Arhitectura Preromanică

Sec.V-lea – Sec.X
 Cadru general de evoluţie a Arhitecturii
Preromanice 476-c.1000
• Prăbuşirea Imperiului Roman (476) a însemnat generarea unui sistem de
celule închise, diminuarea schimburilor comerciale, distrugerea reţelei de
drumuri, ruralizarea întregii societăţi
• Sunt uitate tehnicile agricole romane, practicându-se o agricultură
rudimentară, dependentă de climă
• Decad meşteşugurile şi tehnicile constructive
• Se simplifică structurile sociale: o împărţire între bogaţi şi săraci, legaţi
prin obligaţii reciproce de protecţie, respectiv prestarea muncilor agricole
• În acest climat de dezagregare apar tentative de unificare în state ca
regatul franc al lui Clovis 468-511, condus de dinastia merovingienilor,
iar din 751 de dinastia carolingienilor
• Încoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) în 800 la Aachen (Aix la
Chapelle) aduce reapariţia ideii imperiale: Renaşterea Carolingiană (un
program de renaştere a culturii şi educaţiei clasice, revenirea la limba
latină).
476: Fărâmiţarea Imperiului de Apus în noi formaţiuni politice
(Teritorii ale României actuale în stat gepid)
Populaţiile
autohtone
şi populaţii
venite din
nord şi est
crează noi
etnii între
graniţe în
continuă
schimbare.
(Teritorii ale
Românie
actuale sub
dominaţie
Gepidă).
Încercări de
refacere a
Imperiului
Roman c.550
Dinastia
Merovingiană
650 (Teritorii ale României actuale în stat Avar)
 Spania: Maurii;
750 Italia: Lombarzi
şi Imp. Bizantin;
Regatul Francilor
 814: Carol cel Mare
Teritorii ale României actuale în Imperiul Româno-Bulgar
Sfântului Imperiu Germano Roman (Sfântul Imperiu Roman de
Naţiune Germană) 962-1806; din anul 1000 teritorii ale României
actuale parte din Regatul Maghiar
 Religia creştină - element
unificator
• Aderarea în diferite momente şi pe căi variate
(misionariat, impus de autoritatea locală) la religia
creştină
• Apariţia unei reţele de episcopii subordonate Romei şi
papalităţii
• Apariţia unei reţele unitare de mănăstiri a diferitelor
ordine; deja în 529 apare Ordinul Benedictin cu reguli
stabilite şi difuzate în întreaga Europă
• Cultura şi anumite tradiţii şi informaţii din
Antichitate sunt păstrate în mănăstiri
 Viaţa economico-socială
• Apariţia de nuclee regionale izolate (caracteristic economiei închise*) cu
specific variat, rezultat din:
– Diferitele tradiţii preromane
– Păstrarea, în măsură diferită, a reminiscenţelor romane
– Suprapunerea de caracteristici ale noilor populaţii
• Declinul oraşelor (Roma a scăzut de la 1 milion la 10.000 de locuitori) şi
a vieţii urbane, care a dus la dispariţia cererii pentru anumite programe de
arhitectură
• Anihilarea rolului administrativ al oraşelor
• Pierderea de cunoştiinţe tehnice în construcţii, dar şi în meştesuguri şi
practici agricole
• Amintirea prestigiului Imperiului Roman (numeroase edificii romane)
• Prezenţa Imperiului Bizantin într-o perioadă de apogeu.
* Economie închisă sau autarhie este un sistem economic complet autosuficient, care se
bazează numai pe propriile resurse și este independent de piața internațională (externă).
Oraşele medievale
timpurii Arles (stg.)
şi Nimes (dr.) s-au
dezvoltat în interiorul
amfiteatrelor romane
 Programe de arhitectură
Puţine ca număr:
• Locuinţe, în general modeste
• Curţi palatine*
• Construcţiile religioase, ecleziastice sau monahale, se
bucurau de cea mai mare atenţie

*Palatin: Titlu dat în Europa Apuseană unui mare demnitar care îndeplinea
anumite funcții la curtea sau la palatul unui rege sau al unui mare senior;
principe posesor al unui palatinat; reprezentant al împăraților germani pe
lângă curtea vasalilor acestora; vicerege în Ungaria medievală; titlu
purtat de guvernatorul unei provincii în Polonia medievală; persoană
care avea unul dintre aceste titluri.
 Locuiţele rurale

Locuinţele rurale nu s-au păstrat pentru că erau făcute din lemn, paie
şi pământ. Aveau o singură încăpere pe care familia o împărţea cu
animalele. Erau realizate de ţărani înşişi.
 Ferma
Fermă din mileniul I în Anglia

• Schelet din lemn

• Pereţi din împletitură de nuiele
şi pământ sau alte materiale (de
exemplu ipsosul)
• Învelitori din paie sau trestie
Palatul lui Carol cel Mare, Aachen Sistem pavilionar
de influenţă
Germanică.
Compoziţie
Simetrică:
infl. romană.
Rol reprezentare

1.Sala adunare
2.Portal
3.Tezaur, arhivă
4.Galerie
5.Tribunal şi
Garnizoană
6.Sala tronului
7.
8.Secretariat
9.Capelă
10.Atrium
11.Terme
Arhitectura religioasă: hartă mănăstirilor medievale catolice
 Arhitectura Religioasă
Mănăstirea ideală: St. Gallen, Elveţia
 10 11 12 13

Mănăstirea ideală
Sankt Gallen, Elveţia
1
1. Biserică
7 2. Claustru
3. Dormitoare
3
4. Refectoriu (trapeză)
8 2 5. Cămări
4 6. Bucătării
7. Locuinţa abatelui
9 5 8. Şcoală
6 9. Han
14 10. Spital
11. Noviciat
12. Cimitir
13. Grădini zarzavat
14. Slugi
15. Grajduri

15
Funcţiuni şi spaţii în Mănăstirile Benedictine
• Biserica
• Claustru
• Sacristia (încăpere anexă în care se păstrează obiectele de cult și
veșmintele preoțești)
• Tezaurul
• Sala capitulară (sală de adunare în m-rile catolice, rezervată inițial
numai membrilor capitulului-consiliul de conducere, iar mai târziu și
pentru festivități fără caracter religios propriu-zis)
• Scriptorium cu un mare şemineu (încăperea cu pupitre pentru realizat
manuscrise).
• Scara spre etajele superioare unde se află dormitoarele călugărilor,
deseri relaţionate cu biserica pentru rugăciuni nocturne.
• Refectoriu (trapeza, sala de mese), deseori cu o fântănă.
• Bucătăria are legătură directă cu trapeza şi cu exteriorul.
• Depozitele şi cămările
• Deasupra lor sunt camerele pentru laici, musafiri şi pelerini
• Infirmeria.
• Lângă mănăstire se află alte clădiri în care călugării puteu lucra.
 Mănăstirile Benedictine
• Oricât de diferite ar fi, mănăstirile Benedictine au un plan similar în toată Europa
(Galiţia, Anglia, Elveţia, Burgundia, Lonbardia, Normandia etc,).
• Biserica, cu absida altarului orientată spre est aproape întotdeauna are un claustru
pe latura sudică, cu o galerie acoperită pe toate cele patru laturi.
• Pe latura de est a galeriei începând de la biserică se află sacristia (încăpere anexă în
care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești), tezaurul, sala capitulară
(sală de adunare în m-rile catolice, rezervată inițial numai membrilor capitulului-
consiliul de conducere, iar mai târziu și pentru festivități fără caracter religios
propriu-zis), scara spre etajele superioare, scriptorium cu un mare şemineu
(încăperea cu pupitre pentru realizat manuscrise).
• La etajul superior sunt dormitoarele călugărilor, deseri relaţionate cu biserica
pentru rugăciuni nocturne.
• Pe latura de sud opus bisericii se află refectoriu (trapeza, sala de mese), deseori cu o
fântănă.
• Bucătăria, amplasată la colţul ansamblului acolo unde vântul de est şi cel de sud se
întâlnesc, are legătură directă cu trapeza şi cu exteriorul.
• Depozitele şi cămările sunt pe latura de vest.
• Deasupra lor sunt camerele pentru laici, musafiri şi pelerini, precum şi infirmeria.
• Lângă mănăstire se află alte clădiri în care călugării puteu lucra.
1.Narthex 2.Nave 3.Choir
4.Transepts 5.Presbytery
6.High Altar 7.More Altars
8.Cloister 9.Garden
10.East Range
11.Choir Monks Dorter
12.Night Stairs 13.Sacristy
14.Library 15.Chapter-house
16.Toilets 17.Water supply
18.West Range 19.Night Stairs
20.Kitchen 21.Dining Room
22.Warming Room
1.Nartex 2. Nava 3.Cor
4.Transept 5.Prezbiteriu
6.Altar principal 7.Altare secundare
8. Claustru 9.Grădină
10.Latura de est
11.Dormitorul călugărilor
12.Scară pt. circulaţie noaptea
13. Sacristie 14.Bibliotecă
15.Sală capitulară 16.Latrine
17.Sursa de apă 18.Latura de vest
19.Scară pt. circulaţie noaptea
20.Bucătărie 21.Sală de mese
22.
 Bisericile
Perpetuarea celor două tipuri spaţiale create pentru ritualul creştin la
sfârşitul Imperiului Roman: - bazilical
- central
Preferinţa pentru tipul spaţial bazilical pentru biserici episcopale şi
mănăstireşti, tipul central fiind folosit pentru cripte, baptisterii etc.
Apar modificări ale alcătuirii bisericilor ale căror sursă se află în
schimbările produse în desfăşurarea ritualului:
- extinderea cultului relicvelor
- creşterea numărului de clerici
- ierarhizarea acestora
- intensa activitate de creştinare a populaţiilor existente, creând
necesitatea apariţiei unor spaţii speciale (de ex.baptisterii)
- apariţia unor spaţii pentru reprezentanţi de vază a clerului sau
conducătorilor laici
 Evoluţia spaţiilor bazilicale
• Apariţia criptei sub altar pentru relicve şi mormintele
personalităţilor duce la ridicarea altarului pe un podium
• Apariţia unui spaţiu pentru cor:
– Între navă şi altar
– Prin amplificareea transeptului
• Apariţia de altare secundare sau capele pentru cultul
relicvelor (moaştelor) sau slujbe speciale:
– În navă, cu separaţii mobile
– Într-o absidă în zona vestică
– În capele alipite altarului sau transeptului
– În capele radiale accesate din deambulatoriul* din jurul altarului
• Etaje peste nartex cu o capelă pentru membrii curţii
imperiale (Westwerk*** perpetuat în spaţiul german)
Nava centrală Nave laterale (colaterale)

Aulă (sală) Transept

Prezbiteriu** Deambilator
Deambulatoriu
*Deambulatoriul (din latină deambulatio= circulație, plimbare) este
o galerie de circulație interioară care înconjoară altarul în marile
biserici catolice, un coridor semicircular care se prelungește din
navele laterale în absidă și înconjură altarul principal. Din loc în
loc, din acest coridor se deschid absidiole, capele radiale unde se
păstrează moaşte sau relicve sfinte (Dexonline)
**Prezbiteriu: Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde
stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase.
***Westwerk (westwork, forepart, avant-corps or avancorpo) este
un aparat de acces monumental din partea de vest, în zona
accesului într-o biserică Carolingiană, Ottoniană sau Romanică.
Consistă din mai multe niveluri dezvoltate între două turnuri.
Aceste niveluri adăpostesc un vestibul, o capelă şi o serie de
galerii cu vederea spre navă. (Wikipedia)
San Miniato al Monte, Florenţa,
sec.XI
- Biserica este considerată a fi un remarcabil
exemplu de Arhitectură Romanică.
- Cripta este partea cea mai veche a bisericii şi
altarul supraînălţat ar fi trebuit să adăpostească
relicvele Sfântului Minias.
- Modelul geometric din marmură al faţadei
datează din sec. XI şi lucrarea a fost încheiată
în sec. XII
- Campanila s-a prăbuşit îm sec. XV şi a fost
reconstruită ulterior.
Criptă sub altar supraînălţat
San Miniato al Monte, Florenţa (1018)
 Abaţia Cluny, Franţa (sec.IV-XII)
O serie de biserici ale abaţiei au fost construite între sec. IV şi XII
la Cluny. Cea mai veche a fost cea mai mare biserică din Europa
până la edificarea vechii Biserici Sfântul Petru din Roma.

Cluny III
În 1088 s-a început construirea celei de a treia biserici, ultima din
succesiunea de edificii. Aceasta a fost şi ea cea mai mare din
Europa până în sec. XVI, când construcţia paleocreştină din Roma
a fost înlocuită cu actuala biserică Sfântul Petru.
Abaţia Cluny, Franţa (sec.IV-XII);
Cluny III - 910
Situaţia actuală, reconstituire, plan
Cluny III
 Deambulatoriul
cu capele radiale
St. Foy. Conques (Cca. 1050-1130)
Westwerk-ul
Abaţia Princiară din Corvey (873-885)
în germană: Fürststift Corvey or Fürstabtei Corvey)
Westwerk-ul
St. Pantaleon, Koln (966-980)
 Santa Maria in Cosmedin, Roma, sec.VIII

• Biserica are nava centrală despărţită de cele două colaterale prin câte doi
pilaştri şi 18 coloane pe fiecare parte. Coloanele au fost spoliate preluate
de la un edificiu antic. Sunt vizibile şi alte coloane antice înglobate în
pereţii laterali. Alte părţi ale edificiului antic sunt vizibile în criptă.
• Turnul clopotniţă este cel mai înalt dintre campanilele bisericilor
medievale din Roma.
• Picturi realizate între secolele VIII şi XII se păstrează în partea de sus a
navei şi pe arcul triumfal*.
• Un mozaic din sec. VIII a fost adus aici ]n momentul demolării vechii
bazilici Sfântul Petru.
• Nava centrală este subîmpărţită longitudinal în două zone prin
parapet/paravan

* Arcul Triumfal: Arcul deasupra zonei de acces către corul unei biserici medievale.
Santa Maria in Cosmedin,
Roma, sec.al VIII-lea
Cripta
Bocca della Verita:
O figură umană din
marmură cu orificii
în drptul ochilor,
nărilor şi gurii.
Legenda spune că gura
va muşca mână
introdusă în orificiu
Dacă o persoană
jură mincinos.
 Abaţia Saint-Philibert-de-Grand-Lieu,
Franţa, sec. IX
• Biserica datând de la începutul sec. IX a fost refăcută de
domensiuni mai mici după distrugerile cauzate de
normanzi la mijlocul aceluiaşi secol. Pilele cruciforme sunt
realizate din asize de piatră şi cărămidă specifice perioadei
carolingiene (începutul sec. IX). Din aciaşi perioada dateză
şi arcele.
• Deambulatoriul a suferit cele mai multe deteriorări. La
origine avea trei absidiole, înlocuite apoi de un perete pe
plan rectangular. Singurul gol îngust, fenestella, putea fi
obturat în caz de pericol. Aici se aflau relicvele şi pelerinii
puteau să le venereze circulând prin acest spaţiu.
• Cripta se află la nivelul corului şi aici e amplasat
sarcofagul Sfântului Philibert
Abaţia Saint-Philibert-de-Grand-Lieu, Franţa
 San Julian (Santullano), Oviedo, Spania,
sec. IX
• Un interesant exemplu de arhitectură Vizigotă
• Bazilica are trei nave despărţite de pile pătrate
care suportă arcel în plin cintru.
• Transeptul are o înălţime impresionantă.
• În transept se află un spaţiu dedicat regelui.
• Un arc major desparte nava centrală de sanctuar,
amintind de un arc triumfal
• O valoare deosebită are decoraţia interioară cu
fresce şi stucaturi arătând certe influenţe romane.
ST. JULIAN (SANTULLANO)- OVIEDO, SEC IX
 By Enric - Own work, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=72658810

ST. JULIAN (SANTULLANO)- OVIEDO, SEC IX

By amaianos from Galicia - San Julián de los PradosUploaded by tm, CC BY 2.0,

 San Miguel de Escalada, Spania, sec.X
• Un exemplu de arhitectură din Andaluzia
• Cele trei nave sunt despărţite de arce în formă de
potcoavă
• Corul este despărţit de nava centrală prin trei arce în
potcoavă denumit iconostas (iconostasul, numit și
catapeteasmă sau tâmplă, se prezintă ca un perete din
zid, lemn, metal, plasat între naos şi altar, prezemt
mai ales în biserici ortodoxe)
• Picturile interioare realizate pe panouri din lemn
datează din sec. XV.
Mănăstirea San Miguel de Escalada
 Santa Maria de Naranco, Oviedo, Spania,
sec.IX
• Iniţial era parte a unui palat amplasat în
suburbiile localităţii.
• A fost transformat în biserică în sec. XII.
• A reprezentat o modificare faţă alte edificii
Preromanice prin acoperirea spaţiului interior
unic cu bolţi rigidizate cu arce dublouri..
• Proporţiile svelte ale siluetei şi varietatea
decoraţiei conferă interes edificiului.
SANTA MARIA DE NARANCO, SEC. IX, OVIEDO
 By Alonso de Mendoza - Own work, CC BY-SA 4.0,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=75465228

SANTA MARIA DE NARANCO, SEC. IX,

OVIEDO

Surse imagini Wikipedia

http://hiddenarchitecture.net/church-of-santa-maria-del-naranco/
 Abaţia Lorsch, Germania, sec. VIII
• Abaţia a suferit distrugeri semnifricative în timpul
războiului de 30 de ani (1618-1648).
• Majoritatea construcţiilor au fost dărâmate şi abaţia a
rămas în ruine şi a devenit sursă de materiale de
construcţie pentru întreaga regiune.
• Torhalle (gatehouse – poarta) este unicul element care
a supravieţuit din vremurile Carolingiene. Aici sunt
combinate elemente ale unui Arc de Trimf Roman
(pasaje boltite şi coloane angajate) cu tradiţionale detalii
vernaculare Teutonice (zidărie policromă, arcade oarbe
triunghiulare etc.).
Abaţia Lorsch, Germania, sec.VIII
 Plan central: Capela Palatină, Aachen (798-
805)
• Forma de plan şi decoraţiile datorează multe element Bisericii San Vitale din
Ravenna din sec.VI. Într-adevăr Charlemagne a vizitat Ravenna de trei ori.
• În ciuda acestei asemănări Capela Palatină reflectă mai mult arhitectura
Preromanică decât concepţiile spaţiale şi tehnicile de construcţie bizantine iar
planul său simplifică geometria complexă a edificiului din Ravenna-
• Un spaţiu central cu cupolă octogonală segmentată (din panouri) / boltă
octogonală de claustru (segmented dome / octogonal cloister vault) este
înconjurat de un deambulatoriu cu 16 laturi. Cupola octogonală a fost iniţial
decorată cu fresce şi apoi cu mozaicuri.
• Deambulatoriul este acoperit cu bolţi în leagăn (cilindrice) şi bolţi încrucişate
cu muchii intrate.
• Marmure multicolore, poleiala şi decoraţie din bronz de o calitate
excepţională (porţi cu capete de lei, balustrade etc.) crează un interior somptuos
la care contribuie şi coloanele corintice cu frunze de acant şi volute.
• Capela foloseşte, pe lângă materialele special prelucrate pentru edificarea ei şi
spolii antice* din Roma şi Ravenna.
* Spolia (latină:prădări), piatră de construcție
refolosită pentru construcții noi sau sculptură
decorativă reutilizată în noi monumente, este
rezultatul unei practici străvechi și foarte
răspândite prin care piatra care a fost tăiată,
fasonată și folosită într-o construcție, este
transportată și refolosită în altă parte.
Cupolă segmentată Segmented dome
Boltă de claustru Cloister vault
Capela Palatină, Aachen
CAPELA PALATINĂ, SEC.
IX, AACHEN
 Germigny-des-Prés, Franţa, cca 800
• Capela din Germigny-des-Prés a fost construită în 806 ca
parte a unei vile Galo-Romane.
• Arhitectura Carolingiană a acestei vile copia în mare parte
palatul din Aachen a lui Charlemagne. Totul în afara
capelei a fost distrus de vichingi un secol după edificare.
• În jurul spaţiului central peste care se ridica un turn pătrat
susţinut de patru arce sunt dezvoltate bolţi în leagăn
formând o cruce greacă îmscrisă, cu zonele de colţ mai
joase.
• Pe trei laturi ale conturului apare câte o absidă şi pe latura
de răsărit sunt trei abside.
• Interiorul a luat forma de cruce gracă, formă tipică pentru
arhitectura bizantină.
Nu se păstrează edificii anterioare sec.VIII.
Tipologia de plan, variată, încă neconturată
Santa Maria in Cosmedin s.VIII
Abaţia Corvay s.IX
San Julian/Santullano s.IX
San Miguel de Escalada s.X
Santa Maria Naranco s. IX
Saint-Philibert-de-Grand-Lieu s.IX
Edificiile de tip central (cca. 800, perioada
Carolingiană) sunt inflenţate de arhitectura
bizantină

Capela Palatină Biserica din Germigny-des-Pres

Biserica Abaţiei Cluny III conturează
tipologia bazilicilor Romanice
 Materiale şi tehnici de construcţie
• Zidul realizat după tehnica romană: parament din zidărie de
piatră, de cărămidă, din combinaţia celor două în asize orizontale
sau moloane* mici aşezate în spic. Între feţe se turna emplecton.
• Elemente de sprijin izolate: pile rectagulare sau în cruce,
coloane din spolierea edificiilor antice.
• Acoperirea spaţiilor suferă datorită pierderii tehnicilor romane:
– şarpante pentru deschideri mari
– bolţi în leagăn şi încrucişate pentru deschideri mici
– cupole de mici dimensiuni

*Molon: Bloc de piatră naturală folosit în zidărie, prelucrat doar pe fețele

vizibile.
Zidărie din moloane Zidărie în spic
 Caracteristici constructive ale bazilicilor
Preromanice
• Nava centrală este acoperită cu şarpantă; un caz aparte îl
reprezintă Santa Maria de Naranco, biserică sală acoperită cu o
boltă cilindrică cu arce dublouri*, prefigurând tehnici Romanice
• Navele laterale sunt acoperite cu şarpantă sau bolţi
• Între nave sisteme de coloane sau pile susţin un zid prin
intermediul arcelor, în plin cintru sau, în Spania, sub influenţă
maură, formă de potcoavă
• Aparatul de acces variază, de la lipsa nartexului (San Miguel de
Escalada s.X, Saint-Philibert-de-Grand-Lieu s.IX) până la
sisteme complexe (Westwerk)

*Arc dublou: Arc dispus transversal sub intradosul unei bolti, in vederea sporirii
rezistentei (Dicţionar de artă).
San Miguel de Escalada
Santa Maria de Naranco

Sankt Panteleon
 Santa Maria in Cosmedin
San Miguel de Escalada
Moschee

Originea arcului în potcoavă este controversată.

A apărut în arhitectura pre-Islamică (în Irac,Iran)
şi chiar în arhitectura Bizantină şi Romană târzie
în Spania. Există exemple timpurii în arhitectura
creştină mai ales în Capadocia şi Anatolia, dar şi
în Spania Vizigotă.
Compoziţia volumelor: folosirea formelor primare
Saint-Philibert-de-Grand-Lieu Santullano

San Miguel de Escalada

Santa Maria di Naranco

 Tehnici de construcţie rudimentare
San Miguel de Escalada

Saint-Philibert-de-Grand-Lieu

Capela Palatină
Elementele decorative (basoreliefuri,
ancadramente, coloane, etc.) nu au
rafinamentul din arhitectura clasică.
• https://en.wikipedia.org/wiki/Pre-
Romanesque_art_and_architecture