Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EVOLUŢIA
CONCEPTULUI DE
LOGISTICĂ
1
Evoluţia conceptului de logistică
Termenul de “logistică” a fost utilizat pentru prima oara în domeniul militar. Acest concept
a evoluat din necesitatea forţelor militare de a se aproviziona în timpul razboaielor. Aşadar, acest
termen relativ nou defineşte o practică foarte veche.
Apariţia logisticii militare, asa cum este ea înţeleasa în zilele noastre, coincide cu apariţia
armatelor organizate, cu care diversele naţiuni sau state au încercat să îşi impugna forţa militară
asupra vecinilor. În Grecia Antică, Roma sau Imperiul Bizantin, existau militari ce purtau numele
de “Logistikas”. Aceştia erau responsabili cu problemele financiare şi de aprovizionare. Există
însă indicii vechi care arată forme incipiente de organizare logistică încă dinainte de Hristos,
manifestate sub forma asigurării cu hrană a trupelor în teritorii străine, însă o formalizare a acesteia
apare mai târziu, în secolul al XV-lea, când se naşte serviciul de intendenţă şi mai ales în secolul
al XVII-lea, când îşi manifestă prezenţa serviciul de geniu în armata franceză. Apar în cadrul
armatei funcţii de genul supraintendent, „ingineri militari”, lucrători din administraţie ataşaţi gărzii
imperiale – măcelari, brutari, artizani, etc.
Instituţia militară a creeat astfel un prim corp de cunoştinţe în domeniul gestiunii fluxurilor.
Pe baza cercetărilor operaţionale dezvoltate în timpul celui de-al doilea Război mondial pentru a
sprijini campaniile militare ale aliaţilor, întreprinderile au avut posibilitatea de a trata în viaţa civilă
logistica pe cale cantitativă.
2
Chiar dacă originea termenului logistică aparţine mediului militar, sensurile acestuia diferă
în cele două domenii reprezentative, civil şi militar. Diferenţe apar şi în modul de abordare a
diferitelor culturi lingvistice sau organizaţii internaţionale privind sensurile date termenului.
Pentru că nu am identificat o definiţie standard, universal-valabilă, considerăm că este oportun să
prezentăm diferitele opinii legate de sensurile pe care le îmbracă termenul logistică, având în
vedere că acesta stă la baza multor concepte specifice domeniului, aflate într-o continuă evoluţie
adaptativă la nevoile deperfecţionare a acestuia atât în mediul civil, cât şi în cel militar.
Exemple
Donald J. Bowersox prezintă conţinutul principalelor etape de referinţă pentru SUA, de
exemplu:
3
Logistica strategică . Apariţia conceptului de logistică strategică în anii ’90 a reprezentat
un pas semnificativ în evoluţia logisticii. Această nouă perspectivă este definită de utilizarea
competenţei logistice şi a alianţelor logistice din întregul canal de marketing, în scopul obţinerii
avantajului competitiv. Logistica strategică se bazează pe alianţe inter-organizaţionale, care permit
combinarea activelor şi performanţelor unei companii cu serviciile oferite de alţi operatori
logistici. În consecinţă, managerii logistici dedică o pondere ascendentă din timpul lor, activităţilor
de interfaţă cu furnizorii şi clienţii, diminuând timpul acordat operaţiunilor din interiorul
întreprinderii.
Logistica, potrivit lui Ph. Kotler (1994), cuprinde: planificarea, implementarea si controlul
fluxurilor fizice de materiale si produse finite de la punctele de provenienta a acestora la punctele
de utilizare, astfel incat sa se realizeze profit si sa fie satisfacute cerintele clientilor. Asa cum
constata acesta, un sistem de distributie neadecvat poate distruge un produs, care in alte conditii se
poate dovedi a fi foarte bun. Scopul logisticii este de a crea lanturi de livrare, respectiv fluxuri
fizice de materiale si produse finite catre consumatorii finali, cu costuri cat mai reduse, cunoscand
ca ponderea acestora in costul total al produsului reprezinta 30-40% la produsele prelucrate.
Definitia logisticii accentueaza faptul ca aceasta planifica, implementeaza si controleaza toate cele
trei activitati, si nu doar una sau doua, fapt ce respinge opiniile care sustin ca logistica este implicata
mai mult in implementare decat in planificarea unor politici, ignorand astfel functia strategica a
logisticii.
In 2005 apare pentru logistica definitia „ a livra un produs, in buna stare, la momentul
potrivit, in locul potrivit, in cantitatea corecta si necesara, in ambalajul de prezentare
corespunzator, precedate, insotite si urmarite de informatii corecte si exacte inscrise pe
documente legale, totul in cele mai bune conditii economice '. Aceasta definitie pune accent pe
documentele care insotesc, confirma si urmaresc fluxul de informatii respectiv asigura stabilirea
istoricului, reprezentand dovezile obiective pentru trasabilitate9.
4
Organizatia Americana Council of Logistics Management adopta urmatoarea definitie a
logisticii: “ Logistica este acea parte a procesului de furnizarea produsului care planifica,
implementeaza si controleaza fluxul si depozitarea eficace si eficienta a produselor, serviciilor si
informatiilor de al punctul de origine la punctul de consum in scopul indeplinirii cerintelor
clientilor”.
Dupa cum se vede din enunturile definitiilor precedente inca nu exista un acord
complet asupra conceptului de logistica intre experti. Daca s-ar face o comparatie intre aceste
definitii ale logisticii ar trebui alese criterii care sa fie valabile si pentru evolutia viitoare a
domeniului logisticii si implicit pentru noi definitii care vor mai fi date. Cele mai adecvate
criterii ar trebui sa mai tina seama cel putin de:
- activitatile legate de integrarea organizatiei intr-un lant logistic, inclusiv cele legate de
managementul integrat.
5
inventarierea stocurilor, transportul, depozitarea, achizitionarea materiilor prime si a serviciilor,
serviciile postvanzare, ambalarea, restituirea bunurilor (logistica inversa) etc.
Logistica are un rol din ce in ce mai important in activitatea firmelor, aflandu-se intr-o
conexiune permanenta cu productia, vanzarea, marketingul si servirea clientilor.
Prin organizarea unei activitati logistice eficiente, aceasta functie iti va putea aduce o
contributie reala la cresterea rentabilitatii firmei. Tot mai multi practicieni si mentori in domeniul
conceptual afirma ca logistica este o sursa reala de avantaj competitiv.
Prin reconsiderarea strategiei de servicii logistice pentru clienti, organizatia poate satisface
intr-un grad mai inalt asteptarile partenerilor de afaceri sau exigentele segmentelor de piata vizate,
in conditiile diferentierii de oferta concurentilor.
Logistica ocupa in cadrul companiei o pozitie unica ce-i permite sa coordoneze relatiile
care inflenteaza atat fluxul de informatii, cat si pe cel de bunuri, avand ca scop final executarea
comenzilor primite.
Fluxul incepe atunci cand clientul se decide sa faca o comanda si se incheie atunci cand
comanda este onorata.
Scopul logisticii, asa cum rezulta din definitie, este „de a satisface cerintele consumatorilor',
ceea ce inseamna ca strategiile si activitatile logistice trebuie sa se bazeze mai degraba pe dorintele
si necesitatile consumatorilor decat pe cerintele si capabilitatile altor terti. Aceasta implica
proiectarea si gestionarea unui sistem de comunicatii operativ si eficient, pentru ca firmele sa poata
comunica efectiv cu consumatorii lor, pentru a cunoaste necesitatile si dorintele acestora. Toate
aceste aspecte sunt deosebit de importante, dar nu trebuie neglijata componenta cost. In multe
intreprinderi, costul activitatilor logistice ajunge si chiar depaseste 20% din costul total al
producatorilor, ajungand chiar la 50-55% din costul materiilor prime neprelucrate, fapt ce ar putea
transforma logistica intr-o sursa importanta de competitivitate prin costuri. Reducerea costurilor
logistice nu poate avea loc decat prin asigurarea unui raport eficace si eficient intre nivelul
serviciului catre consumatori si cost.
6
Astazi, departamentele logistice sunt prezente in organigramele a numeroase firme mari din
Europa, Marea Britanie si S.U.A, alaturi de departamentele de marketing, productie si finante.
Companiile care considera ca singurul scop al oricarei firme este servirea clientului inteleg
semnificatia strategica a logisticii in cadrul procesului. Ele stiu ca, pentru a reusi in conjunctura
prezenta, trebuie sa adopte o abordare disciplinata si sistematica a pietei, sa stabileasca prioritati
atent alese.
Evoluţia pieţelor – schimbandu-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au devenit pieţe
ale cumpărătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă furnizorii să livreze
prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienţilor şi a rămâne astfel competitivi. În prezent
pieţele s-au extins foarte mult devenind internaţionale. Distanţele geografice şi de timp între
furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează exportatorii în perfecţionarea livrării de produse.
7
Ei sunt nevoiţi să-şi asume tot mai multe riscuri datorită numărului mare de frontiere, zone juridice,
lingvistice, culturale, de climă pe care trebuie să le parcurgă.
Anii 80 marchează debutul lanţului logistic care vizează coordonarea diferitelor funcţii ale
întreprinderii, având drept caracteristici conducerea fluxurilor integrate şi o logică de distribuţie
bazată pe obiectivul de reducere a costurilor. În această etapă apar funcţiile şi meseriile logistice,
precum şi existenţa logisticii din amonte (fluxuri împinse de către producţie) şi a celei din aval
8
(fluxuri atrase de către clienţi). Trecerea la fluxurile atrase determină necesitatea unei distribuţii
mai rapide a produselor. Este perioada când se extinde progresiv sistemul „just-in-time” acolo
unde acesta este posibil. Localizarea optimală a depozitelor şi platformelor devine esenţială şi apar
platformele naţionale. În aceste condiţii se cere tot mai multă calitate şi fiabilitate în ceea ce
priveşte serviciile logistice.
Anii 2000 evidenţiază apariţia firmelor specializate în logistică ( „a 4-a parte logistică”) şi
avântul Supply Chain Management (SCM). Se manifestă noi instrumente informatice datorate
Internetului şi o mai mare personalizare a produsului. Ca atare, se raţionalizează numărul
depozitelor, se definesc cantităţile stocate, ceea ce se traduce printr-o creştere a cererii de transport
ca frecvenţă şi distanţă. Se produce accelerarea fluxurilor de mărfuri, se optimizează transporturile,
se monitorizează prin GPS. Este necesar să se ia în considerare o serie de aspecte tehnice –
operaţiuni de vămuire, transferul de proprietate asupra mărfurilor, trasabilitatea mărfurilor etc.
Apariţia logisticii, aşa cum e ea percepută astăzi, a fost rezultatul unei serii de etape care
s-au succedat de la începutul anilor ’50 ai secolului XX până în prezent. Astfel, logistica s-a
dezvoltat relativ diferit pe diverse pieţe, în funcţie de mediul economic şi de afaceri din fiecare
ţară.
9
produselor la momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi forma adecvată”. Un alt pas semnificativ
în dezvoltarea logisticii este apariţia logisticii strategice, în anii ’90. Logistica strategică presupune
alianţe interorganizaţionale, care permit combinarea activelor şi performanţelor unei companii cu
serviciile oferite de alţi operatori logistici.
Evolutia istorică a logisticii în Marea Britanie s-a realizat sub influenţa conceptelor
importate din SUA. Astfel, în deceniul al VI-lea şi începutul deceniului al VI-lea nu existau sisteme
de distribuţie planificate şi legături reale între variatele funcţii legate de distribuţie. Distribuţia
mărfurilor se realiza prin intermediul mijloacelor de transport aflate în proprietatea producătorilor.
Conceptul de distribuţie fizică este preluat abia în anii ’60 din SUA. Treptat, distribuţia devine
pentru tot mai multe firme un domeniu în care este necesară implicarea managementului. O
perioada extrem de importantă în privinţa dezvoltării conceptului de distribuţie pentru Marea
Britanie sunt anii ’70 când se produc doua mutaţii majore: distribuţia este inclusă în structura
managementului funcţional al organizaţiei, iar raportul de forţe dintre producători şi detailişti se
modifică. Astfel, spre deosebire de etapa anterioară, puterea principalilor detailişti creşte în
favoarea producătorilor, ca urmare a faptului ca marile lanţuri de magazine îşi creează propriile
structuri de distribuţie. Creşterea profesionalismului în domeniul distribuţiei, concretizat în
planificarea pe termen lung şi în preocuparea de identificare şi aplicare a unor măsuri de reducere
a costurilor poate fi constatată la inceputul anilor ’80.
10
Într-o întreprindere de producţie timpul de realizare a unui produs este puternic condiţionat
de aprovizionarea cu materii prime, cu elemente de asamblare sau cu piese de schimb la toate
nivelurile lanţului de fabricaţie. Se numeşte „lanţ logistic” ansamblul verigilor relative logisticii
aprovizionării: cumpărări, aprovizionare, gestiunea stocurilor, transport, manipulare etc. Lanţul
logistic este extins de manieră globală, adică în afara întreprinderii, pornind de la ansamblul
furnizorilor şi subcontractanţii lor.
Principiul lanţului logistic poate să se aplice unui ansamblu de întreprinderi care acţionează
cu obiectivul satisfacţiei finale a unui client. Disponibilitatea unui produs la un cost admisibil într-
un magazin este în parte dependentă de disponibilitatea produsului în cadrul aceloraşi infrastructuri
logistice ale distribuitorului şi ale producătorului. Există, deci o formă de interdependenţă a
relaţiilor între diferiţii intervenienţi într-un lanţ logistic global de care depinde satisfacerea
clientului final, ultimul consumator şi de care depinde de asemenea, costul complet (total) al
procesului logistic, luat în ansamblul său.
Rolul asumat de logistică se va modifica. Rolul logisticii nu mai este numai de a asigura o
funcţie operaţională, ci şi o funcţie tactică şi strategică asupra fluxurilor fizice:
11
Misiunea unei întreprinderi cuprinde 4 componente:
- să fabrice sau să cumpere un produs care să corespundă unei cereri (acest rol este îndeplinit
de producţie, marketing şi aprovizionare);
- să facă acest produs disponibil;
- să aducă acest produs în locul unde clientul îl cere;
- să respecte termenele dorite de client.
Logistica integrată are scopul de a determina o mai mare coerenţă în gestiunea diferitelor
fluxuri fizice sau de informaţii. În acest mod, conceperea într-o logică unică a diferitelor
subsisteme ale întreprinderii (aprovizionare, producţie, distribuţie etc.) are scopul de a evita
disfuncţionalităţile legate de o gestiune parcelată a fluxurilor. O funcţie logistică integrată
urmăreşte produsul de la aprovizionarea cu materiile prime din care este realizat până la distribuţie
şi post-vânzare.
În cursul ultimilor ani, logistica a cunoscut evoluţii importante care au făcut-o să treacă de
la funcţia de suport în cadrul întreprinderii la o funcţie transversală, între întreprinderi.
Complexitatea ridicată a funcţiei logistice conduce din ce în ce mai mult întreprinderile industriale
şi de comerţ la externalizarea logisticii lor, creându-se astfel piaţa prestaţiilor logistice.
Această piaţă cunoaşte evoluţii rapide, marcate prin mai multe tendinţe majore de ordin
structural, printre care se pot menţiona:
12
- concentrarea sectorului prin fuziuni-achiziţii sau prin preluări în participaţie;
„3 PL” (Third party logistics), care înseamnă externalizare clasică şi constă în încredinţarea către
o firmă specializată a realizării operaţiunilor logistice şi organizarea instrumentelor, competenţelor
şi sistemelor necesare cu obiectivul de a îmbunătăţi performanţa (realizarea sarcinilor din ce în ce
mai variate);
„4 PL” (Fourth party logistics), care reprezentă o formulă de externalizare mai avansată, în care
prestatorul nu mai realizează distribuţia unui produs într-o regiune dată, ci optimizarea unui lanţ,
care îl include şi pe clientul său, precum şi pe clienţii şi furnizorii clientului său.
13
abordarea analitică , ce studiază în detaliu componentele unui sistem (fig. M1.1.1);
abordarea sistemică , ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
14
finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a satisface cerinţele clienţilor, fiind
format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.
Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi valoare.
Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces
în raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.
Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: inter-organizaţionale, inter-
funcţionale, interpersonale, etc.);
obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii);
activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).
integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care furnizează
bunuri, servicii şi informaţii şi care creează valoare;
totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.
15
Fig. M1.1.2 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern
16
Procesul logistic – funcţiile de bază. Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale
procesului de realizare a produselor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor
intreprinderea va utiliza mai multe funcţii de bază ale logisticii pentru a gestiona şi a utiliza cele
două tipuri de fluxuri (fizice – de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.
Fig. M.1. 1.3 Exemplu. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor
Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat
sistemul logistic global al firmei in subsisteme (figura M.1.1.4). Eficienţa logisticii presupune
corelarea aprovizionării, producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi desfăşurate în interiorul
întreprinderii şi la interfaţa cu secvenţele din aval şi amonte, in cadrul canalelor de marketing.
Integrarea celor trei arii este posibilă prin intermediul fluxului informaţional. Schimbul de
17
informaţii în interiorul organizaţiei şi între firme facilitează planificarea şi controlul operaţiunilor
zilnice.
Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată intr-o
succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a marketingului şi a
producţiei.
18
Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.
Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o regrupare a
operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj distinct:
A. Zona amonte:
B. Zona intreprindere:
C. zona aval:
distribuţia fizică;
transportul;
service-ul după vânzare.
19
Fig. M1.1.5 Exemplu. Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice.
20
Concluzii
Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul de
logistică, iar referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor materiale.
21
Bibliografie
https://www.scribd.com/document/100899544/Logistica-Industriala-Curs
https://www.scribd.com/doc/51179979/LOGISTICA
http://www.qreferat.com/referate/economie/Evolutia-conceptului-logistica627.php
https://conspecte.com/Logistica/conceptul-de-logistica.html
22