Materiale şi tehnici de

construcţie
Roma Antică
12 sec.de istorie

Per. Monarhică
(754-509 îH)
Per. Republicii
(509 - 31 îH)
Per. Imperiului
(31 îH - 476)
 Arhitectura bizantină îmbogăţeşte tradiţiile
romane
• Romanii, “inventatori” ai spaţiului interior; Bizantinii cresc
complexitatea spţială prin perfecţionarea şi creşterea varietăţii
sistemelor de acoperire cu bolţi şi cupole

• Necesitatea folosirii materialelor locale

– Piatră în Asia Mică şi Armenia
– Cărămidă sau combinaţie de cărămidă şi piatră în Peninsula Balcanică
(cărămida necesită mult combustibil lemnos pentru ardere)
– Dezvoltarea de tehnici de construcţie care să limiteze necesarul de
lemn, material greu de procurat în majoritatea regiunilor orientale
dar
– Bolţile şi cupolele induc împingeri orizantale care sunt preluate de
ziduri masive şi pile robuste
 Zidul Roman
Parament (feţe finisate ale unui zid, aspectul fiind dat fie de materialul
constructiv - piatră, cărămidă - fie de un placaj) din diferite materiale
şi umplutură din beton roman - opus caementicium.
 Zidul Bizantin
• Paramente din piatră, cărămidă sau cărămidă alternată cu piatră cu
rol de cofraj mort şi emplecton*.
• Spre deosebire de agregatele romane, emplectonul bizantin este un
blocaj** din piatră de dimensiuni mai mari decât cele din betonul
Roman. Ca liant a fost folosit un mortar de foarte bună calitate,
uneori recurgându-se la calcinarea marmurei (Calcinarea este un
termen comun pentru procese de tratament termic a unor substanţe în
prezența aerului, tratament la temperaturi înalte care determină
multiple reacţii chimice care schimbă compoziția chimică).

* element arhitectonic care desemnează umplutura unui zid, realizată

din piatră brută legată cu pământ sau cu var
** amestec de piatră brută cu liant pe bază de var sau pământ
 Elemente de sprijin izolate
• Coloane din piatră/marmură:
– Reutilizarea coloanelor preluate din edificii antice,
mai ales în prima perioadă (spolia în engleză)
– Coloane bizantine cu impost peste capitel, care nu
se mai supun ordonanţelor greco-romane
• Pile masive, realizate după tehnica zidurilor:
– Cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară
– În formă de L sau T pentru a le uşura aspectul
– Element de sprijin din 4 pile legate cu arce
San Nicola in Carcere
Capitel în peretele bisericii
Sf. Petru, Ennea Pyrgoi, Grecia
 Acoperirea spaţiilor
• Şarpantele şi bolţile din piatră sunt rar întâlnite
• Bolţile şi cupolele din cărămidă au fost o opţiune
raţională şi economică
• Cupola oferea expresivitatea dorită, generând o
axă verticală care sugerează înălţarea
• Cupola oferea valoare simbolică ca materializare a
bolţii cereşti
• Lipsa lemnului a condus la imaginarea unor
tehnologii de execuţie ingenioase
Avantajul cărămizii pentru arce, bolţi şi
cupole: nu sunt necesare piese speciale

Termeni
Cheia de boltă
Intrados / extrados
Naşterea bolţii
Tehnica uzuală de construţie a unui arc
Construcţia unei bolţi din cărămizi dispuse pe lat, pornind
de la un timpan sau o arcadă realizată prin cofrare; în acest
caz nu mai este necesar suport în trimpul execuţiei
Construcţia unei cupole cu inele succesive tronconice
Sistemele de cupole şi bolţi urmează logica constructivă,
coborând în cascadă şi conducând încărcările la fundaţii.
Aspectul exterior al construcţiilor reflectă spaţiul interior
 Decorarea faţadelor

- Perioada Timpurie, Sfânta Sofia

- Perioada Medie, Hosios Lucas
- Perioada Târzie, Sfinţii Apostoli
Tendinţe de înălţare a siluetei

- Perioada Timpurie, Sfânta Sofia

- Perioada Medie, Hosios Lucas
- Perioada Târzie, Sfinţii Apostoli
Ierarhizarea volumelor, dominate de
cupola/turla centrală
 Decoraţia faţadelor, în mod special a absidelor: arcade cu
retrageri succesive şi desen datorat alcătuirii paramentului
Mănăstirea Lips
 Elemente de arhitectură: ferestre

Ferestre mici, cu golul evazat spre exterior, încheiate cu arc în plin cintru (semicircular)
Pot fi simple, bifore sau trifore, cu colonete între goluri.
 Elemente de arhitectură: portaluri
în partea superioară lintou sau arc în plin cintru,
ancadrament în general din piatră
Turlele, pe plan cirular sau poligonal, au arcaturi cu
retrageri succesive, linia bazei învelitorii urmărind
conturul acestora sau......
Linia bazei învelitorii orizontală
Cornişe cu zimţi din cărămizi de forme speciale
 Plastica arhitecturală şi decoraţia
interioarelor
• Lumina ca element ambiental care trafigurează spaţiul
interioarelor edficiilor de cult, pătrunzând în spoturi dirijate
prin ferestrele înguste
• Lumina face să strălucească piesele din care erau realizate
mozaicurile, suprafeţele aurii, obiectele preţioase pentru
ritualuri
• Decoraţie parietală figurativă (în Perioada Timpurie domină
mozaicurile, ulterior frescele) dispusă conform canoanelor şi
depinzând de funcţionalitatea fiecărui spaţiu
• Intradosul cupolei centrale iniţial era locul semnului crucii,
pentru ca ulterior să fie reprezentat Cristos Pantochrator (stăpân
al lumii)
• Subdivizarea spaţiului interior creându-se zone retrasee şi
misterioase de reculegere
Lumina: Sfânta Sofia
Lumina: cupola de la Sfânta Sofia,
Lumina: San Vitale
Lumina: Strălucirea mozaicurilor
 Biserica mănăstirii Cora, Constantinopol
(1077-81), Moscheea Karyie
La origine o mănăstire din sec. al IV-lea construită de Constantin
Lumina: Mănăstirea Chora
Isus Pantocrator pe intradosul cupolei centrale
Multiplicarea spaţiilor
Biserica mănăstirii
Constantin Lips