1. Arhitectura de interior, apariţie, dezvoltare.

Arhitectura de interior – organizarea interioara si functionala a spatiului arhitectural.

Arhitectura interioara a apărut ca o consecință a dezvoltării societății și în special a arhitecturii
din ce în ce mai complexe, rezultate în urma progresului tehnologic și industrial. La dezvoltarea
acestei profesii au contribuit urmărirea continuă a utilizării eficiente a spațiului, bunăstarea
locatarilor și designul funcțional.
Până la începutul secolului al XIX-lea, decorațiunile interioare erau în grija constructorului,
eventual sfătuit de un tapițer sau artizan care asista sau completa designul interior al unei case.

Elementele spatiului interior in arhitectura :

-pereti despartitori, ziduri decorative, panouri de
delimitare, alte sisteme de compartimentare
-scari , rampe , pasaje, lifturi, etc.
-stalpi , grinzi, pilastri, nise, coloane, etc.
-seminee, sobe zidite, polite,console
,podeste,luminatoare, lucarne, etc.

3.Stiluri istorice. Interioarele perioadei antice - stilul egiptean.

Prin noţiunea “stil ” sunt marcate:
- mari epoci, perioade istorice în dezvoltarea artei (stilul romanic, gotic, renascentist,
baroc, clasicist, romantic ş.a.)
- trăsături caracteristice ale artei unui popor (“silul japonez”, “stilul egiptean”, ş.a.
)
- trăsături caracteristice timpului, în care au veţuit diverse personalităţi (“stilul
Ludovic al XIY”)
- trăsături carateristice unori curente artistice (stilul modern)
- trăsături caracteristice unui gen artistic (stilul romanlui englez)
trăsături caracteristice ale unui autor anumit, maniera individuală de creaţie a unor
mari artişti (stilul lui Rembrandt, Puşkin, Eminescu, ş.a. )
Principalele stiluri artistice s-a manifestat în arhitectură, pictură,
sculptură, interior, design, muzică, teatru etc.

Egiptul antic este leagănul primei civilizaţii.Pe parcursul a circa patru

milenii aici s-a format o cultură de importanţă universală,s-a format un stil artistic
deosebit,care până în prezent frapează omenirea prin măreţia sa, şi până în prezent
inspiră oamenii de artă, insuflă idei creative designerilor.# Formă simplă, linii şi
suprafeţe drepte, cu o oarecare tendinţă de
comoditate la obiectele de şezut şi odihnă care adesea erau acoperite cu ţesături,
tapiţerii luxoase viu colorate, piei de animale;
Egiptenii sunt şi primii creatori de mobilă, bijuterii, artă aplicată,
ornamentică.
Mobilierul din lemn de cedru vopsit mai ales in alb , avea uneori, incrustatii de
pietre semipretioase si ceramic care formau un bogat décor de suprafata . Dintre
piesele de mobilier din acea perioada sunt:
- scaunele-comode , cu spatarul si planul de sedere inclinate.
- taburete simple sau pliante.
-tronurile somptuase cu piciarele in forma labelor de leu.
-paturile amintind silueta unor animale.
-lazile pictate sau incrustate ,unele dintre acestea avind patru picioare si acoperis
boltit sau in doua pante .
4.Interioarele perioadei antice - stilul clasic.
Interiorul care este decorat în stil clasic are o formă regulată şi o mulţime de lumină. Ea radiaza
pace şi oferă un confort familial stabil.
Acest interior nu este "excesiv" , nu este supraîncărcat cu detalii, dar este plin de demnitate modestie,
gust şi respect.
Acesta este caracterizat de materialele costisitoare de înaltă calitate (lemn natural, piatra, mătase, etc).
Este adesea decorat cu sculpturi si coloane. Podeaua poate fi decorata cu parchet artistic din soiuri
valoroase de lemn.Peretii sunt uneori acoperiti cu materiale speciale de design interior (tapet), iar
ferestrele sunt îmbrăcate frumos cu perdele din matase. În stabilirea design-ului clasic sunt, de
obicei, o mulţime de oglinzi, care "extind" camera şi îi conferă luminozitate şi strălucire.
Schema de culori generale pentru stilul clasic:
Mobilier alb in combinatie cu auriu.Tapiţeria şi pereţii în culori pastelate. O altă opţiune, de asemenea,
foarte populara, este mobilierul din lemn de calitate, cu o culoare naturala si finisaj bronz, împreună cu
tapiţeria şi perdelele în nuanţe de albastru-verde sau pastel. O varietate de materiale, cum ar fi matase,
satin, bumbac, mătase artificială, brocart, sau cea clasică- printuri de culoare sunt bine combinate cu
formele de mobilier tapitat si culoarea lemnului. Perdele si draperii cu forme complexe, graţioase şi
pliuri somptuoase fac ferestrele şi interiorul sa aiba un aspect unic şi excepţional.
Candelabrele de cristal, piatra naturala sau sticla transparentă scumpa sunt, în general, utilizate pentru
iluminat.
5.Interioarele perioadei medievale – stilul bizantin.
Lumea obiectelor în perioada Imperiului Bizantin, care având o dăinuire de peste 1000 de ani
(sf.sec.IV – înc.sec.XV), poartă un pronunţat caracter religios. Stilul bizantin, asimilând trăsături ale
culturii egiptene şi greco-romane, s-a răspândit în Balcani, Asia, Rusia, şi a avut o influienţă decisivă
asupra stilului cult românesc: în arhitectură, interioare, dar mai cu seamă în mobilierul bisericesc.
Interioarele, coloanele din interior şi pardoseala erau acoperite cu plăci din marmură colorată,
onix, sticlă. Celebrele panouri murale şi de pe tavan erau interpretate în
tehnică de mozaic din diferite pietre semipreţioase, ca agatul, lazurita,
cristalul montan etc. Licărind misterios în lumina lumânărilor ele creau o
atmosferă cu adevărat divină.
Mobilierul avea forme masive, greoaie şi sobre, cu linii şi suprafeţe
drepte, cu elemente constructive simple. Preocuparea principală a
constuctorilor era concentrată asupra aspectului ornamental decorativ –
caracteristica de bază a mobilierului bizantin.
Varietatea funcţională a mobilierului era redusă. Majoritatea
obiectelor de mobilier erau piese corespunzătoare cerinţelor oficiale şi
bisericeşti: măsuţe cu un picior, lăzi, bănci, taburete cu picioare în „x”,
scaune cu spătarul drept, fără curburi şi înclinaţie, înalt sau foarte înalt; jilţuri bisericeşti sau oficiale
cu braţe în formă de panouri dreptunghiulare, picioare masive, cu secţiune dreptunghiulară, uneori –
sculptate cu labă şi cap de leu.
Ornamentaţia mobilierului bizantin era una dintre cele mai bogate, fiind aplicată uniform şi
abundent pe întreaga suprafaţă a tuturor panourilor, tăbliilor şi feţelor obiectelor de mobilă.
Ornamentaţia se realiza prin sculptură cu relieful mic, pictură şi mozaic. Decoraţiunile sculptate cu
ornamente geometrice şi vegetale – frunză de acant, palmete, rozete în formă de cruce ş.a. – erau
deseori aurite, iar puţinele spaţii libere – vopsite în albastru sau roşu. Încărcate cu desoraţiuni
ornamentale uneori diferitele jilţuri-tron (de ex., din catedrala Sf,Sofia din Constantinopol) erau
incrustate cu aur, fildeş şi alte metale preţioase.
 6.Interioarele perioadei medievale – stilul romanic.
Evoluţia tehnică în Europa Medievală se desfăşoară foarte lent. (În perioada secolelor V-XII
erau utilizate unele utilaje tehnice cunoscute încă din antichitate. Astfel moara de apă descrisă încă de
Vitruvius a primit o largă circulaţie doar în sec.XI.)

Cauza acestei stagnări tehnice constă în primul rând în caracteristicile constituţiei mentale ale
societăţii feodale: tendinţa de a se elibera de
grijile şi interesele vieiţii pământeşti, dorinţa de
a se consacra rugăciunilor şi serviciilor divine.
În perioada medievală până în sec.XIII orice
invenţie tehnică era considerată un păcat. Timp
îndelungat nu a fost elaborat nici un tratat
tehnic.
Interioarele romanice. În castelele
feodale principalele interioare pentru trai erau
amenajate în turnurile numite donjone: săli
spaţioase şi semiîntunecoase, pardoseală de
teracotă acoperită cu covoare, pereţi de piatră,
coloane, şeminee, dar pretutindeni reci şi umede
(arderea slabă a focului din şeminee nu era în
stare să încălzească aerul umed al acestor
interioare mari şi întunecoase.)
Mobilierul romanic, rezultând din
absenţa tendinţei spre lux, avea o construcţie
primitivă, era rigid, masiv, greoi, incomod şi
fără proporţii echilibrate. Panourile erau
executate prin alăturarea mai multor scânduri
consolidate prin traverse fixate în cuie
decorative. Materialul folosit era stejarul – lemn
tare şi rezistent la umezeală. Prelucrarea
lemnului era dulgherească. Elementele constructive, finisarea erau
rudimentare. Aspectul artistic, decorativ era minim. Ornamentaţia era
prezentată doar prin feroneria dantelată, balamalele de fier forjat, într-
o măsură foarte restrânsă – ornamente de acant, palmete, flori cu patru-
opt petale etc.
Obiectul principal al mobilierului roman a fost cufărul,
care putea fi transformat în armoar, bancă, scaun, pat, sipet în care
se depozitau obiectele necesare în călătoriile îndelungate ale
feodalilor. Masa era deobicei mare, alcătuită dintr-o scândură lată aşezată pe două suporturi, fiind
folosită mai cu seamă în sălile mari şi întunecoase ale castelelor f-le. Patul era deasemenea înalt şi
masiv, cu tăblii la cele două capete şi o tăblie laterală pentru izolarea recelii de la perete. În perioada
tărzie a stilului (înc.sec.XII) concomitent cu dulapul pentru arme,haine şi unelte de lucru, apare patul
cu baldachin, pentru izolarea de aerul rece nocturn.
Mobilierul romanic era în corespudere deplină cu modul de viaţă şi nivelul de cultură din
epoca respectivă. (Luxul şi arta meşteşugărească romană au fost date uitării). Lumea obiectuală în
perioada romană avea destinaţia de a saticface doar cele mai simple necesităţi utilitare.
 7. Arhitectura spațiului interior pentru stilul gotic.
Stilul gotic, specific feudalismului dezvoltat, apare ca o necesitate istorică, datorită avîntului pe
care-1 cunoaşte economia ţărilor europene, înce-pînd cu secolul XII. În mobilă stilul gotic suplu, dar
în acelaşi timp masiv, s-a implementat păstrînd aceleaşi elemente caracteristice construcţiilor, clar
aduse la a ta scară. Elementele definitorii stilului gotic sînt completate de la o ţara la alta cu elemente
specifice care ţin de tradiţiile popoarelor respective, aşa încît registrul ornamental specific stilului
este foarte bogat.
Perfecţionarea mijloacelor tehnice de realizare aduce importante mutaţii calitative în aspectul si
forma mobilierului. Ferăstraiele de debitat buşteni, care utilizau căderile de apă, asigură o calitate
superioară scîndurilor, în comparaţie cu
cele obţinute prin cioplire. Reinventarea
rindelelor asigura realizarea suprafeţelor
plane şi a unor finisaje superioare.
Se inventează noi principii structurale
în construcţia mobilei (rama cu tăblie),
care asigură efecte estetice deosebite şi
uşurarea construcţiilor. Materialul lemnos
principal utilizat. în construcţia mobilei a
fost stejarul, care prin proprietăţile sale de
rezistenţă şi prelucrabilitate asigura
condiţii bune
de tăiere cu dalta şi ferăstrăul. În Germania
de sud şi ţările Alpilor s-a utilizat cu
predilecţie lemnul de răşinoase, iar in
unele regiuni ale Franţei, nucul.
Ornamentele sînt înregistrate in majoritate din natură, fiind executate, în general, in relief plan şi
mai rar iu relief complex (înalt).
Tăbliile sînt decorate în întregime în relief plan sau cu motive care reproduc faldurile unor draperii
. Ornamentele repeta-tive dispuse pe elemente de structură au rolul de ancadrament general sau zonal.
Torsadele capătă clin nou importanţă, fiind elementele verticale asociate arcurilor, cu efecte estetice
deosebite.
Ornamentele inspirate din regnul vegetal sînt utilizate în forme dinamice de o mare varietate,
regăsindu-se frunza de acantus în asociere cu iedera, frunza de viţă de vie. Stilizarea şi geometrizarea
ornamentelor capătă un rol preponderent, fiind impusă, în general, de existenţa ogivei, construcţie
geometrică de marc frumuseţe.
Un alt ornament important specific pieselor de mobilă înalte este crenelul, dispus in general pe
cornişe, element de bază in identificarea stilului.
Din regnul animal ornamentele importante sînt : dragoni, himere, leul, calul, vulturul, porumbelul,
peştele, iar cele inspirate de corpul uman sînt : sfinxul, • cavaleri, prelaţi, scene biblice etc.
Piesele de mobilier specifice stilului gotic sînt diverse, cuprinzînd aproximativ aceeaşi
componenţă ca în zilele noastre :
Dulapul — cu pondere mai mare în Germania era executat cu două uşi mari sau patru uşi şi brîu,
cornişa decorată cu creneluri, tăbliile decorate cu ornamente stilizate sau cu falduri
Bufetul — este înălţat pe picioare şi destinat păstrării veselei , are în general construcţia uşilor de
tip ramă cu tăblie, pe care ornamentele sînt executate in relief plan.
 Scaunele — au diverse forme şi dimensiuni. Cele mai impunătoare sînt cele specifice bisericilor
(strana) cu un registru ornamental foarte bogat . Scaunele cu ladă au şi rolul de depozitare. Diversitatea
scaunelor pentru uzul general este mare, cuprinzînd : scaunele tip foarfecă , scaunele tip bancă etc.
Mesele — sprijinite pe doi suporţi laterali sau pe picioare au placa groasă, masivă. În general,
legătura între suporţii laterali se realizează printr-o traversă consolidată cu pană. Mesele de scris
prevăzute cu placa rabatabilă conţin în zona cadrului spaţii rezervate păstrării ustensilelor necesare.
Dresoarul— piesă de mobilă utilizată pentru depunerea veselei şi obiectelor preţioase, este frumos
ornamentat cu compartimente închise sau cu poliţe.
Tehnica de decorare principală utilizată este sculptura în relief plan, în Veneţia dezvoltîndu-se şi
tehnica încrustaţiei cu fildeş şi sidef. Alte tehnici de decorare, cu areal restrîns de utilizare, au mai fost
:
— în Lombardia — pictarea şi aurirea ;
— în Spania — acoperirea cu piele de Cordoba imprimată cu ornamentele specifice.
Trebuie menţionat că goticul in Spania se manifestă printr-o decorare încărcată a suprafeţelor
vizibile, dominînd rozetele, ornamentele geometri-zate si cele vegetale stilizate

8. Expresivitatea stilistică renașcentistă.

Marea renaștere, perioada de dezvoltare a artelor și știintelor inspirată de arta antică clasică (greacă și
romană).
Interioarele renascentiste se caracterizează prin echilibrare, ordonare, logică și simetrie.
Arhitectura interiorului este completa: cu arce, niște sculpturi,
frotoane antice (deasupra geamului, ușii), scări din marmură de
diferite nuanțe, coloane, tavane înalte arcuite, fresce.
Interioarele prezentau camere mari, spațioase, cu tavane înalte,
arcuite cu muluri din gips (stuce) de culoare albă curată, marmură
adevarată sau falsă, completate cu picturi murale a maieștrilor din
perioada respectica Rafael Michelangelo si candelabre fine.
O alta modalitate de a decora un interior renascentist era pictura
murala (tehnica trompe-loeil din fr. – senzatia picturii 3D) ce
reprezenta coloane si frontoare, arce, figuri ale sfintilor, etc.
Iar o altă modalitate de a decora interiorul în stil renascentist este
utilizarea lumnului scump de calitate, de esență tare (din lemn dur,
nuc, etc.). Pereții se acopereau cu lambrisiuri din lemn pe toată
întinderea, se completa cu picturi iar tavanul se decora cu muluri
albe din gips. Tavanul în multe cazuri era placat cu panouri din
lemn sculptat. Lemnul sculptat se șlefuiește la decorarea tavanului,
pieselor de mobilier, pereților, dar se pastrează culoarea naturală.
Acestui stil îi sunt proprii paletele coloristice de la pale și luminoase
la cele închise și mai mohorîte pîna la cele vibrante și saturate. Iar
culorile dominante sunt galben, albastru, roșu și nuanțele acestora.
Un aport mare în dezvoltarea și amprenta stilului renascentist îi
aparține arhitectului italian Andreia Palladio (1505-1580). Lucrările sale de referinta sunt lucrate într-o
paletă mai pastelată pentru interior si exterior.
În interioare se folosesc puține piese de mobilier: dulapuri, bufete, lăzi (cassone, picior laba de leu),
scaune, bănci, mese cu tăblii de forme dreptunghiulare sau rotunde groase ca volum decorată cu
incrustații sau metale scumpe. Picioarele acestora sunt socliri masive, joase si sculptate în forma labei
de leu.
Ferestrele cu o pantă mare erau de dimensiuni mari ce porneau de la podea și se terminau într-un arc
rotund ori forma dreaptă decorat cu un fronton antic, precum se decora și ușa. Ferestrele, baldachinul și
alte huse erau din pînze scumpe precum: mătase, damasc, brocart etc. Șemineele completau interioarele
de forme drepte decorate cu mului sau pilaștri din marmură.
Podeaua se pavează cu gresie sau faianță italiană în desen geometric sau mozaic (forme circulare), sau
parchet cu ornamente.
Ornamentele: scene istorice, legende sau evenimente ale antichității, cariatide, telamoni (erou grec),
herme și grifoni, acanturile, festoane, frunze cordiforme (f. inimii), lance, etc.
Sculpturile și picturile marilor maieștri ai perioadei: B. Michelangelo,Rafael, S. Botticeli, P. Donatello,
A. Verrocchio etc – lucrari ronde-bosse, relief si altorelief.
O nouă tehnică de decorare a pieselor de mobilier apărută în perioada renașterii sunt cele de intarsie si
marchetările.

9. Interioarele secolelor XVII-XVIII–lea în stilul baroc.

Denumirea stilului: baroc din italiana – complicat, capricios, ciudat, cu linii curbate, arcuate.
Pastrind tendintele lui Andreea Palladio, stilul baroc se manifesta cu o ornamentatie grandioasa,
cu o somptuoasa paleta sclipitoare de auriu si argintiu, cristale si nuante de maro, verde, rosu-visiniu.
Decoratiunile din muluri se auresc si decoreaza: tavanul, ferestrele, geamurile, usile, pe pereti
formind panouri. Consola stilizata – element semnificativ al stilului atit pentru exterior cit si interior.
Interioarele sunt decorate cu picture a maiestrilor perioadei reprezentind racursiuri complicate
a figurilor si forme voluptoase, peisaje urbane si marine; in rame bogate la décor si aurite.
Accesoriile: tacimuri, ceasuri, sculpture miniaturale din farfor, aur, bronz, arama, filds.

Interioarele stilului baroc sunt completate cu o ornamentatie vegetala de forme rasucite, frunza
de acant, marmura adevarata, diverse soiuri de lemn de esenta tare: stejar, nuc, par intunecat, abanos,
precum consola prezenta la decorul
mobilierului, geamului si usii etc.
Se respecta o amplasare simetrica de
interior, ferestrele mari sunt formate din 3 parti
separate de coloane aurite. Ferestrele sunt
decorate cu draperii lambrichin in forma
simetrica sau asimetrica.
Semineele de dimensiuni mai mici se decoreaza
cu cornise din gips sau marmura, cu o policioara
lata cu candelabra, ceasuri cu sculpture etc.
Peretii sunt acoperiti cu tapet scamosat
(cu fibre prin el), fresca sau tapete pictate in
tehnica trompe l’oeili, cu tapiserii – pinze
imprimeuri, matase ornamentate, tehnica de
tarsie si marchetarie.
Piesele de mobilier: masa de birou,
rotunda, comoda, vitrine au forma bombata, din
lemn de esenta tare cu mare captuseala,
acoperita cu tapitarii din damask (tesatura de in,
bumbac, matase, lina cu desene mari in relief)
sau brocart (matase de calitate superioara, cu
desen in fire de aur sau argint). Tabliile mesei
din lemn sau marmura, cu finisaje sculptate: cap
de berbec, leu, figurine, iar piciorul in linie
curbanta, serpantina; jos terminindu-se in forma
rotungita sau laba de leu, ce inseamna
dominatie.
Se pastreaza tehnica de intarsia si marchetarie de prelucrare a lemnului Podeaua este acoperita
cu parchet lacuit sau marmura la décor ornamente simetrice. Tavanul este decorat cu picture inconjurate
de muluri aurite, panouri din lemn incrustate.
O reactie a stilului exceselor arhitecturale si decorative din aceasta perioada apar mai multe
manifestari a stiluilui baroc – Georgian (Anglia), colonial american.
 10. Specificul de design interior pentru stilul georgian timpuriu.
In stilul Georgian se preia modelul paladeian si se introduce o paleta mai bogata de culori iar
forma fitingurilor arhitecturale sunt mai reduse, precum si mobilier mai putin si rudimentar.
Stilul se caracterizeaza prin folosirea preponderenta a lemnului de esenta moale pentru
lambrisare inlocuind tapetele si matasele scumpe.
Lambrisiul era amplasat pe tot peretele sau partial, lemnul se vopsea pe intinderea
fibrelor pentru a emita lemnul de esenta tare, creind panouri mari, decorate cu cornise de lemn.
Suprafetele nelambrisate se
colorau cu aceeasi nuanta sau cu un
ton mai deschis, inchis creind o
unicitate in interior.
Paleta coloristica porneste de la cele
calde la cele reci.
Interioarele stilului georfian
erau bogate in culori cu multe
accesorii, tablouri in rame bogate,
piese de mobilier solide cu forme
simpliste a liniei ondulate, cu geamuri
multe, dar mai mici ca dimensiune.
Podelele de lemn de schinura lata
slefuita si lacuita, pe unele zone cu
marmura falsa, acoperita cu mici
covorase. Husele de la geam, pat sunt
din pinze mult mai simple de in sau de
bumbatc.
Lemnul vopsit este o
caracteristica proieminenta si de
celalalt tarm al atlanticului, unde
coloniile americane incepeau sa se
intoarca spre lucurile arhitecturale si
decoratiile sophisticate.