Clădiri importante din Cluj -Napoca

Student CIOC Mihaela-Ștefania

 Spitalul Biserica
Șase
Clădiri Parcul Primaria
importante
Teatrul Muzeul
 Muzeul National de Istorie a
Transilvaniei
• Muzeul National de Istorie a Transilvaniei deține un valoros patrimoniu istoric și
arheologic, cu peste 400 000 de bunuri culturale ce reflectă istoria și civilizația
Transilvaniei, din preistorie până în zilele noastre.
• Aflat în Piața Muzeului din Cluj-Napoca, pe str. Constantin Daicoviciu, nr. 2, muzeul
este una dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare științifică și o apreciată
școală arheologică, având șantiere relevante la nivel național și european. La nivel
regional, cercetări arheologice sunt întreprinse, de către specialiștii muzeului, la
cetățile dacice din Munții Orăștiei, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, precum și la
așezările dacice din Carpații Orientali. La nivel județean, se fac cercetări la castrele
romane de la Cășei, Bologa și Gherla, precum și în stațiunile preistorice din Iclod,
Țaga sau Pălatca.
 În prezent, Muzeul National de Istorie a
Transilvaniei organizeă expoziții temporare
prin care prezintă publicului deosebitele
valori ale civilizației transilvănene și nu
numai. Totodată, în subordinea muzeului se
află și Colecția de Istorie a Farmaciei
(Muzeul Farmaciei), aflată acum în clădirea
în care a funcționat cea mai veche farmacie
din Cluj. „La Sfântul Gheorghe” a fost
atestată documentar încă din anul 1573!
Clădirea ce găzduiește în zilele noastre
Colecția de Istorie a Farmaciei se află în
Piața Unirii, nr. 28 (colț cu str. Regele
Ferdinand). Muzeul Farmaciei a pornit de la
colecția de obiecte farmaceutice
transilvănene a prof. Iuliu Orient (1869 –
1940). Colecția a fost expusă în Muzeul
Ardelean, în anul 1904, iar apoi donată
muzeului si îmbogățită cu alte donații
valoroase.
 • Tradiția medievală, consemnată în
Biserica anul 1341, datează fondarea
mănăstirii în a doua jumătate a
Calvaria secolului al XI-lea, în timpul
domniei regelui Ladislau I al
Ungariei. Primul document care
de la amintește mănăstirea din Cluj-
Mănăștur este bula papală dată la
Cluj- 21 iunie 1222 de papa Honoriu al
III-lea.[2]

Mănăștur
• Cert este că în anul 1202, după
abandonarea fortificației de către
regalitate, mănăstirea a devenit
exemptă, adică scoasă de sub
jurisdicția Episcopiei Transilvaniei.[3]
Exempțiunea dădea dreptul abatelui
de a strânge dijmele pentru sine, de a
numi preoții de pe domeniile
mănăstirii și de a purta însemne
episcopale. Între satele cele mai
însemnate ale mănăstirii se număra
Apahida (Podul Abatelui).
• Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei,
mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), care a pricinuit mari pagube
mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (1204-1221), care într-una din incursiunile sale a
reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să
le arunce în Someș.[4] În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al
III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne
episcopale (inel și mitră).
• Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o
în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al
IV-lea.
• Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală
ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea.[5] Rotonda avea diametrul de 8,60
metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase absidiole bine
conturate.
• Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În 1362, în urma unui conflict cu
meșteșugarii din Feneșul Săsesc, aceștia au incendiat casa și palatul abatelui.
Mănăstirea a funcționat ca loc de autentificare a documentelor până în 1556, fiind cel mai important notariat din Transilvania, în afară
de capitulul de la Alba Iulia. Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288.
În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând
victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și
nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați.
În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație de apărare, fortificație distrusă aproape imediat de Matia Corvin ca urmare a împotrivirii
cetățenilor Clujului. După 1556, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirii, aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581
Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur,
respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să
părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă
îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți.[6]
Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 1658-1661 când a fost din nou distrusă, devenind
nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru
Rudnay a dispus apoi demolarea atât a bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost
transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. În secolul al XVIII-lea a activat în această capelă
Thaddäus Manner, iezuit din Wiener Neustadt, care - potrivit pietrei funerare aflate în interiorul bisericii - a activat aici, unde a învățat
limba română („IN K.[olozs]MONOSTOR VALACHORUM QUORUM LINGVAM IMPROBO LABORE CONDIDICIT”).
• n 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit
nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a fost
oferită franciscanilor în 1922, care au refuzat-o, după care a fost
dată în chirie Bisericii Greco-Catolice pentru o sumă simbolică,
Biserica Romano-Catolică păstrându-și drepturile de proprietar.
• În 1948, după instaurarea regimului comunist și interzicerea
Bisericii Greco-Catolice, biserica a fost dată de către autoritățile
comuniste Bisericii Ortodoxe Române, care a folosit-o până în
1990. O perioadă mai specială a existat între 1991 și 1994, când
biserica a fost folosită în comun de către Biserica Ortodoxă și
Biserica Romano-Catolică. În anul 1994 edificiul a revenit în
folosința Bisericii Romano-Catolice, ulterior el fiind renovat.
Parohia romano-catolică a cumpărat o orgă construită în 1792 de
Samuel Mätz din Biertan, orgă care a fost adusă de la Biserica
Evanghelică din Daia Săsească în urma stingerii comunității săsești
Accesul se face prin colțul sud-
estic al dealului Calvaria printre
cele două valuri de pământ
ridicate pentru apărare. La
intrare, pe cele două valuri, se
află „Capela Calvaria” ridicată în
1831, respectiv clopotnița
proiectată de Károly Kós în
1922.
⦁ Muzeul este o cladire care ajuta omenirea
imbogatind cultura generala
⦁ Spitalul ajuta omenirea tratand oameni cu
probleme de sanatate
⦁ Parcul ne ajuta de a face miscre si de a lua aer
liber
⦁ Primaria ne ajuta pentru a gestiona concrustile
banii si cerintele oamenilor si de a conduce omenirea
⦁ Teatrul este ca muzeul ne imbogateste cultura
⦁ Biserica este cladirea unde oameni se rog si
practica religia lor
⦁ Orfelinatul este locul unde copii care nu au parnti
sunt ingrijiti si au oportunitatea de a gasi o alta familie
Inspirat de pe internet