LOGISTICA – SECRETUL

EFICIENŢEI MANAGERIALE

[Link]. Lucian Dorobanţiu

Abstract
In the present even more and more researchers foresee that logistics will become a wry strong science
studying the information flows and the materials helping the labor result be acquired in time.

Cunoaşterea trecutului ne ajută la modelarea prezentului şi conturarea viitorului. Acest proces

deosebit de complex presupune voinţă, perseverenţă şi fermitate în direcţionarea unitară a
eforturilor care contribuie la realizarea inevitabilelor schimbări.
În evoluţia sa, logistica fiinţând ca un element strict necesar în structura organizatorică a
[Link].N., a cunoscut transformări structurale, acţionale şi relaţionale, în funcţie de caracteristicile
perioadelor istorice prin care a trecut poporul român.
Perioada deosebit de complexă pe care o parcurge România, datorită reformelor şi tranziţiei la
un nou sistem politic şi economico-social, corelată cu tensiunile existente în imediata noastră
vecinătate, sunt percepute ca riscuri şi ameninţări la adresa securităţii şi apărării naţionale şi ca
urmare obligă factorii de decizie politico-militară ai ţării la serioase reflecţii, inclusiv la măsurile de
contracarare necesare.
Amplul şi profundul proces de schimbări în care este angajată societatea noastră pe drumul
reformelor în toate domeniile vieţii social-economice, caracterizată prin punerea bazelor legislative
şi aplicarea măsurilor necesare trecerii economiei româneşti către structuri liberalizate, cu
mecanisme de piaţă bine definite, are implicaţii directe şi asupra structurii, organizării, logisticii
pregătirii misiunilor forţelor din compunerea sistemului naţional de apărare. Toate acestea implică
în mod necesar şi în primul rând, mutaţii adecvate în logistica forţelor din compunerea instituţiilor
de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
În primul rând, considerăm că logistica sistemului naţional de apărare reprezintă ample şi
complexe măsuri şi activităţi care se desfăşoară fără întrerupere, încă din timp de pace şi se
continuă cu o mai mare intensitate în perioadele ce preced stările conflictuale, amplificându-se pe
timpul desfăşurării acestora într-o concepţie unitară şi vizează: cercetarea, proiectarea şi realizarea
produselor şi echipamentelor de luptă; înzestrarea şi aprovizionarea forţelor ce desfăşoară acţiuni
militare cu mijloacele şi materialele de care au nevoie; organizarea transporturilor pentru executarea
manevrelor de forţe şi mijloace; mentenanţa tuturor categoriilor de tehnică; asistenţa medicală şi
sanitar-veterinară; asigurarea resurselor financiare, efectuarea prestărilor de servicii şi de altă natură
necesare efortului de apărare a valorilor fundamentale ale ţării în cazul unor agresiuni armate.
Aşadar, logistica sistemului naţional de apărare este un domeniu de strictă specializare, fără de
care nu ar putea fiinţa şi funcţiona. Din acest motiv, deşi nu este definită ca atare şi privită dintr-un
anumit punct de vedere, logistica poate fi considerată ca un subsistem al sistemului naţional de
apărare. Avem în vedere faptul că logistica sistemului naţional de apărare integrează organic şi
funcţional resursele financiare, materiale şi de altă natură, infrastructura teritorială, administraţia
publică centrală şi locală, agenţii economici, instituţiile cu atribuţii în domeniul logistic, elementele
de logistică ale forţelor armate, precum şi relaţiile care se stabilesc între toate acestea.
În al doilea rând, logistica sistemului naţional de apărare reprezintă un summum definit într-un
anume fel, al domeniilor logistice ale armatei, instituţiilor de ordine publică şi ale celor de siguranţă
naţională, care participă prin forme de acţiune specifice la apărarea armată şi/sau a democraţiei
constituţionale a ţării.
În concepţia teoreticienilor militari ai Forţelor Armate ale Franţei, logistica trebuie să asigure
combatantului ceea ce îi este necesar pentru ca să trăiască, să lupte şi să se deplaseze. Conceptul
cuprinde în esenţă: asigurarea materială, asigurarea tehnică, asigurarea medicală şi asigurarea
financiară.
În structura logisticii s-au avut în vedere trei principii de bază:
 1. Degajarea la maximum a liniei frontului de servictuţiile logistice pentru a permite
combatantului să se consacre în totalitate bătăliei; unităţile angajate în luptă vor fi, în măsura
posibilităţilor, eliberate de grija reaprovizionării şi a evacuărilor. Acest principiu impune totodată şi
reducerea la maximum a transbordărilor.
2. Ridicarea potenţialului forţelor la cel mai înalt nivel înaintea luptei, determinat de
intensitatea şi mobilitatea luptei ca şi de posibila întrerupere a comunicaţiilor, presupune ca pe
timpul angajării forţelor să fie folosite numai materiale care pot fi reutilizate în timp scurt. Conform
acestui principiu, pe timpul ducerii luptei nu se vor repara materialele serios avariate, ele urmând a
fi evacuate.
3. Fiecărui eşalon să i se încredinţeze o singură funcţie „sanitară“, plecând de la constatarea că
încredinţarea mai multor sarcini de „sănătate“ unei singure formaţiuni, o împovărează.
În armata franceză rolul eşaloanelor este strict limitat – în acest lanţ corpul de armată este
eşalonul logistic principal, dispunând de toate elementele logistice şi de un anumit stoc de materiale
depozitate, în parte, încă din timp de pace.
Teoria logisticii leagă rolul şi locul acesteia de următorii factori: dezvoltarea progresivă a
ştiinţei şi tehnicii şi drept urmare tehnicizarea mereu crescândă a forţelor armate; caracterul comun
şi dependenţa faţă de domeniul economico-administrativ, civil; colaborarea cu aprovizionarea
civilă, în cazul unui război de apărare, problemele crescânde cu privire la cheltuielile de salarii şi
personal şi nu în ultimul rând, sarcinile şi obligaţiile comune ce revin partenerilor aliaţi. Măsurile pe
linie de logistică nu sunt un „dat“, ci ele necesită chibzuinţă, calcul, analiză şi o planificare făcută la
timp în mod detaliat şi ştiinţific. Răspunderea pentru logistica forţelor de uscat o poartă şeful
logisticii.
La eşaloanele mai mici, conducerea logisticii trupelor de uscat şi teritoriale se realizează
separat. De aceasta se ocupă secţiile de logistică ale statelor majore ale corpului de armată ale
regiunilor militare, diviziilor, brigăzilor, batalioanelor precum şi ale statelor majore regionale şi
raionale de apărare.
Logistica este pe cale să devină un instrument ştiinţific global la îndemâna structurilor sociale
cu ajutorul căruia se asigură fluenţa informaţiilor, materialelor, produselor, oamenilor, în scopul
desfăşurării tuturor activităţilor cu costuri cât mai mici. Într-un asemenea ansamblu se regăseşte şi
organismul militar, care nu numai că va fi supus analizelor ştiinţifice adecvate, dar va fi obligat să
se restructureze calitativ pentru a corespunde cât mai bine rolului pentru care a fost creat.
În prezent, tot mai mulţi cercetători prevăd că logistica va deveni o ştiinţă de sine stătătoare,
care va studia fluxurile informaţiilor şi materialelor prin care rezultatul muncii trebuie să se obţină
la timp şi să ajungă la consumator în calitatea, cantitatea şi momentul stabilit.
Logistica militară va putea fi apreciată drept un domeniu distinct de studiere şi aplicare a
cunoştinţelor logisticii generale. Totodată viitorul nu prea îndepărtat este pe cale să impună logistica
militară drept o ramură a ştiinţei militare, constituită din principii specifice, având ca obiect de
cercetare studiul asigurării multilaterale a trupelor cu ceea ce au nevoie pentru luptă şi trai. Acest
domeniu ştiinţific va avea caracter interdisciplinar, el operând cu cunoştinţe matematice economico-
financiare, manageriale, medicale, psihologice, juridice, culturale etc. În măsura în care exprimă
principiile şi normele practice de asigurare a unităţilor şi marilor unităţi cu materiale, tehnică şi cu
sisteme de asistenţă, logistică militară, va putea fi percepută drept componentă a artei militare,
alături de tactică şi de strategie.
Logistica militară se va concentra din ce în ce mai mult într-un sistem coerent de organe,
structuri, relaţii şi reguli prin care trupele vor fi asigurate cu ceea ce le este necesar pentru luptă şi
trai.
Sistemele logistice, prin compartimentele de planificare, prevăd nevoile de armament şi
muniţii, precum şi cele din celelalte feluri de materiale. Prin sistemul relaţiilor asigură punerea la
dispoziţia forţelor angajate în operaţii a cantităţilor solicitate din cadrul resurselor naţionale, iar prin
sistemul repartiţiilor şi activităţilor specifice, asigură transferul acestor bunuri până la luptător,
autovehicul, aeronavă etc.
Deoarece în prezent, cerinţele logisticii se realizează prin activitatea dispersată a numeroase
organe, se simte nevoia unei viziuni integratoare a acesteia pentru a realiza optimul logistic, ţinând
seama că suma opţiunilor activităţilor logistice nu este egală cu optimul sistemului logistic. Integra-
rea tuturor compartimentelor de asigurare materială, tehnică, medicală şi financiară într-un sistem
logistic, determină o mai mare flexibilitate funcţională structurilor militare, generează o reaşezare
pe principii de responsabilitate a compartimentelor logistice, asigură acestora armonie şi eficienţă
funcţională.
Concomitent cu realizarea unor structuri logistice operaţionale, este necesar să se găsească
forme adecvate de pregătire a cadrelor de logistică. Acestea trebuie să posede, ca fond comun de
cunoştinţe temeinice, cunoştinţe economico-financiare, de marketing şi management, vizând
aprovizionarea, depozitarea, conservarea, evidenţa, distribuţia şi deplasarea spaţială a bunurilor. Lor
li se adaugă cunoştinţe specifice, legate de profilul unităţilor şi marilor unităţi în care se exercită
această profesiune.
Pornind de la un ansamblu închegat de cunoştinţe la sisteme logistice operaţionale, este posibil
ca logistica militară să se materializeze în conştiinţa militarilor într-un nou mod de gândire. Un
asemenea mod de gândire concepe unitatea militară ca un sistem în care se procesează informaţii,
materiale, dotări tehnice etc. şi în care intrările trebuie astfel gestionate încât rezultatele generale să
fie optime. În acest mod, se depăşeşte viziunea limitată de compartiment, fiecare dintre acestea fiind
analizate în corelaţie activă cu toate celelalte, asigurându-se desfăşurarea armonioasă a întregului
care este unitatea militară. Astfel gândirea economică limitată la un compartiment este înglobată
printr-o gândire logistică, în proces de armonizare a întregului, fiecare compartiment făcând ceea ce
trebuie, când trebuie, cu costuri minime.
Logistica militară se dezvoltă chiar dacă nu se înţelege cum se cuvine acest proces în planuri
diverse; este pe punctul de a fi recunoscută drept ştiinţă dar şi artă; este în măsură să impună
principiile realizării cadrului tehnico-material şi organizatoric pe care se fundamentează orice
acţiune militară la pace, în timp de criză şi la război.

Note bibliografice

1. [Link]. Popescu, Dumitru, Logistica, secretul succesului managerial, Bucureşti, Editura

Luceafărul, 2000.
2. Col. Popescu, Dumitru, Col. Udrescu, Mircea, Sistematizări despre logistica militară, Bucureşti,
Editura Ministerului de Interne, 1999.
3. [Link]. Ciobâcă, Vasile, Bazele logisticii militare, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre,
2000.