Disciplina: LOGISTICĂ

Seminar 1:
Conținutul și componentele logisticii mărfurilor (I)

Cuprins
1. Aspecte privind stadiul actual al logisticii în România
2. Logistica militară
3. Factori determinanți ai evoluției logisticii

1. Aspecte privind stadiul actual al logisticii în România

 Spațiile operaționale industriale și logistice în România
o 4,85 milioane m.p. in 2021
o 5,56 milioane m.p. in 2022
o Estimare: peste 6,5 milioane m.p. în 2023
o Estimare: 11 milioane m.p. în 2030
 Comparații regionale
o Suprafață desfășurată mai mică decât în Polonia și Ungaria
o Polonia: peste 29,4 milioane m.p.
o Ungaria: peste 7 milioane m.p.
 Societăți care au semnat contracte pentru spații logistice în România, în 2021
o Metro Cash & Carry
o Kaufland
o Altex
o Coca -Cola
o DVS
o Mobexpert
o Ursus
o Tuborg
o Elbi
o ITC Logistics
2. Logistica militară
Logistica militară este activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor (hrănire,
echipare, aprovizionare cu tehnică şi materiale de tot felul), inclusiv transportul şi cazarea
acestora.
3. Factori determinanți ai evoluției logisticii
a) Sporirea în ritm rapid a cheltuielilor de transport
b) Posibilitățile limitate de creștere a eficienței producției
c) Mutațiile înregistrate în gestiunea stocurilor
d) Înnoirea şi diversificarea fără precedent a producției de mărfuri
e) Externalizarea producției pe plan internațional/ global
f) Dezvoltarea marilor lanțuri de magazine în sectorul comerțului cu amănuntul
e) Necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaționale
f) Creșterea importanței tehnologiei informațiilor și comunicațiilor (ITC), a tehnologiilor ITC
disruptive
g) Inițiativele referitoare la calitate
h) Preocupările de protejare a mediului ambiant și de dezvoltare a economiei circulare
i) Dezvoltarea comerțului online
j) Influența pandemiei SARS-COV2
 Disciplina: LOGISTICĂ
Seminar 2:
Conținutul și componentele logisticii mărfurilor (II)

Mutațiile care au avut loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al materiilor
prime, materialelor, produselor semifabricate si finite au condus la apariția unor noi temeni,
printre care distribuția fizica, logistica, managementul materialelor, managementul logistic și
managementul lanțului de aprovizionare livrare.

4. Definirea conceptului distribuție fizică

Distribuția fizică implică planificarea, realizarea şi controlul fluxului fizic al materialelor şi
produselor finite, de la punctele de origine la cele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităților
consumatorilor, în condițiile obținerii de profit. Această definiție pune accentul pe următoarele
aspecte
→ Caracterul de proces al distribuției fizice, determinat de activitățile de planificare,
desfășurare și control al fluxului fizic al mărfurilor
→ Obiectul distribuției fizice, care este reprezentat nu numai de produsele finite ci și de
materiale
→ Amploarea spațială a distribuției fizice care vizează întregul traseu de la punctele de
origine la cele de utilizare
→ Scopul operațiunilor de distribuție fizică și concordanța cu scopul activității de
marketing – satisfacerea necesităților consumatorilor și îndeplinirea obiectivelor de profit
ale firmelor.

5. Definirea conceptului logistică

Logistica este considerată o resursă strategică a firmei, o sursă de avantaje competitive. Aceasta
conectează întreprinderea cu clienții și furnizorii prin intermediul a două flexuri – fluxul de
mărfuri și fluxul informațiilor.
6. Definirea conceptului management logistic
Managementul logistic este acea parte a lanțului de aprovizionare-livrare care planifică,
implementează şi controlează fluxul eficient şi eficace, în aval şi invers, al bunurilor, serviciilor
şi informațiilor conexe, precum şi stocarea acestora, între punctul de origine şi punctul de
consum, în vederea satisfacerii cerințelor clienților.
7. Definirea conceptului management al lanțului de aprovizionare-livrare
Include planificarea și managementul tuturor activităților implicate de alegerea surselor și
aprovizionare și de toate activitățile de management logistic. Aspect important este faptul că
include totodată, coordonarea și colaborarea dintre partenerii canalului, care pot fi furnizori,
intermediari, terți furnizori de servicii și clienți. În esență, lanțul de aprovizionare-livrare
integrează managementul ofertei şi cererii în cadrul companiei și între companii.
8. Evoluția istorică a logisticii

Donald J. Bowersox prezintă conținutul principalelor etape de referință pentru evoluția logisticii
în SUA, de exemplu:

Coordonarea operațiunilor. La început, s-a manifestat preocuparea pentru coordonarea

activităților de distribuție fizică, respectiv a transportului, depozitării, stocării și prelucrării
comenzilor. Se urmărea, ca scop, asigurarea la timp a serviciilor pentru clienți, în condiții de
eficientă din punct de vedere al costurilor.

Regruparea personalului. Organizațiile au avut tendința de regrupare a resurselor umane

implicate în desfășurarea activităților de distribuție fizică și de management al materialelor.
Această etapă a fost determinată de decizia firmelor de a spori eficiența conducerii acestor
activități.

Logistica integrată reprezintă de sistem logistic integrat, s-a conturat în deceniul al nouălea al
secolului XX și conține noțiuni legate de deplasarea mărfurilor printr-un lanț de verigi
consecutive, de valoare adăugată, care au menirea să asigure ajungerea produselor la momentul
şi locul potrivit, în cantitatea și forma adecvată.

Logistica strategică. Apariția conceptului de logistică strategică în anii ’90 a reprezentat un pas
semnificativ în evoluția logisticii. Această nouă perspectivă este definită de utilizarea
competenței logistice și a alianțelor logistice din întregul canal de marketing, în scopul obținerii
avantajului competitiv.

Logistica strategică se bazează pe alianțe inter-organizaționale, care permit combinarea

activelor şi performanțelor unei companii cu serviciile oferite de alți operatori logistici. În
consecință, managerii logistici dedică o pondere ascendentă din timpul lor, activităților de
interfață cu furnizorii şi clienții, diminuând timpul acordat operațiunilor din interiorul
întreprinderii.

9. Logistica integrată și lanțul de aprovizionare-livrare

Logistica poate fi definită ca fiind procesul cu care se gestionează într-o manieră strategică
transferul şi stocarea materialelor, componentelor şi produselor finite începând de la furnizori,
traversând societatea până la ajungerea produselor la consumatori.
Philip Kotler a afirmat că distribuția fizica “implică planificarea, realizarea şi controlul fizic al
materialelor şi produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea
satisfacerii necesităților consumatorilor in condițiile obținerii de profit .

Filozofia logisticii integrate promovează ca obiectiv principal și rațiune a existenței

logisticii, oferirea utilităților de timp, loc și posesie, la cel mai mic cost total posibil.

Conținutul conceptului de logistică este mai amplu și mai complex decât cel al distribuției fizice.
Distribuția fizică este o componentă a logisticii.
La nivelul unei întreprinderi producătoare, sistemul logistic include următoarele componente
majore:

a) Distribuția fizică – La interfața dintre furnizor și clienți, operațiunile de distribuție fizică

asigură disponibilitatea produselor pentru clienți. Distribuția fizică include activități de
transport , depozitare, gestiune a stocurilor, prelucrare a comenzilor clienților, ambalare,
management al informației etc.

b) Activitățile de susținere a producției – se referă numai la fluxurile materiale din

interiorul întreprinderii între diferitele stadii ale procesului de producție. Contribuția
logisticii în domeniul producției constă în asigurarea materialelor, componentelor,
produselor în curs de prelucrare, în cantitățile necesare desfășurării activităților de
fabricație, în concordanță cu programul de producție stabilit.

c) Aprovizionarea – Activitățile de aprovizionare (achiziționare, procurare) a materiilor

prime, materialelor, componentelor sau produselor finite necesare îndeplinirii
obiectivelor firmei sau operațiuni de natura logistică. Componentă a sistemului logistic,
aprovizionarea se referă la relațiile care se stabilesc între firmă și furnizorii ei, respectiv
nivelurile situate în amonte, în lanțul de aprovizionare - livrare. Aprovizionarea
presupune, în afară de activitatea de cumpărare, activități de transport, gestiune a
stocurilor, depozitare, manipulare, gestiune a informației etc.

Sistemul logistic include următoarele componente majore:

- Distribuția fizica (activitățile de transport, depozitare, gestiune a stocurilor, prelucrare a

comenzilor clienților, ambalare, managementul informației etc.)

- Activitățile de susținere a producției (fluxurile materiale din interiorul întreprinderii,

intre diferitele stadii ale procesului de producție.

- Aprovizionarea (activitatea de cumpărate, activității de transport, gestionarea stocurilor,

depozitare, manipulare, gestionare a informației etc.)

Operațiunile logistice sunt corelate cu lanțul valorii. Acesta include doua categorii de activității:
activității primare și activității de susținere (sprijin).
Activități primare sunt cele implicate de mișcarea fizică a materiilor prime, materialelor și
produselor finite, de producția de bunuri și servicii, de marketing și vânzări, precum și de
servicii. În rândul activităților primare sunt incluse următoarele:
→ Logistica orientată spre interiorul firmei (Logistica „amonte”) – care se referă la
recepție, manipularea materialelor, depozitare, controlul stocurilor, programarea
mijloacelor de transport, returnările de mărfuri la furnizori;
→ Producția – transformarea inputurilor în forma finală a produsului, ceea ce presupune
activități de asamblare, ambalare, întreținere a echipamentelor, testare, administrarea
unităților de producție;
→ Logistica orientată spre exteriorul firmei (logistica „aval”) - care consta în
distribuirea produselor finite și cuprinde activitățile de depozitare și manipulare a
acestora utilizare a mijloacelor de transport, prelucrare a comenzilor etc.;
→ Marketingul și vânzările – care presupune activitățile de publicitate, management al
forței de vânzare, stabilirea prețurilor, alegerea canalelor de distribuție, dezvoltarea
relațiilor cu membrii din avalul canalelor de marketing;
→ Serviciile – respectiv menținerea sau sporirea valorii produsului după vânzare, prin
instalare, reparații, training, furnizarea de piese de schimb și ajustarea produsului.

Activități de susținere (sprijin) sunt cele care susțin activitățile primare și se sprijină reciproc.
→ Cumpărarea – achiziționarea materiilor prime, furniturilor, altor materiale,
consumabile și alte active
→ Dezvoltarea tehnologică - care se referă la know-how, proceduri și inputuri tehnologice
necesare în orice activitate a lanțului valorii
→ Managementul resurselor umane – respectiv selecția, promovarea, evaluarea,
motivarea personalului, dezvoltarea managementului, relațiile de muncă
→ Infrastructura firmei – care constă în managementul general, planificare, finanțe,
contabilitate etc.
Lanțul de aprovizionare reprezintă ansamblul fluxurilor fizice, ale informației și fluxurilor
financiare, care leagă furnizorii și clienții (fig. M1. 2.1). El duce, pe de o parte, la ideea de lanț in
care diferitele elemente dintr-un sistem de producție industrială sunt interdependente și pe de
altă parte la o definiție în sens larg a aprovizionării (flux între uzine, flux între un furnizor și un
client, flux între două posturi de lucru ş. a. m. d.).
 Figura 2.1. Lanțul de aprovizionare
10. Mixul logistic – include activități de bază si activități de susținere
Activități de bază Activități de susținere
→ Asigurarea standardelor de servicii → Depozitarea
pentru clienți → Manipularea produselor
→ Cumpărarea → Ambalarea
→ Transportul → Activitățile legate de fluxurile
→ Gestiune stocurilor informaționale logistice
→ Prelucrarea comenzilor