Tipuri de logistică

Termenul logistică acoperă o mare diversitate de accepţiuni şi de domenii. Ca atare,

este greu de realizat o structurare corespunzătoare a sensurilor şi a implicaţiilor pe care le
presupune logistica.

O împărţire tradiţională a logisticii este aceea care împarte această activitate în două
forme fundamentale. Una optimizează un flux continuu de materii prime, materiale, produse
printr-o reţea de legături de transport şi noduri de stocare – formând ceea ce se numeşte
logistică globală. Cealaltă coordonează o parte a resurselor întreprinderii pentru a realiza o
anumită activitate – logistica diferitelor activităţi ale întreprinderii (logistica aprovizionării,
logistica depozitării, logistica transporturilor etc.). Dacă logistica unei activităţi este o
logistică internă întreprinderii, logistica globală a devenit un factor strategic, care oferă
avantaje concurenţiale.

Funcţia logistică administrează direct fluxurile materiale şi indirect fluxurile asociate

imateriale: fluxurile informaţiilor şi cele financiare. În funcţie de sensurile fluxurilor
materiale, logistica poate fi divizată în logistică din amonte, logistică din aval şi logistică
inversă.

Logistica din amonte cuprinde:

- dezvoltarea în interiorul sau exteriorul întreprinderii client (crearea de la zero sau

modificarea a ceva existent) şi căutarea surselor de aprovizionare (sourcing) prin relaţii cu
fabricanţi (producători, industriaşi, furnizori, subcontractori), prestatori de servicii, consultanţi
în domeniul logistic;

- aprovizionarea care implică noţiunea de contract;

- cumpărarea care induce noţiunea de comandă (deschisă sau fermă);

- transportul în amonte şi operaţiunile de vamă pentru circulaţia mărfurilor către un

punct de stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.

Logistica din aval cuprinde: - stocarea mărfurilor în depozite;

- supraambalarea , constituirea loturilor, condiţionarea, marcarea, etichetarea etc.;

- pregătirea comenzilor;

- transportul în aval.

1
Logistica inversă se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la punctul de
reparare, reciclare sau distrugere definitivă. De asemenea, această logistică se referă şi la
returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.

Logistica integrată

Obtinerea unei eficiente de ansamblu a activitatilor logistice nu poate fi obtinuta decat

prin integrarea tuturor activitatilor logistice, prin practicarea unei logistici integrate. Prima
dintre functiile logisticii - anume proiectarea sistemului logistic - vizeaza deci tocmai
obtinerea unui efect de sinergie prin abordarea integrata a celorlalte patru functii. Alaturi de
proiectarea infrastructurii logistice, logistica in timp real, structura si arhitectura canalului
logistic sunt elemente care asigura eficienta de ansamblu a activitatilor logistice si pe aceasta
cale obtinerea avantajului competitiv.

Are rolul de a asigura infrastructura necesara desfasurarii activitatilor si operatiilor

logistice. Intr-un sens larg infrastructura logisticii desemneaza toate locatiile la care are loc
depozitarea sau prelucrarea fluxurilor de materiale si produse finite. Prin urmare infrastructura
logisticii include punctele de comercializare a marfurilor, punctele de productie precum si
spatiile de depozitare folosite. Cele mai frecvente decizii privesc insa localizarea si numarul
spatiilor de depozitare.

Logistica internă

Se desfăşoară în interiorul întreprinderii luată ca un sistem. Ea are ca şi activităţi

specifice manipularea, transportul intern, aşteptarea, depozitarea, formarea unităţii de
încărcătură, controlul.

Logistica internă se mai poate numi logistica „producţiei” deoarece se desfăşoară în

special în cadrul întreprinderilor productive sau în interiorul depozitelor marilor angrosişti,
mai ales dacă aceştia realizează pe lângă depozitarea simplă şi operaţii de reîmpachetare,
dezmembrare, formare a comenzilor etc.

Logistica este considerată aceeaşi, indiferent de locul unde se desfăşoară şi de

condiţiile specifice de manifestare a componentelor logisticii. Se poate considera că limita
spaţială a logisticii interne este poarta firmei (poarta de intrare a materiilor prime şi

2
materialelor precum şi cea de distribuţie a mărfurilor / serviciilor realizate în respectiva
întreprindere).

Logistica externă

Se desfăşoară în exteriorul întreprinderii luată ca şi sistem. Ea are ca şi activităţi

specifice manipularea, transportul extern, aşteptarea, depozitarea, controlul. La rândul său
logistica externă poate fi împărţită în două categorii:

1. Logistica aprovizionării - aceasta cuprinde manipularea, transportul extern, aşteptarea,

controlul şi se referă la toate materiile prime, materialele, combustibilii, informaţia etc.
necesare unei întreprinderi pentru o bună desfăşurare a activităţii. Activităţile specifice
logisticii aprovizionării pot fi realizate de întreprinderea considerată (pentru ea însăşi) sau de
către alte întreprinderi partenere, de obicei specializate pe acest tip de activitate.

2. Logistica distribuţiei - cuprinde manipularea, transportul extern, aşteptarea, depozitarea,

controlul şi se referă la distribuţia produselor executate de catre o întreprindere.

Distribuţia poate fi făcută de către întreprindere sau de firme puternice care au ca şi

principală activitate doar distribuţia mărfurilor.

Distribuţia cuprinde toate activităţile care au ca scop trecerea unor produse sau bunuri
de la producător (întreprindere producătoare) la consumator / utilizator (întreprindere
utilizatoare / consumatoare a respectivelor produse sau persoane fizice). Ea are deci ca scop să
lege producţia de consum.

Rolul pe care distribuţia îl are, este următorul:

- de a regulariza mişcarea bunurilor şi serviciilor între producţie şi consum,

amortizând, atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei;

- de a informa producătorul asupra nevoilor şi dorinţelor clientelei;

- de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.

La randul sau, activitatile de logistica si distributie a marfurilor sunt influentate de o

multitudine de factori, printre cei mai importanti, numarandu-se:

3
 1. Strategia firmei prin activitati si produse ce vor fi realizate si prin nivelul calitatii si
cantitatile acestor produse.
2. Factori economici cum ar fi: existenta si calitatea infrastructurii economice (drumuri,
poduri, aductiuni, utilitati) si localizarea pietelor din amonte si aval.
3. Conditiile sociale: disponibilitatea mainii de lucru, calificarea lucratorilor, nivelul de
sindicalizare al sectorului, potentialul aparitiei unor conflicte sociale.
4. Costurile de implementare si functionare legate de preturile la terenuri, costurile de
constructie si de instalare.
5. Constrangerile tehnice, respective conditii specifice necesare pentru a desfasura o
anumita activitate.
6. Factorii politici si institutionali: acordarea unor subventii guvernamentale, facilitatile
fiscale, reglementarea juridical, achizitiile publice.

Logistica transporturilor

Serviciile logistice cuprind un ansamblu de activităţi diverse. Dintre acestea

transportul deţine o pondere semnificativă atât ca prezenţă, cât mai ales din punct de vedere a
costurilor. Opţiunile unei firme faţă de transport sunt numeroase, dar diferite ca implicaţii: să
aibă mijloace proprii de transport, să închirieze, să recurgă la firme specializate, să aleagă o
anumită modalitate de transport etc. Toate acestea trebuie analizate într-un context specific,
neputând fi date dinainte soluţii şablon.

Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor

pe diferite distanţe între diverse puncte. Principalele modalităţi de transport sunt: rutier, naval
(pe apă), feroviar, aerian şi prin conductă.

Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce priveşte ruta şi

perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat
de aceştia.

Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanţe scurte a

mărfurilor de valoare ridicată. Între dezavantajele transportului rutier se pot menţiona faptul
că restricţiile la controalele vamale (pentru transporturile internaţionale) pot fi consumatoare
de timp

4
 Transportul naval (pe apă) constituie o modalitate de transport foarte ieftină pentru
deplasarea mărfurilor în sistem vrac, a produselor cu valoare unitară mică sau neperisabile (de
exemplu, cărbunii şi ţiţeiul).

Transportul naval este lent şi poate fi dependent de starea vremii ( de exemplu, unele
porturi sunt acoperite cu gheaţă în timpul iernii). De obicei, transportul naval se utilizează în
combinaţie cu alte modalităţi de transport pentru a putea realiza livrarea mărfurilor din „uşă în
uşă”.

Transportul feroviar reprezintă o modalitate bună pentru transportul mărfurilor în

sistem vrac pe distanţe mari. Utilizarea în creştere a sistemelor de transport containerizate
oferă un mijloc flexibil în ceea ce priveşte folosirea transportului feroviar, cu timp şi costuri
de transfer minime pe încărcătură.

Transportul prin conductă necesită o investiţie iniţială ridicată pentru construirea

conductei, dar reprezintă o modalitate ce permite obţinerea unui cost marginal redus pentru
transportul fluidelor şi a unor produse chimice. Transportul ţiţeiului şi a gazelor naturale este
asociat, în mod obişnuit cu transportul prin conducte.

Transportul aerian este considerabil mai scump pe tonă/km decât oricare altă
modalitate de transport, dar este mult mai rapid. Este de preferat mai ales pentru deplasarea
produselor perisabile, a celor de valoare ridicată şi în cantităţi reduse (de exemplu,
diamantele, softurile, florile naturale etc.).

În prezent asistăm la o tendinţă de extindere a pieţei transportului aerian prin

promovarea serviciilor sale, care au la bază conceptul de cost complet al distribuţiei. Astfel,
cheltuielile mai ridicate de transport pot fi compensate prin reducerea altor costuri (ambalare,
asigurare etc.). În plus, realizarea unor aeronave mai mari şi mai flexibile a dus la reducerea
costurilor.

Logistica de producție

Procesul de producţie este funcţia centrală a oricărei intreprinderi industriale. El

asigură transformarea inputurilor in outputuri, destinate satisfacerii consumatorilor.

Logistica de productie include resursele umane, terenurile, echipamentele, clădirile și

tehnologia.

5
 Pentru a eficientiza procesul de transformare a resurselor,de a sincroniza diferite
momente de producţie şi de consum, in cadrul întreprinderii se distinge o nouă funcţie –
logistica care îşi gaseste cel mai des aplicarea in trei etape ale procesului logistic:

• Aprovizionarea cu materii prime şi componente.

Aprovizionarea se referă la relaţiile ce se stabilesc între firma si furnizorii ei,respectiv

nivelurile ce se află în amonte,în lanţul de aprovizionare-livrare. Aprovizionarea presupune in
afara de activitatea de cumpărare, activităţi de transport, gestiune a stocurilor,depozitare
manipulare,gestiune a informaţiei.

• Producţia bunurilor.

Responsabilitatea logisticianului nu include desfăşurarea efectivă a întregului proces de

producţie. Contributia logisticii in domeniul producţiei constă in asigurarea materialelor,
componentelor, produselor în curs de prelucrare, in cantităţile necesare desfăşurării procesului
de fabricaţie, in concordanţă cu programul de producţie stabilit.

Eu cred ca in momentul de fata logistica a devenit un instrument de crestere a competitivitatii

intre intreprinderi. Printre functiile principale pe care se bazeaza logistica amintim
aprovizionarea, cumpararea, gestionarea comenzilor, stocurilor, manipularea produselor s.a.

Fig.1. Logistica de transport

Fig.2. Logistica din Amonte si Aval

6
7