ELEMENTE DE ARHITECTURĂ ȘI SISTEMATIZARE

CURS 1 – INTRODUCERE
ARHITECTURĂ & URBANISM
Conf.arh.dr.ing. Ioana MOLDOVAN
ioana.muresanu@ccm.utcluj.ro
 2

Arhitectura - definiţie

• Arhitectura – din grecescul arkhitektonike – este ştiinţa şi

arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri
potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de
caracterul şi destinaţia construcţiilor. Ştiinţa ei constă în
rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta
arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în
general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu
elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini
plastice nonfigurative, de esenţă abstractă, fară să imite
în general modele ale naturii. (Wikipedia)
 3

Arhitectura

• Dintre toate artele, niciuna nu este mai fundamentală, în ceea

ce privește modul în care ne trăim viața, decât arhitectura.
Arhitectura reprezintă oglinda timpului actual și a timpului
trecut, un jurnal scris în argilă și lemn, în caramidă și piatră, în
fier și oțel, în beton și sticlă. Casele noastre, clădirile noastre
publice și orașele noastre reflectă ceea ce suntem, ceea ce am
fost odată și ceea ce sperăm să devenim. Winston Churchill a
recunoscut puterea arhitecturii când ne-a reamintit că întâi dăm
formă clădirilor noastre și apoi ele ne modelează pe noi.
• Marile clădiri și structuri reprezintă mult mai mult decât lucrări
importante ale arhitecturii și ingineriei: Ele surprind Zeitgeist-ul
– spiritul timpului lor. Structura neschimbată a Egiptului
faraonilor este prezentă în simplitatea atemporală a
piramidelor; energia exuberantă a erei jazzului și a Art Deco-ului
erupe din fleșa sclipitoare a turnului Chrysler Building. 
 4

Arhitectura

• Cine poate privi spre Partenon cum veghează asupra Atenei,

aurit în lumina răsăritului de soare sau argintat în lumina lunii, și
să nu fie uimit de genialitatea proporțiilor grecești?
• Cine nu se minunează la mâinile răbdătoare care an dupa an
remodelează suprafata sculptată a moscheii Djenné?
• Cine și-ar putea imagina cascada Bear Run fără casa lui Frank
Lloyd Wright, Fallingwater, plutind deasupra ei?
• Cine zărește Opera din Sydney, din port sau de pe țărm, și nu
este orbit de acele acoperișuri, aparent fără nici o greutate
proprie, umflându-se ca niște vele imense?

NU TREBUIE SĂ FI ARHITECT PENTRU A PUTEA

EXPERIMENTA GENIUL CREATOR AL UNEI CLĂDIRI!
 5

Arhitectura

• De-a lungul istoriei arhitecturii au apărut multe forme,

extrem de variate, ale manifestării dorinței de schimbare
a tipologiei arhitecturale sau chiar a arhitecturii unor
orașe, toate acestea pentru ca generațiile viitoare să
poată înfrunta mai bine viitorul.
• Aceste proiecte, intenții, manifestări sau alternative
propuse, au fost cel mai des luate în râs de către criticii de
arhitectură sau neglijate și uitate de istoria și teoria
arhitecturii.
• În ultimul timp o parte dintre ele se pare că au fost scoase
de la naftalină, fie pentru a-și încerca norocul cu
tehnologiile actuale, fie pentru a inspira alte proiecte, cel
puțin la fel de îndrăznețe.
 6

Arhitectura

• Modul nostru de viață este modelat de către mediul fizic,

spiritual și cultural, iar nimic nu ilustrază mai bine acest lucru
decât felul în care construim. Clădirile reprezintă locul unde
trăim, lucrăm și ne petrecem o mare parte din timpul nostru
liber; dintre toate artele, arhitectura este cea care formează
cea mai strânsă legătură dintre noi și mediul înconjurător.
• Dezvoltarea socială și politică, disponibilitatea materialelor
de construcții, dezvoltarea științelor și a tehnologiilor,
schimbările în modă și reconversiile, importul de cultură
străină – toți acești factori ne pot ajuta să înțelegem și să
explicăm de ce o clădire arată într-un anumit fel.
 7

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Arhitectura a apărut ca un răspuns la necesitatea oamenilor de a

căuta adăpost în fața elementelor naturii și a animalelor sălbatice.
• Primele adăposturi nu erau clădiri ci peșteri – dar până și aici
ocupanții lor și-au revendicat teritoriul:
▫ cu 40 000 de ani în urmă, aborigenii australieni au decorat interiorul
adăposturilor lor de tip peșteră cu cea mai veche expresie artistică;
▫ acum 20 000 de ani oamenii din Lascaux, în actuala Franță, au
ornamentat pereții peșterilor lor cu reprezentații ale mediului
înconjurător, surprinzător de sofisticate.

• Tehnicile de construcție au apărut mulți ani mai târziu, când stilul de

viață al nomaziilor vânatori/culegători s-a transformat într-unul bazat
pe agricultură
 8

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 9

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Până recent, în 1850, structura unei construcții era în principal

determinată de limitele tehnologiei de construcție, de
disponibilitatea materialelor și de condițiile climatice ale regiunilor
• În zonele împădurite constructorii foloseau lemnul ca material de
construcție principal, iar în peisajele stâncoase piatra deținea
supremația. Câteodată constructorii tăiau direct în stânca solidă cum
este și cazul Templului lui Ramses sau a monumentului de la Petra.
• În locuri în care nici lemnul, nici piatra nu erau disponibile,
ingeniozitatea umană a conceput cărămizile din argilă – blocurile din
argilă, rectangulare, uscate la soare și mai târziu arse în cuptoare
reprezintă cel mai vechi material de construcție
prelucrat/prefabricat, care este utlizat pe scară largă și astăzi. (Ex.
Çatalhöyük, Zigguratul din Ur , Moscheia din Djenné).
 10

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 11

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Stâlpi și grinzi, cel mai timpuriu sistem structural, este și astăzi utilizat
pe scară largă. Un element orizontal (grinda) suportă greutatea
planșeului de deasupra și la rândul său este suținut de elemente
verticale (stâlpi, coloane sau pereți) - pereți din zidărie portantă și grinzi
din lemn la Palatul din Cnossos; stâlpi și grinzi din lemn la Orașul Interzis
din China, Castelul Heronului Alb din Japonia, Shakespeare Globe
Theatre din Londra. Unde trăinicia era importantă, constructorii au
preferat piatra. Elementul din piatră putea fi tăiat grosier și fără
ornamente (Stonehenge) sau perfect proporționate și splendid
sculptate (Partenonul).
• A doua inovație importantă a fost arcul, care putea acoperi distanțe
considerabile. Blocuri trapezoidale din piatră, numite bolțari erau erau
sprijinite pe un cofraj din lemn până când era plasată cheia arcului/bolții
la partea superioară. Cheia arcului/bolții blochează structura și cofrajul
poate fi înlăturat. Romanii au folosit această tehnică pentru a clădi
multe dintre construcțiile lor (Ponte Fabricius, Arcul de Triumf al lui
Titus, Pont du Gard, etc.)
 12

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Prelucrări ale arcului, cum ar fi bolta (un arc translatat pe o direcție) și cupola (un
arc rotit) au fost dezvoltate odată cu invenția betonului de către romani în
primul și al doilea secol e.n.). Nucleul structural din beton putea fi îmbrăcat în
marmură sau piatră (Coloseum) sau lăsat aparent (cupola Panteonului).
• După căderea Imperiului Roman secretul betonului a fost pierdut și bolțile au
fost construite din cărămidă. În secolul al VI-lea, arhitecții bizantini au
îmbunătățit posibilitățile construcțiilor de tip cupolă prin inventarea
pandantivului – un element din zidărie, de formă triungiulară care unea o bază
pătrată alcătuită din patru stâlpi cu o cupolă semisferică. Această inovație
strălucită, care a permis o mai mare libertate în plan și spațiu, și-a găsit expresia
desavarsită în biserica Hagia Sofia din Istanbul.
• Clădiri medievale timpurii, cum ar fi Krak des Chevaliers din Syria și Turnul
Londrei, amândouă construite în secolul al XI-lea, aveau un caracter militar, fiind
construite din pereți din zidărie groși, străpunși de goluri pentru ferestre mici și
ușor de apărat. Caracteristici similare întâlnim și la pereții și planșeele
catedralelor romanice, cum ar fi catedrala Saintiago de Compostela din secolul
al XII-lea.
 13

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 14

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Următoarea descoperire structurală a apărut în arhitectura gotică

franceză a secolului al XII-lea odată cu apariția bolților cu nervuri – un
sistem de bolți din zidărie intersectate și întărite cu nervuri sau arce
proeminente. Această structură din zidărie a avut succes, în timp ce
scheletul din piatră și arcele frânte au devenit leitmotivul stilului Gotic.
Pereții de deasupra navei – care erau preponderent masivi în bisericile
romanice – puteau fi aproape în totalitate înlocuiti cu vitralii.
• Inventarea arcului butant a făcut acest lucru posibil, un arc de sine
stătător care se desprindea din contrafortul unui stâlp pentru a sprijini
partea superioară a pereților navelor exterioare. Superaltivul
catedralelor de secol XIII, Catedrala din Chartres, Franța, reprezintă o
sinteză perfectă a tuturor elementelor arhitecturii gotice.
 15

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 16

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Arhitecții Renașterii italiene au fost mai interesați de armonia

geometrică decât de inovația structurală. Cupolele au devenit
importante din nou, la cupola catedralei din Florența, sec. XV,
Bruneleschi a combinat tehnicile de construcție romane și bolta cu
nervuri gotică. În secolul al XVI-lea Andrea Palladio a transformat
arhitectura renascentistă când a încoronat Vila Capra din Vicenza cu o
cupolă centrală – pentru prima oară de la apusul Imepriului Roman
cupola a fost utilizată în arhitectura laică.
• Mai târziu arhitecții renascentiști italieni au împrumutat elemente din
arhitectura clasică romană pentru a rivaliza grandoarea Romei
imperiale: bazilica Sf. Petru din Roma cuprinde cele mai impresionante
spații de după bazilicile și băile romane. Pentru a completa aceste
spații interioare, piețele deschise renascentiste de obicei foloseau
modele geometrice complexe (Piazza del Campidoglio al lui
Michelangelo).
 17

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 18

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• La începutul secolelor XVII și XVIII Contra-Reforma – răspunsul Bisericii

Catolice la Reforma protestantă din secolul al XVI-lea – a dat naștere unui
nou stil de arhitectură religioasă, Barocul, care nu a mai ținut cont de
multe dintre regulile stabilite. Liniile sinuoase, dinamice sugerau putere și
mișcare, pe care Bernini le-a folosit la colonada impetuoasă din Piața Sf.
Petru care precede Bazilica Sf. Petru, au introdus o nouă ordine în care
aranjarea după axe și manipulările optice, scara și spațiul copleșeau
emoțiile umane. În interiorul acestor clădiri, marmura colorată, lapis lazuli,
bronzul și aurul lăudau slava lui Dumnezeu și reafirmau prestigiul și
autoritatea Bisericii.
• În unele țări, chiar și mareția noii Rome a fost depășită: Abația de la Melk și
Rezidentz din Wurzburg afișează uniunea perfectă dintre arhitectură și
sculptură și pictura opulentă. Veirsailles, construit de "Regele Soare",
Louis XIV al Franței a adaptat stilul pentru a reflecta conceptul său de
regalitate divină. Moștenirea lui Bernini s-a întins până și în Anglia
protestantă în elegantele case georgiene.
 19

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 20

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• La sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX revolta

inevitabilă împotriva excesului din perioada barocă a dat
naștere Neoclasicismului – o reîntoarcere la sursele pure ale
antichității.
• Universitatea din Virginia, Thomas Jefferson, din cărămidă roșie
și stucco alb, a fost inspirată din stilurile Romei antice și
renașterii italiene pentru a crea o arhitectură care să fie
potrivită noii republici americane.
• Capitoliul din Washington, înalțat cu o cupolă barocă inspirată
din cea a Bazilicii Sf. Petru, este imperial după scara romană.
 21

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORȚIE
• SPLEDOAREA BAROCULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 22

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Revoluția Industrială, care a început în Anglia în secolul al XVIII, a

transformat sistemele structurale prin descoperirea de tehnologii
eficiente din punctul de vedere al costului producerii fierului și oțelului
– și, la fel de important, transportarea materialelor pe distanțe lungi.
• Prima mare structură metalică a lumii, Podul de Fier din
Coalbrookdale, Anglia, a fost construit după forma tradițională a unui
arc din zidărie, asemănător cu podul Rialto din Veneția, dar construit
din metal.
• Secolul al XIX-lea a întrevăzut potențialul fierului și oțelului: Forth
Bridge a atins deschideri mari folosind grinzi zăbrelite, metalice
orizontale; Turnul Eiffel și Statuia Libertății s-au întins înspre cer
folosind grinzi zăbrelite verticale. Rezistența la întindere excepțională
a oțelului susține Brooklyn Bridge din New York și Golden Gate Bridge
din San Francisco, și, mai recent acoperișul Stadionului Olimpic din
Munchen.
 23

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORTIE
• SPLEDOAREA BAROULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 24

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• În timp ce inginerii secolului XIX au fost pionieri în ceea ce privesc

inovațiile structurale, arhitecții dezbăteau stilurile arhitecturale.
„Bătălia stilurilor” a reprezentat o competiție între clasiciști și
medievaliști. Unii arhitecți au militat pentru o perioadă sau altă, dar
majoritatea au proiectat folosind stiluri din ambele epoci, precum au și
abuzat de câteva stiluri exotice.
• Nicăieri conflictul nu este mai bine ilustrat decât în Westminster
Palace din Londra, sediul guvernului britanic și cel mai celebru
monument neogotic. Aceasta este o clădire care a influențat foarte
mult și în care arhitectul clasicist al perioadei respective, Charles Barry,
a colaborat cu A.W.N. Pugin, un medievalist convins.
• În Bavaria o viziune de vârsta cavalerismului a atins culmi sublime cu
castelul regelui Ludwig al II-lea, Neuschwanstein.
 25

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• În Statele Unite ale Americii vilele nou comandate ale bogaților, cum
ar fi Casa Biltmore, reprezentau un amestec glorios, concepute în stilul
castelelor franțuzești din secolul al XV-lea, dar dotate cu cele mai
moderne comodități. În momentul în care necesitățile funcționale și
noile tehnologii au îmbrățișat cultul stilului Gotic, rezultate
încântătoare, chiar dacă puțin absurde au fost posibile, cum ar fi
exemplul cvasi-medieval al faimosului Tower Bridge din Londra.
• Tradiția clasică a fost la fel de versatilă. Bogat îmbrăcată cu
ornamentație, ea ne oferă exemplul teatral al Operei Garnier din Paris,
iar grandoarea băilor romane a fost recreată în Gara Centrală a
orașului New York.
• Chiar și un amestec eclectic de stiluri – hindus, mongol, chinez,
neoclasic – poate fi făcut să pară coerent, așa cum John Nash a reușit
cu Pavilionul Regal din Brighton.
 26

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• În secolul al XIX-lea, a apărut mișcarea numită Art Nouveau. O

combinație de linii sinuoase și curbate sugerau frome ale
vegetației, toate prestate cu un rafinament artizanal. Stilul ne-a
lăsat icoane arhitecturale, cum ar fi Casa Eetvelde din Bruxelles,
a arhitectului Victor Horta și Sagrada Familia din Barcelona,
unde Antoni Gaudi a amestecat stiluri precum Gotic, Art
Nouveau și teme catalane într-un întreg armonios.
 27

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORTIE
• SPLEDOAREA BAROULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 28

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Cele mai mari realizări inginerești ale secolului XIX au avut un

mic impact asupra stilurilor arhitecturale până în secolul XX.
Dar după cel de-Al Doilea Război Mondial gânditorii
avantgardiști au respins tradițiile din trecut și arhitecții au
abandonat stilurile bazate pe istorie – atât de mult încât
ornamentarea a devenit o crimă estetică!
• A apărut o nouă arhitectură, funcțională, compusă volume
pure, geometrice și suprafețe plane. Printre inovații s-au
numărat consolele din beton armat, exploatate liric de către
Frank Lloyd Wright la casa Fallingwater și pereții din sticlă
folosiți de Mies vand der Rohe la casa Farnsworth.
 29

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Zgârie-norii – acea invenție tipic americană a anilor 1880 – au fost

surprinzător de lent îmbrățișați de modernismul european. Clădirea
Flatiron din New York avea o structură din cadre metalice, dar era
îmbrăcată cu piatră ornamentată într-un stil clasic. Tribune Tower din
Chicago era ultra-modernă aproape în totalitate, excepția fiind exteriorul
său Neogotic. Zgârie-norii interbelici din New York, în stilul Art Deco,
Chrysler Building și Empire State Building, erau clădiți după geometria
zigzagată a pietrelor. După Cel de-al Doilea Razboi Mondial fațadele
cortină din sticlă vor înlocui placarea cu piatră: piramidele lui I.M. Pei de la
Luvru, Paris, sunt unul dintre cele mai elocvente exemple de întrebuințare
a fațadei cortină din sticlă din secolul XX.
• Spre sfârșitul secolului XX, arhitecții au experimentat cu îndrăzneală
expunerea structurii și a serviciilor mecanice ale clădirilor, ca și în cazul
Centrului Pompidou din Paris și a băncii Hong Kong, sau pur și simplu au
construit din ce în ce mai înalt, cum este și cazul turnurilor Petronas din
Kuala Lumpur – construcție care a deținut supremația între construcțiile
cele mai înalte din lume.
 30

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• PROFITÂND LA MAXIM DE CEEA CE ERA DISPONIBIL

• DOUĂ TEHNICI DE BAZĂ
• ARCE BUTANTE ȘI VITRALII
• ARMONIE ȘI PROPORTIE
• SPLEDOAREA BAROULUI
• NOUL CLASICISM
• ERA FIERULUI ȘI OȚELULUI
• ECLECTISMUL SECOLULUI XIX
• ARHITECTURA îN SECOLUL XX
• CLĂDIRI SCULPTURALE
 31

O SINTEZĂ A FORMEI & FUNCȚIUNII

• Betonul a oferit noi posibilități, sculpturale, pentru arhitectură.

Elementele prefabricate au fost exploatate spectaculos în
construcțiile Habitatului lui Moshe Saftdie din Montreal. În 1950,
Le Corbusier la Capela Notre Dame du Haut, în spirala lui Frank
Lloyd Wright de la Solomon Guggenheim Museum și în Opera
din Sydney a lui Jorn Utzon, proiectanții s-au bazat pe
plasticitatea unică a betonului.
• La sfârșitul secolului al douăzecilea lirismul sculptural al
arhitecturii a captivat imaginația umană mai mult decât
triumfurile ingineriei și tehnologiei prin clădirea îmbrăcată în
metal, Guggenheim Museum din Bilbao, Frank O. Gehry, și a
atras atenția lumii așa cum nici o altă clădire n-o mai făcuse de la
construirea Operei din Sydney.
 32

Definiţii
• Urbanismul - reprezintă studiul oraşelor, al mediului geografic,
economic, politc, social şi cultural şi al impactului acestor elemente
asupra fondului construit. Profesia de urbanist se referă la crearea
şi organizarea vieţii urbane. (Wikipedia)

• Urbanismul - Activitate operaţională, integratoare, normativă care

are ca principal scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor,
prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi
lung, care urmăreşte stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a
localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu
aspiraţiile locuitorilor şi care cuprinde toate localităţile ţării,
organizate în reţea, pe baza ierarhizării şi distribuţiei echilibrate ale
acestora în teritoriu; aplicarea obiectivelor are în vedere întreg
teritoriul administrativ al oraşelor şi comunelor sau zone din
acestea. (Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul )
 33

Urbanismul
• Cu toate ca disciplina Urbanism și-a făcut simțită prezența pronind de
la Revoluția Industrială și expansiunea urbană pe care acesta a
determinat-o, încă de pe vremea lui Hippodamos din Milleto (urbanist
grec, matematician şi arhitect, sec IV î.e.n) au apărut noțiunile de
proiectare urbană.
• Urbanismul nu se referă doar la orașul închis între granițele sale fizice,
nemaiputând fi tratat ca o entitate autonomă clar delimitată, ci se
referă la un perimetru mai vast. Teritoriul care înconjoară oraşul este în
strânsă legătură cu acesta şi este astfel structurat, încât funcţionarea
sa este inseparabilă aceleia a oraşului însuşi. În felul acesta obiectul de
studiu al urbanismului este lărgit, cuprinzând nu numai oraşul, ci
întregul teritoriu, zona urbană şi cea rurală.
• Urbanismul este ştiinţa care, pe plan social şi uman, studiază
sistematizarea raţională a oraşelor, comunelor, teritoriilor,
mijloacelor de comunicaţie, cu scopul de a realiza cele mai bune
condiţii de viaţă pentru colectivităţi.
 34

Urbanismul
• Urbanism:
▫ Sfera de cuprindere a urbanismului este întregul teritoriu: urban şi rural,
construit şi neconstruit, construibil şi neconstruibil;
▫ Elementele pe care urbanismul, ca ştiinţă, le foloseşte sunt: cercetările,
dispoziţiile, regulile, regulamentele, proiectele necesare pentru a se ajunge
la o sistematizare raţională şi la cea mai bună utilizare a teritoriului;
▫ Scopul urbanismului este acela de a favoriza bunăstarea comunităţii prin
perfecţionarea structurilor.
• Amenajarea teritoriului se ocupă cu suprafeţe vaste de teren, în care
(de cele mai multe ori) domină mediul natural. Urbanismul se ocupă cu
aşezările umane propriu-zise (oraşe sau sate), în care domină spaţiul
construit, artificial, puternic antropizat.
• Dacă în amenajarea teritoriului, localităţile sunt privite ca elemente
ale unui sistem, în urbanism, localităţile reprezintă sistemul însuşi de
care acesta se ocupă. Ca urmare, există grade de detaliere spaţială
diferite, între amenajarea teritoriului şi urbanism.

Urbanismul
Urbanism
Funcțiuni urbane (locuire, producţie,
recreere, educaţie, circulaţie)
Caracteristici demografice locale,
sociologie și psihologie urbană
Micro-economie, dezvoltare locală,
echiparea zonelor de producţie
Echipamente tehnico-edilitare
Circulaţie şi transport local
Amenajarea zonelor plantate
Amenajarea ansamblurilor de locuit
Estetică urbană, patrimoniu construit
Valoarea terenului, piaţa imobiliară
Aspecte micro-climatice
35
Amenajarea teritoriului
Funcţiuni teritoriale (zone economice,
centre de polarizare, rol administrativ, nod
funcţional)
Demografie regională şi mari mişcări de
populaţie/ mobilitatea populaţiei
Macro-economie, structuri regionale,
sectoare de activitate economică,
localizarea activitaţilor
Echipare majoră a teritoriului, gospodărirea
apelor, amenajări hidrotehnice
Magistrale/ coridoare de transport
Centurile verzi din jurul marilor oraşe
Localizarea ariilor de dezvoltare rezidenţială
Reabilitarea marelui peisaj (peisajelor
culturale)
Costul poluării, exploatarea resurselor
Fenomene macro-geografice
Mulțumesc pentru atenție!