Logistica forței de ordine publică, pază și protecție instituțională

- bază a îndeplinirii misiunilor

Logistica reprezintă ansamblul elementelor conceptuale şi al forţelor şi mijloacelor

destinate asigurării sprijinului misiunilor, corespunzător următoarelor domenii funcţionale:
- aprovizionarea şi contractarea;
- transportul;
- asigurarea cu armament, muniţie şi mijloace specifice;
- asigurarea mijloacelor de mobilitate ;
- mentenanţa;
- infrastructura;
- hrănirea și echiparea personalului ;
- asigurarea condițiilor optime de muncă.
Suportul logistic reprezintă totalitatea bunurilor materiale și echipamentelor necesare unei
structuri conform prevederilor statelor de organizare și normelor de înzestrare
Obiectivele care stau la baza activităţii logistice sunt utilizarea legală şi eficientă a
mijloacelor materiale puse la dispoziţie, întreţinerea şi exploatarea în condiţii de siguranţă a
mijloacelor tehnice şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale personalului
Activităţile specifice constau în organizarea şi coordonarea activităţii de asigurare
materială şi tehnică, de administrare a patrimoniului, în sprijinul îndeplinirii misiunilor şi
sarcinilor încredinţate unităţii, executării procesului de instruire a personalului, a realizării
condiţiilor de muncă necesare, precum şi de organizarea şi desfăşurarea activităţilor de
prevenire şi eliminare a disfuncţionalităţilor pe linie de protecţie a mediului, supraveghere
tehnică, prevenirea şi stingerea incendiilor.

SCURT ISTORIC

Utilizată pentru prima dată în domeniul militar, logistica s-a extins treptat şi în activitatea
economică, în prezent constituind un domeniu de cercetare distinct, iar la nivelul multor
organizaţii o structură separată, diferită de cea de marketing, producţie sau comercială.
Pe fondul dezvoltării fără precedent a gradului de globalizare a pieţelor, conceptul de
management logistic a devenit în secolul XXI o arie managerială deosebit de importantă
pentru organizaţie. Schimbările produse în organigrame, precum şi dorinţa de a cunoaşte şi
utiliza cele mai noi instrumente şi aplicaţii în acest domeniu confirmă ascensiunea logisticii.
Creatorul primelor lucrări ştiinţifice vizând logistica este considerat specialistul în artele
tehnicii militare Antoine Henri Jomini (1779-1869), general de origine elvețiană,, șef al
Serviciului istoric al Armatei Franceze, consilier militar și membru al Marelui Cartier General
Rus , consilier militar al casei Imperiale Ruse, un apropiat al lui Napoleon I care la începutul
sec. XIX, a formulat următoarea definiţie a logisticii: arta manevrării cu ostaşi în armată. El
confirmă că logistica include nu numai transportarea, dar şi o sferă amplă de activităţi ca:
planificarea, dirijarea şi aprovizionarea, determinarea locurilor de dislocare a armatelor şi, de
asemenea, construcţia podurilor, drumurilor etc. „Logistica cuprinde mijloacele şi
aranjamentele cu care se pun în aplicare tacticile şi strategiile. Strategia decide unde să se
acţioneze; logistica aduce trupele în punctul respectiv“ (Antoine Henri Jomini).
În timpul celor două războaie mondiale, Logistica a fost considerată acea ramură a artei
războiului care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea trupelor. Conceptul a evoluat din
nevoia forţelor militare de a se aproviziona în timpul războaielor. Astfel, acest termen relativ
nou defineşte o practică foarte veche. Apariţia logisticii militare, aşa cum este ea înţeleasă în
zilele noastre, coincide cu apariţia armatelor organizate, cu care diversele naţiuni sau state au
încercat să îşi impună forţa militară asupra vecinilor. În Grecia Antică, Roma sau Imperiul
Bizantin, existau militari ce purtau numele de „Logistikas“. Aceştia erau responsabili cu
problemele financiare şi de aprovizionare.

Pagina 1 din 4
GENERALITĂȚI
În abordarea conceptului de logistică, specialiştii armatelor moderne pornesc de la ideea că
acesta trebuie să definească totalitatea condiţiilor materiale şi de asistenţă necesare realizării
cu succes a acţiunilor militare. În războiul modern, logistica are valenţe noi, având în vedere
reorientarea strategiilor de desfăşurare a acestuia, calitatea factorului uman angajat, precum şi
nivelul tehnic ridicat încorporat în mijloacele de luptă. Conform Manualului NATO, Logistica
este ştiinţa planificării şi asigurării mişcării şi întreţinerii forţelor și este responsabilă de
planificarea şi executarea deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă.
Este din ce în ce mai evidentă ponderea mare pe care o deţine, în obţinerea victoriei în
teatrele de operaţii, gradul înalt de înzestrare tehnicomaterială şi aprovizionarea continuă a
forţelor cu tot ceea ce este necesar pentru trai şi pentru luptă. Conflictele „moderne“ au
evidenţiat pe deplin rolul dezvoltării tehnologice (sisteme integrate de arme de nivel
tehnologic ridicat, digitizarea câmpului de luptă etc.), dar şi al logisticii militare (calitatea
materialelor, cantităţile, viteza de transport, costurile ş.a.). Introducerea celor mai noi cuceriri
ale ştiinţei şi tehnologiei, precum şi reconsiderarea atitudinii managerilor/liderilor (militari şi
politici) faţă de individ au dus la schimbarea consistenţei acţiunilor militare, dar şi la creşterea
considerabilă a consumurilor de resurse. Noile condiţii create implică o răspundere deosebită
pentru logistica militară şi acest lucru se concretizează într-o serie de misiuni principale:
- încheierea contractelor cu furnizorii pentru achiziţionarea materialului militar de toate
felurile;
- transportul, depozitarea şi păstrarea materialului militar;
- organizarea, planificarea şi executarea transportului în scopul distribuirii materialului
militar al forţelor;
- organizarea şi realizarea hrănirii efectivelor;
- asigurarea echipării corespunzătoare a efectivelor;
- întreţinerea, completarea şi repararea tehnicii militare;
- construirea, repararea şi întreţinerea căilor de comunicaţii;
- asigurarea fondurilor băneşti necesare plăţilor;
- asigurarea serviciilor poştale etc.
Condiţiile specifice de integrare a României în NATO şi Uniunea Europeană sunt
conştientizate ca procese complexe, care presupun realizări marcante în plan economic, dar şi
evidente progrese în domeniul militar, în cadrul căruia logistica reprezintă o componentă
determinantă. Modelarea logisticii militare româneşti este firesc să aibă drept element de
referinţă concepţia statelor membre ale NATO, potrivit căreia logistica este responsabilă de
planificarea şi executarea deplasării şi de menţinerea forţelor la capacitate ridicată de luptă. În
modul cel mai cuprinzător, logistica militară modernă acoperă aspecte ale misiunilor specifice
și vizează în principal:
- proiectarea şi dezvoltarea, achiziţia, depozitarea, transportul, distribuţia, evacuarea şi
controlul materialelor;
- transportul, hrănire și echiparea corespunzătoare a personalului;
- achiziţia sau construcţia, mentenanţa, repartizarea şi exploatarea facilităţilor;
- achiziţia sau furnizarea serviciilor.
Pe plan mondial, noile strategii de apărare acordă o importanţă deosebită domeniului logistic.
Eficienţa logisticii nu este dată numai de capacitatea de a face economii, dar şi posibilitatea
realizării unor structuri de asigurare de luptă şi suport logistic, de tip modular, flexibile şi
mobile, cu capacitate mare de reacţie. Dezvoltarea sistemului logistic militar integrat, flexibil
şi funcţional, în măsură să răspundă nevoilor de asigurare a efectivelor cu toate categoriile de
tehnică şi materiale (la timpul şi în locul ordonat, cât mai simplu şi cu cheltuieli minime),
răspunde cerinţelor de realizare a interoperabilităţii cu sistemele logistice ale celorlalte forțe
din cadrul sistemului național de ordine și siguranță publică.
Logistica sistemului naţional de apărare a României constituie un complex de măsuri şi
activităţi, desfăşurate în timp de pace şi la război, pregătirea economiei şi a teritoriului pentru
apărare, înzestrarea şi aprovizionarea forţelor destinate ducerii acţiunilor militare, asigurarea
tehnicii de telecomunicaţii, transport, medicale, sanitar-veterinare, financiare, prestări servicii

Pagina 2 din 4
şi de altă natură necesare efortului de apărare. Autorităţile administraţiei publice, organele
militare teritoriale, agenţii economici şi instituţiile de toate categoriile care susţin logistic
efortul de apărare, elementele de logistică din compunerea forţelor armate, precum şi relaţiile
ce se stabilesc între acestea constituie sistemul naţional logistic.

PRINCIPII LOGISTICE

Sprijinul logistic se focalizează pe asigurarea necesarului misiunilor specifice și presupune

aplicarea obligatorie a următoarelor principii:
a) responsabilitatea - presupune luarea tuturor măsurilor pentru realizarea gradului de suport
logistic ordonat la locul și în timpul potrivit și reprezintă principiul de bază al logisticii,
deoarece toate celelalte principii devin irelevante dacă sistemul logistic nu poate sprijini
concepția operației;
b) autoritatea - conferă comandanților structurilor operaționale și administrative drepturi
depline asupra resurselor logistice din zona lor de responsabilitate, pentru susținerea forțelor
în modul cel mai eficient;
c) previziunea - presupune identificarea și evaluarea, din timp, a nevoilor și posibilităților de
sprijin logistic, fără întârzieri sau limitări cauzate de lipsuri esențiale, care puteau fi anticipate;
d) cooperarea - vizează conjugarea tuturor eforturilor, în vederea realizării sprijinului logistic
adecvat al forțelor participante la operația întrunită;
e) flexibilitatea - oferă posibilitatea planificării sprijinului logistic al operațiilor întrunite pe
ipoteze, precum și adaptarea/corectarea acestuia în cadrul aceleiași ipoteze;
f) simplitatea - presupune conceperea de planuri și ordine logistice într-o manieră care să nu
creeze confuzii, realizate în concordanță cu cerințele operaționale, prin utilizarea ordinelor și
procedurilor standardizate;
g) economia - reprezintă optimizarea sprijinului logistic al operațiilor întrunite, astfel încât
cheltuielile să fie minime și în ordinea priorităților;
h) vizibilitatea - presupune cunoașterea și efectuarea schimbului de informații privind datele
referitoare la disponibilitatea, desfășurarea și sprijinul logistic al forțelor;
i) mobilitatea - reprezintă capacitatea de dislocare/redislocare, în timp scurt, concomitent cu
realizarea sprijinului logistic pentru menținerea capacității de luptă a forțelor;
j) coordonarea - urmărește sincronizarea activităților și eforturilor în vederea atingerii
eficienței maxime;
k) promptitudinea - presupune realizarea sprijinului logistic, la locul potrivit și în timp
oportun;
l) suficiența - capacitatea de a furniza provizii și servicii esențiale în cantități minime, pentru
inițierea operațiilor; nicio operație nu va fi inițiată fără a exista la dispoziție cantitățile minime
esențiale destinate sprijinului.

STRUCTURA LOGISTICII
Activitatea logistică este structurată pe servicii/compartimente .

-elaborează şi coordonează activităţile de întocmire a documentaţiei de atribuire ori, în cazul

organizării unui concurs de soluţii, a documentaţiei de concurs;
-îndeplineşte obligaţiile legale referitoare la publicitatea procesului de achiziţie publică, astfel
cum acestea sunt prevăzute de legislaţia în materie;
-derulează şi finalizează procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică;
-constituie şi păstrează dosarele achiziţiilor publice;
-întocmeşte contractele de achiziţie publică, urmăreşte obţinerea avizului juridic şi a vizei de
control financiar preventiv propriu, iar după semnarea de către inspectorul şef şi de către
reprezentaţii legali ai contractantului le transmite structurii financiar-contabile pentru
înregistrarea în evidenţa angajamentelor legale şi structurii de specialitate pentru derularea
acestora;
-urmăreşte depunerea garanţiilor de bună execuţie a contractelor de achiziţie publică şi le
transmite către structura financiar-contabilă pentru înregistrarea în evidenţă;
Pagina 3 din 4
-solicită structurii financiar-contabile eliberarea, conform prevederilor legale în materie, a
garanţiilor de participare la procedurile de achiziţie publică şi a garanţiilor de bună execuţie a
contractelor de achiziţie publică;
-întocmeşte şi emite documentele constatatoare care conţin informaţii referitoare la
îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant şi, dacă este cazul, la eventualele
prejudicii;
-achiziţionează direct produse, servicii şi lucrări în conformitate cu legislaţia în materie, cu
respectarea regularităţii şi eficienţei utilizării fondurilor;
-transmite, conform legislaţiei în vigoare, notificăriile privind achiziţiile directe;
-întocmeşte şi transmite, conform legislaţiei în vigoare, raportul anual privind contractele
atribuite în anul anterior.

CONCLUZII

Analizând cele prezentate anterior, prin multitudinea de sarcini în cadrul unității, , putem
afirma că funcționarea structurii de logistică are ca finalitate satisfacerea tuturor nevoilor,
exprimate ori latente, ale personalului, în vedere executării în condiții optime a misiunilor
încredințate.
Așa cum mai este uneori definită, activitatea logisticii este caracterizată prin cele 6 P-uri,
respectiv logistica asigură cantitatea potrivită din bunurile potrivite, la momentul potrivit, la
locul potrivit, cu o calitate potrivită și la un preț potrivit.
Practic, prin activitățile specifice, logistica asigură procesul complex de achiziție, recepție,
distribuire și depozitare a bunurilor materiale necesare desfășurării activității, pentru
satisfacerea tuturor nevoilor, cu costuri optime. Bunurile și serviciile devin astfel disponibile
utilizatorilor finali, conform nevoilor, gradul de accesibilitate și disponibilitate fiind cu atât
mai ridicat cu cât sistemul logistic funcționează mai bine și astfel se diversifică bunurile, se
asigură un raport optim preț/calitate și se gestionează stocurile realizate la nivelul unității.
Printr-o conlucrare permanentă între structurile de profil și structura de marketing și achiziții
se asigură identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor care corespund necesităților impuse
de complexitatea misiunilor, în contextul evoluției situației operative, ceea ce implică
adaptarea la nou și respectarea procedurilor de acțiune în concordanță cu noile reglementări.

BIBLIOGRAFIE
1. Bălan, Carmen- Logistica, Bucureşti, Editura Uranus, 2006
2. Ciubotaru, Gheorghe- Managementul organizaţiei militare, Teză de doctorat, Sibiu,
Universitatea „Lucian Blaga“, 2006
3. Dumitru, Marin- Managementul logisticii, Craiova, Editura Sitech, 2005
4. Mavriş, Eugen- Logistica militară în debutul secolului XXI. „Observatorul Militar, colecţia
2006

Pagina 4 din 4