Logistica și Managementul

Materialelor

Tema: Politica livrării producției finite într-o

întreprindere de tratament termic.

Masterand: Soroceanu Victor

Specializare: IMMA
An: II

2019
 Cuprins:

Capitolul 1. Definirea Sistemului Logistic

1.1. Introducere în Sistemul Logistic……………………….……...……5
1.2. Caracteristicile și obiectivele Logisticii…………………….……...7
1.3. Lanțul Logistic sau Lanțul de Aprovizionare – Livrare….……...…10
CAPITOLUL 2. Politica de livrare a pieselor într-o firmă de tratament termic.
2.1. Logistica industrială și flexibilitatea fabricației …………...…….11
2.2. Procedura de organizare: Livrarea pieselor tratate termic.………13
2.3. Politica de livrare a reperului ‘’CARTER CILINDRU’’…………15
Concluzii
Bibliografie

3
 Capitolul 1. DEFINIREA SISTEMULUI LOGISTIC

1.1. Introducere in Sistemul Logistic

Termenul de „logistică” este de utilizare recentă în gestiunea economică a

întreprinderii, însă în alte domenii logistica există de multă vreme. Principiile logisticii sunt de
origine militară. Acesta a fost utilizat pentru prima data in domeniul militar. Conducătorii
militari au fost primii care au dat o utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca
o parte a artei războiului , fiind considerată ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele.

Pentru militari, logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea

planurilor strategice şi tactice. Strategia decide locul de acţiune, iar logistica aduce trupele in
acel loc. Încă din Roma Antică, prin termenul de “logiste” se înţelegea intendentul însărcinat
să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie pentru a duce un război, iar termenul
de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor necesare reuşitei militare,
„logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru legiunile romane.

Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a

raţionamentului”. In timpul celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau
cuvântul “logistics” pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb,
reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit. Deşi noţiunea
de logistică în sensul mai larg de optimizare economică este prezentă în anumite lucrări încă
din secolul al XIX-lea, cuvântul nu a devenit de circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al
doilea război mondial şi mai ales sub impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier
militar al preşedintelui Roosevelt.

Aplicată la activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare permanentă, ce

urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de informaţii, a
fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii militare au fost
preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi distribuţia mărfurilor .[1]

În 2005 apare pentru logistică definiţia „a livra un produs, în bună stare, la momentul
potrivit, în locul potrivit, în cantitatea corectă şi necesară, în ambalajul de prezentare
corespunzător, precedate, însoţite şi urmărite de informaţii corecte şi exacte înscrise pe
documente legale, totul în cele mai bune condiţii economice” [3].

4
 O împărţire tradiţională a logisticii este aceea care împarte această activitate în două
forme fundamentale. Una optimizează un flux continuu de materii prime, materiale, produse
printr-o reţea de legături de transport şi noduri de stocare – formând ceea ce se numeşte
logistică globală. Cealaltă coordonează o parte a resurselor întreprinderii pentru a realiza o
anumită activitate – logistica diferitelor activităţi ale întreprinderii (logistica aprovizionării,
logistica depozitării, logistica transporturilor etc.). Dacă logistica unei activităţi este o logistică
internă întreprinderii, logistica globală a devenit un factor strategic, care oferă avantaje
concurenţiale [4].

Într-o astfel de abordare, la nivelul unei firme având ca obiect de activitate producţia,
sistemul logistic va cuprinde trei componente de bază:

- distribuţia fizică,

- activităţile de susţinere a producţiei;

- aprovizionarea.

a) Distribuţia fizică are în vedere punerea la dispoziţia clienţilor a produselor solicitate,

urmărindu-se oferirea de utilităţi de formă, cantitate, timp şi loc, solicitate şi aşteptate de cei
plasaţi în avalul canalelor de marketing în care firma este implicată.

b) Deşi activitatea de producţie propriu-zisă nu intră în aria responsabilităţilor logistice,

sistemul logistic include şi atribuţiuni de asigurare a materialelor, componentelor şi produselor
în curs de prelucrare, potrivit necesarului solicitat în vederea realizării producţiei stabilite.
Desigur, activităţile de susţinere a producţiei au în vedere fluxurile materiale din interiorul
firmei.

c) Activităţile de aprovizionare (cumpărare, achiziţionare, procurare) a materiilor

prime, materialelor, produselor finite necesare procesului de producţie intră în sfera
operaţiunilor logistice, o asemenea componentă referindu-se la relaţiile ce se stabilesc între
firmă şi furnizorii ei, respectiv cei plasaţi în amonte faţă de întreprindere.

În ultimii ani, literatura de specialitate abordează problematica logisticii într-o nouă

viziune, ce se bazează pe conceptul de logistică integrată. Aceasta presupune abordarea
logisticii de distribuţie în strânsă legătură cu logistica de aprovizionare şi cu logistica internă
de producţie. Desigur, prin introducerea unei legături între sistemul informaţional al logisticii
de distribuţie şi sistemele de comercializare a produselor se poate obţine o creştere a

5
eficienţei logisticii întregului sistem de distribuţie. Reamintim că până prin deceniul al şaptelea
al secolului trecut majoritatea firmelor priveau activităţile componente ale logisticii ca fiind
divizate funcţional, acest lucru conducând în mod logic la o suboptimizare logistică.
Operaţiunile de distribuţie fizică se aflau în aria de competenţă a mai multor compartimente
ale firmei. Astfel, activităţile specifice depozitării materiilor prime şi a produselor în curs de
fabricaţie se aflau în sarcina compartimentului de producţie, prelucrarea comenzilor primite
de la clienţi erau în sarcina compartimentului contabilitate, în timp ce transportul
mărfurilor în sarcina compartimentului comercial. În aceste condiţii, şi fluxurile
informaţionale erau dispersate, ca de altfel şi responsabilităţile în domeniu.

Toate acestea, la care trebuie adăugată lipsa unei coordonări unitare, afectau indubitabil
profitabilitatea firmei, în general şi pe cea logistică, în particular. O asemenea abordare
fragmentată a componentelor logisticii a influenţat în mod negativ îndeplinirea misiunilor
logistice, apărând o serie de conflicte între compartimentele firmei care desfăşurau de fapt
activităţi specifice aceluiaşi obiectiv al firmei, respectiv asigurarea cu bunuri şi servicii a
consumatorilor (utilizatorilor) la timpul şi locul solicitat, altfel spus asigurarea unei activităţi
logistice corespunzătoare.

Deci, abordarea fracţională a activităţilor logistice conduce şi la costuri mult mai mari
decât cele normale şi la decalaje între serviciul logistic oferit de furnizor şi cel aşteptat de
clienţi.[9]

1.2. Lanțul Logistic sau Lantul de Aprovizionare – Livrare

În zilele noastre, chiar creşterea complexităţii tehnice a distribuţiei bunurilor de consum

standard, combinată cu sporirea mărimii şi profunzimii pieţei globale a făcut ca legătura între
consumator şi vânzător să fie, de obicei, doar legătura finală într-un lanţ sau într-o reţea
complexă de schimburi. Prin urmare, lanţul logistic începe cu extragerea materiei prime şi
include mai multe legături de producţie până ajunge la consumator. Un lanţ logistic reprezintă
o reţea de furnizori, întreprinderi producătoare, depozite şi canele de distribuţie organizată
pentru a achiziţiona materii prime, a le transforma în produse şi a le distribui către clienţi.
Proiectarea şi operarea eficientă a unui lanţ logistic reprezintă o componentă a activităţii de
planificare desfăşurată atât la nivel strategic, cât şi tactic. Planificarea la nivel strategic a
lanţului logistic implică decizii de configurare a reţelei, numărul, amplasarea, capacitatea,

6
tehnologia facilităţilor etc. Planificarea la nivel tactic a operaţiilor din lanţul logistic implică
decizii referitoare la achiziţia, procesarea şi distribuţia produselor. [4]
Într-o întreprindere de producţie timpul de realizare a unui produs este puternic
condiţionat de aprovizionarea cu materii prime, cu elemente de asamblare sau cu piese de
schimb la toate nivelurile lanţului de fabricaţie. Se numeşte „lanţ logistic” ansamblul verigilor
relative logisticii aprovizionării: cumpărări, aprovizionare, gestiunea stocurilor, transport,
manipulare etc. Lanţul logistic este extins de manieră globală, adică în afara întreprinderii,
pornind de la ansamblul furnizorilor şi subcontractanţii lor. Fig. 1.1

Fig. 1.1. Etapele unui lanț logistic

Dintre activităţile ce compun sistemul logistic, cele mai importante sunt următoarele:
transportul, stocarea, depozitarea, manipularea, sortarea, preambalarea, condiţionarea,
expediţia şi recepţia produselor, distribuţia inversă şi fluxurile informaţionale privitoare la
logistica produselor.[9]

a) Transportul produselor este considerată cea mai importantă activitate a logisticii,

componenta esenţială a mixului logistic. De altfel, transportul logistic deţine circa două treimi
din costurile aferente tuturor activităţilor logistice. Deciziile privind transportul mărfurilor se
vor regăsi pe întregul cicuit al canalului de distribuţie, exercitându-şi impactul asupra tuturor
activităţilor din lanţul logistic. Alegerea celei mai eficiente rute de transport are o influenţă
deosebită asupra sistemului logistic urmărindu-se minimizarea timpului de transport sau a
distanţei de parcurs până la destinaţie.

7
 b) Deciziile privind stocarea sunt la fel de importante în activitatea logistică, în
condiţiile în care această componentă a sistemului logistic se situează pe al doilea loc ca
pondere în totalul costurilor. Printr-o politică eficientă, raţională în ceea ce priveşte gestiunea
stocurilor, se constituie stocul de produse necesare unei bune aprovizionări, adaptat specificului
cererii şi la costuri cât mai mici. Adoptarea celor mai corecte decizii în problemele de stocare
presupune luarea în considerare a unor elemente specifice procesului stocării, precum
sezonalitatea cererii, incertitudinile legate de timpul de satisfacere a unei comenzi, necesitatea
combinării mai multor produse în procesul de aprovizionare şi stocare, existenţa mai multor
locuri pentru stocarea produselor etc.

c) Un loc aparte şi tot atât de important între activităţile ce compun lanţul logistic îl
deţine depozitarea produselor. Aspecte precum amplasarea, proiectarea şi alegerea spaţiilor de
depozitare angrenează numeroase decizii. In cadrul acestei activitati se organizează o serie de
alte activităţi de natură logistică, activităţi precum recepţia mărfurilor intrate, păstrarea şi
protecţia acestora, sortarea, constituirea loturilor corespunzătoare etapelor următoare ale
circuitului logistic, pregătirea lor pentru livrare etc.

d) Manipularea fizică a produselor exercită un puternic impact asupra eficienţei

activităţii logistice. Deciziile în ceea ce priveşte această componentă a sistemului logistic se
referă la stabilirea mărimii optime a cantităţii de produse manipulate, alocarea spaţiilor pentru
depozitarea mărfurilor şi pentru manipularea acestora, alegerea echipamentelor de depozitare
şi a celor de manipulare manuală, parţial mecanizată sau mecanizată în totalitate.

Componente majore ale lantului de aprovizionare-livrare cat si deversele subfacilitati

reprezentate de agenti economici sunt legate intre ele cu ajutorul sistemelor de transport care
pot fi folosite de la unul sau mai multe tipuri de mijloace pentru a asigura legaturi simple (doua
firme) sau complexe. [6] Figura 2.

Lanț de aprovizionare

Achiziții
Furnizori Clienți
Distribuție
Producție

Fig.1.2. Lant de aprovizionare

8
 1.3. Caracteristicile si Obiectevele Logisticii

În opinia lui Philip Kotler, logistica implică planificarea, implementarea şi controlul

fluxului fizic de materiale, produse finite, informaţii între punctul de origine şi punctul de
consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului şi obţinerii unui profit corespunză. [9]

Într-o concepţie modernă, logistica are în vedere nu numai fluxul parcurs de o marfă de
la producător la client, ci şi fluxul produselor şi al materialelor de la furnizori către producători.
Logistica implică de fapt conducerea întregului lanţ de furnizare, construit din fluxurile care
contribuie la formarea şi adăugarea de valoare de către participanţii la acest lanţ (începând cu
furnizorul şi terminând cu consumatorul final sau utilizatorul industrial). În aceste condiţii,
activitatea de logistică implică administrarea întregului sistem de distribuţie fizică al canalului
de marketing, respectiv activitatea furnizorilor, a agenţilor de aprovizionare, a operatorilor de
piaţă, a membrilor canalului şi a clienţilor. Aceste activităţi includ prognoza, achiziţia,
planurile de producţie, înregistrarea comenzilor, gestiunea stocului, depozitarea şi organizarea
transporturilor, toate acestea constituind, de fapt, componentele logisticii. Într-un asemenea
context, în prezent importanţa şi rolul logisticii sunt tot mai mari, urmare a cel puţin trei
considerente.

În prezent importanţa şi rolul logisticii sunt tot mai mari, urmare a cel puţin trei considerente.

a) De altfel, din ce în ce mai mult, o logistică eficientă se constituie în elementul

câştigător în atragerea şi păstrarea clienţilor. Firmele de prestigiu, firmele serioase ştiu că pot
atrage tot mai mulţi clienţi, că îi pot păstra numai în condiţiile în care distribuţia fizică se ridică
la pretenţiile acestora.

b) În al doilea rând, logistica reprezintă un important element de costuri în activitatea

oricărei firme. Costurile activităţilor logistice sunt tot mai ridicate, iar în aceste condiţii, firmele
trebuie să-şi intensifice preocupările pentru desfăşurarea unei logistici eficiente, pentru a-şi
perfecţiona eficienţa sistemului de distribuţie fizică, astfel încât să-şi reducă vizibil costurile,
cu implicaţii pozitive, atât pentru ele, cât şi pentru clienţi. În acest domeniu există încă serioase
rezerve, în prezent utilizându-se destul de puţin instrumentele moderne de decizie pentru
coordonarea activităţilor de transport, pentru gestionarea eficientă a stocurilor, pentru o
depozitare şi o manipulare eficientă a mărfurilor.

c) În al treilea rând, evoluţiile pe planul tehnologiei informaţiilor influenţează în mod

hotărâtor activitatea logistică, contribuind din plin la îmbunătăţirea distribuţiei fizice a

9
mărfurilor. În acest sens, utilizarea într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor, a sistemelor
electronice de scanare la locul de vânzare, a codurilor uniforme de produse, a înregistrărilor
prin satelit, a schimburilor electronice de date şi a transferurilor electronice de fonduri au
permis firmelor să-şi creeze sisteme avansate pentru procesarea comenzilor, pentru controlul
stocurilor, pentru planificarea şi optimizarea transporturilor şi a rutelor de transport. În aceste
condiţii, orice comerciant cu amănuntul, conectat la furnizorii săi, poate să-şi comande şi să
primească în cel mai scurt timp posibil mărfurile de care are nevoie, la rândul lor, producătorii
şi angrosiştii pot dispune de informaţii exacte şi pertinente legate de nivelul şi structura
stocurilor aflate în reţeaua cu amănuntul, de nevoile acestora, având astfel posibilitatea să
răspundă într-un timp optim cerinţelor lor şi implicit ale populaţiei.[5]

Asadar, Putem evidentia 3 mari obiective ale Logisticii:

- studierea nevoilor de servire a consumatorilor şi, de aici, atenţia deosebită ce trebuie

acordată serviciilor şi satisfacerii clientului adica asigurarea nivelului planificat de
servicii la cel mai redus cost.
- micşorarea distanţelor de spaţiu şi de timp dintre oferta şi cererea de mărfuri, altfel spus,
dintre cele două extreme ale canalului de distribuţie;
- reducerea costurilor de stoc şi de distribuţie.

Stabilirea obiectivelor activităţii de logistică se constituie întro activitate de primă

importanţă a managementului firmei, acest lucru contribuind, alături de alte acţiuni, la
realizarea obiectivului general al firmei, a obiectivului pentru care aceasta a fost înfiinţată.

10
 CAPITOLUL 2. Politica livrării producției finite într-o
întreprindere de tratament termic.

2.1 Logistica industrială și flexibilitatea fabricației

Logistica industrială constă în ansamblul modelelor, procedeelor şi mijloacelor de

manipulare, stocare, depozitare, transport intern şi gestionare a semifabricatelor şi a altor
materii prime şi materiale, în cadrul unei întreprinderi, necesare desfăşurării procesului de
producţie.

Logistica internă este ansamblul modelelor, procedeelor şi mijloacelor de manipulare,

stocare parţială, depozitare parţială sau transport intern în interiorul unui sistem de producţie.

Legătura dintre logistica internă şi furnizori, clienţi şi terţi este asigurată de logistica
externă .

Într-un sistem de producţie, aceste „tipuri” de logistici industriale sunt distincte şi se

execută pe traiectorii neintersectabile şi nesuprapuse.

Conceptul însuşi de flexibilitate în fabricaţie este strâns legat de calitatea

sistemelor logistice. Pentru obţinerea unei fabricaţii flexibile sunt necesare aptitudini de
flexibilitate în punctele de transformare şi aptitudini de flexibilitate în a selecţiona, manipula,
transfera, depozita şi distribui materialele supuse procesului de fabricaţie.

Dacă separăm cheltuielile pentru fluxurile de materiale, cheltuielile

informaţionale şi pentru personalul aferent acestor fluxuri şi dacă avem în vederea că totalitatea
cheltuielilor ocazionate de aceste fluxuri reprezintă o parte importantă din cheltuielile totale
pentru obţinerea produsului, observăm că flexibilitatea sistemului logistic determină
flexibilitatea sistemului de fabricaţie şi că importanţa sa este cu atât mai mare cu cât procesul
de fabricaţie este mai diversificat.

Cercetările arată, de exemplu, că în condiţiile fabricaţiei de unicate organizată

pe structură de tip atelier, din totalul timpului de trecere pentru un produs, 75-87% este
neproductiv şi ocazionat de activităţile sistemului logistic; în condiţiile producţiei de serie
organizată pe linie de flux polivalentă, timpul neproductiv este de 45-50% şi chiar în condiţiile

11
producţiei de masă organizată în linii monoobiect ritmice acest timp are valoarea de 18-26%,
valorile fiind influenţate mai mult de caracterul seriei, decât de natura sarcinii de producţie.

Necesităţile fabricaţiei flexibile solicită din partea logisticii să dezvolte cel puţin
următoarele metode care să permită proiectarea sistemelor flexibile :

- metoda pentru comanda flexibilă a transportului manipulărilor

şi depozitărilor;

- metode de structurare a sistemelor de transport flexibile ;

- procedee pentru dimensionarea elementelor sistemului logistic;

- procedee de selecţie a echipamentelor ;

- metode pentru definirea, cuantificarea şi evaluarea unor indicatori de performanţă

proprii sistemului logistic;

- metode de optimizare aplicabile pentru structurarea sistemului

şi exploatarea acestuia.

Pentru dezvoltarea unui sistem logistic cu un grad avansat de automatizare

pentru o fabricaţie flexibilă este necesară analiza întregului sistem de transport, depozitare,
manipulare etc., precum şi a activităţilor funcţionale de tip aprovizionare-desfacere care
conectează, în plan informaţional, sistemul studiat cu sistemele exterioare.

În acest scop este necesară o sistematizare a elementelor în cauză, precum şi a

relaţiilor dintre ele, pentru a putea descrie criteriile şi condiţiile în baza cărora se pot stabili
soluţiile de raţionalizare, adică de fapt conceptul de sistem logistic.

Determinarea unui astfel de concept revine la a defini sistemul logistic prin

subsistemele sale tehnice şi de conducere astfel încât elementele fluxului de materiale să poată
fi poziţionate în spaţiu şi timp printr-o corectă programare.

O conceptualizare a întreprinderii care să pună în evidenţă subsistemul logistic

este prezentată în figura. 2.1.[6]

12
 Fig.2.1 Model al întreprinderii punând în evidenţă subsistemul logistic:

M - mediu; SI - întreprinderea
industrială ; SE - substructura efectorie; SL -
subsistem logistic; SP - subsistemul de
prelucrare; SD - substructura de dirijare; DL
- componente pentru dirijarea lui SL; DP -
componente pentru dirijarea lui SP; LI -
legături exterioare informaţionale; LC -
legături interioare de comandă-control a
sistemelor.

2.2 Procedura de organizare: Livrarea pieselor tratate termic.

Prezenta procedură are drept scop stabilirea unei modalități de livrare a pieselor tratate
termic, către clienți;

Se aplică în toate compartimentele de activitate a companiei, fiind obligatorie. Acest

document este de referință pentru ofertare, contractare și în cazul comenzilor ocazionale pentru
stabilirea termenelor de livrare;

Documentele de referință sunt: Standardul ISO 9000:2000 ‘’Sisteme de management al

calității. Principii fundamentale și vocabular.'';

Standardul ISO 9000:2000 ‘’Sisteme de management al calității. Cerințe.’’;

Responsabilități:

Directorul coordonator: Asigură resursele necesare desfășurării activităților de livrare

a produselor procesate;

Directorul de fabrică: Solicită resursele necesare și întocmește programul de fabricație

și livrarea produselor;

13
 Participă la inspecțiile și încercările din fazele determinante ale lucrărilor;

Dispune acțiuni corective în cazul apariției neconformităților și le corelează cu

termenele de livrare;

Ține legătura de cu clientul;

Resposabilul C.T.C.: Efectuează inspecțiile și încercările pe baza documentației de

execuție aprobate;

Consemnează sub semnătura în Fișa de Urmărire confirmarea efectuării inspecțiilor

finale;

Identifică neconformitățile și inițiază ‘’Raportul de Neconformitate’’ conform

prevederilor din procedura din sistemul companiei;

Întocmește raportul de acțiuni corrective și raportul de acțiuni preventive.

Înregistrează rezultatul inspecțiilor și încercărilor întocmind Buletinul de Analiză.

Întocmește declarația de conformitate.

Asigură arhivarea documentelor/înregistrărilor privind rapoartele de neconformitate

sau livrare și exemplarele de expediere ale buletinelor de analiză și declarațiile de conformitate
pentru client.

Informează directorul de fabric atunci când se constată abateri de la cerințele de calitate.

Solicită directorului de fabric dispunerea de acțiuni corrective pentru neconformitățile
identificate.

Responsabilul cu intrarea și ieșirea mărfii: Asigură datele de identificare pentru toate

reperele intrate, în vederea procesării și verifică stadiul în care se află în parcursul tratării.

La finalizarea tratamentului se asigură că reperele sunt verificate și au documentele de

însoțire necesare și anunță lucrătorul comercial să întocmească factura.

Ambalează produsele încât să nu se deterioreze pe timpul transportului.

Predă produsele către client sau transportator.

Lucrătorul comercial: Întocmește factura fiscală având ca bază datele de identificare

din buletinul de analiză și declarațiile de conformitate.

14
 Condiții obligatorii de livrare a pieselor:

Finalizarea procesului de tratament termic și răcirea pieselor sub 30°C;

Verificarea finală în laborator și întocmirea documentelor aferente;
Ambalarea pieselor;
Facturarea;
Predarea către client pe bază de aviz sau factură.[8]

2.3 Politica de livrare a reperului ‘’CARTER CILINDRU’’

După ce au fost tratate termic, reperele ‘’Carter Cilindru’’ sunt asezate în container,
poza 1.

Poza 1: Container pentru depozitare reperului ‘’Carter Cilindru’’

15
 Reperul este așezat în container câte 4 bucăți în 3 rânduri și pe 3 nivele. Între fiecare nivel se
pune materiale de protecție (carton, plastic) poza 2.

Poza 2: Așezarea reperului ‘’Carter cilindru’’ în containere

După ce au fost amplasate reperele în container, 36 la număr, se pune un ultim strat de

carton și se prinde cu 2 benzi ca piesele să fie fixate bine și pentru a nu se lovi între ele în
timpul transportului. Poza 3

Poza 3: Așezarea reperului ‘’Carter cilindru’’ în containere

16
 Fiecare container este însoțit de 4 documente.
- Buletin de laborator
- Certificat de conformite
- Diagrama de Tratament Termic
- Fișa de urmărire lot.
După ce container este prins cu benzi de fixare și se pun în container dosarul cu acte, containerul
este dus în zona de livrare. Poza 4.

Poza 5: Zona de depozitare și livrare a containerelor.

Observații:

Transportul mărfii îl asigură o firmă terță contractată de clientul firmei.

Transportul este realizat cu un autocamion;
Zilele de aprovizionare și livrare sunt Marți și Joi.
Intervalul în care se face livrare: 9:00 – 13:00;
Fiecare transport conține câte 10 containere.[8]

17
 Concluzii:

În prezent , logistica este considerată o competența care conectează orice înteprindere

cu clienții și furnizorii ei prin intermediul a două fluxuri intercorelative – fluxul marfurilor si
cel al informatiilor. Conținutul acestui concept este mai amplu decât cel de distribuție fizică.
Consider că distribuția fizică este doar una dintre conceptele logisticii.

Între o companie de tratament termic și o multinațională de automotive sistemul logistic

include 3 componente majore: distribuția fizică, activități de susținere a producției și
aprovizionarea.

18
 Bibliografie:

[1] - https://conspecte.com/Logistica/conceptul-de-logistica.html
[2] – http://www.scritub.com/management/marketing/Distributia-fizica-logistica1051811191.php;
[3] – http://www.agir.ro/buletine/460.pdf;
[4] – Cristinel Vasiliu, “Logistica si Distributia Marfurilor”,
[5] - Bălan, C., Logistica, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2006;
[6] – https://www.scribd.com/document/100899544/Logistica-Industriala-Curs
[7] – Sursă internă UTTIS T.T.
[8] – Sursă internă UTTIS T.T.

19