Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo”din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

Referat
La disciplina : Logistica întreprinderii

Tema : „Mixul activităților logistice”

Elaborat de : Beloșițcaia Valentina

Potîngă Denis

Grupa : BA31Z

Verificat : dr., lect.univ.Slutu R.

Bălți, 2017
 Conținut
Întroducere .................................................................................................................................................... 3
1.Activități de bază și activități de susținere ................................................................................................. 3
2. Sistemul logistic integrat ........................................................................................................................... 7
Concluzii .....................................................................................................................................................10

2
 Mixul activităților logistice

Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la

momentul și locul potrivit, în condițiile celei mai mari contribuții Ia profitul firmei presupune
desfășurarea unui ansamblu de operațiuni intercorelate, care constituie mixul activităților
logistice.

1. Activități de bază și activități de susținere

Importantă și conținutul efectiv al mixului activităților logistice sunt determinate de o
mare diversitate de factori. Printre cei mai semnificativi se înscriu:
a. obiectul de activitate al firmei, în cazul organizațiilor producătoare, mixul logistic
este adesea mai complex în comparație cu cel specific firmelor angrosiste și detailiste, că urmare
a desfășurării activităților de susținere a producției (cunoscute și sub denumirea de management
al materialelor).
b. gradul de implicare în activități logistice, în sectorul distribuției cu ridicată, de
exemplu, există angrosiști cu funcții complete, care îndeplinesc o gamă largă de funcții
tranzacționale, logistice și de facilitare. Spre deosebire de aceștia, operatorii cunoscuți sub
denumirea de broker nu au alt rol decât de a facilita tranzacțiile dintre furnizorii și clienții
potențiali, de a identifică parteneri și oportunități de afaceri, în consecință, brokerii nu participă
la fluxul fizic al produselor și nu dețin stocuri de mărfuri, în plus, numeroase firme se
concentrează asupra activităților de bază (de exemplu, asupra producției), pentru care dețin
experiență și resursele necesare, preferând că, pentru operațiunile logistice, să apeleze la firme
specializate (de exemplu, pentru activități de transport, depozitare etc.).
c. tipul și gamă de mărfuri oferite, în domeniul serviciilor, diversitatea și amploarea
operațiunilor logistice poate fi uneori mai restrânsă față de domeniul bunurilor de consum sau
industriale, în plus, firmele cu un portofoliu diversificat de produse și servicii trebuie să își
adapteze sistemul logistic la particularitățile fiecărui tip de produs, de exemplu în ceea ce
privește condițiile de depozitare și manipulare, ambalarea, transportul etc.
d. aria teritorială vizată. Un grad înalt de acoperire teritorială sporește importantă
planificării logistice pentru asigurarea produselor solicitate de clienți la timpul și locul potrivit.
Totodată, infrastructura logistică proprie a firmei (depozite, mijloace de transport etc.) trebuie să
permită asigurarea nivelului țintă de servire a clienților, în condițiile celui mai mic cost posibil.
Pentru multe companii, perspectivă locală asupra activităților logistice a fost înlocuită de
perspectivă globală e. mediul online sau offline. în nouă economie dezvoltată în mediul oniine,
logistică înregistrează mutații de profunzime.

3
 Pe Web, multe operațiuni logistice clasice nu mai sunt necesare în cazul anumitor
produse sau servicii. Exemplul cel mai relevant este cel al firmelor care oferă software, jocuri pe
calculator sau creații muzicale.
Orice client interesat să cumpere un astfel de produs nu mai trebuie să se deplaseze la un
magazin care să îi ofere articolul dorit, sub formă fizică a unui CD-Rom.
Un software poate fi încărcat direct de pe Web, în computerul personal al cumpărătorului.
Firmă vânzătoare nu va mai desfășura operațiuni offline cum sunt manipularea, paletizarea sau
depozitare produselor. Dezvoltarea comerțului electronic nu înseamnă apusul logisticii
mărfurilor, în timp ce mediul online generează o modificare a importanței și modalităților de
realizare a diferitelor activități logistice, el nu exclude operațiunile fizice, în cazul bunurilor de
consum sau industriale care presupun activități logistice offline, după primirea comenzilor de la
clienți, pe site-ul propriu al firmei vânzătoare.
Mixul logistic include două categorii de activități-de bază și de susținere. Se consideră că
activitățile de bază sunt operațiuni cheie, care se desfășoară în aproape orice canal logistic, spre
deosebire de activitățile de susținere, care au loc în funcție de condițiile specifice ale firmelor și
care contribuie la realizarea misiunii logistice.
Activități de bază
Activități de susținere
asigurarea standardelor de servicii pentru clienți
cumpărarea
transportul
gestiunea stocurilor
prelucrarea comenzilor
depozitarea
manipularea produselor
ambalarea
activitățile legate de fluxurile informaționale logistice
Proiectarea și funcționarea oricărui sistem logistic au că element de referință un anumit
nivel de servire a clienților. În consecință, asigurarea standardelor de servicii logistice are o
importantă critică pentru orice organizație. Aceste standarde stabilesc nivelul ieșirilor sistemului
logistic, în funcție de cerințele și așteptările clienților. Nivelul de performanță pe care firmă
furnizoare îl oferă trebuie să fie stabilit în urmă unei analize riguroase, nu numai a necesităților
pieței țintă, ci și a costurilor pe care le implică.

4
 Principalele activități desfășurate pentru asigurarea nivelului de servire logistică sunt
următoarele:
• cercetarea nevoilor și cerințelor clienților actuali și potențiali, referitoare la nivelul
serviciilor logistice;
• stabilirea nivelului de servire logistică a clienților (ce va fi oferit de firmă furnizoare)
sau diferențierea nivelului de servire în funcție de cerințele segmentelor de piață vizate;
• evaluarea percepțiilor clienților în privință nivelului de servire oferit, a decalajului
dintre nivelul așteptat de clienți și cel efectiv oferit;
• ajustarea nivelului de servire logistică, în funcție de evoluția cerințelor clienților.
Aparent doar un set de activități de susținere, cumpărarea are un rol major în crearea de
valoare, în cadrul procesului logistic. Reconsiderarea importanței cumpărării este determinată și
de promovarea perspectivei integratoare asupra lanțului de aprovizionare-livrare. Activitățile
reprezentative pentru domeniul cumpărării sunt:
• stabilirea necesităților de aprovizionare;
• alegerea surselor de aprovizionare;
• planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării;
• evaluarea periodică a performanțelor furnizorilor;
• determinarea cantității economice a comenzii.
Un alt set de activități logistice de bază este legat de transport. Argumentul care justifica
acest fapt este rolul transportului în asigurarea utilității de timp, o importantă componența a
misiunii logistice, în esența, transportul presupune derularea următoarelor activități:
• alegerea celor mai adecvate modalități de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian,
prin conducte);
• evaluarea și selecția ofertanților de servicii de transport, la care apelează firmă;
• consolidarea transporturilor;
• stabilirea rutelor de transport;
• programarea transporturilor.
Gestiunea stocurilor este o componența esențială a sistemului logistic, ce oferă utilitatea
de timp așteptată de clienți. Din perspectivă profitabilității logistice, stocurile dețin o pondere
critică în ansamblul costurilor. În privință gestiunii stocurilor, printre activitățile principale
realizate de logisticieni, se înscriu:
• elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale și produse finite;
• stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole în
numărul/cantitatea totală de produse menținute în stoc), în funcție de contribuția diverselor
articole la vânzările/profitul firmei;
5
 • determinarea stocului de siguranță și a nivelului de reaprovizionare (mărimea stocului
la care se lansează o nouă comandă de reaprovizionare);
• aplicarea strategiei 'just-în-time'.
Prelucrarea comenzilor aparține, la rândul ei, categoriei componentelor de bază ale
sistemului logistic.
Impactul sau asupra performanței logistice se materializează în mărimea intervalului de
timp de la transmiterea comenzii de client până la primirea mărfii, precum și în declanșarea
operațiunilor de livrare a mărfurilor și oferire a serviciilor. Că activități cheie în acest domeniu
pot fi enumerate:
• determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metodă de transmitere, restricții
de timp și cerințe privind mărimea comenzii);
• stabilirea metodelor de transmitere a informațiilor referitoare la comenzi, în cadrul
firmei;
• definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor;
• alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil și/sau din
producție (în cazul unei rupturi de stoc).
Depozitarea mărfurilor este considerată o componența de susținere, întrucât nu este
prezența în sistemele logistice ale tuturor firmelor. Produse cum sunt automobilele, de exemplu,
nu necesită existența unor depozite pentru păstrarea pe o perioadă mai îndelungată. Principalele
activități legate de depozitarea mărfurilor sunt:
• stabilirea necesarului de spații de depozitare;
• alegerea amplasamentului depozitelor;
• determinarea numărului de depozite necesare;
• stabilirea configurației depozitului;
• amplasarea mărfurilor în spațiul de depozitare.
Influențată în mod direct de deciziile referitoare la depozitare, manipularea produselor
are o pondere considerabilă în costurile logistice. Totodată, ea are impact asupra duratei ciclului
comenzii și implicit asupra nivelului serviciului pentru client. Eficacitatea manipulării
materialelor este condiționată de următoarele activități:
• alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);
• unitizarea încărcăturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici, într-o
încărcătură de mărime mai mare) prin paletizare și containerizare;
• introducerea/preluarea materialelor în/din spațiul de depozitare.
Ambalarea de protecție permite ajungerea mărfurilor la clienți, în condițiile dorite.

6
 Ea nu se referă la ambalajele individuale ale bunurilor de consum, care au și rolul de
promovare a produsului. Că activități legate de ambalarea protectoare, care susțin logistică
mărfurilor, pot fi enumerate:\
proiectarea de ambalaje care să răspundă cerințelor proceselor de manipulare;
• realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durată transportului
și păstrării;
Fluxurile informaționale sunt o parte integrantă a sistemului logistic, care facilitează
derularea tuturor activităților de bază și de susținere. Disponibilitatea datelor actuale, suficiențe
și relevante contribuie la creșterea eficienței deciziilor strategice și operaționale. Informația
logistică face posibilă desfășurarea operațiunilor de planificare și control, în rândul principalelor
activități pe care le presupune funcționarea sistemului informațional logistic se includ:
• culegerea și prelucrarea datelor;
• analiză informațiilor;
• elaborarea rapoartelor necesare (de exemplu, situația onorarii comenzilor,
situația stocurilor etc.);
• stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;
• controlul fluxului de informații.
Apartenență unei anumite activități la categoria activităților de bază, respectiv de
susținere nu este strictă. O activitate de susținere poate deveni activitate de bază, în funcție de
modificările care au loc la nivelul fiecărei unități strategice de afaceri. Totodată, încadrarea unei
operațiuni într-o categorie poate să difere de la o întreprindere la altă, în funcție de obiectul de
activitate.

2. Sistemul logistic integrat

Ponderea în costurile sistemului logistic constituie un alt criteriu de diferențiere a
activităților. Analiză componentelor sistemului logistic se poate astfel bază nu numai pe criteriul
prezentat anterior, al contribuției la outputurile logistice, ci și pe criteriul inputurilor.
În țările dezvoltate economic se realizează cercetări selective periodice, care au că scop
cunoașterea evoluției costurilor logistice pe total și pe activități, în SUA, în 1994, de exemplu,
crearea de valoare în domeniul logistic a generat costuri de 730 miliarde de dolari, respectiv 10%
din produsul național brut.26 Structură costurilor totale logistice a fost următoarea: costuri de
transport 58,2%, costuri de menținere a stocurilor 37,9% și costuri administrative 3,9%. Un
sondaj anterior27, efectuat în rândul principalelor țări din Uniunea Europeană, a identificat
următoarea structură a costurilor logistice totale: costuri de transport 41%, costuri legate de
stocuri 23%, costurile de depozitare 21% și costuri administrative 15%.
7
 Reducerea costurilor pe care le implică oferirea unui anumit nivel de servire a clienților
devine o prioritate pentru creșterea productivității și profitabilității logistice. Aparent, cele mai
adecvate decizii sunt cele care minimizează cheltuielile care au cea mai mare pondere în
costurile totale logistice.
Principală sursă de sporire a profitabilității ar fi diminuarea drastică a costurilor de
transport, urmată de scăderea costurilor generate de menținerea stocurilor. Acest raționament
economic, la prima vedere imbatabil, nu permite obținerea efectelor maxime așteptate.
Specialiștii în domeniul logistic propun o abordare bazată pe conceptul de logistică
integrată.
Experiență deceniilor anterioare susține această perspectivă. Divizarea funcțională,
specifică majorității firmelor, pe plan internațional, până în deceniul al șaptelea al secolului XX
(dar și multor firme de pe piață românească actuală), a condus la o suboptimizare logistică.
Activitățile erau privite fragmentar, fiind considerate în mod individual.
Operațiunile de distribuție fizică se aflau în sarcină diferitelor compartimente ale
întreprinderii. Adesea, responsabilitatea depozitării materiilor prime și produselor în curs de
fabricație revenea compartimentului de producție.
Prelucrarea comenzilor primite de la clienți se realiză în compartimentul de contabilitate,
iar transportul mărfurilor de compartimentul comercial. Fluxurile informaționale erau marcate de
un grad înalt de dispersare a responsabilităților și de lipsă unei coordonări unitare, ceea ce afecta
profitabilitatea logistică.
Abordarea fragmentara a influențat negativ îndeplinirea misiunii
logistice. Efectele s-au concretizat în conflicte între compartimentele
firmei care desfășurau diferitele activități logistice sau alte activități, în
costuri tot mai mari și decalaje între serviciul logistic oferit de furnizor și
cel așteptat de clienți. Practicienii au constatat apariția unor conflicte
intraorganizationale, printre care se includ cele dintre:
a. gestiunea stocurilor și transport. Accelerarea circulației mărfurilor,
unul dintre obiectivele majore ale gestiunii stocurilor, presupune
reducerea stocului mediu din spațiile de depozitare. Impactul direct
asupra activității de transport constă în creșterea numărului și
frecvenței deplasărilor la furnizori, respectiv în sporirea costurilor de
transport.
b. depozitare și transport.

8
 Diminuarea costurilor generate de spațiile de depozitare proprii sau închiriate prin
renunțarea la unul sau mai multe depozite și menținerea unui centru de distribuție poate conduce,
în condițiile aceluiași volum de activitate și aceleiași piețe țintă, la creșterea cheltuielilor de
transport. Implicit, reducerea cheltuielilor de transport, prin apropierea de mărirea numărului
punctelor de depozitare, poate avea efecte adverse.
c. ambalarea de protecție, transport depozitare.
Decizia de scădere cheltuielilor cu ambalarea de protecție mărfurilor poate calitatea
produselor cursul operațiunilor de transport • depozitare, , folosirea unor materiale de ambalare
ieftine renunțarea la ambalaje cheltuieli suplimentare decât economiile obținute. Motivele
fi, de exemplu, imposibilitatea utilizării paletelor care facilitează stocarea dificultățile de
depozitare pe produselor.
d. transport marketing. Reducerea cheltuielilor de transport, prin expedierea unor
cantități de produse utilizarea capacității mijloacelor de transport, poate avea efect secundar
creșterea intervalului de timp necesar pentru onorarea comenzilor fiecărui client. stare de fapt se
contradicție cu obiectivele urmărite de specialiștii de marketing, de oferi un serviciu rapid sigur
fiecărui client, conform particularităților cererii .
e. gestiunea stocurilor marketing. Creșterea nivelului de servire, rezultat preocupării
specialiștilor de marketing firmei de gradul de satisfacere cerințelor clienților, se repercutează
costurilor de menținere produselor . Efectul deciziilor de marketing se concretizează într-un
volum stocurilor care permite onorarea oricărei comenzi clienților.
f. gestiunea stocurilor producție. Avantajele economiilor de pe specialiștii domeniul
producției prefere loturile de fabricație de dimensiuni, care permit scăderea costurilor,
domeniul logistic, opțiune poate o creștere costurilor legate de menținerea produselor , cazul
care vânzarea produselor este situația care volumul producției nu fost fundamentat pe unei
estimări adecvate cererii pieței. , obiectivul de scădere costurilor datorate stocurilor de , cazul
materiilor prime materialelor, poate negativ producția, prin generarea unor discontinuități
fluxul inputurilor necesare procesului de fabricație, atunci când furnizorii nu programul
livrărilor.
Minimizarea cheltuielilor implicate de desfășurarea unei anumite activități logistice
poate avea consecințe nedorite altor operațiuni logistice activități ale firmei. Pentru
suboptimizarea, este considerarea inter-relațiilor dintre activitățile respective, , cele decizii
cele care urmăresc rezultatul total, pe ansamblul organizației, nu rezultatul individual, pe fiecare
activitate . Pentru sublinia acestei perspective, o serie de specialiști au propus conceptul de
distribuție totala28.

9
 Concluzii
Cel frecvent concept aplicat de logisticieni este totuși cel de cost total, vederea obținerii
echilibrului dorit, ecuația costului total, considerate de specialiști, costurile tuturor activităților
logistice. Demarcarea unei 'frontiere' logistice nu este .
Este corelarea costului activităților logistice cu cel altor activități desfășurate (de
exemplu marketing producție).
Care organizației se bazează pe managementul lanțului de aprovizionare-livrare,
costului total noi dimensiuni.
Costurile oricărei organizații vor fi afectate de de aprovizionare firmelor cliente de de
livrări furnizorilor. aceste condiții, limitele sistemului se extind pentru include mult decât
propria organizație.
Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic, la nivelul sistemului
tuturor activităților firmei la nivelul relațiilor cu firmele din amonte din aval, cadrul canalului
de marketing. Rămâne la latitudinea fiecărei firme decidă care este cea abordare. Factorii care
influențează alegerea numeroși.
Printre ei se înscriu: particularitățile cererii de pe , obiectivele companiei, prioritățile
firmei domeniul logistic, relațiilor cu furnizorii clienții (tranzacționale de parteneriat), puterea
proprie de negociere comparație cu cea altor operatori lanțului de aprovizionare-livrare,
intensitatea concurenței din partea altor rețele de firme (create unor relații de parteneriat) care
acționează pe aceeași , gradul de integrare activităților firmei proprii.

10