Logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele
cu care se pun în aplicare tacticile şi strategiile. Strategia decide unde să se
acţioneze; logistica aduce trupele în punctul respectiv“. În concepția specialiștilor
armatelor moderne, logistica definește totalitatea condiţiilor materiale şi de
asistenţă necesare realizării cu succes a acţiunilor militare. În războiul modern,
logistica vine cu idei noi, bazându-se pe reorientarea strategiilor de desfășurare a
acestuia, punând accent pe calitatea factorului uman angajat, precum și pe nivelul
tehnic ridicat încorporat în mijloacele de luptă.
Conform Manualului NATO:
a) Logistica este ştiinţa planificării şi asigurării mişcării şi întreţinerii forţelor.
b) Logistica este responsabilă de planificarea şi executarea deplasării şi de
menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.
Gradul înalt de înzestrare tehico-materiala și aprovizionarea continuă a
forțelor cu tot ceea ce este necesar pentru trai și luptă dețin o pondere foarte
ridicată în vederea obținerii victoriei în teatrele de operații.
Logistica are, însă o serie de condiții pe care să le îndeplinească, create în
urma dezvoltării tehnologice care implică o creștere considerabilă a consumului de
resurse rezultate din schimbarea consistenței acțiunilor militare. Aceste condiții
sunt următoarele:
a) încheierea contractelor cu furnizorii pentru achiziţionarea materialului
militar de toate felurile;
 b) transportul, depozitarea şi păstrarea materialului militar;
c) organizarea, planificarea şi executarea transportului în scopul distribuirii
materialului militar al forţelor;
d) organizarea şi realizarea hrănirii trupelor;
e) întreţinerea, completarea şi repararea tehnicii militare;
f) construirea, repararea şi întreţinerea căilor de comunicaţii;
g) asigurarea asistenţei medicale, evacuarea şi spitalizarea militarilor răniţi sau
bolnavi;
h) asigurarea spitalelor de campanie şi punctelor de prim-ajutor cu
medicamente şi tehnică medicală;
i) asigurarea fondurilor băneşti necesare plăţilor;
j) asigurarea serviciilor poştale.
Logistica militară românească are drept model concepția statelor membre ale
NATO potrivit căreia logistica este esponsabilă de planificarea şi executarea
deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.
În modul cel mai cuprinzător, logistica militară modernă acoperă aspecte
ale operaţiilor militare care se ocupă cu:
a) proiectarea şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul,
b) distribuţia, evacuarea şi controlul materialelor;
c) transportul personalului;
d) achiziţia sau construcţia, mentenanţa, repartizarea şi exploatarea facilităţilor;
e) achiziţia sau furnizarea serviciilor;
f) sprijinul cu servicii medicale şi de sănătate.
În condițiile specifice conflictelor militare actuale, susținerea logistică a
forțelor Armatei României trebuie să se adapteze conceptual și structural, la
dimensiunea, configurația și misiunile forțelor pentru a realiza un sistem logistic
apt să îndeplinească funcţiile de bază ale logisticii, potrivit procedurilor NATO.
Logistica sistemului naţional de apărare a României constituie un complex de
măsuri şi activităţi, desfăşurate în timp de pace şi la război, pregătirea economiei şi
a teritoriului pentru apărare, înzestrarea şi aprovizionarea forţelor destinate ducerii
acţiunilor militare, asigurarea tehnicii de telecomunicaţii, transport, medicale,
sanitar-veterinare, financiare, prestări servicii şi de altă natură necesare efortului de
apărare.
Ca și componentă a logisticii sistemului național de apărare, logistica
trupelor constituie un factor important în realizarea scopului acțiunilor militare și
pentru îndeplinirea misiunilor ce revin forțelor participante și are următoarele
elemente componente: aprovizionarea, transporturile, mentenanţa, asistenţa
medicală; asistenţa sanitar-veterinară; asigurarea financiară, asigurarea căilor de
comunicaţie, cartiruirea trupelor, adăpostirea animalelor.
Logistica trupelor se organizează pe baza Ordinului de sprijin logistic/anexei
- sprijin logistic la Ordinul de operație/Operation Order - OPORD al eșalonului
superior și se realizează pe baza deciziei comandantului, de către forțele de
logistică ale fiecărei structuri militare.
Forțele pentru sprijin logistic sunt reprezentate de Comandamentul Logistic
Întrunit, care are în subordine mari unități și unități logistice, structuri de sprijin de
luptă și structuri de educație și instrucție. Comandamentul Logistic Întrunit este
structura subordonata nemijlocit Statului Major General având ca principală
misiune aprovizionarea tuturor categoriilor de forțe armate și participarea la
sprijinul logistic al unităţilor aflate în operaţie în teritoriul naţional sau în teatrele
de acţiuni militare din afara teritoriului României.
Misiunile Comandamentului Logistic Întrunit sunt:
a) realizarea sprijinului logistic al forţelor participante la acţiuni militare,
b) precum şi la cerere, al forţelor aliate care staţionează, desfăşoară operaţiuni
c) sau tranzitează teritoriul naţional;
d) asigurarea managementului resurselor materiale necesare forţelor armate;
e) executarea transporturilor în sistem unitar;
f) extinderea acţiunilor de externalizare şi perfecţionare a prestărilor de
servicii;
g) valorificarea bunurilor materiale aflate în administrarea Ministerului
Apărării;
h) asigurarea capacităţilor de dislocare rapidă a forţelor;
i) asigurarea medicală operaţională;
j) asigurarea unei legături eficiente între sistemul logistic al armatei şi
economia naţională.
 Cap. II. Organe de execuție în procesul de realizare a
sprijinului logistic

Organele de execuție au obligația de a executa lucrări sau de a rezolva

probleme care nu implică sarcini de conducere sau de coordonare a activităților a
căror responsabilitate revine altor persoane sau altor compartimente.
Compartimentele de executie indeplinesc si executa deciziile elaborate de
compartimentele cu autoritate de comanda. Trebuie mentionat ca fiecare
compartiment de comanda poate fi, la randul sau, si compartiment de executie in
raport cu compartimentul ierarhic imediat superior, fata de care are obligatia sa
indeplineasca deciziile si ordinele primite.
Realizarea sprijinului logisticii trupelor se face cu ajutorul structurilor de
logistică ce sunt prevăzute în cadrul fiecarui eșalon. Acestea funcționează în cadrul
unui sistem compus din:
a) structuri de conducere - reprezentate de subsistemele decizionale de logistică
constituite la fiecare eșalon; Structura de conducere sau functionala reunește
ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizaționale astfel
constituite și plasate, încât să asigure condițiile economice, tehnice și de
personal necesare desfășurării proceselor de conducere și proceselor de
execuție.
b) structuri de execuție - subsistemele acționale;
c) relațiile funcționale dintre sistemele de conducere și cele de execuție.
Structurile de execuție au rolul de a menține capacitatea de luptă și de a
îndeplini misiunile primite de la forțele participante la operațiile întrunite. Așadar
se regăsesc următoarele structuri de execuție:
a) structuri cu responsabilități teritoriale stabilite la fiecare eșalon;
b) structuri din compunerea marilor unități operative/tactice și a unităților.
În funcție de eșalonul la care se constituie, acestea se compun din:
a) unități și subunități de aprovizionare și reaprovizionare;
b) unități și subunități de transport, comenduire și îndrumare a circulației;
c) unități, subunități și formațiuni de mentenanță;
d) subunități și formațiuni medicale.
 În ceea ce privește unitățile și subunitățile de aprovizionare și
reaprovizionare, distigem anumite caracteristici definitiorii, și anume,
aprovizionarea este parte componentă/domeniu a/al logisticii trupelor și cuprinde
totalitatea activităților ce se desfășoară pentru stabilirea necesarului, lansarea
cererii, desfășurarea procedurilor de achiziții, recepția, gestionarea, depozitarea,
distribuția și scoaterea din funcțiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea
și susținerea forțelor, pe timpul generării, ducerii operațiilor și regenerării acestora.
Aceasta se execută pe clase și subclase de aprovizionare.
Comandanții de la toate eșaloanele sunt obligați să cunoască în orice
moment situația aprovizionării trupelor. Responsabilitatea organizării
aprovizionării cu tehnică, produse și materiale pentru realizarea gradului de suport
logistic ordonat revine șefului structurii logistice. Aprovizionarea se execută pe
bază de repartiție, prin achiziții pe plan local, din sursele stabilite de eșaloanele
superioare, potrivit legilor în vigoare. De regulă, aprovizionarea se face cu
prioritate din economie și din depozitele militare de teritoriu și numai după
epuizarea acestora se folosesc materialele din depozitele de campanie.
Fluxul materialelor într-o zonă a operațiilor trebuie să fie instituit mai înainte
de sau concomitent cu afluirea unităților și personalului și să fie sincronizat pe
deplin. După constituirea stocurilor necesare în zonă, se stabilește un flux de
reaprovizionare, în scopul optimizării transporturilor de materiale și minimizării
riscului pierderilor.
În schimb, structurile de mișcare și transport sprijină planificarea,
organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul executării operațiunilor de
mișcare și transport de către marile unități și unitățile militare de nivel
batalion/regiment, brigadă, divizie.În funcție de nivelul operațional în care se află,
marile unități și unitățile militare au în vedere asigurarea mobilității strategice,
operative și tactice.
Sistemul de transport trebuie să fie adaptabil situațiilor create, să fie capabil
să reacționeze pozitiv la cerințele stabilite pentru dislocarea și susținerea marilor
unități și unităților militare și să fie integrat, în ceea ce privește interacțiunea
elementelor sale componente. Analizat din punct de vedere militar, sistemul de
transport se constituie din trei componente, care funcționează sincronizat și
neîntrerupt, atât în timp de pace, cât și în situații de criză și la război, respectiv:
a) modurile de transport;
 b) operațiunile executate în terminale de transport;
c) controlul mișcării.
În compunerea modurilor de transport sunt incluse infrastructurile de
transport rutiere, feroviare, navale și aeriene, mijloacele și operatorii de transport,
precum și operatorii care desfășoară activități conexe transporturilor.
Pentru a ințelege modul de funcționare a unităților, subunităților și
formațiunilor de mentenanță trebuie să cunoaștem urmatoarele:
1. Personalul care încadrează structurile logistice trebuie să cunoască din
timp de pace modul de organizare și realizare a mentenanței în situații de criză și la
război, pentru a fi în măsură să conducă această activitate și să asigure
operativitatea tehnicii.
2. Pentru realizarea conducerii mentenanței se stabilesc următoarele:
a) modul de realizare a legăturilor cu structura logistică a eșalonului superior și
structurile logistice ale marilor unități/unităților subordonate, precum și cu
unitățile, subunitățile și formațiunile de mentenanță proprii;
b) documentele necesare conducerii în secret a activității de mentenanță;
c) termenele de înaintare, de către structurile logistice subordonate, a rapoartelor de
informare logistică;
d) activitățile structurii logistice proprii pentru realizarea măsurilor de mentenanță,
elaborarea documentelor care se înaintează eșalonului superior și a celor necesare
conducerii;
e) manevra forțelor și mijloacelor de mentenanță, în funcție de evoluția situației
operative/tactice, pe timpul îndeplinirii misiunilor.
Atât în perioada de pregătire, cât și pe timpul ducerii acțiunilor militare,
șeful structurii logistice pune de acord cu alți factori de răspundere din marea
unitate/unitate dispunerea elementelor de mentenanță în cadrul dispozitivului marii
unități/unității și modul de cooperare.
În ceea ce privește relațiile funcționale care se stabilesc la nivel logistic
militar între organele de conducere și cele de execuție regăsim:
a) relațiile de autoritate care sunt instituite prin diferite acte sau norme (regulamente
de organizare și funcționare, de ordine interioară), ori prin diverse decizii adoptate
de către manager. Atrag după sine obligativitatea exercitării lor pentru asigurarea
desfășurării în bune condiții a activității întreprinderii. Aceste relații pot fi:
1. ierarhice (stabilesc raporturi între funcțiile de conducere și de execuție);
2. funcționale (se stabilesc între două compartimente de muncă dintre care unul
dintre ele are asupra celuilalt autoritate funcțională, cum ar fi relațiile dintre
 compartimentul de contabilitate și personalul din secții și ateliere de
producție).
b) relațiile de cooperare e stabilesc între funcțiile situate, de regulă, pe aceleași
poziție ierarhică, dar aparținând indirect unor compartimente diferite. Apar din
necesitatea colaborării reciproce la întocmirea anumitor lucrări necesare activității
de management. De exemplu, legăturile sau relațiile dintre compartimentele de
aprovizionare - desfacere și cel de producție.
c) relațiile de control apar când unele persoane, învestite cu autoritatea necesară,
primesc din partea Consiliului de Administrație sau Adunării Generale sarcina de a
verifica modul cum sunt aplicate deciziile, care a fost eficiența lor și care sunt
rezultatele activității unor compartimente de muncă. În cadrul acestor relații
autoritatea de a controla nu presupune și autoritatea de a conduce, deoarece
deciziile adoptate în urma controlului au ca organ decident pe managerul
compartimentului.
d) relații de reprezentare în care este regăsită organigrama. Aceasta este
reprezentarea grafică a modului în care au fost grupate compartimentele de muncă,
a subordonării acestora, precum și a raporturilor ierarhice și funcționale care sunt
stabilite între elementele componente ale structurii organizatorice. Organigrama
generală (de ansamblu) reprezintă structura organizatorică a întregii întreprinderi,
iar organigrama parțială reprezintă anumite componente ale structurii
organizatorice, cum ar fi: organizarea unui serviciu, birou, a unui departament, a
unei direcții sau organizarea unei secții de producție, fie ea de bază, auxiliară sau
de deservire, ori organizarea unui atelier de producție.
 Concluzie

În concluzie, reiterând ideea centrală ce a constituit pilonul de compunere al

prezentei lucrări, ințelegerea rolului pe care sprijinul logistic îl are in interiorul
fiecărei unități de la nivelul Ministerului Apărării Naționale, dar și modul în care
acesta se realizează, prin prezentarea principalelor organe de comandă și de
execuție specifice acestuia rezultă următoarele precizări:
- Organelor de conducere (comandă) a sprijinului logistic le revin misiuni
deosebit de complexe în pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă. Pentru realizarea
lor în cele mai bune condiţii, se cere din partea acestora o temeinică pregătire,
competenţă, spirit de răspundere, multă iniţiativă şi perseverenţă.
- Responsabilitatea este strâns legată de autoritate şi de obligaţiile membrilor
colectivului compartimentului logistic de a-şi îndeplini, în cea mai bună manieră
posibilă, atribuţiile ce le revin pentru proiectarea şi realizarea sprijinului logistic,
potrivit cerinţelor de obţinere a succesului acţiunii militare. Răspunderea este
obligaţia de a răspunde de îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor şi ordinelor.
Ea este strâns legată de autoritate şi responsabilitate.
 Bibliografie
 Andronic Benone, Siteanu Eugen, Schimbări şi tendinţe în strategia militară
şi arta operativă, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,
2005.
 Gl.D.(r) dr. Arsenie Valentin (coordonator) şi colectiv, Strategia militară
românească în epoca modernă, Bucureşti, Editura Hummus, 1999.
 Băcanu Bogdan Management strategic, Bucureşti, Editura Teora, 1997.
 Cornescu Viorel, Mihăilescu Ioan, Stanciu Sica, Managementul organizaţiei,
Bucureşti, Editura All Beck, 2003.
 Dr. Dolghin Nicolae, drd. Sarcinschi Alexandra, Dinu Ştefan Mihai, Riscuri
şi ameninţări la adresa securităţii României, Bucureşti, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare, 2004.
 Col.dr. Frunzetti Teodor, Securitatea naţională şi războiul modern,
Bucureşti, Editura Militară, 1999.
 Vasilescu Mircea, Udrescu Mircea, Minculete Gheorghe, Managemetnul
logisticii pe timp de pace, Bucureşti, Editura Muzeum, 2002.
 Col.dr. Rizea Constantin, Logistica acţiunilor militare întrunite, Bucureşti,
Editura A.I.S.M., 2002.

* * * Doctrina pentru sprijinul logistic al operaţiilor întrunite, (S.M.G./P.F.-

4), Bucureşti, 2003.
* * * Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI
(Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională 14 – 15
aprilie 2005, Secţiunea: Logistică, Economie şi Finanţe), Bucureşti, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, 2005.