Stilul Gotic

In mobila, stilul s-a inpus mai tarziu, incepand abia din 1400 si este influentat de arhitectura bisericilor caracterizata
prin bolta franta (ogiva), arcul de sustinere al ogivei, asa numitul arc butant si accentul pus pe grandoarea verticala.
Decoratiunile sunt realizate imitand frunzele rulate, panouri inramate continand figurine, animele sau obiecte
heraldice stilizate. Simbolul regal "floarea de crin" dateaza din aceasta perioada.
Perioada este supranumita si "Epoca de Stejar" pentru ca stejarul era specia predominant folosita. Mobila acelei
epoci este compusa din piese masive, paturi uriase, mese rectangulare cu picioare strunjite cu "bulbi" conectate prin
traverse si scaune imbinate. In afara de stejar, s-ai mai folosit si fibre moi insa doar pentru obiectele destinate
oamenilor mai putin privilegiati si nucul pe scara mai redusa in Franta. Ramele care sustin mobila gotica sunt
realizate cu cepuri iar placile sunt prinse in rama cu ajutorul unui falt si prin subtierea placii. Incheieturile erau intarite
cu cuie rotunde din stejar.
Stilul Gotic este influentat mult de biserica si de arhitectura romana si medievala. Culorile folosite pentru mobila erau
rosu purpuriu si rubiniu, negru, ocru si verde. Mobila de mari dimensiuni era completata cu insertii din aur si
decoratiuni bogate. Sculptura este inspirata din motive vegetale, vita de vie, frunze de artar, patrunjel si loboda. Un
motiv caracteristic acestui stil este trifoiul cu trei, patru sau chiar cinci foi. Alt motiv des folosit este floarea cu trei sau
patru lobi si cu un bulb in mijloc. Figurile omenesti nu se gasesc, in general, pe decoratiunile mobilei din acea
perioada. Accesoriile din metal erau folosite insa in mod diferit. In Anglia aceste accesorii sunt simple si functionale
pe cand in Franta, accesoriile din metal se constituie in sine in adevarate opere de arta. Tapiteria a fost folosita
pentru a creste confortul obiectelor de mobilier si pentru a da un iz de lux. Mesterii francezi excelau in aceasta arta a
teserii si montarii tapiseriei. Tehnica lor de tesere nu a fost niciodata depasita

Mobilierul gotic, atit cit permitea un habitat destul de restrins si sumar, este poate
mai acut influentat de arhitectura decit in alte stiluri, preluind de la aceasta o serie
de componente formale si
ornamentale.
In acest sens, un elocvent exemplu ni-l ofera tronurile, destinate inaltilor prelati si
demnitari. Suportii si spatarele acestora, adevarate dantelarii in lemn, reproduc
ogivele in arc frint, traforurile treflate sau quatrolobate si arcele in acolada, sprijinite
pe pinacluri decorate cu fleuroane, toate constituind elemente ale ferestrelor gotice.
O alta piesa aparuta in goticul francez, dar la fel de agreata si in Anglia, ce-si
prelungeste prezenta si in interioarele renascentiste, este dressoir-ul, piesa de
aparat, ce servea la etalarea veselei de aur si argint, sau ca mobila auxiliara la
servitul mesei.
In secolul al XV-lea dressoir-ul se compunea dintr-un corp superior, hexagonal, cu
doua usi si doua sertare, sprijinit pe montanti sau colonete fixate pe un pos tament
ce urmeaza conturul structurii superioare.
Decoratia sculpturala se etala pe panourile usilor in relief, intr-o impletitura densa
de lujeri, aidoma unor arabescuri.

Un alt element conventional al decorului gotic, pe care-l regasim pe partea

inferioara, adosata a dressoir-urilor, este asa-numitul parchemin repli sau plis
de serviette, decor ce imita in lemn faldurile, pliseurile unor materiale textile. El va
crea o moda foarte acuzata in secolul al XV-lea in Franta, Germania nordica, Anglia,
Tarile de Jos, desfasurindu-se nu numai pe suprafetele mobilelor (lazi, paturi), ci si
pe boaseria peretilor. Motivul va subzista si in secolul urmator, cedind cu greu noilor
ornamente renascentiste, care tind sa se impuna.
Daca tarile amintite vor avea la indemina un lemn de esenta tare, stejarul, mai cu
seama, care se preta la acest gen de sculptura, in schimb statele sudice ale
Germaniei, Elvetia, Austria, Ungaria si Transilvania, opteaza pentru un lemn de
esenta moale, bradul si pentru o sculptura in relief plat (Flachschnit).
Este agreata o ornamentica vegetala, vrejuri sinuoase de frunze cu flori si ciorchini
de struguri, ce se deruleaza in jurul unui ax central, decoratie statica, lipsita de
volume. Nu sint uitate nici motivele geometrice, venite din veacurile anterioare,
cum sint stelele, rozarele in diferite variante sau frunzele alungite, stilizate,
intocmai ca si decorurile catedralelor gotice.
Aceste elemente se conjuga perfect pe una dintre piesele caracteristice zonelor
amintite, marele dulap, o mobila masiva, cu aspectul a doua lazi suprapuse, cu cite
doua usi, piesa la care decorul nu este inserat pe panouri, ca la dressoir, ci este
repartizat pe montanti si traverse, pentru a-i sublinia osatura, aceasta constituind o
caracteristica a acestui areal geografic in secolul al XV-lea si prima jumatate a celui
urmator.
Stilul gotic, desemnat cu dispret de umanistii italieni ca un stil barbar, va fi uitat
timp de secole de artizanii europeni, pentru ca in prima jumatate a secolului al XIXlea (1820-1840), in perioada romantica, stilul sa reinvie sub forma stilului neogotic sau gotic trubadur, diferita de original, dar multumitoare pentru nostalgicii
Evului Mediu.