2 Forme de relief , caracteristicile reliefului , generalizarea detalierea reliefului

Relieful reprezintă totalitatea denivelărilor scoarţei terestre care redau forma exactă a acesteia.
Relieful este rezultatul evoluţii a scoarţei terestre în timp sub acţiunea agenţilor mofogenetici externi şi
interni, evoluţie redată de scara geocronologică, scară constituită din ere, perioade, epoci etc.
Agenții morfogenetici- reprezintă forțele care determină modificarea reliefului prin procesele de
eroziune, transport și acumulare

Forma de relief reprezintă totalitatea asperităților scoarței terestre, fiind rezultatul interacțiunii
agenților geografici interni și externi. Cele mai cunoscute forme de relief sunt muntele, dealul,
câmpia (numită și șes), valea, depresiunea și podișul; caracteristicile lor sunt determinate de
înălțimile la care acestea se află, de tipul geologic din care sunt alcătuite și de floră și faună. Cele
mai înalte forme de relief sunt munții și cele mai joase sunt fosele sau gropile abisale. Formele de
relief pot fi continentale sau submarine.

Munții - reprezintă forme de relief cu altitudini absolute de peste 800 m, cu versanți și pantă
accentuate

Podișurile - reprezintă forme de relief cu altitudine absolute de peste 200 m și cu aspect de platou,
formată de interfluvii largi, despărțite de văi adânci.

Dealurile - formă de relief cuprinse între 300 și 1000 m, cu aspect de culmi alungite sau cupole
rotunjite.

Câmpiile - formă de relief majoră, netedă sau ușor ondulată cu altitudini cuprinse între 0 și 300 m.

Trăsăturile (carateristicile) reliefului României sunt:

a. Vârsta reliefului = este rezultatul evoluţiei scoarței terestre în decursul timpului, sub acţiunea agenţilor
morfogenetici interni şi externi
b. Altitudinea reliefului - reprezintă înălţimea formelor de relief de pe uscat raportată la nivelul mării(0)
 Altitudinea medie este de 420m
 Altitudinea maximă este de 2544m
 Altitudinea minimă este de 0,5m şi
c. Varietatea mare a formelor, treptelor, tipurilor şi unităţilor de relief:
1. Forma de relief = reprezintă înfățișarea concretă a suprafeței terestre, pentru întinderi mici și
mijlocii, cu o anumită omogenitate a aspectului, a alcătuirii geologice și a factorilor modelării
 Munte 28%  Podiş 42%b  Depresiunea
 Deal 42%  Câmpie 30%
2. Treapta de relief = o asociere altimetrică a denivelărilor scoarței terestre, pe anumite intervale.
 Munte 800 – 2544 m  Podiş 300 – 800m  Depresiunea
 Deal < 300m  Câmpie 0-200m
3. Tipul de relief = reprezintă o familie de forme de relief datorate unui element
determinant(petrografic, structural, fluvial, nival, eolian, litoral, glaciar şi periglaciar, vulcanic)
4. Unitate de relief = întindere relativ bine delimitată de alte regiuni înconjurătoare.
 Unitatea munţilor  Unitatea podişurilor  Unitatea depresiunilor
 Unitatea dealurilor  Unitatea câmpiilor
d. Proporţionalitatea reliefului = ponderea aproximativ egală a unităţilor de relief
e. Dispunerea concentrică şi simetrică a reliefului
f. Complementaritatea unităţilor de relief = este dată de varietatea formelor de relief, acestea
completându-se reciproc