Sunteți pe pagina 1din 3

Tema nr.

14:Domeniile funcționale ale logisticii


Caracteristica domeniilor funcţionale ale logisticii. Obiectul de studiu al logisticii este fluxul
material, iar fiecare din sectoarele responsabile de fluxul material posedă specificul său. Pot fi
evidenţiate cinci domenii funcţionale ale logisticii: aprovizionarea, producţia, distribuţia,
transportarea şi domeniul informaţional, specificul cărora îl vom reda în continuare.

Logistica de aprovizionare
I. De procesul asigurării întreprinderii cu materie primă şi materiale se ocupă doar logistica
aprovizionării. La această etapă se studiază şi se aleg furnizorii, se încheie contractele şi se
controlează executarea lor, se adoptă măsuri în caz de încălcare a condiţiilor de livrare. Orice
întreprindere producătoare dispune de un serviciu care realizează aceste funcţii. Abordarea
logistică la dirijarea fluxurilor materiale care ca activitatea acestui serviciu, legată de formarea
parametrilor fluxului material să nu fie izolată, dar să fie subordonată strategiei de dirijare a
fluxului material al întreprinderii. Pe de altă parte, problemele privind procesul transportării
fluxului material de la depozitele de produse finite ale furnizorului pînă la secţiile întreprinderii -
consumator constituie o preocupare specifică, de aceea această activitate a fost evidenţiată într-
un compartiment separat al logisticii şi anume logistica aprovizionării.

Logistica producerii
II. În procesul dirijării fluxului material în interiorul întreprinderii, care creează bunuri materiale
sau acordă serviciile materiale, în general, se soluţionează sarcinile logisticii de producţie.
Specificul acestei etape constăîn aceea că activitatea de circulaţie a fluxului se executăîn limitele
teritoriului unei întreprinderi. Participanţii la procesul logistic, de regulă, nu participă la
schimbul mărfii contra bani. Fluxul se deplasează nu în urma contractelor încheiate, ci ca rezultat
al deciziilor adoptate de conducerea întreprinderii.
Logistica de producţie interacţionează strîns cu sfera aprovizionării şi distribuirii produselor
finite

Logistica distribuție
III. Dirijarea fluxurilor materiale în procesul realizării produselor finite reprezintă obiectul de
activitate al logisticii de distribuţie. Acest domeniu al logisticii constituie o preocupare atît a
întreprinderilor producătoare, cît şi a întreprinderile comerciale. La această activitate participă
structurile autoritare, deoarece de organizarea distribuţiei depinde starea economică a regiunii.
De exemplu, în cazul organizării insuficiente a sistemei de distribuire a produselor alimentare în
regiune situaţia autorităţilor locale va fi foarte instabilă.

Logistica transportării
IV. La dirijarea fluxurilor materiale, în sectoarele de transport se soluţionează problemele legate
de logistica de transport. Volumul total al activităţii de transport, executate în procesul de
aducere a fluxului material de la sursa iniţială a materiei prime pînă la consumatorul final poate
fi împărţit în două grupe mari:
1. activitatea executată de transportul, care aparţine unităţilor de transport specializate
(transportul public);
2. activitatea executată de transportul propriu al celorlalte întreprinderi, care nu sunt
specializate în operaţiuni de transport.
Logistica informațională
V. Logistica informaţională. Rezultatele circulaţiei fluxurilor materiale se află în legătură directă
cu raţionalitatea organizării circulaţiei fluxurilor informaţionale. în ultimul deceniu anume
posibilitatea dirijării efective a fluxurilor informaţionale a permis soluţionarea problemei dirijării
fluxului material. Importanţa mare a componentei întreprinderii şi se află în relaţie reciprocă cu
fluxurile de produse ca obiect principal al logisticii. După cum relevă economiştii "Service-ul
logistic este legat nemijlocit cu distribuţia şi reprezintă un ansamblu de servicii, acordate în
procesul livrării mărfurilor". Această definiţie trebuie completată deoarece service-ul logistic
începe cu mult înainte de procesul livrării şi vînzării volumului fizic al produselor. Pe de altă
parte, service-ul logistic cuprinde nu doar livrarea şi vînzarea mărfurilor, dar finanţarea şi
informarea în limitele interacţiunii între subiecţii logisticii.
Considerăm că service-ul logistic reprezintă un complex de operaţiuni logistice, ce asigură
satisfacerea necesităţilor cumpărătorilor în procesul dirijării cu fluxurile materiale, de marfa,
financiare şi informaţionale. Această definiţie a service-ului logistic rezultă din faptul că ştiinţa
logistică include un spectru mai larg de probleme decît dirijarea distribuţiei fizice a mărfurilor.
În condiţiile luptei de concurenţă a apărut necesitatea de a trece de la orientarea abstractă spre
piaţă în baza cercetărilor de marketing la orientarea spre consumatorul concret ca obiect al
logisticii. De aici apar noi cerinţe pentru organizarea serviciului logistic, care ne permite să
determinăm limitele competenţei logistice, calitatea deservirii, condiţiile şi responsabilitatea
intermediarilor în sistemul logistic.
Service-ul logistic trebuie să cuprindă toate funcţiile şi subdiviziunile întreprinderii în scopul
organizării fluxurilor materiale, de marfă, informaţionale şi financiare. Totodată service-ul
logistic cere o nouă gîndire în folosirea acestor resurse: de la optimizarea unor sectoare la
optimizarea sistemică a tuturor proceselor.
În programul logisticii de distribuţie sunt incluse următoarele cerinţe:
a) angajarea personalului pentru acordarea serviciilor legate cu achiziţionarea, transportarea,
desfacerea mărfurilor, organizarea activităţii de reclamă, întocmirea documentelor
necesare, acordarea diferitelor servicii comerciale şi intermediare;
b) arenda depozitelor magazinelor, bazelor angro şi altor obiecte comerciale, necesare
pentru stocarea şi vînzarea mărfurilor;
c) primirea şi plata serviciilor logistice din partea organizaţiilor externe şi persoanelor
fizice, care n-au participat la distribuţia mărfurilor;
d) colectarea informaţiei necesare pentru a determina volumul şi structura resurselor;
e) vînzarea mărfii cumpărătorului, încasarea mijloacelor financiare şi achitarea plăţilor
(impozitelor) către organele fiscale de stat (municipale). Toate aceste măsuri trebuie
corelate şi organizate pentru acordarea serviciilor logistice la timp şi în locul stabilit,
pentru a lua un ansamblu de decizii calitative cu privire la gradul de utilizare a tuturor
resurselor (materiale, de marfă, informaţionale, financiare, de muncă, etc).
Logistica informaţională este legată strîns de celelalte domenii funcţionale ale logisticii. Acest
compartiment studiază organizarea fluxurilor informaţionale în interiorul întreprinderii, precum
şi schimbul de informaţii între diferiţi participanţi la procesele logistice, aflaţi la distanţe
considerabile unul faţă de altul (de exemplu, cu ajutorul mijloacelor de comunicare prin satelit).
Interacţiunea logisticii de distribuţie cu logistica de aprovizionare. Să examinăm procesul
dirijării fluxurilor materiale între două întreprinderi, una dintre care este furnizorul mărfurilor,
iar cealaltă cumpărătorul angrosist. De pe poziţia primei întreprinderi, dirijarea fluxului material
trebuie să fie realizată prin metodele logisticii de distribuţie. De pe poziţia întreprinderii a doua,
acelaşi flux trebuie să fie dirijat prin metodele logisticii de aprovizionare. Această contradicţie
aparentă poate fi uşor soluţionată.
Metodele logisticii de aprovizionare în procesul dirijării fluxurilor materiale se vor utiliza
atunci cînd cumpărătorul conform condiţiilor contractului de sine stătător, va încărca marfa de la
depozitul furnizorului. Dacă serviciul de aprovizionare va acţiona eficient, va fi posibilă
îmbunătăţirea rezultatelor economice ale cumpărătorului.
Agenţii economici se pot înţelege şi pentru alte condiţii de livrare. Astfel, furnizorul dintr-un alt
oraş poate transporta marfa pînă la staţia feroviară din oraşul său, la care participa serviciul de
distribuţie al furnizorului. Ulterior pentru organizarea mişcării mărfii de la staţia feroviară pînă la
depozitul cumpărătorului va fi responsabil serviciul de aprovizionare al cumpărătorului.
Punctul în care serviciul de distribuţie al furnizorului transmite dirijarea cu fluxul material
serviciului de aprovizionare al cumpărătorului se determină de condiţiile francării încărcăturii,
prevăzute în contractul de livrare.