V Casa tărănească de un tip mai evoluat se compune dintr-o încăpere centrală şi două odăi.

V Element de arhitectura original, specific arhitecturii taranesti din Romania, prispa, joasa
sau inaltata, pe o latura sau pe 3-4 ale casei, cu foisor sau fara, domina si determina
pozitia fatadelor, asigurand fluenta comunicarii spatiilor interioare si exterioare.
V Încăperea centrală, în care se intră direct de pe prispă, conţine vatra şi căminul, a cărui
construcţie masivă, aşezată exact în faţa intrării, ocupă aproape întreaga încăpere. În
dreapta şi în stânga vetrei se găsesc celelalte două camere: cea din dreapta, câteodată mai
mare, numită pentru aceasta casa sau odaia mare, este rezervată oaspeţilor. În e a se
pastrează obiectele preţioase de artă casnică: ştergare cu măiestrite cusături, cămaşi şi ii
brodate, scoarţe, blidare, etc.
V Camera din stânga serve şte uzului comun al familiei. Patul este format, atît în încăperea
mare cât şi în cea mică, dintr'un divan de scânduri Ȃlaviţa dispus în lungul pereţilor, pe
care membrii familiei dorm laolaltă.
V Casa este acoperită cu şindrilă. Acoperişul, în patru ape, cu pante repezi, adăposteşte un
pod spaţios, în care ţăranul îşi păstrează pentru vreme de iarnă fructele şi carnea, supuse
la o afumare continuă, deoarece -şi cu acest scop- coşul vetrei se opreşte în pod, iar fumul
iese afară, cautîndu-şi cu anevoinţă loc printre şindrile.
ë


- arhitectura neo-românească se înscrie în mişcarea romantismului european, de
redeşteptare a spiritului şi a identităţii naţionale, care, în cazul particular al
României, a dominat întregul secol al XIX-lea, nu numai în sfera ideologiilor
artistice, ci în primul rând, pe aceea a politicului.

- precursori: Alexandru Odobescu şi Dimitrie Berindei, care afirmă, la mijlocul

secolului, necesitatea unei arhitecturi româneşti, ca şi sursele principale ale
acesteia: vechea arhitectură cultă şi arhitectura populară.

- sporirea interesului pentru monumenele istorice şi pentru protejarea lor;

reacţia la restaurările lui Lecomte de Nouÿ şi prima lege pentru protecţia
monumentelor.
V Dupa ce a absolvit, in 1875, Scoala de ingineri de
poduri si sosele din Bucuresti, studiaza arhitectura la
Scoala de arte frumoase din Paris (1877-1882).
V Marele Premiu acordat de Societatea centrala a
arhitectilor francezi ii permite sa faca o calatorie de
studii in Spania, Italia si Grecia. Membru fondator al
Societatii arhitectilor romani si al invatamantului de
arhitectura in Romania.
- sursele sale de inspiraţie:
importanţa acordată
bisericii Stavropoleos
pentru proiectarea unei
noi arhitecturi în forme
naţionale.