CURS: EFICIENȚĂ ECONOMICĂ:

MATERIALE DE CONSTRUCȚII
DURABILE

PROFESOR: MANCIA AURORA STUDENT: Marian Antonia

AN: V
SPECIALIZARE: Arhitectură

0|Page
 Istoria arhitecturii este strâns legată de istoria materialelor de construcție. Frank Lloyd
Wright a exprimat această legătură atunci când a scris: "Natura materialelor folosite în construcție
este înrădăcinată în adevărata natură a oricărei clădiri bune, adică a tipului de construcție pe care
îl numim Arhitectură." Conform lui, o casă ar "slăvi materialul din care este alcătuită."
Istoria construcțiilor este fără sfârșit și a început acum treizeci de mii de ani, când oamenii
obișnuiau să se deplaseze dintr-un loc în altul, vânând animale și căutând plante sălbatice pentru
hrană. Deoarece erau mereu în mișcare, la început nu construiau adăposturi.
Construcțiile au reprezentat întotdeauna piloni esențiali ai evoluției umane, reflectând
progresul societății și nevoile schimbătoare ale comunităților. În acest context, importanța
materialelor în construcții devine un subiect fundamental, deoarece acestea nu sunt doar mijloace
de a construi structuri, ci și catalizatori esențiali pentru inovație, durabilitate și eficiență.
Materialele folosite în construcții au evoluat de-a lungul istoriei umane, adaptându-se
tehnologiilor disponibile și necesităților societății. De la primele cărămizi din argilă în antichitate
până la materialele inovatoare ale secolului XXI, fiecare epocă a adus cu sine descoperiri și
tehnologii care au schimbat modul în care construim și trăim.
În Antichitate, materialele de constructii disponibile erau cele oferite de natura . La
formarea primelor triburi, oamenii construiau sate mici cu colibe simple din lemn, având
acoperișuri din blănuri de animale. În perioada Paleoliticului, aceste structuri erau elementare și
ofereau doar o protecție minimă împotriva condițiilor meteorologice. În timpul Neoliticului, odată
cu înrăutățirea condițiilor climatice, oamenii au fost nevoiți să valorifice principalul material de
construcție disponibil în jurul lor - lemnul - în diverse moduri, construind colibe mai solide cu
acoperișuri reale și structuri ridicate pe piloti, a căror amprente au fost descoperite. Abia la sfârșitul
Epocii Bronzului, în jurul celui de-al treilea mileniu î.Hr., piatra a început să fie luată în serios ca
material de construcție, fapt demonstrat de structuri precum Stonehenge și, desigur, Piramidele,
realizate din blocuri extrem de grele de granit.
Odată cu evoluția omului și datorită necesităților acestuia, materialele de construcții au
început să evolueze și să răspundă cerințelor umane de dezvoltare.
Primul loc în care cărămizile au fost folosite ca material de construcție a fost în
Mesopotamia, în al doilea mileniu î.Hr. De atunci, materialele de construcție și caracteristicile lor
au cunoscut o evoluție rapidă. Piatra prelucrată a început să fie combinată cu grinzi și agrafe
metalice. Tehnicile de construcție din ce în ce mai avansate au facilitat construirea unor orașe
impresionante și a unor temple magnifice în Grecia Antică. Integrarea noilor tehnologii cu
materialele clasice de construcție a oferit un model pentru arhitectura europeană, cu accent special
pe cea mediteraneană.
Romanii au adus inovații semnificative în construcții, introducând un material esențial -
betonul - care a permis progrese arhitecturale semnificative. Odată cu adopția betonului, romanii
au conferit cărămizilor un rol central în arta zidăriei; piatra nu a mai fost folosită ca material
principal de construcție, ci mai degrabă ca element de placare. Evoluția cărămizilor a cunoscut

1|Page
schimbări de-a lungul secolelor, de la cărămizile brute din
secolul I î.Hr. la răspândirea utilizării cărămizilor coapte în timpul domniei lui Tiberius. De
asemenea, lemnul a continuat să fie utilizat, în special ca material principal pentru construcția
etajelor superioare ale insulelor, clădiri cu patru sau cinci etaje.
În Evul Mediu, piatra a redevenit principalul material de construcție pentru cele mai
importante clădiri, biserici și castele, marcând o perioadă în care aceasta a fost preferată din nou.
În acest context, s-a produs și introducerea sticlei, un material inovator care a devenit ulterior
esențial în domeniul construcțiilor. Republica Venețiană a jucat un rol semnificativ în accelerarea
adoptării sticlei, în perioada sa de expansiune.
O altă schimbare importantă a avut loc în perioada Renașterii, când cărămizile au revenit
în preferințele constructorilor, înlocuind piatra. Cărămida a devenit un material de construcție
incontestabil pentru multe secole, conducând la creația unor opere unice și cu adevărat ingenioase,
precum celebra cupolă a Catedralei din Florența. În timpul Renașterii, tencuiala a devenit un
element larg utilizat, atât pentru rolul său protector și de consolidare arhitecturală, cât și pentru
contribuția sa la ornamentarea estetică a clădirilor
În contextul acestei lungi odisei a construcțiilor, un moment crucial a fost marcat prin
Revoluția Industrială, o schimbare paradigmatică majoră ce a avut loc între sfârșitul secolului al
XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Alături de cărămizi, metalele au căpătat o semnificație
deosebită în construcții, în special fierul și oțelul, alături de betonul armat. Primele lucrări în fier,
precum celebrul Pod de Fier construit în 1781 peste râul Severn din Anglia - primul din lume
realizat din acest material - au fost ridicate în secolul al XVIII-lea.
Aceste progrese semnificative în materialele de construcție au deschis calea pentru
construirea unor clădiri ce păreau anterior de neconceput. În timpul apariției primelor zgârie-nori
la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima clădire demnă de acest nume a fost clădirea Home
Insurance, construită în Chicago în 1885 și proiectată de William Le Baron Jenney. Cu o înălțime
de 55 de metri, este recunoscută ca primul zgârie-nori modern. Nu după mult timp, lumea a fost
uluită de Turnul Eiffel, ridicat în 1889 din 18.000 de piese de fier și aproximativ cinci milioane de
șuruburi.
Adoptarea scheletelor structurale a deschis calea către arhitectura contemporană, eliminând
toate constrângerile anterioare. La doar 130 de ani de la construcția primului zgârie-nori, Burj
Khalifa din Dubai a atins o înălțime de 829 de metri, în timp ce Jeddah Tower este gata să doboare
acest record incredibil, cu o înălțime totală de 1.008 metri.
Progresele moderne în domeniul materialelor de construcție au stârnit întrebări
suplimentare. În mod tot mai accentuat, oamenii manifestă interes pentru materialele de construcție
prietenoase cu mediul, care nu numai că asigură niveluri ridicate de durabilitate, dar și contribuie
la construirea structurilor autoportante și rezistente la cutremure. Pentru a atinge aceste obiective,
în ultimii ani au fost propuse diverse idei inovatoare.

2|Page
 Printre acestea, se remarcă concepte precum cimentul
osmotic, care aduce în discuție ideea de auto-vindecare a materialului în urma fisurării prin
absorbția de substanțe specifice. Betonul translucid reprezintă o altă inovație, permitând trecerea
luminii prin structură și oferind astfel posibilități creative și funcționale unice. Chiar și materialele
tradiționale au fost reinventate în direcții neașteptate, cum ar fi utilizarea cartonului în construcții,
demonstrând versatilitatea și potențialul acestor resurse.
În contemporaneitate, arhitectura se confruntă cu provocări semnificative legate de
impactul asupra mediului și necesitatea de a construi structuri reziliente și durabile. În acest
context, alegerea materialelor de construcție prietenoase cu mediul devine o prioritate esențială,
reflectând o schimbare semnificativă în abordarea arhitecturii moderne.
Un aspect esențial al acestei evoluții este conștientizarea tot mai profundă a impactului
construcțiilor asupra ecosistemului. Arhitecții și proiectanții recunosc acum importanța asumării
unei responsabilități ecologice mai mari în procesul de proiectare. Alegerea materialelor durabile
și prietenoase cu mediul devine astfel un răspuns la această preocupare crescută, căutând să
minimalizeze amprenta de carbon și să contribuie la conservarea resurselor naturale.
Din perspectivă arhitecturală, utilizarea materialelor prietenoase cu mediul se traduce într-
o varietate de practici și tehnologii inovatoare. Concepte precum osmotic cement, care promovează
auto-vindecarea materialului în cazul fisurării, sau betonul translucid, care permite trecerea luminii
prin structură, evidențiază eforturile de a integra sustenabilitatea în aspectul funcțional și estetic al
clădirilor.
Materialele durabile sunt preferate nu doar pentru impactul lor ecologic, ci și pentru
rezistența lor structurală pe termen lung. Construcțiile ce utilizează astfel de materiale sunt
proiectate să ofere o durabilitate sporită și să reziste mai bine la factorii de mediu, contribuind la
minimizarea necesității de reparații și renovări frecvente.
Evoluția tehnologică continuă să redefinească modul în care concepem și construim
clădirile în lumea contemporană. În contextul unei creșteri accentuate a conștientizării asupra
impactului asupra mediului, materialele inovatoare au devenit punctul central al eforturilor de a
dezvolta clădiri mai eficiente energetic și prietenoase cu mediul.
Pe langa osmotic cement si betonul translucid, au aparut si alte materiale de constructii
inovatoare si durabile. Aceste materiale de construcții inovatoare vin în întâmpinarea nevoilor
umane, asigurând durabilitate și eficiență, fără a compromite resursele naturale.
Cunoscut și sub denumirea de "fum solid", aerogelul este un material incredibil de ușor, cu
proprietăți izolatoare termice excepționale. Utilizat în izolații, acesta contribuie la eficiența
energetică a clădirilor prin reducerea pierderilor de căldură, oferind în același timp o soluție
durabilă și eficientă din punct de vedere energetic.
În căutarea unor alternative durabile la cimentul tradițional, cimentul geopolymeric se
remarcă prin amprenta sa redusă de carbon și proprietățile sale durabile. Alegerea acestui material
devine o opțiune viabilă pentru construcții care vizează minimizarea impactului asupra mediului,
fără a compromite rezistența structurală.

3|Page
 Adoptarea materialelor fotocromatice și a ferestrelor
inteligente reprezintă un avans semnificativ în eficiența energetică a clădirilor. Aceste tehnologii
reglează automat lumina și temperatura, contribuind la reducerea consumului de energie asociat
cu sistemele de climatizare și încălzire.
Bambusul laminat impresionează prin rezistența sa remarcabilă și reprezintă o resursă
regenerabilă, contribuind astfel la reducerea impactului asupra pădurilor și biodiversității.
Alegerea acestui material în construcții nu doar susține principiile durabilității, ci și promovează
practici responsabile în gestionarea resurselor naturale.
Cărămizile din ciuperci și zidăria cu alge reprezintă exemple de materiale inovatoare
biodegradabile. Acestea contribuie la reducerea deșeurilor și a impactului asupra resurselor
naturale, oferind nu doar durabilitate, ci și posibilități creative de design, explorând potențialul
biomaterialelor în construcții.
Proprietatile exceptionale ale grafenului, un material derivat din carbon, a captat interesul
comunității științifice și a industriei construcțiilor. Datorită proprietăților sale uimitoare, cum ar fi
rezistența la tracțiune și conductivitatea termică, grafenul este explorat pentru diverse aplicații,
inclusiv în dezvoltarea materialelor de construcții avansate.
Hidrogelurile, cunoscute pentru capacitatea lor de a absorbi și elibera apă în funcție de
condițiile de mediu, sunt investigate pentru aplicarea lor în domeniul construcțiilor. Acestea ar
putea fi folosite pentru a regla umiditatea în interiorul clădirilor și pentru a contribui la eficiența
energetică.
Materialele inteligente cu formă memorabilă reprezintă o inovație remarcabilă în domeniul
construcțiilor, aducând cu sine potențialul de a revoluționa modul în care interacționăm cu mediul
nostru construit. Aceste materiale au capacitatea unică de a-și schimba forma în funcție de
condițiile exterioare sau de comenzi programate, oferind o adaptabilitate și flexibilitate
remarcabile. Un exemplu concret al utilizării lor poate fi observat în sistemele de acoperișuri sau
ferestre care pot ajusta deschiderea pentru a regla cantitatea de lumină și căldură care intră în
clădire. Prin această tehnologie inovatoare, se deschide calea către clădiri care pot răspunde
dinamic la schimbările de mediu, asigurând un confort optim și eficiență energetică sporită. Aceste
materiale inteligente reprezintă un pas semnificativ în direcția construcțiilor sustenabile și a
integrării tehnologiilor avansate în designul arhitectural.
Eficiența energetică reprezintă, de asemenea, un criteriu important în alegerea materialelor
de construcție. Clădirile construite cu materiale prietenoase cu mediul sunt proiectate pentru a
maximiza izolarea termică, reducând astfel dependența de consumul excesiv de energie pentru
climatizare și încălzire. Aceasta nu doar reduce amprenta ecologică, ci și aduce beneficii
economice prin economisirea de energie.

4|Page
 Pe lângă aspectele tehnice, adoptarea materialelor
prietenoase cu mediul în arhitectură are și o dimensiune socială semnificativă. Clădirile durabile
pot deveni exemple inspiratoare în comunități, promovând un mod de viață mai sustenabil și
sănătos. Astfel, alegerea materialelor nu doar îndeplinește cerințele practice ale construcțiilor, ci și
contribuie la construirea unui mediu construit care să răspundă nevoilor actuale și viitoare ale
societății.

5|Page
BIBLIOGRAFIE
1. https://www.ukessays.com/essays/construction/building-technologies-improve-
environmental-sustainable-impact-5534.php
2. https://www.gbrionline.org/new-sustainable-technologies-and-green-building-
materials/
3. https://www.webuildvalue.com/en/infrastructure-news/building-materials-
history.html
4. https://www.buildersmart.in/blogs/evolution-of-construction-and-building-materials
5. https://proest.com/construction/tips/innovative-materials/
6. SUSTAINABLE BUILDING DESIGN BOOK - The 2005 World Sustainable Building Conference in
Tokyo, Student Session 23-29 September 2005, Tokyo, Japan

6|Page