Sunteți pe pagina 1din 32

MOLDCOOP

COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

CATEDRA ECONOMIE ȘI COMERȚ

PORTOFOLIUL
„Logistica”

Realizat în cadrul Colegiul Cooperatist din Moldova

Elev (a) gr.1CM-21,Ursu D

Coordon
Nume, prenume:Viorica Sitnic
Cuprins

Conceptul și factorii evoluției logisticii


Evoluția și conceptele de distribuire fizică și logistică
Relațiile dintre logistica și marketing
Conexiuni logistice
Funcțiile și operațiunile logisticii
Fluxurile logisticii și domeniile functionale ale logisticii
1.Conceptul și factorii evoluției
logisticii
Logistica se poate defini ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră
strategică transferul şi stocarea materialelor, componentelor şi produselor finite
începând de la furnizori, traversând societatea până la ajungerea produselor la
consumatori.

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal iniţierea studenţilor în


interesanta lume a logisticii. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili să:

 identifice şi explice principalele elementele care stau la baza logisticii;


 descrie importanţa operaţiunilor logistice din cadrul unei firme, rolul departamentului de
logistică şi al specialistului în logistică în asigurarea performanţelor organizaţiei;
 identifice caracteristicile etapelor din evoluţia logisticii;
 abordeze logistica intr-o viziune integrată şi strategică, perspectivă în măsură să ducă
la performanţele economice scontate.

Evoluţia istorică a logisticii - definirea logisticii şi rolul


ei
Termenul de logistică este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii,
însă în alte domenii logistica există de multă vreme.

Principiile logisticii sunt de origine militară. Acesta a fost utilizat pentru prima data in
domeniul militar. Conducătorii militari au fost primii care au dat o utilizare nouă
cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului, fiind considerată
ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele.

Pentru militari, logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea


planurilor strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce
trupele in acel loc. Încă din Roma Antică, prin termenul de “logiste” se înţelegea
intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un
război, iar termenul de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor
necesare reuşitei militare, „logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea
amplasamentului pentru legiunile romane.

Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a


raţionamentului”. In timpul celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau
cuvântul logistics pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb,
reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit.

Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este


prezentă în anumite lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de
circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al doilea război mondial şi mai ales sub
impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier militar al preşedintelui Roosevelt.
Aplicată la activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă,
ce urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de
informaţii, a fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii
militare au fost preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi
distribuţia mărfurilor .

Exemplu

Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri
necesare pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la
dispoziţia Europei de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a
atinge cât mai repede posibil obiectivul principal al reconstrucţiei după război, urmărind
să se introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse in acest plan.

Exemplificaţi alte planuri logistice aplicate în evoluţia conceptului de logistică de-a


lungul timpului.

La ora actuală, pentru noţiunea de logistică nu există o definiţie unanim acceptată,


cateva dintre definiţii fiind prezentate in continuare:

European Logistics Association defineşte conţinutul noţiunii de logistică, prin


organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie,
aprovizionare până la producţia şi distribuţia către clientul final cu satisfacerea
exigenţelor pieţei cu un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing priveşte logistica, din prisma transportului şi


manipulării mărfurilor de la punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare.

Din punctul de vedere al Asociaţiei Logisticienilor din Franţa, logistica


reprezintă ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost,
a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există o cerere.
Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a antrepozitelor,
aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocajul şi gestiunea
stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea.

O altă definiţie a logisticii este şi cea dată de către Sole Society of Logistic
Engineers, care o abordează ca tehnică şi, în acelaşi timp, o ştiinţă care susţine
realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora; este necesară
pentru management, engineering-ul şi activităţile tehnice pe teme cerute, proiectarea,
aprovizionarea şi conservarea resurselor.

Evoluţia conceptului şi practicii logistice nu se rezumă la simpla înlocuire a


sintagmei de distribuţie fizică cu termenul logistică. Apariţia logisticii, aşa cum este ea
percepută astăzi, a fost rezultatul unei serii de etape care s-au succedat de la inceputul
anilor ’50 ai secolului XX până în prezent.

Astfel, conceptul de logistică a evoluat în funcţie de mediul economic şi de afaceri din


fiecare ţară, fiind rezultatul unor serii de etape care s-au succedat de-a lungul anilor şi
până în prezent. In continuare sunt prezentate cateva exemple ale evoluţiei
conceptului de logistică.

Exemple
Donald J. Bowersox prezintă conţinutul principalelor etape de referinţă pentru SUA, de
exemplu:

Coordonarea operaţiunilor. La inceput, s-a manifestat preocuparea pentru


coordonarea activităţilor de distribuţie fizică, respectiv a transportului, depozitării,
stocării şi prelucrării comenzilor. Se urmărea, ca scop, asigurarea la timp a serviciilor
pentru clienţi, în condiţii de eficienţă din punct de vedere al costurilor.

Regruparea personalului. Organizaţiile au avut tendinţa de regrupare a resurselor


umane implicate în desfăşurarea activităţilor de distribuţie fizică şi de management al
materialelor. Această etapă a fost determinată de decizia firmelor de a spori eficienţa
conducerii acestor activităţi.

Logistica integrată. Noul concept de logistică integrată, respectiv de sistem logistic


integrat, s-a conturat în deceniul al nouălea al secolului XX şi conţine noţiuni legate de
deplasarea mărfurilor printr-un lanţ de verigi consecutive, de valoare adăugată, care au
menirea să asigure ajungerea produselor la momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi
forma adecvată.

Logistica strategică. Apariţia conceptului de logistică strategică în anii ’90 a


reprezentat un pas semnificativ în evoluţia logisticii. Această nouă perspectivă este
definită de utilizarea competenţei logistice şi a alianţelor logistice din întregul canal de
marketing, în scopul obţinerii avantajului competitiv.

Logistica strategică se bazează pe alianţe inter-organizaţionale, care permit


combinarea activelor şi performanţelor unei companii cu serviciile oferite de alţi
operatori logistici. În consecinţă, managerii logistici dedică o pondere ascendentă din
timpul lor, activităţilor de interfaţă cu furnizorii şi clienţii, diminuând timpul acordat
operaţiunilor din interiorul întreprinderii.

Tot despre logistică Philip Kotler a afirmat că “implică planificarea, realizarea şi


controlul fizic al materialelor şi produselor finite, de la punctele de origine la punctele de
utilizare, în vederea satisfacerii necesităţilor consumatorilor in condiţiile obţinerii de
profit .

Alte accepţiuni ale definiţiei sunt următoarele:

 ansamblul activităţilor care au ca scop punerea la dispoziţie, cu cost minim a unei


calităţi de produse, în locul şi la momentul în care există cerere;
 logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la
furnizori până la clienţi.

Organizaţia americană Council of Logistic Management a adoptat următoarea


definiţie a logisticii: “Logistica este acea parte a procesului de furnizare a produsului
care planifică, implementează şi controlează fluxul şi depozitarea eficace şi eficientă a
produselor, serviciilor şi informaţiilor de la punctul de origine la punctul de consum, în
scopul îndeplinirii cerinţelor clienţilor”. Logistica cuprinde toate activităţile din lanţul de
aprovizionare-livrare.

Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii in SUA au fost


consideraţi următorii:
Evoluţia pieţelor - schimbandu-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au devenit
pieţe ale cumpărătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă
furnizorii să livreze prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienţilor şi a rămâne
astfel competitivi. În prezent pieţele s-au extins foarte mult devenind internaţionale.

Distanţele geografice şi de timp între furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează


exportatorii în perfecţionarea livrării de produse. Ei sunt nevoiţi să-şi asume tot mai
multe riscuri datorită numărului mare de frontiere, zone juridice, lingvistice, culturale, de
climă pe care trebuie să le parcurgă.

Perfecţionarea metodelor de producţie - datorită progresului tehnic, producţia a


devenit enormă, de o înaltă tehnicitate şi în ceea mai mare parte automatizată.

Perfecţionarea produselor - a necesitat mult timp destinat cercetării şi îmbunătăţirii


produsului, determinând cheltuieli financiare ridicate, ceea ce obligă producătorii şi
furnizorii să nu-şi permită nici un risc pe piaţă.

Noile tehnologii - conjunctura economică superioară a favorizat realizarea unor


progrese tehnice, tehnologice, electronice şi metodice deosebite (cercetări operaţionale,
teoria sistemelor, simularea, teoria deciziilor) care şi-au găsit aplicaţii fructuoase în
domeniul logisticii.

Îmbunătăţirea managementului în gestionarea intreprinderilor - factorii menţionaţi


mai sus au determinat ca managementul şi gestiunea întreprinderii să fie mai eficace la
toate nivelurile, cerând să fie mai rapizi, mai agresivi pentru a satisface nevoile
clienţilor, printr-o deservire perfectă a cererii existente pe piaţă.

Exemple

Sub influenţa conceptelor importate din SUA, conceptul de logistică a evoluat relativ
asemănător şi pe alte pieţe. De exemplu, in Marea Britanie, in deceniul al VI-lea şi
începutul deceniului al VI-lea nu existau sisteme de distribuţie planificate şi legături
reale între variatele funcţii legate de distribuţie. Distribuţia mărfurilor se realiza prin
intermediul mijloacelor de transport aflate în proprietatea producătorilor.

Conceptul de distribuţie fizică este preluat abia în anii ’60 din SUA. Treptat, distribuţia
devine pentru tot mai multe firme un domeniu în care este necesară implicarea
managementului. O perioadă extrem de importantă în privinţa dezvoltării conceptului de
distribuţie pentru Marea Britanie sunt anii ’70 când se produc două mutaţii majore:
distribuţia este inclusă în structura managementului funcţional al organizaţiei, iar
raportul de forţe dintre producători şi detailişti se modifică.

activităţilor logistice. Necesitatea unor sisteme logistice integrate este recunoscută de


tot mai mulţi participanţi la procesul distribuţiei.

Pentru a descrie situaţia firmelor care au reuşit să atingă un nivel superior de


competenţă logistică, a fost utilizat conceptul de logistică “leading-edge logistics” (din
engleză, “muchie de atac”). Conform acestui concept, diverse organizaţii
folosesc logistica asemeni unei “arme concurenţiale”, cu scopul de a dobândi şi
menţine loialitatea clienţilor. Aceste firme sunt mult mai sensibile faţă de cerinţele
clienţilor săi şi sunt interesate să stabilească relaţii de colaborare mai strânse cu
furnizorii, în comparaţie restul firmelor, care nu se conduc după acest principiu.
Dintre factorii care au determinat apariţia logisticii precum şi reevaluarea rolului
acesteia în cadrul unităţilor economice, se pot enumera:

 sporirea in ritm rapid a cheltuielilor de transport;


 posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei;
 mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor;
 înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri;
 necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale;
 utilizarea pe scară tot mai largă a calculatoarelor şi revoluţia informatică;
 iniţiativele legate de calitate (TQM - Total Quality Management);
 preocupările de protejare a mediului ambiant.

S-au intensificat preocupările de protejare a mediului ambiant. Preocupările pentru


cerinţele ecologice nu pot ieşi din sfera preocupărilor legate de logistică, întrucât acest
domeniu este cel în care apar cele mai multe interacţiuni între fi rmă şi mediul natural,
interacţiuni în măsură să-l influenţeze pozitiv sau negativ, de la caz la caz.

Aplicarea pe scară tot mai largă a conceptului „managementul calităţii totale”


(TQM) a dus la mutaţii semnificative în domeniul logisticii. S-a extins ideea de „zero
defecte”. Este clar că sistemele logistice trebuie reproiectate pentru a permite
satisfacerea diferitelor aşteptări ale clienţilor. De aceea, sistemele logistice au trebuit să
fie regândite, astfel încât în locul unei singure soluţii logistice valabile pentru toate
segmentele de clienţi, au trebuit dezvoltate soluţii logistice adaptate uneori chiar
cerinţelor fiecărui client în parte în ceea ce priveşte calitatea aşteptărilor de la produsul
sau serviciul solicitat.

Exemplu. Un produs ajunge mai târziu la client. Clientul respectiv este îndreptăţit să
considere acest produs drept inacceptabil, chiar dacă în rest întruneşte toţi parametrii
calitativi.

O acţiune este eficace dacă produce efectul scontat, rezultatul dorit. O acţiune
este eficientă dacă are efectele superioare eforturilor.

Exemplu. Pentru a înţelege mai bine diferenţa dintre eficacitate şi eficienţă, imaginaţivă
că aveţi de transportat de cealaltă parte a unui râu nişte obiecte la care prietenul
dumneavoastră ţine foarte mult. Nu există pod decât la 3 kilometri distanţă. O
cunoştinţă se oferă să vă ajute cu maşina sa, dar vă cere pentru asta 1.000 RON.
Decizia de a accepta şi de a-i duce prietenului obiectele respective este una eficace
(am reuşit ce ne-am propus, transportul obiectelor), in schimb nu este efi cientă (ne
costă mai mult decât obţinem ca rezultat; nu cumva ar fi existat şi o alternativă
eficientă?)

Modalităţile de abordare a logisticii


Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea
activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să
considere şi să trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor,
pieselor de schimb şi produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilităţi de
abordare a sistemului logistic:

 abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem (fig. M1.1.1);


 abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
Fig. M1.1.1 Schema de ansamblu a viziunii analitice a procesului logistic.

Abordarea analitică, ia in considerare componentele unui sistem, cu elementele


următoarele: sistemul, obiectivele, indicatorii de performanţă, variabile de acţiune, flux,
resurse, activitate, proces.

Sistemul este ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un


obiectiv şi în relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea
cu mediu, putem avea sisteme deschise şi sisteme inchise (fără schimb cu exteriorul).

Exemple de sisteme: sistemul de producţie - cu subsistemele componente (subsistemul


de fabricaţie, subsistemul de conducere-proces, aprovizionare - desfacere, financiar-
contabil, resurse umane, informaţional). Sistemul de producţie este ansamblul de
resurse (umane şi tehnice) a căror finalitate este de-a transforma un flux de elemente
fizice pentru a satisface cerinţele clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional,
informaţional şi fizic.

Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen
şi valoare.

Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau
proces în raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.

Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Fig. M1.1.2 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern

Procesul logistic - funcţiile de bază


Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a produselor
necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor intreprinderea va utiliza mai
multe funcţii de bază ale logisticii pentru a gestiona şi a utiliza cele două tipuri de fluxuri
(fizice - de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.
Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare,
cumpărare; gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor;
manipularea produselor; planificarea şi organizarea producţiei; implementarea
geografică a uzinelor şi depozitelor; fluxul de informaţii; ambalare; distribuţia şi
transportul de mărfuri; servicii către clienţi (figura M.1.1.3).

Fig. M.1. 1.3 Exemplu. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a
fluxurilor

Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat
sistemul logistic global al firmei in subsisteme (figura M.1.1.4). Eficienţa
logisticii presupune corelarea aprovizionării, producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi
desfăşurate în interiorul întreprinderii şi la interfaţa cu secvenţele din aval şi amonte, in
cadrul canalelor de marketing. Integrarea celor trei arii este posibilă prin intermediul
fluxului informaţional. Schimbul de informaţii în interiorul organizaţiei şi între firme
facilitează planificarea şi controlul operaţiunilor zilnice.
Fig. M.1.1.4. Descompunerea procesului logistic global in subsisteme logistice

Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei nivele :

 operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic;


 subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc);
 sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a concepţiei de produs şi de
service după vânzare.

Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este
divizată intr-o succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de
susţinere a marketingului şi a producţiei.

Aceste funcţii au fost împărţite în:

 operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,


 operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea, cumpărarea,
ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonanţarea producţiei,

Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.
Subsistemele de organizare - reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o
regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui
pilotaj distinct:

A. Zona amonte:

 programarea cumpărării - achiziţiei;


 aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.

B. Zona intreprindere:

 planificarea şi ordonanţarea producţiei;


 aprovizionarea posturilor de lucru;
 circulaţia producţiei neterminate.
C. zona aval:

 distribuţia fizică;
 transportul;
 service-ul după vânzare.

Plecandu-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la


definirea acesteia intr-o viziune managerială - logistica este un instrument de pilotaj
al fluxurilor fizice prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor
analizei sistemelor s-au stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de
distribuţie.

Subsistemul logistic global are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează


pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionarea surselor de materii prime până la
clientul final, cuprinzand aprovizionarea - logistica amonte, producţia - logistica internă
(industrială) şi distribuţia - logistica aval (comercială). Dacă se are în vedere gradul de
participare al responsabililor cu logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii
firmei, ca şi natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în fig. M.1.1.5.

Fig. M1.1.5 Exemplu. Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice.

Având în vedere modalităţile de abordare a sistemului logistic, precum şi funcţiile de


bază ale acstuia, efectuaţi un studiu de caz privind organizarea unui sistem logistic,
in cadrul unei societăţi.

Să ne reamintim...
Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul de
logistică, iar referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor
materiale.

Literatura străină de specialitate care defineşte activitatea de asigurare materială


prin termenul de logistică, integrează aprovizionarea materială în activitatea de
ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere fiind mai extinsă. În ceea ce priveşte
noţiunea de gestiunea fluxurilor materiale, aceasta se încadrează în termenul general
de asigurare materială care defineşte aria completă de cuprindere a întregului proces
de formare şi gestiune a bazei materiale şi de echipamente tehnice al intreprinderii.

În momentul de faţă, logistica a devenit un instrument de sporire a


competitivităţii şi de poziţionare pe piaţă. Pe plan mondial se consideră că, logistica a
ajuns una dintre ariile esenţiale ale activităţii organizaţiei.

Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la:

 previzionare;
 aprovizionare, cumpărare;
 gestionarea comenzilor;
 gestionarea stocurilor;
 gestionarea depozitelor;
 manipularea produselor;
 planificarea şi organizarea producţiei;
 implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor;
 fluxul de informaţii;
 ambalare;
 distribuţia şi transportul de mărfuri;
 servicii către clienţi.

2.Evoluția și conceptele de distribuire fizică


și logistică
Astăzi auzim tot mai des vorbindu-se despre rolul deosebit al specialistului in
logistică în asigurarea competitivităţii organizaţiei. De fapt, auzim tot mai des
cuvântul logistică. Acest termen a fost utilizat iniţial pentru domeniul militar (referitor la
mişcarea şi aprovizionarea armatelor), ulterior fiind extins şi în activitatea economică şi
în alte domenii.

Tot mai multe organizaţii au înţeles că este nevoie de un departament specializat care
să se ocupe de acest domeniu de activitate, în ultimul deceniu conştientizându-se rolul
şi importanţa logisticii în asigurarea unui grad ridicat de satisfacere a cerinţelor
clienţilor şi a unui nivel corespunzător de îndeplinire a obiectivelor organizaţiei.

Logistica se poate defini ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră


strategică transferul şi stocarea materialelor, componentelor şi produselor finite
începând de la furnizori, traversând societatea până la ajungerea produselor la
consumatori.
Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal iniţierea studenţilor în
interesanta lume a logisticii. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili să:

 identifice şi explice principalele elementele care stau la baza logisticii;


 descrie importanţa operaţiunilor logistice din cadrul unei firme, rolul
departamentului de logistică şi al specialistului în logistică în asigurarea
performanţelor organizaţiei;
 identifice caracteristicile etapelor din evoluţia logisticii;
 abordeze logistica intr-o viziune integrată şi strategică, perspectivă în măsură să
ducă la performanţele economice scontate.

Evoluţia istorică a logisticii - definirea logisticii şi rolul


ei
Termenul de logistică este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii,
însă în alte domenii logistica există de multă vreme.

Principiile logisticii sunt de origine militară. Acesta a fost utilizat pentru prima data in
domeniul militar. Conducătorii militari au fost primii care au dat o utilizare nouă
cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului, fiind considerată
ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele.

Pentru militari, logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea


planurilor strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce
trupele in acel loc. Încă din Roma Antică, prin termenul de “logiste” se înţelegea
intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un
război, iar termenul de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor
necesare reuşitei militare, „logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea
amplasamentului pentru legiunile romane.

Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a


raţionamentului”. In timpul celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau
cuvântul logistics pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb,
reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit.

Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este


prezentă în anumite lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de
circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al doilea război mondial şi mai ales sub
impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier militar al preşedintelui Roosevelt.

Aplicată la activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă,


ce urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de
informaţii, a fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii
militare au fost preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi
distribuţia mărfurilor .

Exemplu

Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri
necesare pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la
dispoziţia Europei de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a
atinge cât mai repede posibil obiectivul principal al reconstrucţiei după război, urmărind
să se introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse in acest plan.

Exemplificaţi alte planuri logistice aplicate în evoluţia conceptului de logistică de-a


lungul timpului.

La ora actuală, pentru noţiunea de logistică nu există o definiţie unanim acceptată,


cateva dintre definiţii fiind prezentate in continuare:

European Logistics Association defineşte conţinutul noţiunii de logistică, prin


organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie,
aprovizionare până la producţia şi distribuţia către clientul final cu satisfacerea
exigenţelor pieţei cu un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing priveşte logistica, din prisma transportului şi


manipulării mărfurilor de la punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare.

Din punctul de vedere al Asociaţiei Logisticienilor din Franţa, logistica


reprezintă ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost,
a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există o cerere.
Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a antrepozitelor,
aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocajul şi gestiunea
stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea.

O altă definiţie a logisticii este şi cea dată de către Sole Society of Logistic
Engineers, care o abordează ca tehnică şi, în acelaşi timp, o ştiinţă care susţine
realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora; este necesară
pentru management, engineering-ul şi activităţile tehnice pe teme cerute, proiectarea,
aprovizionarea şi conservarea resurselor.

Evoluţia conceptului şi practicii logistice nu se rezumă la simpla înlocuire a


sintagmei de distribuţie fizică cu termenul logistică. Apariţia logisticii, aşa cum este ea
percepută astăzi, a fost rezultatul unei serii de etape care s-au succedat de la inceputul
anilor ’50 ai secolului XX până în prezent.

3.Relațiile dintre logistica și marketing


Obiective: după studierea acestei teme veţi fi în măsură să: cunoaşteţi evoluţia istorică
dintre logistică şi marketing; produs; preţ; promovare; analizaţi avantajele şi
dezavantajele preţului de livrare uniform.

Evoluţia istorică a relaţiilor dintre logistică şi marketing


În prezent, logistica mărfurilor este un domeniu de studiu distinct, iar la nivelul multor
organizaţii un departament special, separat de cel de marketing, de cel comercial şi de
cel de producţie. Raporturile dintre logistică şi marketing au constituit obiectul multor
controverse. Unii specialişti au considerat că logistica a dobândit dreptul de a exista
independent, alţii susţin ideea apartenenţei logisticii la domeniul marketingului.
O periodizare a dezvoltării istorice a marketingului şi logisticii este cea realizată de
specialişti americani care au identificat patru etape de evoluţie:

 perioada conceptualizării;
 perioada integrării;
 perioada dezintegrării (separării);
 perioada reintegrării.

În esenţă, semnificaţia acestor etape a fost următoarea:

Perioada conceptualizării
Trecerea de la producţia manufacturieră la producţia industrială a impus identificarea
unor mijloace mai rapide şi mai eficiente de deplasare a materiilor prime şi produselor
finite. Firmele prelucrătoare şi cele agricole au început să solicite în mai mare măsură
serviciile intermediarilor, având ca scopul de a crea o reţea de distribuţie pentru propriile
produse.

Importanţa acordată logisticii (de fapt distribuţiei mărfurilor) era mult mai mare decât cea
asociată strategiilor de marketing cum sunt strategia de preţ sau diversificarea
produselor, pentru abordarea anumitor segmente de piaţă. Această perioadă a coincis
cu perioada conceptualizării marketingului.

Perioada integrării
Cele mai importante tendinţe care s-au manifestat în perioada integrării au fost:
extinderea pieţelor; concentrarea populaţiei în mediul urban; dezvoltarea accentuată a
producţiei. Până în anii 1950, marketingul şi logistica au fost definite şi integrate din
punct de vedere conceptual. Funcţiile intermediarilor au constituit una dintre temele
majore din aria distribuţiei, care au fost abordate de specialiştii de marketing în această
perioadă.

Perioada dezintegrării (separării)


Treptat, în anii 1950 şi 1960, practicienii şi teoreticienii au început să considere că
marketingul şi logistica sunt activităţi şi discipline distincte.

Principalilii factori care au generat această nouă perspectivă au fost


următorii: Economiile potenţiale de costuri în domeniul logisticii. Reducerea costurilor a
devenit o prioritate pentru managerii de producţie în anii 1950 şi 1960, în vederea
creşterii profitabilităţii. Managerii de marketing erau interesaţi, de creşterea eficienţei,
punând accentul în primul rând pe sporirea eficacităţii activităţilor de marketing.

Firmele trebuie să investească mai mult în marketing, pentru a obţine rezultate de piaţă
mai favorabile. În privinţa logisticii, se considera că desfăşurarea activităţilor cu cel mai
mic cost ar conduce la cea mai înaltă eficacitate.

Iinter-relaţiile dintre logistică şi alte domenii decât marketingul


În perioada dezintegrării (separării), logistica preia numeroase concepte şi instrumente
din alte domenii, cum sunt managementul, finanţele şi contabilitatea. Comunicarea cu
alte domenii, în special cu producţia şi finanţele, se realizează în: controlul stocurilor,
aprovizionarea, managementul depozitelor etc.

Imaginea aplicativă a logisticii . Cele mai importante aspecte asupra cărora s-a
concentrat atenţia specialiştilor din domeniul logisticii vizau: alegerea amplasamentului
depozitelor; stabilirea rutelor de transport; programarea mijloacelor de transport;
proiectarea şi amenajarea depozitelor; prelucrarea comenzilor. Însă marketingul se afla
pe un plan secundar, în domeniul cercetării academice.

Perioada reintegrării . Începând din anii 1980, se desfăşoară un proces de reintegrare


a marketingului şi logisticii şi preocupările membrilor asociaţiilor profesionale de
marketing.

La nivelul fiecărei organizaţii, este necesară corelarea obiectivelor, deciziilor şi


activităţilor din domeniul logisticii şi marketingului. Separarea logisticii de marketing nu
este benefică pentru firmă. Cu ajutorul logisticii, marketingul oferă posibilităţile de timp,
loc şi posesie solicitate de clienţi. Orientarea de marketing permite logisticii obţinerea
unui avantaj competitiv în privinţa satisfacerii cerinţelor clienţilor. Integrarea logisticii şi
marketingului are un dublu efect.

Marketingul poate îndeplini în mai mare măsură rolul de componentă a strategiei


globale a firmei. Totodată, aplicarea conce-ptelor de marketing referitoare la
comportamentul consumatorului / utilizatorului facilitează îndeplinirea obiectivelor
logistice referitoare la nivelul serviciului.

Relaţiile dintre logistică şi produs


Legătura dintre produs şi logistică apare la proiectarea sistemului logistic în funcţie de
tipul produselor oferite de firmă. Caracteristicile produselor indică modul în care se va
realiza distribuţia fizică a acestora. Particularităţile produsului influenţează, tipul
mijloacelor de transport folosite, durata şi condiţiile de depozitare, modalităţile de
manipulare etc. Practica logistică demonstrează existenţa unor puncte suplimentare de
interferenţă cu produsul, ca element al mixului de marketing.

Principalele aspecte ale relaţiei dintre logistică şi produs se referă la:

Implicarea logisticienilorîn proiectarea produsului


Pentru fiecare variantă de produs, personalul logistic poate furniza următoarele tipuri de
informaţii: disponibilitatea surselor de aprovizionare şi costurile aferente materiilor
prime, materialelor şi componentelor necesare fabricării produsului; costul ambalării de
protecţie; costurile de transport şi depozitare corespunzătoare produsului finit; costul
service-ului postvânzare.

Menţinerea calităţii produselor


După ce produsul a fost lansat în fabricaţie, logisticienii trebuie să asigure păstrarea
caracteristicilor sale, pe parcursul fluxurilor fizice, până la clienţi. În acest scop, ei se vor
preocupa de aspecte cum sunt:

 utilizarea unor ambalajele de protecţie adecvate tipului de produs;


 apelarea la procedee de manipulare, care să menţină integritatea mărfurilor;
 respectarea vecinătăţilor admise, în spaţiile de depozitare;
 urmărirea intrărilor şi ieşirilor din spaţiile de depozitare, pentru a evita expirarea
termenelor de garanţie (valabilitate);
 asigurarea condiţiilor de transport impuse de caracteristicile specifice ale produsului.

Intervalul de onorare a comenzilor


Mutaţiile înregistrate în domeniul tehnologic şi la nivelul cererii clienţilor au determinat
reduceri semnificative ale ciclului de viaţă al produselor. Scurtarea ciclului de viaţă al
produsului are efect direct asupra intervalului de onorare a comenzii, respectiv a duratei
dintre primirea comenzii de către furnizor şi primirea mărfii de către client.

Este necesară considerarea intervalului de timp de la procurarea materiilor prime,


materialelor şi subansamblelor, până în momentul livrării produsului la client.
Logisticienii trebuie să diminueze intervalul de timp de la procurare la livrare, pentru a
înlătura riscul depăşirii duratei ciclului de viaţă al produsului finit.

Ansamblul activităţilor logistice influenţează totodată imaginea produsului şi a firmei, în


rândul cumpărătorilor actuali şi potenţiali, prin gradul de îndeplinire a aşteptărilor
clienţilor, referitoare la utilităţile de timp şi loc. Valoarea asociată produsului devine
efectivă numai datorită serviciilor logistice, care facilitează ajungerea mărfii la client.

Relaţiile dintre logistică şi preţ, avantajele şi dezavantajele preţului de livrare uniform


Deciziile privind preţurile de vânzare a produselor se fundamentează, de regulă, pe
baza costurilor firmei, a profiturilor prevăzute , a factorilor concurenţiali şi
caracteristicilor cererii pieţei ţintă. O componentă importantă a costurilor totale este
reprezentată de costurile logistice.

Costurile logistice pot fi împărţite în trei categorii majore:

Costurile de transport şi manipulare - cele mai vizibile pentru firmă şi cele mai bine
controlate, deşi alocarea lor pe produse şi clienţi se face pe baza unor criterii aflate la
latitudinea firmei.

Costurile legate de stocuri - uneori subestimate, dar care pot ajunge până la 1/3 din
valoarea mărfurilor.

Costurile de funcţionare a sistemului logistic (costuri privind personalul şi sistemul


informatic) - care includ costurile de previzionare a cererii, planificare a producţiei,
procurare a materialelor şi prelucrare a comenzilor. Specialiştii consideră că, în cadrul
unei firme producătoare, costurile logistice pot reprezenta 10-30% din valoarea
vânzărilor, "adesea dublul estimărilor managementului”.

Impactul logistic asupra preţului de vânzare este determinat de următorii factorit:

Absenţa costurilor de transport la client . Menţinerea preţului la un nivel relativ


scăzut poate fi realizată prin practicarea unor condiţii de livrare conform cărora clientul
este cel care suportă costurile de transport după ce preia mărfurile de la unitatea de
producţie sau depozitul furnizorului ori dintr-un alt punct agreat de părţi.

Preţul de livrare uniform . încercarea logisticienilor de a răspunde aşteptărilor


cumpărătorilor potenţiali se poate concretiza în efectuarea transportului la client. în
preţul de livrare, este inclus un cost mediu de transport, stabilit în funcţie de distanţa
medie de la furnizor la clienţi. Acest mod de calcul generează fie absorbţia costurilor de
către furnizor, în cazul clienţilor aflaţi la distanţe mai mari decât distanţa medie
considerată, fie apariţia unor costuri "fantomă", suportate de clienţii situaţi la distanţe
mai mici decât distanţa medie.

Nivelul de servire logistică . Preţul plătit de client este influenţat în mod hotărâtor de
nivelul de servire logistică. Specificul relaţiei dintre nivelul de servire şi costurile logistice
face ca, începând de la un anumit punct, sporirea nivelului de servire să necesite o
creştere mai accentuată a resurselor utilizate şi costurilor logistice.

Creşteri relativ mici ale obiectivelor referitoare la nivelul de servire a clienţilor pot mări
substanţial costul menţinerii nivelului respectiv. Livrarea rapidă a comenzilor presupune
apelarea la servicii de transport premium, cu tarife mai mari. Onorarea comenzilor în 24
de ore de la primire impune menţinerea unui personal numeros la nivelul depozitului,
pentru a îndeplini astfel de comenzi.

Firma furnizoare trebuie să investigheze aşteptările reale ale clienţilor, referitoare la


nivelul de servire, pentru a evita să ofere un nivel pe care clientul nu l-a solicitat şi pe
care nu este pregătit să îl plătească.

Aplicarea unor reduceri de preţ. Firma furnizoare poate aplica un sistem de preţuri
care să favorizeze comenzile de cantităţi mari de produse. Reducerile de preţ sunt
posibile ca urmare a economiilor de scară obţinute de firma vânzătoare, economii
transferate parţial clientului care cumpără un volum mare de produse. Pentru firma
vânzătoare, tranzacţiile în mari cantităţi determină scăderi relative ale costurilor legate
de stocuri, transport şi vânzare.

O firmă nu poate deveni profitabilă şi nu se poate dezvolta dacă nu îşi controlează


permanent costurile logistice. Presiunea exercitată de creşterea costurilor logistice,
asupra preţului de vânzare, pe o piaţa intens concurenţială, poate afecta poziţia şi
imaginea firmei.

Sporirea preţurilor peste nivelul practicat de concurenţi, în condiţiile unei oferte similare
de bunuri şi servicii, poate determina pierderea loialităţii clienţilor.

Avantajele şi dezavantajele preţului de livrare uniform


Principalele avantaje ale unui astfel de sistem de calcul al preţului de livrare sunt
următoarele:

 extinderea ariei de acoperire teritorială a firmei furnizoare, în condiţiile atragerii clienţilor


situaţi la distanţe mai mari decât distanţa medie;
 plata aceluiaşi preţ de livrare de fiecare client;
 imaginea mult mai clară asupra costului total, oferită clienţilor de firma vânzătoare;
 creşterea gradului de control al furnizorului asupra distribuţiei produselor sale către
clienţi.

Dezavantajele conexe sunt legate de :

 obţinerea de furnizor a unui venit net variabil de la o tranzacţie la alta, în funcţie de


distanţa la care se află clientul;
 necesitatea revizuirii periodice a preţului de livrare, respectiv a costului mediu de
transport, în funcţie de mutaţiile survenite în distribuţia teritorială a bazei de clienţi a
firmei;
 apariţia unor conflicte cu clienţii care plătesc costuri “fantomă”;
 dezinteresul clienţilor care doresc să realizeze economii de costuri prin aprovizionarea
directă de la furnizor.

Relaţiile dintre logistică şi promovare


O altă componentă a mixului de marketing, care presupune colaborarea logisticienilor şi
marketerilor, este promovarea. Relaţiile de colaborare trebuie să aibă un caracter
permanent, pe parcursul ciclului de viaţă al produsului. La prima vedere, logistica şi
promovarea sunt două arii complet diferite ale activităţii întreprinderii.

În timp ce una include totalitatea fluxurilor fizice ale produselor, de la producător la


consumator, cealaltă vizează obiective de cunoaştere, afective şi comportamentale la
nivelul clienţilor actuali şi potenţiali, stimularea cererii, crearea şi dezvoltarea imaginii
firmei şi a produselor.

Exemple de situaţii în care este absolut necesară corelarea logisticii şi promovării pot fi
considerate următoarele:

Lansarea noilor produse . În etapa de introducere pe piaţă, din cadrul ciclului de viaţă
al produsului, componenta cea mai importantă a mixului de marketing este promovarea.
Caracteristicile competitive ale produsului nou nu sunt, de regulă, suficiente pentru a
cuceri rapid o cotă de piaţă importantă. Este necesară susţinerea promoţională a
produsului, pentru a genera notorietatea şi imaginea dorită, în rândul clienţilor potenţiali,
pentru a stimula încercarea produsului.

Companiile care se limitează la recunoaşterea priorităţii promovării se pot confrunta cu


riscul unor pierderi semnificative în privinţa vânzărilor şi chiar cu eşecul noului produs.

Motivul îl constituie dezinteresul faţă de utilităţile de timp şi loc solicitate de client.


Investiţia într- o campanie promoţională de lansare a noului produs nu este garanţia
succesului, în condiţiile în care firma nu este capabilă să asigure distribuţia fizică a
produselor către clienţi şi, cu atât mai mult, când nu poate asigura aprovizionarea la
momentul potrivit cu materiile prime, materialele, componentele şi produsele necesare
constituirii ofertei sale.

Buna funcţionare a sistemului logistic are o importanţă deosebită. Imaginea firmei se


poate deteriora în cazul în care noul produs intens promovat nu este disponibil pe piaţă,
în plus, cererea generată de firmă va fi valorificată de concurenţi.

Aplicarea discounturilor cantitative . Sporirea volumului de mărfuri vândute poate fi


realizată prin aplicarea unor discounturi cantitative, în special în etapele de maturitate şi
declin ale ciclului de viaţă al produsului. Stabilirea cantităţii de la care se apelează la
reduceri faţă de preţul de listă presupune colaborarea dintre marketeri şi logisticieni. S-
ar putea crede că o simplă modificare de preţ nu are interferenţe cu logistica. În
realitate, este necesară identificarea la timp a disfuncţionalităţilor logistice care pot fi
generate de alegerea cantităţii "prag".

Diminuarea stocurilor existente . În cazul produselor cu circulaţie lentă, logisticienii


pot propune marketerilor o campanie de promovare a vânzărilor pe o anumită perioadă
de timp.

Clienţii beneficiază într-un interval limitat, de reduceri ale valorii facturii sau de reduceri
ale preţului de listă, pentru produse pe care nu le cumpără de obicei. Reducerea de preţ
este valabilă numai în cadrul perioadei anunţate şi numai pentru produsele existente în
stoc. De asemenea, firma poate oferi produse gratuite acelor intermediari care cumpără
o anumită cantitate sau care comandă un anumit articol.
Colaborarea între logisticieni şi marketeri în privinţa acţiunilor promoţionale trebuie să
urmărească oferirea unor avantaje semnificative pentru clienţi, în condiţiile îndeplinirii
obiectivelor de profitabilitate ale firmei.

5.Conexiuni logistice
resursele de care dispune pentru a concura pe segmentele de piata alese;

elementele principale ale deservirii clientilor.

Pentru ca o firma producatoare sa-si mentina pozitia competitiva intr-un mediu


industrial dinamic, functiunile de productie si de logistica trebuie sa:

abordeze reteaua productie/logistica ca intreg;

sa desfasoare programe de imbunatatire sustinute, coordonate pentru


diferite activitati pentru a exploata sinergia disponibila.

Orientarea functiunilor de productie si logistica, si prin urmare natura


conexiunilor dintre acestea, trebuie sa fie determinate fata de un cadru
competitiv predeterminat. Cele doua aspecte ale acestui cadru sunt
prezentate in figura de mai jos.

Primul aspect se refera la optiunea strategica pe baza careia compania a


decis sa concureze si la numeroasele sarcini de productie si logistica ce decurg din
aceasta alegere. Al doilea aspect priveste factorii importanti de succes in industria
respectiva, care determina orientarea si sarcinile de baza ale functiunilor de
productie si de logistica.

O data alese segmentele de piata pe care va concura, o intreprindere trebuie


sa aleaga una din cele doua optiuni strategice de competitivitate fundamentale:

pozitia de lider in domeniul preturilor - sa fie producatorul cu cel mai scazut


cost din ramura industriala in care isi desfasoara activitatea sau

diferentierea semnificativa - sa fie vizibil superior sau mult diferit fata de


concurenti, in acele aspecte ale activitatii care prezinta interes pentru
client. O intreprindere se poate diferentia de concurenta prin: livrari in cel
mai scurt timp, siguranta livrarii, superioritatea produsului, serviciul
tehnic si altele.

Cand elaboram o strategie pentru realizarea unei sarcini propuse, este


necesar sa alegem acele teluri care ofera si flexibilitate strategica. Strategiile
de productie si logistica nu trebuie sa anuleze posibilitatea intreprinderii de a
opta pentru alte obiective competitive in viitor.

Forta competitiva este data de eficacitatea retelei productie/logistica in


ansamblu. Productia si logistica se intrepatrund si sunt interdependente. Productia
nu poate fi luata separat de logistica si viceversa.

Deciziile luate in aceste doua domenii angajeaza intreprinderea in structuri


de cost pe termen relativ lung si determina, intr-o mare masura, modul in care
aceasta concureaza pe pietele alese.

Cele doua coordonate principale ale situatiei sunt localizarea si caracteristicile


intrarilor de materiale (furnizorii de materii prime) si localizarea si caracteristicile
pietei (clientii). Pentru fiecare intreprindere, exista o configuratie productie/retea de
depozite care indeplineste majoritatea conditiilor impuse de aprovizionare sau de
piata.

Capacitatea de productie este determinata de localizare si de logistica in felul


urmator. In primul rand, capacitatea de productie trebuie sa fie in legatura cu
cererea pietei. Rezulta, astfel, ca si capacitatea retelei logistice - aprovizionarea,
primirea si procesarea comenzilor, transportul, reteaua de depozite si livrarea catre
consumatorul final - trebuie sa fie, de asemenea, conectata la cererea pietei.

In al doilea rand, problema capacitatii consta intr-un numar de optiuni:

catalizatori de capacitate, cum ar fi timpul de lucru suplimentar, schimburile


doi si trei, contracte cu o terta parte, rationalizarea gamei de produse si
reducerea timpului total;
extinderea dimensiunilor fabricii;

achizitionarea unei fabrici suplimentare intr-un alt loc;

mutarea intr-o unitatea mai mare.

Optiunile (1) si (2) prezinta cel mai redus risc si influenteaza reteaua
logistica numai in ceea ce priveste capacitatea suplimentara necesara.
Optiunile (3) si (4) nu necesita numai o reevaluare a retelei
productie/logistica din punct de vedere al capacitatii, ci implica si o revizuire
a strategiei si a localizarii fiecarei unitati (fabrica, depozit) care contribuie la
eficacitatea retelei totale. Cu alte cuvinte, o schimbare a localizarii si
capacitatii operata la nivelul uneia dintre unitati impune o
revizuire a localizarii si capacitatii tuturor celorlalte unitati. Problemele
determinate de localizare, capacitate si logistica sunt interconectate.

Punctul de pornire in alegerea configuratiei fabrica/capacitate/filiale il


reprezinta strategia competitionala a intreprinderii pe pietele alese - obtinerea celui
mai scazut cost sau anumite forme de diferentiere importanta pentru clienti.

Problemele servirii clientului la nivelul interfetei productie logistica

Strategia deservirii clientului poate fi gandita ca un proces continuu de


crestere, atat a calitatii, cat si a numarului de legaturi dintre firma
producatoare si client. Idealul ar fi sa existe o serie de relatii tehnologice
bazate pe oameni si informatie, care sa creeze o legatura intre client si
companie care sa duca la crearea unei aliante reciproc avantajoase.

Cresterea treptata a fortei de legatura se poate asigura prin aplicarea


urmatoarelor procese strategice:

Elaborarea unor strategii de servire a clientului, a unor practici si standarde


relevante pentru elementele esentiale ale servirii clientului - de exemplu,
disponibilitatea produsului, serviciul de livrare.

Reproiectarea intregului sistem logistic (inclusiv a canalelor de distributie),


pentru ca servirea sa devina o forta competitiva la nivelul de operare.

Stabilirea de relatii umane si informationale cu clientii, la nivel de functii si la


nivel de conducere generala.
6.Funcțiile și operațiunile logisticii

Funcțiile logisticii includ achiziționarea, gestionarea stocurilor, transportul, depozitarea și


manipularea materialelor, precum și planificarea și controlul fluxurilor de informații.

Operațiunile logistice includ recepționarea și verificarea mărfurilor primite, depozitarea și


manipularea materialelor, pregătirea comenzilor și expedierea produselor către clienți. Toate
aceste operațiuni trebuie să fie gestionate eficient pentru a asigura o livrare rapidă și precisă a
produselor.

Pentru militari, logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea


planurilor strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce
trupele in acel loc. Încă din Roma Antică, prin termenul de “logiste” se înţelegea
intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un
război, iar termenul de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor
necesare reuşitei militare, „logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea
amplasamentului pentru legiunile romane.

Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a


raţionamentului”. In timpul celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau
cuvântul logistics pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb,
reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit.

Deşi noţiunea de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este


prezentă în anumite lucrări încă din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de
circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al doilea război mondial şi mai ales sub
impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier militar al preşedintelui Roosevelt.

Aplicată la activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă,


ce urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de
informaţii, a fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii
militare au fost preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi
distribuţia mărfurilor .

Exemplu

Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri
necesare pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la
dispoziţia Europei de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a
atinge cât mai repede posibil obiectivul principal al reconstrucţiei după război, urmărind
să se introducă prosperitatea în ţările vestice care au fost incluse in acest plan.

Exemplificaţi alte planuri logistice aplicate în evoluţia conceptului de logistică de-a


lungul timpului.

La ora actuală, pentru noţiunea de logistică nu există o definiţie unanim acceptată,


cateva dintre definiţii fiind prezentate in continuare:
European Logistics Association defineşte conţinutul noţiunii de logistică, prin
organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie,
aprovizionare până la producţia şi distribuţia către clientul final cu satisfacerea
exigenţelor pieţei cu un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing priveşte logistica, din prisma transportului şi


manipulării mărfurilor de la punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare.

Din punctul de vedere al Asociaţiei Logisticienilor din Franţa, logistica


reprezintă ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost,
a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există o cerere.
Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a antrepozitelor,
aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocajul şi gestiunea
stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea.

O altă definiţie a logisticii este şi cea dată de către Sole Society of Logistic
Engineers, care o abordează ca tehnică şi, în acelaşi timp, o ştiinţă care susţine
realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora; este necesară
pentru management, engineering-ul şi activităţile tehnice pe teme cerute, proiectarea,
aprovizionarea şi conservarea resurselor.

Evoluţia conceptului şi practicii logistice nu se rezumă la simpla înlocuire a


sintagmei de distribuţie fizică cu termenul logistică. Apariţia logisticii, aşa cum este ea
percepută astăzi, a fost rezultatul unei serii de etape care s-au succedat de la inceputul
anilor ’50 ai secolului XX până în prezent.

Astfel, conceptul de logistică a evoluat în funcţie de mediul economic şi de afaceri din


fiecare ţară, fiind rezultatul unor serii de etape care s-au succedat de-a lungul anilor şi
până în prezent. In continuare sunt prezentate cateva exemple ale evoluţiei
conceptului de logistică.

Exemple

Donald J. Bowersox prezintă conţinutul principalelor etape de referinţă pentru SUA, de


exemplu:

Coordonarea operaţiunilor. La inceput, s-a manifestat preocuparea pentru


coordonarea activităţilor de distribuţie fizică, respectiv a transportului, depozitării,
stocării şi prelucrării comenzilor. Se urmărea, ca scop, asigurarea la timp a serviciilor
pentru clienţi, în condiţii de eficienţă din punct de vedere al costurilor.

Regruparea personalului. Organizaţiile au avut tendinţa de regrupare a resurselor


umane implicate în desfăşurarea activităţilor de distribuţie fizică şi de management al
materialelor. Această etapă a fost determinată de decizia firmelor de a spori eficienţa
conducerii acestor activităţi.

Logistica integrată. Noul concept de logistică integrată, respectiv de sistem logistic


integrat, s-a conturat în deceniul al nouălea al secolului XX şi conţine noţiuni legate de
deplasarea mărfurilor printr-un lanţ de verigi consecutive, de valoare adăugată, care au
menirea să asigure ajungerea produselor la momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi
forma adecvată.
Logistica strategică. Apariţia conceptului de logistică strategică în anii ’90 a
reprezentat un pas semnificativ în evoluţia logisticii. Această nouă perspectivă este
definită de utilizarea competenţei logistice şi a alianţelor logistice din întregul canal de
marketing, în scopul obţinerii avantajului competitiv.

Logistica strategică se bazează pe alianţe inter-organizaţionale, care permit


combinarea activelor şi performanţelor unei companii cu serviciile oferite de alţi
operatori logistici. În consecinţă, managerii logistici dedică o pondere ascendentă din
timpul lor, activităţilor de interfaţă cu furnizorii şi clienţii, diminuând timpul acordat
operaţiunilor din interiorul întreprinderii.

Tot despre logistică Philip Kotler a afirmat că “implică planificarea, realizarea şi


controlul fizic al materialelor şi produselor finite, de la punctele de origine la punctele de
utilizare, în vederea satisfacerii necesităţilor consumatorilor in condiţiile obţinerii de
profit .

7.Fluxurile logisticii și domeniile


functionale ale logisticii
Fluxurile logisticii includ fluxurile de materiale, fluxurile financiare și fluxurile de informații.
Aceste fluxuri trebuie să fie gestionate astfel încât să permită o livrare rapidă și precisă a
produselor la clienți.

Domeniile funcționale ale logisticii includ achiziționarea, producția, vânzările, finanțele și


resursele umane. O bună coordonare între aceste domenii poate duce la o eficiență mai mare și la
reducerea costurilor.

Modalităţile de abordare a logisticii


Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea
activităţilor care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să
considere şi să trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor,
pieselor de schimb şi produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilităţi de
abordare a sistemului logistic:

 abordarea analitică, ce studiază în detaliu componentele unui sistem (fig. M1.1.1);


 abordarea sistemică, ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.
Fig. M1.1.1 Schema de ansamblu a viziunii analitice a procesului logistic.

Abordarea analitică, ia in considerare componentele unui sistem, cu elementele


următoarele: sistemul, obiectivele, indicatorii de performanţă, variabile de acţiune, flux,
resurse, activitate, proces.

Sistemul este ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un


obiectiv şi în relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea
cu mediu, putem avea sisteme deschise şi sisteme inchise (fără schimb cu exteriorul).

Exemple de sisteme: sistemul de producţie - cu subsistemele componente (subsistemul


de fabricaţie, subsistemul de conducere-proces, aprovizionare - desfacere, financiar-
contabil, resurse umane, informaţional). Sistemul de producţie este ansamblul de
resurse (umane şi tehnice) a căror finalitate este de-a transforma un flux de elemente
fizice pentru a satisface cerinţele clienţilor, fiind format din subsisteme: decizional,
informaţional şi fizic.

Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat
permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen
şi valoare.

Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau
proces în raport cu un obiectiv, o normă sau un plan.

Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau
procesului pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.
Fluxul reprezintă deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.

Activitatea conţine ansamblul de sarcini elementare, realizate de persoane care produc


elemente de ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.

Procesul reprezintă ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea


elementelor fluxului; complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care
este compus. Procesul este caracterizat de un inceput şi un sfârşit şi este definit de trei
elemente sub forma de:

 entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: inter-organizaţionale, inter-
funcţionale, interpersonale, etc.);
 obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii);
 activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).

Abordarea sistemică este prezentată în figura M1.1.2 şi evidenţiază finalitatea


întreprinderii în relaţiile cu mediul său de evoluţie. În această viziune lanţul
logistic reprezintă :

 integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care
furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care creează valoare;
 totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,
 succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.
Fig. M1.1.2 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern

Procesul logistic - funcţiile de bază


Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului de realizare a produselor
necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor intreprinderea va utiliza mai
multe funcţii de bază ale logisticii pentru a gestiona şi a utiliza cele două tipuri de fluxuri
(fizice - de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.
Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare,
cumpărare; gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor;
manipularea produselor; planificarea şi organizarea producţiei; implementarea
geografică a uzinelor şi depozitelor; fluxul de informaţii; ambalare; distribuţia şi
transportul de mărfuri; servicii către clienţi (figura M.1.1.3).

Fig. M.1. 1.3 Exemplu. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a
fluxurilor

Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat
sistemul logistic global al firmei in subsisteme (figura M.1.1.4). Eficienţa
logisticii presupune corelarea aprovizionării, producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi
desfăşurate în interiorul întreprinderii şi la interfaţa cu secvenţele din aval şi amonte, in
cadrul canalelor de marketing. Integrarea celor trei arii este posibilă prin intermediul
fluxului informaţional. Schimbul de informaţii în interiorul organizaţiei şi între firme
facilitează planificarea şi controlul operaţiunilor zilnice.
Fig. M.1.1.4. Descompunerea procesului logistic global in subsisteme logistice

Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei nivele :

 operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic;


 subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc);
 sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a concepţiei de produs şi de
service după vânzare.

Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este
divizată intr-o succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de
susţinere a marketingului şi a producţiei.

Aceste funcţii au fost împărţite în:

 operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,


 operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea, cumpărarea,
ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonanţarea producţiei,

Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.
Subsistemele de organizare - reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o
regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui
pilotaj distinct:

A. Zona amonte:

 programarea cumpărării - achiziţiei;


 aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.

B. Zona intreprindere:

 planificarea şi ordonanţarea producţiei;


 aprovizionarea posturilor de lucru;
 circulaţia producţiei neterminate.
C. zona aval:

 distribuţia fizică;
 transportul;
 service-ul după vânzare.

Plecandu-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la


definirea acesteia intr-o viziune managerială - logistica este un instrument de pilotaj
al fluxurilor fizice prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor
analizei sistemelor s-au stabilit reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de
distribuţie.

Subsistemul logistic global are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează


pe lungimea traseului ce porneşte de la previzionarea surselor de materii prime până la
clientul final, cuprinzand aprovizionarea - logistica amonte, producţia - logistica internă
(industrială) şi distribuţia - logistica aval (comercială). Dacă se are în vedere gradul de
participare al responsabililor cu logistica şi impactul deciziilor logistice asupra activităţii
firmei, ca şi natură a deciziei, acestea sunt sintetizate în fig. M.1.1.5.

S-ar putea să vă placă și