Studierea sortimentului din mărfuri de menaj și de porțelan
comercializate pe piața de consum
Introducere
Produsele ceramice sunt materiale sub forma de bucati de diferite forme si dimensiuni, obtinute prin fasonarea, uscarea si
arderea la temperaturi inalte, a maselor argilose.
Materiale ce au la baza pamanturile argiloase, pentru a corespunde unor exigente privind rezistenta la solicitari mecanice
precum si la actiunea agentilor atmosferici, sunt arse in cuptoare la temperaturi inalte. In urma arderii, intervin in masa
pamanturilor transformari fizice si chimice, ce ii confera acestuia o rezistenta marita, obtinand caracteristici asemanatoare
pietrei naturale.
Dezvoltarea in timp a tehnologiilor de fabricatie a materialelor ceramice a condus la ameliorarea calitatilor naturale ale
argilelor si pamanturilor argiloase utilizate ca materii prime, de asemenea a condus la inlaturarea unor dificultati de
fabricatie si nu in ultimul rand a condus prin perfectionarea tehnologiilor, la largirea sortimentelor de produse ceramice.
Materia prima
Materia prima de baza utilizata la fabricarea produselor ceramice o constituie argila (de tip caolinitic).
Amestecul plastic cuprinde in compozitie si alte materiale in cantitati mici cum ar fi:
· degresanti sau aglomeranti;
· fondanti;
· eventual, adaosuri refractare.
Argila, structura si proprietati
Din punct de vedere mineralogic, argilele sunt alcatuite din compusi aluminosilicatici cu formula chimica:
(2SiO2 Al2O3 2H2O) sub forma de particule lamelare cu dimensiuni de maxim 5µ, cu structura cristalina si caracter
puternic hidrofil.
In amestec cu apa argila formeaza paste plastice, moleculele de apa adsorbite de particulele de argila formeaza mai multe
straturi suprapuse, straturi care la randul lor influenteaza prin grosime o serie de caracteristici, mai ales plasticitatea. In acest
sens se poate aprecia ca primul strat (si cel mai strans legat) il formeaza apa de higroscopicitate. Straturile urmatoare, pe
masura ce se departeaza de particulele solide, sunt din ce in ce mai slab atrase de acestea si formeazaapa peliculara. Apa care
nu este legata in nici un fel de particulele solide formeaza apa libera. Variatiile de volum ale apei libere sau peliculare (prin
evaporarea respectiv aditie de apa din exterior) produc variatiile de volum ale argilei.
Variatia de volum a argilei prin pierderea apei libere si peliculare datorata evaporarii, consta in reducerea dimensiunilor (a
volumului) materialului argilos si este cunoscuta sub denumirea de contractie la uscare.
Contractia la argile este insotita de obicei de fisuri si crapaturi.
Procesul de fisurare este determinat de uscarea neuniforma in masa argilei. Astfel, cand incepe uscarea argilei, se formeaza
un strat superficial uscat, cu tensiuni interioare (intindere) datorate contractiei la uscare ce provoaca tendinta de micsorare a
dimensiunilor stratului superficial pe de o parte si impiedicarii acestei deformatii de catre stratul imediat urmator dupa
stratul superficial, care neintrand in proces de uscare nu-si modifica dimensiunile. In conditiile deformatiei impiedicate,
eforturile provocate de contractie depasesc rezistenta la intindere a stratului superficial de argila si acesta fisureaza. Fisura
odata formata se dezvolta accentuat, antrenand straturile urmatoare si degenerand in crapatura.
Plasticitatea argilelor este determinata de forma lamelara a particulelor de argila si prezenta peliculelor de apa pe suprafata
lor. In aceste conditii, cand asupra particulelor de argila se actioneaza cu o forta exterioara, peliculele de apa actioneaza ca
un lubrifiant, astfel incat permit alunecarea particulelor de argila, ceea ce favorizeaza o deformatie permanenta.
Clasificarea argilelor in functie de refractaritate
In functie de temperatura de refractaritate argilele se clasifica astfel:
a. argile fuzibile, cu punct de refractaritate sub 11000C ;
b. argile vitrifiabile, cu punct de refractaritate pana la 15800C;
c. argile refractare, cu punct de refractaritate peste 15800C.
Aceasta caracteristica tehnica a argilelor este foarte importanta, deoarece functie de aceasta se alege domeniul de utilizare al
argilei respective, astfel:
- argilele cu punct de refractaritate < 11000C se folosesc la obtinerea produselor ceramice brute poroase;
- argilele cu punct de refractaritate pana la 15800C se folosesc la obtinerea produselor ceramice clincherizate si vitrificate;
- argilele cu punct de refractaritate peste 15800C se folosesc la obtinerea produselor refractare.
Ca mod de raspandire in natura, argilele fuzibile sunt cele mai raspandite, cele refractare fiind mai rare.
Materiale de adaos
In vederea imbunatatirii proprietatilor maselor argiloase pentru obtinerea masei ceramice se folosesc o serie de materiale de
adaos, ca:
- degresanti;
- aglomeranti;
- fondanti;
- adaosuri refractare.
Degresantii sunt materiale de adaos ce au rolul de a micsora plasticitatea argilelor si totodata contractia ei la uscare.
Aceste materiale au rolul de a reduce volumul fisurilor ce apar la uscare. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele
materiale: nisipul silicios, praful de samota (argila refractara arsa si macinata), cenusi, zgura macinata etc.
Aglomerantii sunt materiale de adaos ce au rolul de a mari plasticitatea argilelor slab plastice, in vederea reducerii
manoperei de fasonare a formelor crude.
Din categoria materialelor de aglomerare fac parte: varul, dextrina, melasa, gudroanele etc.
Fondantii (topitori) sunt materialele de adaos ce au rolul de a cobori temperatura de clincherizare si vitrificare a masei
argiloase, in scopul reducerii consumului de combustibil necesar arderii produselor ceramice. Din aceasta categorie fac parte
urmatoarele materiale: feldspat, calcar, dolomita etc.
Adaosuri refractare sunt materiale care introduse in masa ceramica ii maresc punctul de refractaritate, deci favorizeaza
obtinerea unor produse refractare(cu temperatura de topire mai mare). Din aceasta categorie fac parte urmatoarele materiale:
samota, cuartul etc.
Procesul tehnologic de obtinere a produselor ceramice
Fazele tehnologice de obtinere a produselor ceramice, in ordinea executarii lor, sunt:
1. pregatirea masei plastice;
2. fasonarea formelor crude;
3. uscarea formelor crude;
4. arderea produselor uscate;
5. decorarea produselor arse.
Pregatirea masei plastice - consta in dozarea si realizarea amestecului intre argila, apa si materialele de adaos.
Operatiile de pregatire a masei plastice in ordinea executarii lor sunt:
1. spalarea materiei prime: operatie specifica procesului tehnologic de obtinere a produselor ceramice fine;
2. macerarea materiilor prime: este un proces natural, ce consta in pastrarea argilelor in depozite descoperite unde sub
actiunea factorilor externi se produce putrezirea materialelor organice, iar pe de alta parte, sub actiunea inghet-dezghetului
se produce o sfaramare naturala a argilelor, urmata de operatia de indepartare a materialelor nedorite cum ar fi silicea (prin
transformari polimorfe da mariri de volum ce produc fisurarea masei ceramice) si calcarul (prin ardere formeaza CaO, care
prin hidratare isi mareste volumul producand fisurari in produsul finit). In afara de macerarea naturala se face si o maruntire
a masei argiloase in instalatii speciale (colerganguri), ce au si rolul de a nu lasa sa treaca bucati de calcar mai mari de 2mm
si agregat silicios mai mare de 7 mm, ce au efectele prezentate mai sus.
3. amestecarea argilei macerate cu materialele de adaos si omogenizarea lor, dupa care se adauga apa si se continua
amestecarea, pana la obtinerea unei anumite plasticitati dinainte cunoscute.
Fasonarea formelor crude este operatia prin care se da forma definitiva produsului ceramic, usor marita, avand in vedere
contractia la uscare, respectiv la ardere, a masei ceramice.
Fasonarea se poate face manual sau mecanic.
Fasonarea manuala: se face pentru produse ceramice cu forma deosebita, ce nu pot fi executate de masini, sau la produse
pentru zidarii mai putin pretentioase. Consistenta masei argiloase este plastica, fasonarea produselor executandu-se prin
presare manuala in tipare (forme).
Fasonarea mecanica: functie de consistenta amestecului se poate face prin urmatoarele procedee:
1. turnarea masei ceramice fluide in tipare absorbante de ipsos;
2. turnarea si presarea usoara (prin intermediul unui piston) a masei ceramice plastice in tipare;
3. presare energica a masei ceramice vartoase ( extrudere).
Ultimul procedeu si cel mai utilizat in fasonarea mecanica a caramizilor pentru constructii se realizeaza cu ajutorul presei cu
melc si filiera din figura 2.2.
Masa argiloasa introdusa in corpul presei, ajunge presata de la valturi la cutite, de unde taiata, maruntita, este preluata si
adusa spre filiera de surubul melc. Forma obtinuta prin filiera este taiata la dimensiunile dorite de dispozitivul de taiere.
Sortiment
Forchino FO 83001 Mug The Cook
Tipul cană
Volumul 480 ml
Material ceramică
Dimensiuni 11,5x8,5 cm
Culoare gri
Tipul ceramica porțelan
Libbey Tiki (996005)
Tipul cană
Volumul 473 ml
Material ceramică
Tipul ceramică Porțelan
Dimensiuni 12,7x12,7x10,2 cm
Culoare maro
Ulcior Maestro MR-20008-55
Tip ulcior
Numărul 1 шт
Volumul 1000 ml
Culoare alb
Material ceramică
Tipul de ceramică porțelan
Costa Nova Barroco
Material ceramică
Tipul de ceramică Porțelan
Forma pătrat
Dimensiuni 27x27 cm
Adâncime 2.7 cm
Culoare alb
Număr în set 1 buc
Oala Maestro MR-220041-40
Capacitate 4.3 l
Material carcasă ceramica
Material de capac ceramica
Mîniere din ceramica
Tipul de ceramica Porțelan
